Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1372/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1372
Ședința publică de la 18 2009
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta și de intervenienții, împotriva deciziei civile nr. 166 din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata intervenientă, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă, reprezentată de avocat și recurenții intervenienți, reprezentați de același avocat, intimatul pârât, personal și asistat de avocat, lipsind intimata intervenientă. au răspuns:
- recurent Intervenient - personal și asistat de avocat ales/din oficiu
- recurent Intervenient - personal și asistat de avocat ales/din oficiu
- intimat Pârât - personal și asistat de avocat ales/din oficiu
- intimat Intervenient - personal și asistat de avocat ales/din oficiu
- recurent Reclamant - personal
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta reclamantă și recurenții intervenienți, a solicitat, în principal, admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, modificarea deciziei civile recurate, în sensul respingerii apelului formulat de pârâtul și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică; în subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj. Cu privire la primele două motive de recurs, a precizat că lasă la aprecierea instanței. În ceea ce privește al treilea motiv de recurs, a precizat că instanța de apel nu a motiv în niciun fel de ce a înlăturat primul raport de expertiză întocmit de expertul, apreciind că nemotivarea instanței cu privire la acest aspect, care este de esența rezolvării cauzei, se circumscrie dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, echivalând cu o necercetare a fondului cauzei. A arătat că prețul tehnic reținut de expertul în raportul de expertiză din data de 11.09.2007 este altul decât cel reținut cu privire la același bun în raportul de expertiză din 07.04.2009, fără ca expertul sau instanța să dea o explicație cât privește această discrepanță.
Avocat, pentru intimatul pârât, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile recurate ca fiind legală și temeinică, apreciind că al treilea motiv de recurs invocat în cauză este o critică ce vizează aprecierea probelor administrate în cauză, vizând astfel, netemeinicia deciziei civile atacate și nu nelegalitatea acesteia; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
La data de 30.07.2003 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună împărțirea bunurilor realizate împreună cu acesta în timpul căsătoriei, ieșirea din indiviziune, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a arătat că în timpul căsătoriei cu pârâtul au realizat prin contribuție egală bunurile enumerate în acțiune, că mobilierul din apartamentul situat în Caf ost cumpărat de părinții ei, ea și pârâtul plătind numai avansul de 3.000.000 lei, iar părinții ei au cumpărat mobilierul din apartamentul situat în, perdelele și draperiile cât și un autoturism 1310.
La primul termen de judecată, pârâtul a depus o cerere reconvențională prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii și aducerea la masa partajabilă a tuturor bunurilor imobile, cât și plata cheltuielilor de judecată. A arătat că reclamanta nu are nici o contribuție la bunurile realizate în domiciliul părinților săi din comuna Cetate, ar autoturismul 1310a fost cumpărat numai de el.
Intervenienții, și decedat, au formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului reclamant arătând că au contribuit cu 80 % la cumpărarea apartamentului din care a valorat 127.000 lei, că au cumpărat ușa de intrarea în apartament, că au contribuit 10.000.000 lei la cumpărarea apartamentului din C la care au făcut și mai n îmbunătățiri.
La data de 23.09.2003 reclamanta pârâtă a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii reconvenționale, întrucât bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt cele menționate în acțiune.
și au formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând să se constate contribuția lor la dobândirea unor bunuri realizate în timpul căsătoriei și ieșirea din indiviziune.
Prin încheierea de Admitere în Principiu din 3.02.2004 a admis în principiu și în parte acțiunea civilă, cererea reconvențională și cererile de intervenție.
A constatat că reclamanta pârâtă și pârâtul reclamant în timpul căsătoriei au dobândit împreună prin contribuție egală bunurile comune amintite în cererea principală, cererea reconvențională și în cererea de intervenție mobile și imobile, constatând dreptul reclamantei pârâte și pârâtului reclamant în cote de 1/2 din aceste bunuri.
S-a mai constatat că intervenienții și împreună cu pârâtul reclamant și reclamanta pârâtă, au dobândit prin contribuție egală apartamentul situat în. 24.4.8 jud. CSc onstând în dreptul fiecărei părți în cote de 1/2 din aceste bunuri.
