Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 137/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 137
Ședința publică din data de 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTOR 2: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTOR 3: Violeta Stanciu
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții, G, toți domiciliați în comuna, județul P, împotriva încheierii de ședință din data de 10 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte în dosar nr. 1313/2005, sentința civilă nr. 800/18 aprilie 2007 pronunțată în dosar nr. 1313/2005, încheierea de ședință din data de 11 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr- și decizia civilă nr. 481/ 24 iunie 2009 pronunțată de același tribunal, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 9 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 16 februarie 2010, când a dat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M sub nr. 1313/2005 reclamantul a chemat in judecata pe pârâții, și G solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună partajarea bunurilor coachizite dobândite în timpul concubinajului cu pârâta, să se constate vânzarea și dreptul său de proprietate și al pârâtei asupra terenului și locuinței și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare - cumpărare,obligarea pârâților și G să- restituie suma de 72 milioane lei echivalent a 2400 dolari USA pe care i- împrumutat trimițându- din Israel pe numele pârâtei obligarea pârâților să- restituie bunurile sale personale aflate in posesia lor sau să- plătească valoarea acestora estimată la cca. 30 milioane lei - bunuri expres menționate.
În motivarea acțiunii, reclamantul arătat ca la data de 01.07.2001 plecat să lucreze în Israel aflându-se în relații de prietenie cu pârâta, calitate în care i-a trimis acesteia de doua ori câte 100 dolari USA pentru a-i folosi în scopuri personale și întrucât ceilalți doi pârâți aveau datorii l- convins să cumpere casa proprietatea acestora cu suma de 2000 dolari SUA pe care i-a trimis din Israel.
De asemenea a susținut că în luna iulie 2002 pârâta s- dus în Israel conviețuind împreuna convingându- să- trimită pârâtei diverse sume de bani în valută pentru împrumuta pe aceasta, respectiv 2400 dolari USD pe care nu i- restituit până în prezent. Împreuna cu pârâtul a cumpărat lada frigorifica și mărfuri pentru SC SRL.
Totodată precizat că în luna ianuarie 2003 venit în țară și conform înțelegerii pe care au făcut- cu și de comun acord cu pârâta au construit o casă compusă din două camere de locuit, o și prispă în care urmau ca după căsătoria lor să se mute părinții acesteia - ceilalți pârâții, materialul lemnos fiindu- dat de părinții săi care împreuna și cu frații săi l-au ajutat la construirea casei.
În martie 2003 pârâta a revenit în țară iar în luna iunie 2003 când locuința era ridicată, acoperită și tencuită, împreuna cu părinții săi l-au alungat din domiciliul lor în posesia acestora rămânând bunurile mobile realizate în timpul concubinajului cu cât și bunurile sale personale.
Pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare au solicitat respingerea acțiunii deoarece antecontractul de vânzare cumpărare nr. 1108/2002 nu a putut fi perfectat întrucât reclamantul prin mandatar - tatăl acestuia nu s- obligat să respecte clauzele contractuale conform procesului verbal din 06.06.2005 astfel că a apreciat ca antecontractul nu avea valabilitate mai ales ca prețul a fost trecut în mod fictiv.
De asemenea, au arătat ca nu sunt de acord sa- restituie suma solicitată de reclamant deoarece nu s-a făcut dovada acestui împrumut printr- chitanța iar bunurile mobile personale solicitate de reclamant au fost ridicate odată cu plecarea acestuia conform procesului verbal încheiat în anul 2003 iar o parte au fost cumpărate în exclusivitate având acte de proveniența.
Prin cererea reconvențională au solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 40 milioane lei, reprezentând cheltuielile pe care le-au efectuat cu întreținerea reclamantului, fraților și tatălui acestuia în timpul executării lucrărilor la anexă.
