Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 140/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 140
Ședința publică din data de 17 februarie 2010
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta (), domiciliată în P,-, - 2,. A,. 1, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr. 662 pronunțată la 12 noiembrie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în P,-, - 2,. A,. 1, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 9,50 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. 51089, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă, personal și intimatul-pârât, personal.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta-reclamantă, având cuvântul, arată că instanța în mod greșit a reținut că depozitul bancar de 140.000.000 ROL este insuficient pentru achitarea sultei către pârât, întrucât a depus la dosar un extras de cont din care rezultă că are un depozit de 60.000 RON.
Mai arată că locuiește de 20 de ani în imobilul din str. -, situație ce rezultă și din declarația martorului, aflată la fila 9 din dosarul de apel, în timp ce pârâtul s-a mutat de 7 ani într-un alt imobil, situat pe str. -.
De asemenea, recurenta arată că este nemulțumită de varianta omologată de instanță, întrucât nu i se atribuie bunurile mobile pe care le-a dobândit în timpul căsătoriei, ci bunuri foarte vechi, care au aparținut unui.
Instanța a atribuit pârâtului apartamentul din str. -, doar pe considerentul că este administratorul blocului și "trebuie lăsat să-și facă ".
În considerentele hotărârii, instanța reține că cele două fiice ale părților sunt de acord să rămână cu tatăl lor, în apartamentul din str. -, situație care nu este reală și nici nu rezultă din vreun înscris aflat la dosar.
Solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare sau să se admită recursul și să se omologheze varianta I, lotul I, urmând ca executarea sultei să se facă pe contul pe care îl are deschis la bancă.
Fără cheltuieli de judecată.
Intimatul-pârât, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât a făcut dovada că deține în cont suma necesară pentru achitarea sultei la care a fost obligat.
Referitor la critica recurentei privind atribuirea bunurilor mobile, solicită să fie respinse, întrucât aceasta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit la instanța de fond.
De asemenea, precizează că reclamanta îl șicanează permanent și a fost sancționată de nenumărate ori în baza Legii nr.61/1991.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 7432/2007 a Judecătoriei Ploieștis -a desfăcut căsătoria încheiată cu pârâtul și că, în timpul căsătoriei, au realizat o serie de bunuri imobile, respectiv: un apartament cu 3 camere, situat în P,-, -.2,. A,.1, un apartament compus din 2 camere, situat în P,-,.28,. F,.106 și o garsonieră, situată în P-, precum și o serie de bunuri mobile, care au fost menționate în cerere.
Pârâtul a formulat întâmpinare, arătând că este de acord cu admiterea acțiunii, însă, a precizat că nu toate bunurile fac parte din masa partajabilă.
În urma administrării probatoriilor, Judecătoria Ploiești, la data de 9.10.2009, a pronunțat o încheiere interlocutorie prin care admis în principiu, în parte, acțiunea și a constatat că părțile au avut calitatea de soți, căsătoria fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 7432/2007 a Judecătoriei Ploiești, iar în timpul căsătoriei au dobândit, în cotă de fiecare, următoarele bunuri imobile:
-un apartament compus din 3 camere și dependințe, situat în P-, -.2,.A,.1 județ P, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 30420/29.04.1992, la care s-au realizat următoarele îmbunătățiri: montat geamuri sistem termopan, montat gresie în cele 2 băi, în bucătărie, în hol și balcon, dotat apartamentul cu sistem de alarmă;
-un apartament compus din 2 camere și dependințe, situat în P,-,.28,.F,.106, județ P, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1706/17.03.2000 autentificat de Biroul Notarului Public, la care au realizat următoarele îmbunătățiri: montat gresie și faianță în bucătărie, baie și hol, montat un geam termopan;
- o garsonieră cu dependințe, situată în P,-, județ P, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.108/08.09.1998 de
Biroul Notarului Public .
De asemenea, instanța de fond a reținut că din comunitatea de bunuri fac parte și următoarele bunuri mobile: un auto, un auto Chevrolet, bunurile mobile aflate în apartamentul cu 3 camere din P, str. -, respectiv: o bibliotecă, o servantă, o vitrină, canapea cu 2 fotolii, o oglindă, jaluzele verticale, un covor 3/5, un frigider, un aragaz, o hotă, un cuptor cu microunde, mobilă de bucătărie (compusă din soldat și mai multe corpuri suspendate), un cuier, în fiecare din cele 2 dormitoare câte o canapea, un șifonier, o oglindă, un birou, 4 covoare, 8 perdele, 15 seturi lenjerie, 2 oglinzi de baie, o mașină de spălat, o imprimantă, un scaun de birou, o bicicletă mecanică, un prăjitor de pâine, un filtru de cafea, 3 seturi de oale, un suport inox, 3 seturi de farfurii, un covor în bucătărie, un covor hol, sistem de tratare a apei, o oglindă de, un set de farfurii Olanda.
