Recunoastere paternitate. Decizia 4/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 4/FM
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenții reclamanți, și, toți domiciliați în C,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 199/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât prin reprezentant legal, domiciliată în M, șoseaua Constanței, - 6,. A,. 7, județul C, având ca obiect recunoaștere paternitate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta reclamantă, personal, pentru recurenții reclamanți și, se prezintă avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 04015/9.11.2009, depusă la dosar și pentru intimatul pârât, se prezintă avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 44827/5.11.2009, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul intimatului pârât reiterează nulitatea precizărilor privind motivele de recurs depuse de recurenții reclamanți pentru termenul din 9.11.2009 (filele 25-27 din dosar), față de depunerea tardivă a acestora, conform art. 306 raportat la art. 303 Cod procedură civilă.
Apărătorul recurenților reclamanți solicită unirea excepției nulității cu fondul cauzei, arătând că precizările la motivele de recurs nu reprezintă motive suplimentare, ci o extragere a motivelor fluviu.
Față de precizările privind motivele de recurs depuse de recurenții reclamanți, instanța, în baza art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, consideră că au caracter de note sau concluzii scrise asupra prezentului litigiu, motivele de recurs fiind cele depuse în data de 31.08.2009 (fila 4).
Întrebate fiind, părțile susțin că nu mai au înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act de susținerile acestora, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurenta reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul admiterii, cu consecința trimiterii cauzei la prima instanță pentru soluționarea acesteia conform legislației în vigoare. Arată că instanța de apel nu a luat în considerare împrejurarea că instanța de fond nu a verificat dacă s-a respectat procedura legală de prelevare de probe biologice în vederea cercetării paternității cu respectarea procedurii reglementate de INML B pentru ipoteza în care prezumtivul tată biologic este decedat. Consideră că nu au fost respectate: dispozițiile art. 15 din HG nr. 774/2000, care reglementează efectuarea expertizei și procedura specificată cuprinsă în scrisoarea IML B, fila 12 dosar fond, referitoare la investigația ADN care poate fi făcută, în cazul în care tatăl biologic este decedat, prin prelevare de probe de la rude de sex masculin, având în vedere că minorul este băiat. Arată că instanța de apel le-a respins cererea de deshumare a defunctului pentru efectuarea testului ADN și nu a dat curs solicitărilor privind efectuarea expertizei perioadei de concepție a minorului. Învederează că raportul de expertiză întocmit de INML le aduce o vătămare și arată că nu prezintă genotipul dedus al prezumtivului tată biologic, în condițiile în care nu au fost prelevate și analizate probe de la defunctul - presupusul tată biologic, sens în care solicită constatarea nulității acestuia. Mai arată că a solicitat ca raportul de expertiză să fie trimis spre avizare Comisiei de Avizare și Control a actelor medicale, respectiv Consiliului Superior de Medicină Legală, însă instanța de apel le-a respins această solicitare. Instanța de fond nu a luat în considerare că fratele său era bolnav când a recunoscut copilul și că recunoașterea paternității a fost făcută de din eroare de fapt și viciu de consimțământ induse de. Depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul recurenților reclamanți și, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel. Arată că încă de la început nu s-a observat că raportul de expertiză era efectuat și de expert parte, acesta fiind lovit de nulitate absolută, întrucât expertizele medico-legale se efectuează de medici legiști care au calitatea de experți oficiali, însă ambele instanțe nu au luat acest aspect în calcul. Mai arată că între ADN-ul lui și ADN-ul recurenților reclamanți nu există similitudine. Apreciază că raportul de expertiză încalcă prevederile art. 32 și 33 din nr.HG 774 din 7.09.2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor OG nr. 1/2000 privind organizarea și funcționarea instituțiilor de medicină legală.