După administrarea probei cu înscrisuri, testimoniale și interogatoriile părților, instanța pronunțat în conformitate cu art. 673/5 cod pr. civilă încheierea de ședință publică din 10.05.2006 prin care admis în parte în principiu acțiunea, a respins cerere reconvențională formulată de pârâți și a constatat calitatea de coindivizari reclamantului și pârâtei, cota de contribuție fiecăruia la dobândirea bunurilor coachizite constatat bunurile mobile expres menționate ce aveau caracter de bunuri personale ale reclamantului care se aflau în posesia pârâților, a dispus ca asupra cererilor reclamantului privind restituirea sumei împrumutate și a bunurilor sale proprii sau valorii lor se va pronunța odată cu fondul.
Totodată, potrivit art.673/6 cod pr. civila a constatat că pentru identificarea evaluarea bunurilor indivize și coachizite precum și întocmirea variantelor de lotizare a fost necesară desemnarea unor experți tehnici de specialitate și a procedat la numirea acestora prin încheierea pronunțata la data 21.06.2006.
După întocmirea rapoartelor de expertiză dispuse în cauza de prima instanța a fost pronunțată sentința civilă nr. 800/18.04.2007 prin care fost admisă în parte acțiunea și respins cererea reconvențională, a dispus partajarea bunurilor coachizite dobândite de reclamant și pârâta potrivit variantei- din raportul de expertiză - completare - lotizare întocmita de, motivat de faptul ca aceasta a respectat dispozițiile art. 673/9 cod pr. civilă, avându-se în vedere posesia exercitată asupra bunurilor, construcția anexată care era situată pe terenul proprietatea pârâților G și precum și starea conflictuală dintre părți, care s-ar fi perpetuat prin atribuirea imobilelor reclamantului.
A fost respinsă cererea reclamantului de obligare pârâților și să- restituie suma de 72.000.000 lei, echivalentul 2400 dolari USD, apreciindu-se că din probatoriul administrat a rezultat că sumele au fost încasate de pârâta și au fost avute în vedere la stabilirea cotei de contribuție la dobândirea bunurilor coachizite.
Împotriva sentinței civile anterior menționata și încheierii interlocutorii au declarat apel pârâții - reclamanți, și, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, invocându-se în esență că: în mod greșit a constatat judecătorul fondului faptul ca intervenit vânzarea - cumpărare imobilului, teren și casă, cât timp vânzătorul G nu dorit vânzarea, actul în sine nemaifiind perfectat.
A doua critică formulată de apelanți s-a referit la cota de contribuție la dobândirea bunurilor mobile coachizite, respectiv de 80% pentru intimatul - reclamant și 20 % pentru apelanta parata.
Au mai susținut apelanții că s-a dispus greșit de instanța de fond ca reclamantului - intimat să- fie restituite bunurile personale care se regăseau în procesul verbal ce purta semnătura reclamantului de primire acestora în prezența martorilor.
Tot în mod eronat s-a reținut la masa bunurilor de împărțit a 32 foi tablă, 5o kg. cuie și 3 ferestre.
O ultimă susținere formulata de apelanți a fost aceea că trebuiau refăcute rapoartele de expertiză întocmite în cauză care au preluat greșelile din încheierea interlocutorie apelată.
La data de 13.09.2007 intimatul - reclamant formulat și depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat, apelului pârâților, a susținut că judecătorul fondului făcut apreciere corectă a probelor administrate și că sunt neîntemeiate criticile invocate ca motive de apel.
Prin decizia civilă nr. 481/24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis apelul declarat de apelanții-pârâți, G și, împotriva încheierii de admitere în principiu a acțiunii din data de 03.06.2006 și a sentinței civile nr.800/18.04.2007 pronunțate de Judecătoria Vălenii d Munte, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, și în consecință:
S-a schimbat în parte sentința atacată în sensul că s-a dispus partajarea bunurilor coachizite dobândite de apelanta parata și intimatul reclamant, în cotele reținute prin încheierea de partaj din 10.06.2006 pronunțată de Judecătoria Vălenii d M, schimbată în parte prin încheierea interlocutorie din 11.10.2007 a Tribunalului Prahova, potrivit variantei a-2-a din raportul de expertiza topo întocmit si întregit de expert ce va fi modificată de instanța de apel, după cum urmează:
S-a atribuit în deplina proprietate si liniștită posesie apelantei pârâte toate bunurile coachizite, în valoare de 38.497,7 lei.
