Divort. Decizia 718/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 718/R-MF
Ședința publică din 09 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanta, domiciliată în D,-, -.A,.10, județul V, împotriva deciziei civile nr.3/A din 9 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.519/11.03.2009, emisă de Cabinetul individual- Baroul O l t, pentru recurenta-reclamantă și avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.25/11.03.2009, emisă de Cabinetul individual- Baroul Vâlcea, pentru intimatul-pârât -
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță, ca fiind legală și temeinică. Critică decizia tribunalului susținând că există contradicții între considerentele hotărârii și dispozitiv, în sensul că în considerente se menționează că se va stabili în sarcina pârâtului o pensie de întreținere în cuantum de 200 euro cu începere de la data pronunțării, iar în dispozitiv nu se indică data de la care pârâtul este obligat la această prestație. De asemenea, critică soluția și sub aspectul cuantumului pensiei de întreținere, susținând că perioada ce trebuia dovedită pentru stabilirea cuantumului este toamnă 2006-primăvară 2007, iar documentele prezentate de pârât datează din anul 2008. Consideră că pensia de întreținere în cuantumul stabilit de prima instanță este corectă, în raport de veniturile pârâtului și de nevoile minorei care locuiește împreună cu mama sa în Italia și frecventează cursurile unei școli din acea țară. Mai arată că, intimatul-pârât putea solicita printr-o acțiune separată reducerea pensiei de întreținere la care a fost obligat în această cauză, invocând că ar avea al doilea copil în întreținere. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-pârât, consideră recursul ca fiind nefondat și solicită respingerea lui, menținerea deciziei pronunțată de tribunal ca fiind legală și temeinică. Susține că pensia de întreținere în cuantumul stabilit de tribunal este corectă, întrucât acel permis de ședere nu atestă faptul că intimatul-pârât este încadrat în muncă în Italia și că ar obține venituri substanțiale. obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20 noiembrie 2006, reclamanta - a solicitat în contradictoriu cu pârâtul, desfacerea prin divorț a căsătoriei încheiată la data de 16 aprilie 1994, din vina ambilor soți, încredințarea spre creștere și educare a minorei -, născută la 14 mai 1994,cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere lunar, în favoarea minorei.
În motivarea cererii reclamanta a precizat că soții sunt căsătoriți din anul 1994 și la începutul căsătoriei între ei au existat relații bune, după care au apărut neînțelegeri determinate de faptului că nu mai au viață în comun, pârâtul fiind plecat în Spania, nu a contribuit material la susținerea familiei și nici la întreținerea minorei, fapt pentru care reclamanta a fost nevoită să meargă la lucru în Italia. După stabilirea în această țară a încercat reluarea relațiilor, lucru ce nu a durat decât o scurtă perioadă de timp, în acest moment soții fiind separați în fapt.
Minora locuiește împreună cu reclamanta în Italia și datorită faptului că este puternic atașată de reclamantă, fiind crescută de aceasta, solicită să-i fie încredințată spre creștere și educare, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în raport cu nevoile materiale ale minorei și posibilitățile pârâtului.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art.37, art.42 alin.1 și 3 din Codul familiei.
Prin sentința civilă nr.1634 din 15 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlceas -a admis cererea formulată de reclamantă, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 16 aprilie 1994, înregistrată sub nr.9 din aceeași dată în Registrul de Stare Civilă al Primăriei comunei, prin divorț, din vina ambilor soți, părțile urmând să poarte numele de familie dobândit prin căsătorie, reclamanta pe acela de,".
Prin aceeași sentință, minora -, născută la data de 14 mai 1994 fost încredințată spre creștere și educare mamei și a fost obligat pârâtul să achite în favoarea minorei, lunar, cu titlu de pensie de întreținere, câte 500 euro, începând cu data de 20 noiembrie 2006, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației. Pârâtul a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 800 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că față de declarația martorului audiat, de poziția pârâtului exprimată expres și nu în ultimul rând de dorința minorei, interesul superior al celei din urmă impune ca aceasta să rămână în îngrijirea mamei.
Nevoia minorului este prezumată de legea română, iar posibilitățile materiale ale pârâtului sunt substanțiale, acesta, potrivit permisului de ședere în Italia, are loc de muncă fiind angajat, cu posibilități de muncă și ocazional.
S-a reținut, de asemenea, că suma de 500 euro lunar este maximul pe care pârâtul îl poate suporta pentru întreținerea fiicei sale în Italia, nevoile acesteia fiind raportate la standardul de viață din această țară.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, susținând, în esență, că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art.94 Codul familiei, cu referire la cuantumul pensiei întrucât în prezent nu se mai află în Italia, revenit în țară și are în întreținere încă un minor.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.3/A din 09 ianuarie 2009, admis apelul declarat de pârât, a schimbat în parte sentința în sensul obligării acestuia la 200 euro pensie de întreținere, lunar, față de minor, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată de 800 lei cheltuieli de judecată, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că pârâtul a făcut dovada faptului că în prezent locuiește în Spania și a cuantumului venitului minim pe economie din această țară.
Suma atestată în mod legal este de 600 euro pentru anul 2008, această sumă reprezentând baza de calcul la stabilirea pensiei de întreținere, eventualele modificări ale venitului minim pe economia Spaniei putând fi valorificate prin cereri ulterioare.
De asemenea, apelantul a făcut dovada că mai are în întreținere un copil minor.