Apărătorul intimatului pârât, având cuvântul, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de apel și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens chitanța nr. -, reprezentând onorariu avocat. Arată că decizia pronunțată în apel este legală și temeinică, motivele de recurs invocate de reclamanți nu se încadrează în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, nefiind motive de nelegalitate și prin acestea recurenții tind de fapt către o nouă judecată a fondului litigiului. Apreciază că în mod corect, instanța de fond a încuviințat proba cu expertiză medico-legală, pentru examinarea ADN, care reprezintă metoda cea mai performantă de stabilire a identității genetice a unui individ și prin care s-a stabilit că minorul prezintă înrudire biologică 99,9998% cu bunica paternă. Învederează că nu cunoaște care ar fi vătămarea suferită de recurenți prin stabilirea paternității în urma raportului de expertiză efectuat în cauză. Consideră că expertul parte nu a avut atribuții decât de a asista la efectuarea lucrării.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin decizia civilă nr. 199/24.03.2009 a Tribunalul Constanța -secția civilă a fost respins apelul ca nefondat formulat de apelanții reclamanți, și în contradictoriu cu pârâtul, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 1912/C/3.10.2008 a Judecătoriei Mangalia.
A fost respinsă cererea intimatei de obligare a apelanților la cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că rin p. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 295/254 din 09.02.2007, reclamanții, și au chemat-o în judecată pe pârâta pentru contestarea recunoașterii paternității minorului - făcută de defunctul.
Reclamanții au arătat că sunt părinții și, respectiv, sora defunctului, care, începând cu primăvara anului 2005, trăit în concubinaj cu pârâta, iar la data de 28.08.2005 s-a născut minorul -, care a fost recunoscut la naștere de către defunct. Au susținut reclamanții că, deși a recunoscut paternitatea copilului, a început ulterior să aibă serioase îndoieli cu privire la posibilitatea ca minorul - să fie copilul său, îndoieli pe care le-a mărturisit și rudelor, însă la scurt timp de la nașterea minorului, a decedat.
Au arătat reclamanții că au promovat prezenta acțiune pentru a respecta ultimele dorințe ale defunctului și a-i păstra neîntinată memoria, având serioase îndoieli că numitul este tatăl copilului și că recunoașterea paternității ar corespunde adevărului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 58 și ale art. 61 din Codul familiei, precum și dispozițiile art. 112 - 115 și ale art. 274 din Codul d e procedură civilă.
În cauză a fost administrat un raport de expertiză medico-legală pentru stabilirea paternității copilului - testul ADN, efectuat de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici"
Împotriva raportului de expertiză au făcut obiecțiuni reclamanții, pe care instanța de fond le-a respins motivat în ședința publică din data de 30.09.2008.
Prin sentința civilă nr.1912/C/03.10.2008, Judecătoria Mangaliaa respins ca nefondată cererea formulată de reclamanți, obligându-i, totodată, la plata către pârât a sumei de 2506,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că din relația de concubinaj a numitului cu numita s-a născut, la data de 28.07.2006, minorul -, care a fost recunoscut la naștere de către tată, astfel cum rezultă din certificatul de naștere. La scurt timp după nașterea copilului, respectiv, la data de 20.09.2006, numitul a decedat.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală pentru cercetarea paternității (examenul ADN), întocmit de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B, s-a reținut că analiza comparativă a profilelor ADN determinate pornind de la eșantioanele de salivă aparținând numiților, și, aceștia din urmă investigați în calitate de prezumtivi bunici paterni, a relevat existența unei relații de înrudire biologică între minor și prezumtivii bunici, cu o probabilitate estimată la 99,9998%.
S-a arătat, de asemenea, că studiul comparativ al profilelor cromozomiale Y, aparținând minorului și reclamantului (bunicul prezumtiv) a relevat existența unei corespondențe perfecte la nivelul tuturor markerilor cromozomiali Y investigați, concluzia experților fiind în sensul că există o relație de înrudire pe linie masculină între minorul și reclamantul.
Împotriva sentinței civile pronunțate după desființarea cu trimitere au declarat apel reclamanții, arătându-se că:
- raportul de expertiză medico-legală /2049/27.06.2008 este lovit de nulitate, deoarece a fost întocmit cu încălcarea disp. art. 31 (1) din Normele procedurale privind efectuarea expertizelor medico-legale, aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1134/C/25.05.2000 și Ordinul Ministrului Sănătății și Familiei nr.255/04.04.2000 și a disp.art.41 (1), 42 (2), 42 (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr.271/2004 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală.