Pentru egalizarea valorica a loturilor a fost obligată apelanta pârâtă la plata unei sulte de 19.715,2 lei către intimatul reclamant.
S-a menținut în rest încheierea de partaj din 10.06.2006 si sentința atacate, ca legale si temeinice.
S-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut și constatat că, prin încheierea din data de 20.09.2007 tribunalul în baza disp. art. 295 cod pr. civila cu aplicarea art. 167 alin. cod pr. civilă a dispus completarea probatoriilor cu interogatoriul intimatului - reclamant, probă ce a fost administrată la data de 4.10.2007.
Prin încheierea interlocutorie din data de 11.10.2007, Tribunalul a admis în principiu apelul declarat împotriva încheierii interlocutorii din data de 10 mai 2006 și a sentinței civile nr. 800/18 aprilie 2007 pronunțate de Judecătoria Vălenii d Munte, a schimbat în parte, în principiu, încheierea interlocutorie din data de 10. 05. 2006 pronunțata de Judecătoria Vălenii d Munte, în sensul că părțile au dobândit bunurile coachizite în cote diferențiate, reclamantul de 60% iar pârâta o cota de 4o%.
S-au înlăturat din masa bunurilor coachizite bunurile mobile: 32 foi tablă, 5o kg. cuie și 3 ferestre.
De asemenea, pentru identificarea și evaluarea bunurilor mobile s-a numit un expert merceolog iar pentru identificarea, măsurarea, întocmirea schiței de plan și evaluarea construcțiilor s- numit un expert constructor. Pentru identificarea măsurarea și schița de plan, precum și evaluarea terenului și întocmirea propunerilor de lotizare s-a numit un expert topo.
Pentru a pronunța această încheiere interlocutorie, Tribunalul constatat următoarele:
Critica privind greșita constatare primei instanțe privind faptul că a intervenit între reclamant și pârâții G și vânzarea - cumpărarea cotei de din imobilul situat în comuna, jud. compus din teren de 602 mp. și locuința situată pe acesta a fost nefondată.
Judecătorul fondului în mod corect reținut că antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1108/06.06.2002 la Biroul Notarului Public reprezenta o promisiune bilaterală de vânzare - cumpărare și că refuzul vânzătorilor promitenți de a încheia ulterior contractul de vânzare - cumpărare cum rezulta din procesul verbal încheiat la 06.06.2005 (7 dosar fond) nu a putut constitui un impediment în perfectarea convenției dintre părți.
Tribunalul a constatat că în cauză au fost interpretate și aplicate corect dispozițiile legale în materie, respectiv art. 5 alin. 2 din legea 247/2005, titlul
S-a constat totodată că a fost întemeiată critica apelanților cu privire la cota de contribuție reținuta de instanța de fond la dobândirea bunurilor mobile coachizite.
Din probatoriul administrat în cauza a rezultat intr-adevăr faptul că reclamantul și pârâta au contribuit în proporții diferite la dobândirea bunurilor de împărțit, însă dacă la stabilirea cotei de 80% pentru reclamant și 20% pentru pârâtă s- ținut cont de borderourile de transfer bancar din care rezulta că intimatul reclamant realiza venituri din munca prestată în străinătate, în mod cert nu s-a avut în vedere și faptul că pârâta depus muncă în gospodărie și în perioada cât reclamantul era plecat în străinătate ( martora -, și martorul ).
Având în vedere cele expuse anterior, tribunalul a considerat ca era echitabil, având în vedere probatoriul administrat, de a se reține o cotă de contribuție de 6o% pentru intimatul - reclamant și de 4o% pentru apelanta - pârâtă.