S-a constatat că intervenienții au confecționat ușile de la intrarea în apartamentele din C și, rafturile din apartamentul din, reparații constând în: înlocuit instalația sanitară, instalația electrică, înlocuit tocăria, geamuri în dormitor și bucătărie, ușă la balcon, zidit și închis balconul, geamuri balcon, zugrăvit și vopsit apartamentul situat în
S-a constatat că intervenienții și au dobândit un autoturism 1310 în anul 1997, mobilierul existent în apartamentul din C și, perdele, draperii la ambele apartamente, 200 gr aur, aflate la reclamanta pârâtă constatând dreptul fiecărui intervenient în cota deVidin aceste bunuri.
Totodată s-a dispus creșterea lotului pârâtului reclamant cu cotele părți ale intervenienților și cât și cu realizările acestor intervenienți.
În baza art. 728 cod pr.civ. s-a dispus ieșirea din indiviziune în cotele părți menționate.
Împotriva acestei încheieri de Admitere în Principiu au declarat apel reclamanta și intervenientul și, iar prin decizia civilă nr. 1926/22 iunie 2004 pronunțată în dosarul nr. 2491/civ./2004 Curtea de APEL CRAIOVAa admis apelul și a schimbat în parte IAP în sensul că a constatat ca bun comun al reclamantei și al pârâtului apartamentul situat în str. -.24.2 . A.8, jud. C S, excluzând contribuția intervenienților și la dobândirea acestui bun.
Totodată s-a constatat că reclamanta, pârâtul și intervenienții au realizat ca bunuri coachizite un garaj, o baie și o bucătărie în gospodăria intervenienților din localitatea Cetate.
S-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de 1/3 pentru reclamantă și pârât și 2/3 pentru intervenienții și . În final s-au menținut restul dispozițiilor IAP din 3 februarie 2004 pronunțată de Judecătoria Calafat.
Prin sentința civilă nr. 1323/19 dec. 2005 pronunțată de Judecătoria Calafata fost admisă în parte acțiunea civilă pentru partaj bunuri comune formulată de reclamanta împotriva pârâtului în contradictoriu cu intervenienții și, intervenienții și.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant. A fost admisă în parter cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și.
A fost admisă în parte cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenienții și.
Au fost confirmate rapoartele de expertiză tehnică în varianta I și au fost atribuite loturile conform loturile conform acestei variante, fiind compensate și cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, criticând modalitatea de efectuare a expertizei, faptul că expertul desemnat pentru evaluarea bunurilor mobile nu s-a deplasat la domiciliul părților în comuna Noi și Municipiul
S-a criticat faptul că bunurile trecute în lotul pârâtei au fost supraevaluate, iar bunurile trecute în lotul reclamantei au fost subevaluate, același aspect fiind criticat și în privința bunurilor trecute în lotul intervenienților și cel al intervenienților.
S-a mai criticat faptul că nu au fost respectate dispozițiile IAP, că au fost evaluate în mod greșit și îmbunătățirile aduse la apartamente, precum și modalitatea de expertizare și evaluare a imobilelor și faptul că pentru apartamentul din Municipiul C și din localitatea au fost stabilite valori apropiate, aspecte pentru care apelantul a apreciat că se impune efectuarea unor noi expertize.
Tribunalul Dolj prin decizia civilă 724/3 mai 2pp6 a respins apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1323 din 19.12.2005 pronunțată de Judecătoria Calafat.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul a constatat că bunurile mobile au fost evaluate în raport de prețurile de circulație ținându-se cont de gradul de uzură, lotizarea făcându-se în funcție de proveniența și destinație, aspecte din care nu rezultă că bunurile trecute în lotul reclamantei subevaluate, iar bunurile trecute în lotul pârâtului ar fi fost supraevaluate.
Evaluarea apartamentelor din C și precum și a imobilului din comuna Cetate s-a făcut în raport de dispozițiile Decretului Lege nr. 61/7.02.1990, de indicele de reactualizare conform Buletinului Informativ nr. 93/august 2005, calculul manoperei făcându-se în funcție de salariul mediu brut în construcții care în luna iunie 2005 fost de 7.896.027 lei conform Revistei Tribuna Construcțiilor nr. 23 /10 iunie 2005. S-a avut în vedere de asemenea, valoarea de circulație pe piață a imobilelor și s-a răspuns la obiecțiunile formulate de părți.