Ținând seama însă de împrejurarea că apelantul, prin avocat, a arătat că înțelege să plătească drept pensie de întreținere suma de 200 euro în favoarea minorei încredințată reclamantei, în raport de posibilitățile de care dispune în prezent,dar și de faptul că mai are un minor în întreținere, tribunalul a luat act de această poziție a pârâtului-apelant și a stabilit în sarcina acestuia o pensie de întreținere în cuantum de 200 euro, cu începere de la data pronunțării deciziei, respectiv 09 ianuarie 2009.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului legal, împotriva deciziei a formulat recurs reclamanta, invocând în esență următoarele motive:
Prima critică este încadrată în prevederile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, întrucât în considerentele hotărârii judecătorești recurate s-a precizat că "tribunalul va lua act de această poziție a pârâtului-apelant și va stabili în sarcina acestuia o pensie de întreținere în cuantum de 200 euro cu începere de la data pronunțării prezentei decizii". n dispozitivul hotărârii atacate s-a precizat "schimbă în parte sentința, în sensul că obligă pe pârât la 200 euro pensie de întreținere, lunar, față de minor", instanța nu mai reia aspectul din considerente cu privire la momentul de la care se datorează această pensie micșorată.
Într-o altă critică se susține că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, cu referire la art. 94 și art.107 Codul familiei (art.304 pct.9 Cod procedură civilă).
În dezvoltarea motivului de recurs se arată că tribunalul a admis apelul pârâtului-intimat și a diminuat cuantumul pensiei de întreținere de la 500 euro lunar la 200 euro lunar, apreciind ca acesta "a probat în mod documentat cuantumul venitului minim pe economie în Spania", unde este rezident. Instanța a apreciat în mod greșit că s-a făcut această dovadă, deoarece instanța de fond, la soluționarea cauzei, a avut în vedere veniturile realizate de intimatul-pârât pe perioada noiembrie 2006 - iulie 2007, când s-a soluționat cauza.
Se susține că dovada cu salariul minim interprofesional pentru anul 2008 pe teritoriul Spaniei putea să servească eventual într-o acțiune de reducere a pensiei de întreținere și în niciun caz pentru diminuarea cuantumului pensiei stabilită prin sentința de divorț.
Atât dovada venitului minim pe economie în anul 2008, cât și dovada existenței unui alt copil născut după desfacerea căsătoriei părților, nu puteau influența asupra pensiei de întreținere stabilită în iulie 2007. Acestea erau aspecte ulterioare care puteau face obiectul unei cereri separate.
Se mai susține că instanța a validat suma pe care a înțeles să o plătească pârâtul-intimat, fără să aibă în vedere vârsta minorei și nevoile acesteia, care trăiește și învață n străinătate, în Italia.
Se solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor prezenta:
Temeiul juridic al pensiei de întreținere îl constituie art.86 alin.2 Codul familiei, care stabilește două condiții: starea de nevoie și neputința obținerii unui câștig din muncă, condiții îndeplinite de creditoarea acestei obligații, minora, născută la 14 mai 1994.
Cuantumul pensiei de întreținere trebuie stabilit potrivit art.94 din același cod în raport de nevoia celui care o primește, dar și cu mijloacele pe care cel care urmează aop lăti le are la data judecării acțiunii, instanța judecătorească putând mări sau micșora această obligație, după cum se schimbă mijloacele debitorului plății sau nevoia persoanei care o cere.
Prin mijloacele celui care urmează a plăti întreținerea, în sensul art.94 din Codul familiei, se înțeleg sumele de bani de care debitorul poate dispune efectiv.
În speță, în mod corect tribunalul, ținând seama de actele depuse de pârât în apel, a schimbat sentința în sensul obligării pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 200 de euro către minoră.
Este cert că în prezent pârâtul are în întreținere încă un copil, născut la 13 septembrie 2007 și în condițiile în care întreținerea este datorată pentru doi copii, ea se stabilește până la 1/3 din câștigul realizat de pârât.
Față de Decretul regal nr.1763/28 decembrie 2007, se constată că salariul minim interprofesional în Spania este de 600 euro pe lună, iar reclamanta nu a dovedit că pârâtul ar obține și alte venituri, în consecință cuantumul pensiei de întreținere a fost stabilit de instanța de apel cu respectarea prevederilor legale mai sus citate, dar și a nevoilor maxime ale minorei creditoare.
Prima critică este neîntemeiată întrucât prin decizia civilă nr.3/A din 09 ianuarie 2009 Tribunalul Vâlceaa schimbat în parte sentința civilă nr.1634 din 15 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Drăgășani, în sensul obligării pârâtului la 200 de euro pensie de întreținere lunar față de minoră, menținând celelalte dispoziții ale sentinței, inclusiv data cu care această obligație începe să curgă, respectiv 20 noiembrie 2006, data înregistrării acțiunii.
Prin urmare, se constată că nu există contradicție între considerente și dispozitiv, de aceea nu sunt incidente prevederile art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Este privită ca neîntemeiată susținerea conform căreia dovada venitului minim pe economie în anul 2008, cât și existența unui alt copil aflat în întreținerea pârâtului nu pot influența asupra pensiei de întreținere stabilită în iulie 2007.
Acestea sunt criterii legale folosite cumulativ cu ocazia fixării cuantumului obligației de întreținere, pe care în mod just tribunalul le-a avut în vedere la data stabilirii pensiei de întreținere în sarcina pârâtului, așa cum stabilește legislația în materie, ele influențând posibilitățile de plată ale debitorului.
Pentru aceste considerente recursul este privit ca nefondat și va fi respins ca atare, în temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Văzând cererea intimatului, prevederile art.274 Cod procedură civilă și constatând că recurenta a căzut în pretenții, va fi obligată la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs, dovedite cu înscrisurile de la filele 154, 157 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.3/A din 9 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul .
Obligă pe recurenta-reclamantă să plătească intimatului-pârât suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./22.04.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan, Corina Pincu
| ← Divort. Decizia 233/2009. Curtea de Apel Tg Mures | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