Critica apelanților privind faptul că instanța de fond în mod greșit a dispus ca pârâții să-i restituie reclamantului o serie de bunuri personale, a fost nefondată întrucât s- apreciat în mod corect probatoriul administrat, respectiv depoziția martorului (80 dosar fond), coroborată cu cea a martorului ( 60 dosar) din care a rezultat că în afara bunurilor cuprinse în procesul verbal încheiat la data de 25.06.2003 au rămas în posesia pârâtei și alte bunuri personale ale reclamantului.
Instanța de fond în mod greșit a reținut ca făcând parte din masa bunurilor de împărțit 32 foi de tabla, 5o kg cuie și 3 ferestre, martorul a cărui depoziție a fost reținuta ca suport probator sub acest aspect, nefăcându-se vreo precizare cu privire la aceste bunuri.
După pronunțarea încheierii interlocutorii au fost efectuate expertizele menționate.
Tribunalul a constatat că dintre variantele de lotizare întocmite de expertul în completarea la raportul de expertiză din data de 22.06.2009, fila 172 dosar apel, varianta a doua satisfăcea criteriile menționate în textul legal, fiind preferată de altfel de toate părțile din dosar.
Varianta a propus atribuirea tuturor bunurilor coachizite către apelanta pârâtă, care a fost obligată la plata sultei către intimat, și a fost modificată de instanța de apel în sensul că s-a dispus atribuirea bunurilor către apelanta menționată, iar nu către toți apelanții, așa cum a precizat expertul, față de împrejurarea că doar intimatul și apelanta au calitatea de coindivizari.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296.proc.civ. a admis apelul și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a dispus partajarea bunurilor coachizite dobândite de apelanta parata și intimatul reclamant, în cotele reținute prin încheierea de partaj din 10.06.2006 pronunțată de Judecătoria Vălenii d M, schimbată în parte prin încheierea interlocutorie din 11.10.2007 a Tribunalului Prahova, potrivit variantei a-2-a din raportul de expertiza topo întocmit si întregit de expert ce va fi modificată de instanța de apel.
De asemenea, a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții G, și, criticând-o pentru nelegalitate în baza art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, întrucât instanțele au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1108/2002 și au încălcat dispozițiile art.5 alin.2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 și art. 480,492,644 și 1169 Cod civil.
Astfel, primul motiv de recurs se referă la faptul că instanțele au dat o interpretare greșită a actului dedus judecății, neputând să valideze vânzare-cumpărarea cotei de din imobilul respectiv, de vreme ce nu sunt îndeplinite toate condițiile de valabilitate ale unei vânzări, respectiv nu este îndeplinită condiția ca prețul să fie plătit, atât timp cât prestarea întreținerii nu a fost îndeplinită până în prezent și nu poate fi îndeplinită nici pe viitor, date fiind relațiile actuale dintre părți.
În cadrul acestui motiv de recurs, recurenții au mai arătat că prima instanță nu putea să constate vânzarea în parte, numai cotei de pentru reclamantul, având în vedere că operațiunea juridică se referă la imobil în întregime și nu poate fi fragmentată la solicitarea a numai unuia dintre cumpărători, pârâta neformulând nici un fel de cerere cu privire la validarea antecontractului de vânzare-cumpărare.
În realitate, cealaltă cotă de a rămas în proprietatea pârâților G și, adevărații proprietari ai întregului imobil, soluția nelegală a instanțelor de constatare parțială a vânzării conducând tocmai ala acest efect vădit nelegal și neconform cu realitatea.
Prin cel de al doilea motiv de recurs se critică soluția dată de instanțe cu privire la construcția edificată de concubini pe terenul pârâților G și, reținând un adevărat drept de proprietate, în natură în favoarea pârâtei, deși prima instanță, prin IAP a reținut în mod corect că era vorba numai de un drept de creanță în favoarea tinerilor, astfel încât se solicită de către recurenți modificarea hotărârilor în sensul atribuirii acestor construcții către proprietarii terenului, respectiv pârâții G și cu obligația unei despăgubiri corespunzătoare către reclamant și pârâta în cotele stabilite de instanța de apel.
Motivul trei de recurs se referă la faptul că în mod greșit s-a reținut că ar fi fost edificată de către concubini o parte din construcțiile aparținând exclusiv pârâtului G, potrivit autorizației de construire nr. 1/1990.