S-a avut în vedere că expertizele tehnice au respectat întocmai dispozițiile IAP de la 3 februarie 2004, schimbată în parte prin decizia nr. 1926 din 22.iunie 2004 I Curții de APEL CRAIOVA prin care s-au constatat îmbunătățirile făcute de intervenienții și.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs paratul, în termen, motivat și timbrat, criticând decizia pentru nelegalitate.
Criticile au fost în esență următoarele: cele doua rapoarte de expertiza sunt lovite de nulitate absolută, nefiind întocmite la locul unde se aflau bunurile supuse masei partajabile, împrejurare de drept neluată în seamă de instanța de apel; în lotul fizic al pârâtului în ambele variante de expertiză sunt repartizate bunuri de o valoare mult mai mare decât a pârâtei, fără nici o justificare, fapt ce conduce la plata unei sulte, o astfel de situație putând fi evitată prin echilibrarea valorică a loturilor fizice în urma repartizării echilibrate a bunurilor în loturile fizice; de asemenea, bunurile din lotul pârâtului sunt supraevaluate și cele din lotul reclamantei sunt subevaluate; în mod greșit, cu nerespectarea IAP, au fost repartizate în lotul pârâtului bunurile mobile din apartamentul de la C; în același mod, fiind nesocotită încheierea de admitere în principiu rămasă definitivă, expertiza nu a reținut existența unor îmbunătățiri la acest apartament; în același mod s-a procedat și cu privire la bucătărie, numită de expert anexă și cu B; neevaluarea corespunzătoare a apartamentului din, ca urmare a nefolosirii unor criterii obiective, care îl diferențiază de apartamentul din C, având astfel o valoare reală mai mare; în mod greșit tribunalul a respins proba cu o contraexpertiză, neluând în seamă aceste neregularități ale evaluării; instanța de apel a fost lipsită în aceste condiții de rol activ, iar prin neluarea în seamă a cererii de probatorii fără o justificare legală, recurentul pârât a fost lipsit de dreptul la apărare.
A solicitat admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare pentru reluarea judecații.
motivele de recurs formulate de pârât, Curtea a reținut că are prioritate în analiză cel privitor la nejustificarea de către instanța de apel a neîncuviințării refacerii probei cu expertiza, altfel spus, privitor la nepronunțarea asupra acestei cereri.
Apelantul pârât nu a renunțat la cererea de probatorii formulată în apel, în condițiile în care în acțiunile având ca obiect partajul de bunuri comune, după soluționarea în principiu a cererilor, singura probă care se administrează, - fiind utilă și importantă pentru justa finalizare a cauzei - este proba cu expertiză.
Prin decizia civilă nr. 438/22 2006, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, s- admis recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 724 din 03 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 1685/Civ/2006 în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimații intervenienți în numele altei persoane și, și.
S-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, Tribunalul Dolj.
În rejudecare instanța a admis cererea de probatorii formulată de apelant privind efectuarea unor noi expertize în vederea evaluării bunurilor imobile și a celor mobile supuse partajării.
Prin decizia civilă nr.166 din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a dmis apelul declarat de apelantul pârât, împotriva sentinței civile nr. 1323/19.12.2005 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr. 1255/2003, în contradictoriu cu intimata reclamantă, și intervenienții, și .
S-a schimbat în parte sentința.
S-a omologat raportul de expertiză specialitatea construcții, întocmit de expert, în varianta I de lotizare.
S-a atribuit pârâtului apartamentul cu două camere situat în C, str. -, - 3,.1,.2, jud.D în valoare de 54. 220 lei.
Total valoare bunuri atribuite, 68.223 lei(mobile si imobile).
S-a atribuit reclamantei apartamentul situat în, str. -,. 24,.A,.8 în valoare de 86.000 lei.
Total valoare bunuri atribuite 89703 lei(mobile si imobile).
Reclamanta a plătit sultă pârâtului, suma de 10.740 lei pârâtului.
A fost obligat reclamantul și intervenienta la suma de 1017 lei despăgubiri către reclamanta reprezentând contravaloarea contribuției sale la îmbunătățirile efectuate la imobilul din com. Cetate, jud.
S-au înlăturat dispozițiile din sentință privind obligarea pârâtului la sultă către reclamantă.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-au compensat cheltuielile de judecată și a fost obligată intimata la 700 lei cheltuieli de judecată către apelant.