S-a susținut că expertul parte propus de pârâtă a participat la efectuarea și redactarea raportului de expertiză și a semnat lucrarea în calitate de membru al echipei de medici legiști, deși nu este angajat al INML B, iar rolul său era doar de a asista la efectuarea expertizei.
- istoricul și obiectivul expertizei solicitate de instanță sunt prezentate fals în raport și strategia de prelevare a probelor biologice nu a fost stabilită de către INML B, prin dr., în raport cu circumstanțele speței: prezumtivul tată biologic decedat și existența descendenților pe linie masculină (tată, frate, nepot).
S-a arătat că strategia de prelevare a probelor stabilită de echipa de medici legiști (formată și din expertul parte ) este opusă cerințelor instanței și răspunsului primit de instanță din partea dr. și fără supervizarea INML În plus, faptul că s-a pus la dispoziția INML și a expertului parte proba mamei defunctului confirmă suspiciunile apelanților cu privire la posibilitatea înlocuirii probei copilului cu una proprie a defunctului.
Apelanții au susținut că strategia de prelevare a probelor adecvată cazului în speță, care ar fi putut justifica din punct de vedere științific probabilitatea prezentată în raport, este cea susținută și public pe site-ul INML-ului. Această strategie constă în testarea în laborator a markerilor cromozomiali Y (de tip STR-Y) când prezumtivul tată biologic este decedat, prin stabilirea în baza profilelor cromozomiale a relațiilor de înrudire pe linie masculină, între copil și bunicul patern, un unchi patern sau veri pe linie paternă.
S-a arătat că dr. nu a solicitat instanței de judecată pentru prelevarea de probe indicarea rudelor de sex masculin ale defunctului, a acordat tratament preferențial expertului parte și nu a solicitat prezența acestuia la prelevarea probelor, ceea ce pune sub semnul întrebării rolul prezenței acestuia la INML B, cu atât mai mult cu cât partea adversă nu s-a prezentat la prelevarea de probe în data de 17.03.2008.
- raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză încalcă prevederile art.11 din Normele procedurale pentru efectuarea expertizelor medico-legale, deoarece poartă o altă dată de înregistrare la INML B - 27.06.2008 decât cea corectă - 30.06.2008.
- raportul de expertiză medico-legală nu respectă prevederile art. 54 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 271/2004, deoarece analizele efectuate nu justifică contravaloarea achitată de reclamantul - 5600 lei.
- la efectuarea raportului de expertiză medico-legală nu au fost avute în vedere circumstanțele speței și nu au fost utilizate toate mijloacele de probă necesare cercetării filiației, în sensul că nu s-a verificat intervalul de timp în care a fost posibilă concepția copilului, starea de sănătate a presupusului tată biologic și influența acesteia asupra capacității de procreere în perioada concepției.
- în raportul de expertiză nu se face referire la standardele și procedurile specifice de lucru, la eroarea aleatorie a aparaturii folosite și la rata mutațiilor în cazul markerilor utilizați.
Probele solicitate de apelanți au fost respinse de instanța de apel la termenele din data de 24.02.2009 și din data de 24.03.2009.
Procedând la examinarea legalității și temeiniciei hotărârii instanței de fond prin prisma criticilor formulate, instanța de apel a apreciat că motivele de apel sunt nefondate.
Astfel, s-a avut în vedere că potrivit raportului de expertiză medico-legală pentru cercetarea paternității (examenul ADN) nr. /2049/27.06.2008, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B, analiza comparativă a profilelor ADN determinate pornind de la eșantioanele de salivă aparținând numiților, și ( ultimii doi investigați în calitate de prezumtivi bunici paterni ai copilului în cauză ) a relevat existența unei relații de înrudire biologică între minor și prezumtivii bunici, cu o probabilitate estimată la 99,9998%.
De asemenea, studiul comparativ al profilelor cromozomiale Y, aparținând minorului și reclamantului (bunicul prezumtiv) a relevat existența unei corespondențe perfecte la nivelul tuturor markerilor cromozomiali Y investigați, concluzia experților fiind în sensul că există o relație de înrudire pe linie masculină între minorul și reclamantul.