Astfel, se arată că potrivit acestei autorizații de construire, pârâtul Gae dificat o serie de anexe gospodărești încă din anul 1990, însă în expertiza constructor -, întocmită în apel se evaluează corpul B ce intră la partaj, incluzându-se în mod greșit și contravaloarea construcțiilor vechi, ce aparțin pârâtului
Prin cel de al patrulea motiv de recurs se critică cota de contribuție diferențiată de 60% și 40% la dobândirea bunurilor coachizite, din probele administrate rezultând că și recurenta-pârâtă a lucrat în străinătate și a realizat venituri consistente pe care le-a trimis în țară, solicitându-se modificarea IAP în sensul reținerii unor cote egale la dobândirea bunurilor.
Prin ultimul motiv de recurs se critică faptul că în mod greșit s-a reținut că gresia și parchetul au fost realizate de către concubini și suspuse partajului, deși s-a depus la dosarul cauzei facturi fiscale de achiziție a acestor materiale, emise pe numele pârâtului G, urmând ca aceste bunuri și îmbunătățiri să fie înlăturate de la masa de împărțit.
În concluzie, au solicitat recurenții casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru administrarea de noi probatorii.
Față de recursul formulat intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de fond și de apel au înțeles corect situația de fapt cu privire la antecontractul de vânzare-cumpărare, prețul convenit în sumă de 2000 USD, fiind achitat la data autentificării contractului, iar întreținerea la care s-au obligat promitenții cumpărători, urma să le-o acorde vânzătorilor, la data la care aceștia o vor solicita.
A mai arătat intimatul că prin sentința civilă nr. 364/2007 a Judecătoriei Vălenii d e M, a fost respinsă acțiunea civilă având ca obiect constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare.
Se mai arată de către intimat că instanța a avut în vedere la stabilirea cotei de contribuție la dobândirea bunurilor coachizite și suma de 70.000.000 lei, echivalentul a 2400 dolari, trimisă din Israel cu titlu de împrumut și primiți de, sumă pe care recurenții nu au restituit-
Curtea examinând recursul formulat prin prisma criticilor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, constată următoarele:
Primul motiv de recurs ce vizează greșita calificare a actului juridic dedus judecății, întemeiat pe disp. art. 304 pct. 8 Cod pr. civilă este fondat având în vedere că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de concubinii și, în calitate de promitenți cumpărători și G și, în calitate de promitenți vânzători, este în realitate un antecontract de întreținere, dat fiind faptul că prețul exprimat în bani ( 2000 USD) este foarte mic raportat la valoarea bunului, iar obligația principală a dobânditorilor e prestarea întreținerii.
Fiind calificat ca antecontract de întreținere nu se aplică regulile de la antecontractul de vânzare-cumpărare, unde se putea suplini consimțământul vânzătorului și să se constate valabilitatea vânzării, întrucât obligația de întreținere e esențialmente personală, fiind contractatăintuituu personae,în considerarea calităților personale ale debitorilor.
Or, în speță, date fiind relațiile dintre părți, reclamantul fiind fostul concubin al fiicei pârâților G și și având în vedere starea conflictuală actuală dintre părți, este evident că nu se mai poate realiza unul din elementele esențiale ale contractului, respectiv prețul, reprezentat în speță de prestarea întreținerii.
De altfel, refuzul explicit al vânzătorului G de a încheia contractul în formă autentică, exprimat la notar a fost justificat de faptul că " promitenții cumpărători nu-și mai pot respecta obligațiile asumate".
În consecință, în mod greșit instanța de fond a aplicat disp. art. 5 alin.2 din Legea nr. 247/2005- Titlul și a constatat că între reclamant și pârâții G și a intervenit vânzarea cotei de din imobilul situat în comuna, județul P, precum și faptul că reclamantul se află în indiviziune cu pârâta, fiecare cu o cotă de asupra imobilului sus menționat.