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert s-a reținut că valoarea de piață actuală a celor două apartamente este de 54.220 lei și respectiv 86.000 lei, valori care vor fi avute în vedere la formarea loturilor părților. Valoarea stabilită prin expertiză întocmită cu ocazia judecății în primă instanță nu mai este de actualitate datorită fluctuațiilor existente pe piața imobiliară și a intervalului mare de timp scurs de la acea dată.
Cu privire la bunurile mobile supuse partajării instanța va acorda preferință raportului de expertiză întocmit la instanța de font când bunurile supuse partajării au fost prezentate expertului, valoarea stabilită fiind, apreciem, mai aproape de valoare reală a bunurilor respective la data separării părților.
Referitor la excepția nulității absolute expertizei având ca obiect evaluare bunuri mobile efectuată în apel d e expert, se reține că potrivit art. 208 alin.1 proc.civ. dacă efectuarea expertizei implică unele verificări sau lucrări pregătitoare ori chiar deplasarea specialistului la fața locului, expertiza nu poate fi efectuată decât după citarea părților prin scrisoare recomandată, arătându-se zilele și orele când începe și continuă lucrarea.
Cu toate acestea potrivit art.108 alin.3 proc.civ. neregularitatea de felul celei provocată de nerespectarea art.208 alin.1 trebuie invocată la prima zi de înfățișare care urmează după săvârșirea expertizei și înainte de a se pune concluzii în fond. Rezultă așadar că nesocotirea disp.art.208 proc.civ. reprezintă un viciu procedural sancționat cu nulitate relativă.
În speța de față, din dosar a rezultat că reclamanta nu a fost citată de expert cu ocazia efectuării expertizei.
După depunerea raportului de expertiză la data de 07.04.2009 în ședința din 08.04.2009 instanța a acordat un termen în vederea observării de către părți a acestuia, iar la termenul următor din 22.04.2009 au fost formulate obiecțiuni doar cu privire la raportul de expertiză specialitatea construcții
Astfel fiind, întrucât excepția de nulitate nu a fost valorificată în condițiile prev.de art.108 alin.3 din proc.civ. intimata reclamantă nu mai are posibilitatea de a invoca nulitatea relativă a respectivei expertize.
În consecință pentru aceste considerentele, avându-se în vedere dispozițiile art. 296 cod de procedură civilă a fost admis apelul formulat de apelantul pârât a fost schimbată în parte sentința în sensul celor arătate, omologându-se raportul de expertiză specialitatea construcții întocmit de expert în varianta I de lotizare, variantă solicitată de părți, menținându-se modul de atribuire și valoarea bunurilor mobile din sentința apelată. Ca urmare a recalculării valorii loturilor părților, reclamanta va fi obligată la plata sumei de 10.740 lei, cu titlu de sultă către pârâtul, înlăturându-se dispozițiile privind obligarea la sultă a pârâtului din sentință.
Totodată reținându-se dispozițiile deciziei civile nr. 1926/2004 a Curții de APEL CRAIOVA prin care s-a constatat că reclamanta, pârâtul și intervenienții accesorii și au realizat ca bunuri coachizite un garaj, o baie și o bucătărie în gospodăria intervenienților dispunându-se ieșirea din indiviziune în cote de 1/3 pentru reclamantă și pârât și 2/3 pentru intervenienți instanța va obliga intervenienta și pârâtul (în calitate de succesor al intervenientului ) la plata contravalorii cotei reclamantei în cuantum de 1017 lei.
În baza art. 274 cod de procedură civilă, având vedere și că partajarea bunurilor comune profită tuturor părților instanța, s-au compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat intimata la 700 lei cheltuieli de judecată către apelant.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanta și intervenienții, solicitând admiterea apelului, întrucât instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor referitoare la termenul în care poate fi invocată nulitatea raportului de expertiză, ca urmare a neconvocării părților,deoarece excepția de nulitate a fost valorificată în condițiile prevăzute de art.208 Cod pr.civilă.
Această poziție procesuală a fost exprimată încă de la primul termen de după depunerea raportului de expertiză.
Mai mult expertul în bunuri mobile nu a evaluat bunurile mobile reținute în încheierea de admitere în principiu ca fiind în apartamentul din C, implicit instanța de apel nu se pronunță cu privire la acest bunuri mobile, existând în acest punct de vedere neconcordanță între încheierea de admitere în principiu care este interlocutorie și irevocabilă și decizia nr.166/16.06.2009 care omite să împartă aceste bunuri.