Tribunalul a respins criticile privitoare la întocmirea raportului de expertiză fără respectarea disp.art. 31 din Ordinul nr. 1134/2000 al Ministerului Justiției și nr.255/2000 al Ministerului Sănătății, pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale, care reglementează metodologia de efectuare a expertizei medico-legale a filiației, în vederea cercetării paternității și a disp.art.41(1), 42(2), 42(3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr.271/2004 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, astfel încât nu există nici un motiv pentru a se reține nulitatea raportului.
Art. 33 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a dispozițiilor nr.OG1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, aprobat prin nr.HG774/2000, care reglementează metodologia de efectuare a expertizei medico-legale a filiației, în vederea cercetării paternității stabilesc: "Experții numiți de organele judiciare la cererea părților pot asista la lucrări și la examinarea persoane pot să solicite investigații complementare -",
iar la alin. 2 și 3 ale aceluiași articol se arată că "obiecțiile și contribuția experților numiți de organele judiciare la cererea părților se consemnează în raportul medico-legal", iar în cazul în care aceștia asistă experții oficiali, "prezența lor se consemnează în partea introductivă a raportului medico-legal".
Instanța de apel a apreciat că împrejurarea că raportul de expertiză întocmit în cauză a fost semnat și de expertul (desemnat la cererea pârâtei) nu este de natură să afecteze legalitatea acestei lucrări, cu atât mai mult cu cât nu există nici o dovadă certă în sensul că acest expert s-ar fi substituit în vreun fel experților oficiali desemnați în comisia ce a efectuat expertiza, depășind astfel cadrul legal al participării sale.
Nu s-au adus totodată probe certe în sensul că expertul în discuție și-ar fi încălcat obligația de păstrare a secretului profesional și de serviciu în privința lucrărilor medico-legale efectuate, obligație prevăzută de art. 39 alin.1 din Regulament și de art. 5 din Ordinul mai sus amintit, după cum încălcarea acestei obligații nu ar fi putut să atragă decât răspunderea disciplinară sau, după caz, penală a expertului.
S-a apreciat că nu se poate constata nulitatea raportului de expertiză pe baza simplelor suspiciuni ale apelanților de fraudare a rezultatelor expertizei, câtă vreme probele biologice în vederea stabilirii paternității copilului au fost prelevate cu respectarea procedurii reglementate de lege pentru ipoteza în care prezumtivul tată biologic este decedat, în urma unei analize comparative a profilelor ADN pe relația de înrudire dintre copil si tatăl prezumtiv pe linie masculină, prin investigarea prezumtivului bunic patern.
Instanța de apel a considerat ca lipsită de temei cererea apelanților de avizare a lucrării de către Comisia de Avizare și Control al actelor medicale, față de prevederile art.19 alin.1 din Regulamentul de aplicare a nr.OG1/2000 care stabilește că această comisie "verifică(la solicitarea instanței de judecată), evaluează, analizează și avizează din punct de vedere științific conținutul și concluziile diverselor acte medico-legale realizate de serviciile de medicină legală județene", așadar, nu și actele INML.
Pe de altă parte, art. 49 alin. 3 din Ordinul comun al Ministrului Justiției și al Ministrului Sănătății prevede posibilitatea unei noi expertize numai dacă se constată "deficiențe, omisiuni sau/și aspecte contradictorii la expertizele precedente", ceea ce nu este cazul în speță. A fost considerată ca nefondată și cererea de efectuare a expertizei într-un stat din Uniunea Europeană, în măsura în care nu există nici o dispoziție în dreptul intern român care să permită administrarea probelor în maniera pretinsă de apelanții-reclamanți.
Tribunalul a înlăturat utilitatea tuturor celorlalte probe solicitate de apelanți a fi administrate în cauză, pe considerentul că nici un a dintre acestea nu ar fi fost în măsură să combată concluziile raportului de expertiză medico-legală.
Conchizând, instanța de apel a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamanții, și, care au reluat criticile privitoare la nelegalitatea raportului de expertiză medico-legală.