Pe de altă parte, având în vedere că operațiunea juridică din antecontract se referă la întreg imobilul, nu se poate constata vânzarea în parte, numai a cotei de din imobil pentru reclamantul, așa cum a procedat instanța de fond.
De asemenea, în mod nelegal s-a constatat și faptul că reclamantul și pârâta se află în indiviziune asupra imobilului, fiecare cu o cotă de, atâta timp cât pârâta nu a formulat nicio cerere cu privire la validarea antecontractului de vânzare-cumpărare.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs Curtea constată că și acesta este fondat având în vedere că deși prima instanță a aplicat în mod legal disp. art. 492 Cod civil, reținând în IAP din 10 mai 2006 în favoarea concubinilor un drept de creanță cu privire la construcția edificată de ei pe terenul pârâților G și, cu ocazia partajului a atribuit această construcție pârâtei, creând în favoarea acesteia un drept de proprietate, deși s-a constatat existența numai a unui drept de creanță.
Motivul trei de recurs referitor la greșita evaluare de către expertul constructor și a unor construcții vechi ce aparțin pârâtului G este nefondat având în vedere, pe de o parte, faptul că la instanța de apel apelanții-pârâți nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză constructor sub acest aspect, iar, pe de altă parte, aceste critici constituie motive de netemeinicie a hotărârii pronunțate în cauză, și nu de nelegalitate, nefiind incident niciunul din motivele prev. de art. 304 Cod pr. civilă.
Pentru aceste din urmă considerente urmează să fie respins ca nefundat și motivul cinci de recurs referitor la includerea în masa de partaj a gresiei și a parchetului.
Cât privește motivul de recurs referitor la cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, Curtea constată că este nefondat având în vedere că instanța de apel a modificat cotele de contribuție de 80% pentru reclamant și 20% pentru pârâtă stabilite inițial de instanța de fond, realizându-se o apreciere corectă și echitabilă, în raport de probele administrate în cauză, a contribuției părților la dobândirea bunurilor coachizite.
Conform celor expuse mai sus Curtea constată că se impune pronunțarea de instanța de apel a unei noi Încheieri de Admitere în Principiu prin care să se respingă capătul de cerere referitor la constatarea vânzării-cumpărării intervenită între reclamant și pârâții G și a imobilului ce a format obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1108/2002 de BNP și să fie înlăturată mențiunea din IAP din 10 mai 2006 Judecătoriei Vălenii de M prin care s-a constatat că reclamantul și pârâta se află în indiviziune asupra acestui imobil.
De asemenea se va reface și raportul de expertiză lotizare în mod corespunzător urmând să fie evaluată numai construcția nou edificată de concubini pe terenul proprietatea pârâților G și ce se va atribui acestora în natură, reclamantul și pârâta având doar un drept de creanță ce se va împărți potrivit cotelor stabilite de instanța de apel.
Pe cale de consecință, Curtea urmează ca în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 Cod pr. civilă să admită recursul să caseze încheierea interlocutorie și decizia pronunțată de Tribunalul Prahova cu trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță potrivit îndrumărilor de mai sus, urmând să fie reluate și celelalte dispoziții din IAP din data de 11.10.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții, G, toți domiciliați în comuna, județul P, împotriva încheierii de ședință din data de 10 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte în dosar nr. 1313/2005, sentința civilă nr. 800/18 aprilie 2007 pronunțată în dosar nr. 1313/2005, încheierea de ședință din data de 11 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr- și decizia civilă nr. 481/ 24 iunie 2009 pronunțată de același tribunal, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, județul
Casează încheierea interlocutorie din 11 octombrie 2007 și decizia civilă nr. 481/24 iunie 2000 pronunțate de Tribunalul Prahova cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - C - - -
Grefier,
- -
Red./
Tehnored./grefier
6 ex./15.03.2010.
1313/2005- Judecătoria Vălenii d Munte
a-- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Constanța Ștefan, Violeta Stanciu
| ← Recunoastere paternitate. Decizia 4/2010. Curtea de Apel... | Interdicție. Decizia 178/2008. Curtea de Apel Galati → |
|---|