Această susținere a fost reiterată inclusiv prin concluziile scrise depuse în fața instanței de apel, însă nu au fost analizate de această instanță.
Instanța de apel nu se conformează îndrumărilor deciziei de casare care, susțin recurenți, s-a referit la efectuarea unei contraexpertize, deci de către un al expert, în timp ce instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize de către același expert care dă valori diferite majorate a apartamentului lor în noul raport, față de cel întocmit tot de el în data de 11.09.2007.
Instanța nu a arătat în concret de ce a fost înlăturat primul raport de expertiză, din anul 2007 și nemotivând acest aspect echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.Prin decizia de casare s-a dat indrumarea ca instanta de apel sa se pronunte pe cererea de efectuare a unei contraexpertize.Totodata pretul tehnicretinut de expert in raportul din 11.09.2007 este altul decat acela retinut in raportul din 7.04.2009 fara a se explica aceasta discrepanta.
S-au depus la dosar: taxă timbru, timbru judiciar, împuternicire avocat.
Recursul este nefondat.
Se reține că intervenienții în interes propriu și nu au formulat apel împotriva sentinței civile, iar soluția pronunțată de către instanța de apel nu s-a schimbat în ceea ce-i privește.
Aceasta, întrucât prin cererea intervenție în interes propriu,au solicitat să se constate contribuția lor,la dobândirea unor bunuri ce fac parte din masa partajabila și ieșirea din indiviziune.
Or, prin decizia nr.1926/22.06.2004, irevocabilă prin decizia civilă nr.38/2005 Curtea de APEL CRAIOVA, a decis în apelul declarat împotriva IAP, lipsa de contribuție a intervenienților la masa bunurilor de împărțit.
De reținut, că în recurs criticile intervenienților nici nu se circumscriu acestor aspecte referitoare la contribuția cu privire la dobândirea bunurilor care formaseră obiectul cererii de intervenție.
Raportat la soluția pronunțată în apel, oricum așa după cum s-a arătat, situația acestora rămâne neschimbată - soluția neafectându-i în nici un mod raportat la obiectul cererii lor, cu privire la care s-a tranșat deja problema în hotărârea anterioară.
Prin urmare recursul acestora va fi respins.
Cât privește recursul formulat de către recurenta, acesta ete nefondat.
Prima critică a recursului privitoare la aplicarea greșită a art.208 Cod pr.civilă este neîntemeiată.
Potrivit art.208 Cod pr.civilă - dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin carte poștală recomandată, cu dovada de primire, arătând zilele și orele când începe și continuă lucrarea. Această neregularitate se acoperă dacă nu este ridicată potrivit art.108 alin.3 Cod pr.civilă, la prima zi de înfățișare. Nerespectarea regulii de citare a părților la efectuarea expertizei la fața locului constituie motiv de nulitate relativă și nu absolută care poate fi invocată numai la prima zi de înfățișare ce urmează neregularității.
Prin urmare, nesocotirea dispozițiilor art.208 Cod pr.civilă reprezintă un viciu procedural sancționat cu nulitatea relativă.
Raportul de expertiză a fost depus la data de 26.10.2007,iar la primul termen ce a urmat depunerii raportului - 20.11.2007 așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință, apărătorul reclamantei a invocat neregularitățile privind neconvocarea părților de către expertul și de expertul.
Oricum prin acea încheiere, instanța, din acest motiv,a dispus refacerea expertizelor de către expert și expert.
Ca urmare, expertul a menționat că s-a deplasat la imobilul din C pe data de 9.03.2008, iar la imobilul din la data de 7.03.2008, părțile fiind prezente (151 dosar -).
La dosar se află atașate dovezile de convocare a părților inclusiv a reclamantei (fila 149),semnată de către aceasta.
Tot ca urmare a dispozițiilor încheierii,expertul depune raportul de expertiză (încheierea din 10.03.2008), la data de 7.04.2008, iar la termenul din 8.04.2008, instanța a acordat termen pentru observarea raportului de expertiză, la acest termen neinvocându-se vreo neregularitate în ceea ce privește convocarea părților.