S-au reiterat în recurs aspectele expuse cu ocazia motivării apelului, legate de frauda operată la momentul prelevării probelor biologice și de procedurile legale nerespectate cu ocazia efectuării raportului medico-legal.
Recurenții au arătat că instanța de apel nu a acceptat trimiterea raportului de expertiză spre avizare la Comisia Superioară de Medicină Legală conform prevederilor nr.HG 774/7.09.2000, pe baza obiecțiunilor formulate (participarea expertului parte la efectuarea lucrării, neprezentarea genotipului dedus al prezumtivului tată biologic etc.) și în funcție de concluziile apreciate ca imposibile din punct de vedere științific ( genotipul mamei copilului are alela paternă identică cu cea a reclamantului, tatăl prezumtivului tată biologic, cât și cu a mamei defunctului, iar genotipul copilului prezintă în comparație cu cel al prezumtivilor bunici paterni, potrivit locațiilor cromozomiale, o relație de tip copil-părinți ).
Recurenții au arătat că existența unor asemenea similitudini este imposibilă și vădește faptul că probele analizate provin de la o altă sursă decât cea reală, cu atât mai mult cu cât Locus ADN alela paternă obligatorie nu se regăsește în genotipul prezumtivilor bunici paterni.
S-a susținut că prezumtivul tată (decedat în prezent) a recunoscut paternitatea copilului din eroare de fapt și cu consimțământul viciat, instanța de apel neadministrând în mod eronat probele care să privească perioada de concepție a minorului, a potenței și a capacității de procreere a tatălui și fără a lua în calcul împrejurarea că (prezumtivul tată) s-a aflat internat în spitalul.
S-a mai susținut că raportul de expertiză s-a fondat pe un istoric și pe un obiectiv fals: stabilirea relației de rudenie dintre copilul și și, aspect nesolicitat de către prezumtivii bunici paterni, acțiunea vizând cercetarea paternității copilului.
Prin întâmpinare, intimatul pârât - a solicitat respingerea recursului și menținerea soluției tribunalului, ca legală și temeinică, întrucât testarea ADN este cea mai performantă metodă de investigare științifică utilizată pentru stabilirea identității genetice a unei persoane.
S-a arătat că prin concluziile expertizei, INML Minovici a stabilit că între minorul - și bunicul patern, există o corespondență perfectă (100%) la nivelul tuturor markerilor cromozomiali investigați, iar între copil și bunica paternă a fost identificată o relație de înrudire biologică, probabilitatea de înrudire fiind estimată statistic într-un procent de 9,9998%.
S-a arătat, totodată, că soluția de avizare a lucrării de către Comisia stabilită prin art. 19 din nr.HG 774/2000 se impune doar pentru actele medico-legale întocmite de serviciile județene de medicină legală, nu și pentru expertizele medico-legale.
Recursul este fondat, în raport de dispozițiile art. 312 al. 3 cod proc. civilă
( teza soluționării procesului fără intrarea în cercetarea fondului apelului ), pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 295 al. 1 cod proc. civilă, instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Conform al. 2, în apel se va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, dacă se apreciază ca fiind necesare pentru justa soluționare a cauzei.
În speță, în fața primei instanțe a fost dispusă și administrată o expertiză medico-legală pe specialitatea examen ADN de determinare a filiației, care să răspundă obiectivului necesar soluționării litigiului, anume, dacă paternitatea minorului -, născut la data de 28.07.2006, poate fi stabilită în raport de prezumtivul tată biologic, (dec. la 21.09.2006), prin analizarea probelor prelevate de la rudele celui decedat.
S-a comunicat instituției competente desemnarea unor experți consilieri, în persoana domnului pentru reclamanți (care ulterior a comunicat că nu acceptă o asemenea nominalizare) și domnul pentru pârât.
Față de lucrarea înaintată instanței de judecată la termenul din 16.09.2008 sub nr. A-, au fost depuse obiecțiuni ale reclamanților, reluate în motivele de apel, care au vizat atât aspecte de ordin procedural, apreciate ca fiind neconforme normelor statutare și legale incidente în materia expertizelor medico-legale, cât și chestiuni de interpretare științifică a datelor consemnate în lucrare și care, în opinia acestora, excludeau din toate punctele de vedere concluziile raportului.
