Interdicție. Decizia 178/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 178A
Ședința publică de la 02 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu
Grefier - -
MINISTERUL PUBLIC reprezentat de procuror
La ordine fiind soluționarea apelului civil formulat de reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Internelor și reformei Administrative cu sediul în B, sect. 6, str. - M, împotriva sentinței civile nr. 908 din 7.08.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul cu domiciliul în T, str. -. -, nr. 13, -. 10, în acțiunea civilă având ca obiect interdicție în baza Legii 248/2005.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura necompletă cu intimatul în sensul că a fost restituită citația cu mențiunea " destinatar mutat de la adresă".
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că instanța face aplicarea dispozițiilor art. 98 cod proc.civilă. Că s-a depus la dosar de către apelant dovada achitării taxei de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei. Că a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp. art. 242 pct. 2 cod proc.civilă.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea cererii de apel ca nefondată și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței dată de instanța de fond. Precizează că în mod corect a reținut instanța de fond faptul că statul membru a cărui ordine publică sau securitate publică este direct amenințată ar fi trebuit să ia o astfel de măsură.
CURTEA
Asupra cererii de apel civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele;
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- la Tribunalul Galați -Secția Civilă reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte-B a solicitat în contradictoriu cu pârâtul să se dispună restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulație în Italia pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 19.06.2008 pârâtul fost returnat din Italia în baza Decretului Prefecturii și are o interdicție de intrare în Italia pe timp de 5 ani.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 38, 39 și 52 din Legea nr. 248/2005.
În susținerea acțiunii a solicitat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr. 908 din 7.08.2008 Tribunalul Galația respins acțiunea ca neîntemeiată, formulată de reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor B în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele;
Din Decretul Prefecturii din rezultă că pârâtul a fost arestat și cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt. În temeiul acestei conduite Statul Italian a dispus îndepărtarea pârâtului de pe teritoriul național și a aplicat o interdicție de intrare pe o perioadă de 5 ani.
După aderarea României la Uniunea Europeană la data de 1 ianuarie 2007 pârâtul este cetățean al Uniunii Europene și se bucură de la această dată, în baza articolului 18 CE, de dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute prin tratatul CE și prin Directiva 2004/38. Dreptul, pentru un cetățean al Uniunii, la părăsirea teritoriului unui stat membru și circulația într-un alt stat membru este definit mai clar în articolul 4 din directiva 2004/38.
Cetățenii Uniunii beneficiază deci de dreptul direct al articolului 18, paragraful 1, CE, de a părăsi teritoriul unui stat membru, inclusiv statul membru de origine, pentru a intra pe teritoriul unui alt stat membru.
În baza titlului din capitolul VI din directiva 2004/38 care face referire la limitările dreptului de intrare și de ședere pentru motive de ordine publică, de securitate publică sau de sănătate publică, acoperă de asemenea și, cel puțin în anumite circumstanțe, limitările aduse de un stat membru drepturilor propriilor cetățeni de a părăsi teritoriul național în vederea plecării într-un alt stat membru. Articolul 27 din Directiva 2004/38 se aplică acolo unde autoritățile unui stat membru întrevăd restrângerea dreptului la libera circulație a unui cetățean în vederea împiedicării acestuia să se reîntoarcă, pe o anumită perioadă de timp, într-un alt stat membru din care a fost repatriat, pe motive de situație ilegală.
Astfel, din art. 27 și 31 din Directiva 2004/38 și din economia generală a acestei directive rezultă că o măsură care limitează dreptul la libera circulație a unui cetățean nu poate fi adoptată decât de statul membru a cărui ordine publică sau securitate publică este direct amenințată. În cauză Statul Italian a luat o astfel de măsură și ca urmare nu se întrevede motivația pentru care Statul Român ar aplica pârâtului a doua oară o asemenea interdicție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, criticând-o pentru următoarele motive;
Chiar și în condițiile existenței principiilor priorității dreptului comunitar și al aplicării directe a acestuia, aplicarea măsurii restrângerii exercițiului dreptului la liberă circulație în străinătate al unui cetățean român, reglementată de art. 38 lit. a din Legea 248/2005, este condiționată de returnarea acelui cetățean dintr-un alt stat în baza unui Acord de readmisie încheiat de România cu acest stat, dacă acel cetățean a încălcat legislația statului de unde a fost returnat.
Mai arată că dispozițiile legale sus-menționate nu au fost modificate prin nici un alt act normativ și nu există nici un impediment ca aceste texte să nu fie aplicate începând cu 1.05.2007.
Că textul nu condiționează instituirea restricției decât de returnarea prin acordul de readmisie, dar nu și verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea, precum și a pericolului real pe care îl prezintă persoana în cauză pentru valorile sociale pretins protejate.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel constată apelul nefondat pentru următoarele considerente;
În speța de față se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene după data aderării.
În raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la, necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitate în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea 248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
În schimb, art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevede că " statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățeanului Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
După cum se observă, norma comunitară prevede în mod limitativ doar 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, pe când dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
În aceste condiții, Curtea constată că norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
Având în vedere dispozițiile art. 27 și 31 din Directiva 2004/38 din care rezultă că o măsură care limitează dreptul la libera circulație a unui cetățean nu poate fi adoptată decât de statul membru a cărui ordine publică sau securitate publică este direct amenințată și că în cauză Statul Italian a luat o astfel de măsură, nu se întrevede motivația pentru care Statul român ar aplica pârâtului a doua oară o asemenea interdicție.
Față de considerentele expuse mai sus va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Internelor și reformei Administrative cu sediul în B, sect. 6, str. - M, împotriva sentinței civile nr. 908 din 7.08.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul cu domiciliul în T, str. -. -, nr. 13, -. 10, în acțiunea civilă având ca obiect interdicție în baza Legii 248/2005.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 2.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Grefier
- - - - - -
Red.ER/3.10.2008
Dact.IS/6.10.2008/7ex.
Fond.
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Valentina Gabriela Baciu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Plasament. Decizia 184/2010. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