La termenul din 22 aprilie 2008,apărătorul reclamantei a formulat obiecțiuni scrise susținute și oral numai cu privire la expertiza, nu și cu privire la expertiza, neinvocând nici o neregularitate în sensul neconvocării părților.
Nici la termenul din 20 mai 2008 nu s-a invocat acest aspect.
În cauză, într-adevăr recurenta nu a fost convocată de către expertul, ci așa cum rezultă din piesele dosarului, acesta s-a înțeles cu expertul să facă o convocare comună.
Prin urmare,reclamanta recurentă neuzând de pârghia pusă la îndemână de lege prin art.108 alin.3 Cod pr.civilă, nu mai are posibilitatea de a invoca nulitatea relativă a respectivei expertize.
De abia la termenul din 24.02.2009 și 24.03.2009,cu mult peste termenul prevăzut de lege aspecte consemnate prin încheiere, apărătoarea reclamantei a solicitat ca expertul să depună la dosarul cauzei și dovezile de convocare ale părților și repetarea adresei către cei doi experți pentru a efectua lucrările.
Este esențial de subliniat, că la aceste termene nu se efectuaseră și depuseseră lucrările experților, această cerință a apărătorului reclamantei fiind anticipată.
De asemenea, important de menționat că la fila 269 dosar -, expertul răspunde la adresa instanței prin care i s-a cerut să facă dovada de convocare a părților, în sensul că de comun acord cu domnul expert, a stabilit să trimită dumnealui convocările și să suporte împreună contravaloarea transportului.
Prin încheierea 7 din aprilie 2009 s-a consemnat că la filele 253, 254,255 expertul tehnic, a depus dovada de convocare ale părților,așa cum reiese din adresa expertului (fila 268 dosar -).
Apărătorul reclamantei a insistat în continuare ca expertul să depună dovada de convocare și repetarea adresei în acest sens de către expert, cerere respinsă de către instanță, față de răspunsurile experților.
Ulterior după, depunerea raportului de expertiză de către expertul, această neregularitate nu a mai fost invocată ceea ce presupune că părțile au achiesat la acordul experților în ceea ce privește convocarea.
În realitate, dovezile de convocare ale expertizei sunt depuse la diverse file, având în vedere și suplimentul la expertiză și răspunsul la obiecțiuni, însă, importante sunt acele convocări ce au fost comune pentru ambele expertize și care a și încheiat lucrarea la data de 10.03.2008, ulterior datei când părțile au fost prezente conform convocării: 9.03.2008 și 7.03.2008 )fila 149 dosar -).
Prin urmare, față de toate aceste considerente reclamanta nu a uzat de dispozițiile art.108 alin.3 Cod pr.civilă raportat la art.208 Cod pr.civilă, iar în subsidiar, această neregularitate a fost acoperită prin înțelegerea celor doi experți de a face o convocare comună, prezumându-se față de datele în care au fost convocate părțile și momentul efectuării lucrării, față de cele arătate mai sus, că aceasta a fost derularea întregii proceduri de efectuare a expertizei și această neconvocare expresă a părții din partea expertului,se acoperă oricum prin acest mod.
Cea de-a doua critică referitoare la neevaluarea expertului a bunurilor mobile reținute prin IAP și implicit, nepronunțarea instanței cu privire la aceste bunuri, este neîntemeiată.
Această critică nu este concretizată, recurenta neprecizând, neindicând în recurs la care bunuri mobile se referă în concret.
Este o critică generală cu aspect formal.
Însă instanța, în urma verificărilor efectuate constată că această susținere nu are suport, bunurile mobile fiind evaluate conform celor reținute prin IAP și oricum împotriva ultimului raport de expertiză,nu s-au formulat obiecțiuni în acest sens, de către reclamantă. Este esențial de semnalat, că reclamanta nici nu a formulat apel în acest sens, iar soluția pronunțată prin decizia atacată, nu schimbă soluția în această privință referitor la bunurile mobile reținute, ca atare și sub acest aspect această critică a reclamantei (declarație omisso media relativ la această critică) nu poate fi primită.
Prin urmare, neformulând cale de atac în această privință, aceasta înseamnă că implicit apelanta a achiesat la hotărârea pronunțată de prima instanță și nu poate după reluarea judecății în apelul promovat de către pârât, să mai invoce această critică, atâta vreme cât nu a uzat la momentul potrivit de această cale pusă la îndemână de lege, și soluția în această privință nu a suferit modificări.