Conform art. 2 al. 1 din nr.OG 1/2000, expertiza de medicină legală constituie un mijloc de probă cu caracter științific necesar justei soluționări a cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești și care contribuie prin forța probatorie, la stabilirea adevărului. Împrejurarea că această probă are o putere doveditoare mai mare în raport de celelalte, ca urmare a faptului că reprezintă opinia experților în domenii strict specializate, fundamentată pe analize și concepte științifice, nu exclude, însă, că ea să poată face, la rândul său, obiectul unor verificări și analize cu caracter formal, referitoare la conformitatea cu reglementările impuse derulării și efectuării unei expertize medico-legale de această natură.
O asemenea verificare nu poate fi realizată într-un mod abstract de către judecătorul cauzei, prin trimitere la textele incidente, cu atât mai mult cu cât obiecțiile enunțate presupun exprimarea unui punct de vedere specializat pe competențe care exced celor date în sarcina instanței.
În cauză, criticile formulate de apelanții reclamanți în legătură cu participarea expertului consilier la procedurile efective de derulare a expertizei au fost înlăturate de către tribunal prin trimitere la dispozițiile 33 al. 1 din nr.HG 774/2000, fără a se observa faptul că motivul de pretinsă nelegalitate evocat de apelanți s-a referit la depășirea atribuțiilor expertului-parte, iar nu doar la depunerea semnăturii acestuia pe lucrarea definitivată.
Apelanții reclamanți au invocat nulitatea raportului și prin prisma strategiei de prelevare a probelor biologice și care nu ar corespunde obiectivului impus de prezentul litigiu, ci celui de contrafacere, în opinia lor, a rezultatului lucrării prin obținerea probelor genetice de la mama defunctului (inutile speței). Astfel, criticile enunțate au făcut trimitere punctuală la modalitatea în care s-a dispus prelevarea probelor de la rudele prezumtivului tată biologic pentru situația în care acesta din urmă este decedat (anume, includerea ambilor bunici paterni, iar nu doar a rudelor de sex masculin pe linie paternă, cum se afirmă că este corect), precum și la conținutul raportului de expertiză, care nu cuprinde cercetarea paternității conform normelor de metodologie internă.
În fine, criticile formulate de reclamanți au vizat chestiuni strict specializate, legate de conținutul lucrării și care în opinia acestora ar releva, în raport de cei 15 locus ADN menționați, situații incompatibile cu realitatea
( anume, că minorul ar figura ca fiind copilul bunicilor paterni, la fel ca și mama acestuia ).
Aspectele evocate - apreciate de recurenții reclamanți ca lipsind de conținut științific raportul efectuat și conducând la o altă interpretare a obiectivului esențial de dezlegat - nu pot primi o corectă soluționare decât prin supunerea lor analizei comisiei superioare învestite de lege cu atribuții de verificare și control al modului în care s-a derulat această expertiză.
O asemenea cerință s-a prefigurat de altfel chiar în fața instanței de apel, care nu a putut da în mod obiectiv o dezlegare acelor critici care vizau neconcordanțele dintre procedura de lucru pentru stabilirea paternității în cazul decesului presupusului tată biologic și cea uzitată de echipa de medici legiști care a efectuat lucrarea în speță, cât și celor care s-au referit strict la datele de ordin medical reieșite din compararea genetică.
Faptul că prin dispozițiile art. 19 al. 1 din Regulamentul de aplicare a nr.OG 1/2000, aprobat prin nr.HG 774/2000, se arată că obiectul de activitate al comisiilor de avizare și control al actelor medico-legale, care funcționează în cadrul institutelor de medicină legală, îl constituie,verificarea, evaluarea, analizarea și avizarea din punct de vedere științific a conținutului și concluziilor diverselor acte medico-legale realizate de serviciile de medicină legală județene, conform competenței teritoriale, nu exclude - astfel cum a reținut instanța de apel - posibilitatea verificării procedurilor de lucru și a concluziilor științifice și în cazul lucrărilor de primă expertiză medico-legală efectuate la INML
De altfel, art. 5 al. 2 din Regulament stabilește că,În cadrul - Institutului de Medicină Legală "Prof. Dr. Minovici" B funcționează comisii de avizare și control al actelor medico-legale, iar potrivit al. 1, pe lângă INML B funcționează Comisia Superioară de Medicină Legală.
În aceste condiții, pentru a putea da o corectă rezolvare temeiurilor de nelegalitate și de netemeinicie a soluției fondului, prin prisma expertizei care a fundamentat-o, instanța de apel urma să solicite precizări INML, Minovici B asupra procedurii interne de verificare a raportului efectuat și asupra entității abilitate, față de nivelul de competențe, să analizeze procedurile de lucru și rezultatul expertizei filiației efectuate în speță.
O asemenea probă nu se va putea administra în recurs, față de dispozițiile art. 305 cod proc. civilă și de împrejurarea că o astfel de dezlegare intră în sfera probatoriului statuat prin art. 201 și urm. Cod proc. civilă, fiind necesară exprimarea părerii unor specialiști în legătură cu obiectul expertizei efectuate.
Conchizând, în măsura în care instanța de apel a respins ca neutilă cauzei emiterea unei adrese către Comisia de Avizare și Control al actelor medicale din cadrul INML B, în vederea identificării organelor superioare competente să analizeze și să dea aviz raportului de expertiză întocmit în cauză pe obiecțiunile punctuale ale apelanților, inclusiv sub aspectul prevalenței acestei probe științifice față de cele care permit stabilirea perioadei legale de concepție pe baza înscrisurilor medicale invocate de apelanți, soluția tribunalului este neîntemeiată și nu se circumscrie cerinței de cercetare deplină a fondului în apel.
Cât privește însă soluția instanței de apel sub aspectul completării probatoriului cu o expertiză medico-legală efectuată pe teritoriul unui alt stat din Uniunea Europeană, se va reține că în mod corect tribunalul a stabilit că într-un proces ce se desfășoară în fața instanțelor din România, probele se subsumează normelor de procedură și legislației interne.
Se va reține, în ansamblul criticilor legate de nulitatea raportului, corecta soluționare în apel și a chestiunilor ridicate în legătură cu contravaloarea expertizei.
Pentru toate aspectele arătate și având în vedere că elementele de neconformitate a raportului științific, evocate de recurenții reclamanți, nu pot fi înlăturate de către instanțele de judecată decât după verificarea prealabilă și hotărâtoare de către comisia competentă superior, stabilită conform normelor interne ale instituției, constatând că aceste impedimente obiective nu au putut fundamenta o completă analiză în apel a criticilor enunțate, în raport de disp. art. 312 al. 3 cod proc. civilă se va admite recursul, cu consecința casării deciziei recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare în apel, Tribunalului Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenții reclamanți, și, toți domiciliați în C,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 199/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât prin reprezentant legal, domiciliată în M, șoseaua Constanței, - 6,. A,. 7, județul
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Jud.apel. /
jud.
4 ex./ 11.02.2010.
Dosar nr-
Data: 12.02.2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA - SECȚIA CIVILĂ
Vă înaintăm, alăturat, spre competentă soluționare dosarul civil nr-, care conține 67 file, privind recursul civil declarat de recurenții reclamanți, și, toți domiciliați în C,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 199/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât prin reprezentant legal, domiciliată în M, șoseaua Constanței, - 6,. A,. 7, județul C, având ca obiect recunoaștere paternitate, întrucât prin decizia civilă nr. 4/FM din 18.01.2010, s-a admis recursul, s-a casat decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța.
La dosarul nostru se află atașate dosarele nr: - al Tribunalului Constanța - 128 file, - al Judecătoriei Mangalia - 100 file, - al Tribunalului Constanța - 27 file și - al Judecătoriei Mangalia - 78 file.
PREȘEDINTE COMPLET, GREFIER,
- -
2 ex.
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Gabriel Lefter, Vanghelița Tase
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