Ultima critică este de asemenea neîntemeiată.
La fond expertiza bunurilor mobile a fost efectuată de către expertul tehnic, iar expertiza în construcții a fost efectuată de către expert tehnic.
În rejudecare, instanța de apel s-a conformat întocmai dispozițiilor deciziei de casare, dispunând efectuarea altor rapoarte de expertiză pentru bunurile mobile de către expertul tehnic, iar pentru construcții expert tehnic.
Prin urmare această critică din recurs, că instanța de apel nu a respectat îndrumările deciziei de casare și nu a dispus efectuarea unei contraexpertize, adică efectuarea unei expertize de către un alt expert, după cum bine se observă, este neîntemeiată.
Recurenta nu a observat că de fapt cele doua rapoarte de expertiză în construcții întocmite de către expert, au fost întocmite - unul în data de 11.09.2007, iar celălalt ulterior in 2009, ca urmare a anulării raportului de expertiză din 11.09.2007 - datorată neconvocării părților.
Al doilea raport s-a întocmit în martie 2009.
Nu trebuie confundată încuviințarea contraexpertizei efectuată în urma dispunerii rejudecării, prin încheierea din 24.04.2007, efectuată de către un alt expert decât cel de la fond, cu refacerea raportului de expertiza care a fost întocmit ca urmare a anulării primului raport întocmit cu ocazia încuviințării contraexpertizei.
Astfel, instanța încuviințând efectuarea contraexpertizei de către expert construcții, acesta întocmește lucrarea la data de 11.09.2007, această lucrare este anulată ca urmare a nerespectării art.208 Cod pr.civilă pentru lipsa convocării părților și ulterior este procedural și firesc ca același expert desemnat să-și refacă lucrarea cu convocarea părților după anularea primului raport.
Instanța de apel, de asemenea,arată care au fost motivele pentru care a omologat raportul expertizei din 2009 și nu primul raport din 11.09.2007.
După cum corect a reținut instanta, valoarea stabilită prin expertiza întocmită cu ocazia judecății în primă instanță nu mai este de actualitate datorită fluctuațiilor existente pe piața imobiliară și a intervalului mare de timp scurs de la acea dată.
Or, este esențial ca raportarea să se facă la nevoile realității socio-economice și a schimbărilor acestora, raportarea fiind actuală.
Expertul a explicat, argumentat și a calculat conform normelor în vigoare prețul tehnic al apartamentelor,așa încât aceste discrepanțe dintre primul raport în construcții din 2007 și cel din 2009 își găsesc aceste explicații.
Instanța motivând, chiar dacă nu folosește expres sintagma înlătură expertiza din 2007, care au fost considerentele omologării expertizei construcții din anul 2009.
Prin urmare nu se poate reține că nu s-a procedat la o cercetare a fondului cauzei.
Mai mult decât atât și este esențial, această critică nu-și găsește suport în considerarea faptului că, oricum instanța nu mai putea acorda relevanță acestui raport de expertiză în construcții întocmit de expert la data de 11.09.2007, întrucât acesta a fost anulat prin încheierea din 20.11.2007, datorită neconvocării părților în conformitate cu art.208 Cod pr.civilă și ulterior s-au depus celelalte rapoarte de expertiză, neputând da eficiență unui act care din punct de vedere procedurala fost anulat pentru neconvocarea părților. Acest raport din 2009, singurul apreciat valabil din punct de vedere procedural, oricum corespundea sub aspect valoric la momentul efectuării lui realității nevoilor socio-economice.
Se reține că în privința raportului de expertiză privind bunurile mobile cu excepția criticii privind neregularitățile raportului de expertiză întocmit ulterior încheierii din 20.11.2007, nu au mai existat alte critici față de soluția pronunțată în apel, neexistând alte critici în privința expertizei bunurilor mobile.
Prin urmare, potrivit art.312 Cod pr.civilă, recursul este nefondat și va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta și de intervenienții, împotriva deciziei civile nr. 166 din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata intervenientă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red.
Tehn.2 ex/17.12.2009
St.
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava, Mihaela Loredana
| ← Plasament. Decizia 244/2009. Curtea de Apel Suceava | Stabilire program vizitare minor. Decizia 188/2009. Curtea de... → |
|---|