S-a mai constatat că soții au dobândit și bunurile mobile aflate în apartamentul cu 2 camere, din P, str. - cu Piatră, după cum urmează: o masă, 2 scaune, 2 corpuri suspendate, un soldat, o chiuvetă, o chiuvetă de baie și mobilă veche respectiv canapea, 2 fotolii, masă, aragaz, covor, o anexă de la bibliotecă.
De asemenea, s-au reținut bunurile mobile aflate în garsoniera situată în P, Șos.-, după cum urmează: o canapea, o vitrină, o servantă, o oglindă, o masă și 4 scaune, o masă de bucătărie plus 2 scaune de bucătărie, un șifonier, o oglindă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a apreciat că celelalte bunuri mobile solicitate de reclamantă nu au fost probate ca făcând parte din comunitatea de bunuri a foștilor soți, declarațiile martorilor audiați la solicitarea reclamantei necoroborându-se între ele, dar nici cu răspunsurile pârâtului la interogatoriu, referindu-se generic la anumite bunuri, fără elemente de identificare.
În ceea ce privește suma de 259.229.230 ROL încasată de pârât în perioada iunie-august 2005 cu titlu de ajutorare de trecere în rezervă, instanța a apreciat că nu s-a făcut dovada că la data despărțirii în fapt sau la data rămânerii irevocabile a sentinței de divorț, această sumă s-ar fi aflat în comunitatea de bunuri.
Instanța de fond a reținut cota de în dobândirea bunurilor reținute la masa de partaj, apreciind că, în cauză, există o contribuție egală la dobândirea bunurilor, situație susținută, de altfel, și de părți.
În urma efectuării rapoartelor de expertiză constructor, auto și merceologie, Judecătoria Ploieștia pronunțat sentința civilă nr. 3461/25.03.2009, prin care a admis, în parte, în fond, acțiunea formulată de reclamantă și a dispus partajarea bunurilor comune, conform încheierii interlocutorii pronunțată la data de 09.10.2008 și a variantei a doua din raportul de expertiză construcții-lotizare întocmit de ing..
Pentru a omologa varianta a II-a din raportul de expertiză construcții - lotizare întocmit de ing., instanța a avut în vedere că, în prezent, pârâtul are posesia apartamentului situat în P, str. -, că acesta este administratorul asociației de blocuri din care face parte imobilul în litigiu și că, împreună cu acesta, locuiește una dintre fiicele majore ale părților.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că reclamanta nu mai are posesia imobilului, iar depozitul bancar de 140 milioane ROL este insuficient
pentru achitarea sultei către pârât, în situația în care i s-ar fi atribuit acest imobil.
Totodată, prima instanță a atribuit reclamantei autoturismul marca, cu număr de înmatriculare PH-28-, iar pârâtului autoturismul marca Chevrolet, cu număr de înmatriculare PH-30-, obligându-l pe acesta din urmă să achite reclamantei sulta corespunzătoare.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta (fostă ), arătând că, după pronunțarea sentinței civile nr. 66/2008, prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, pârâtul s-a căsătorit cu numita cu care conviețuia deja de 3 ani.
Dezvoltând motivele de apel, reclamanta a învederat că nu înțelege de ce instanța de fond a atribuit pârâtului imobilul situat în P, str. -, arătând că nu există nicio lege care să prevadă că acesta trebuie să locuiască în blocul în care își desfășoară activitatea ca administrator, apreciind că instanța a fost părtinitoare cu pârâtul, judecând administratorul blocului, și nu proprietatea reclamantei, dobândită în 28 de ani de muncă și căsnicie.
În continuare, s-a mai arătat că judecătorul care a pronunțat sentința apelată deține, la rându-l său, un imobil în asociația condusă de către pârât și că a fost omologată varianta a II-a, deși, la rândul său, reclamanta a solicitat, atât verbal, cât și în scris, omologarea variantei I, în sensul de a i se atribui imobilul situat în P, str. -, întrucât garsoniera care a fost atribuită nu beneficiază de utilități, precum gaze, apă caldă, agent termic, garsonieră care nu se vinde nici cu prețul de 500.000.000 lei, comparativ cu apartamentul atribuit pârâtului, evaluat la 130.000 Euro.
Reclamanta a mai susținut că, întrucât judecătorul fondului are una dintre proprietăți în zona în care pârâtul își desfășoară activitatea, nu trebuia să soluționeze acest dosar, context în care arată că se va adresa Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru ca această pricină să fie judecată de orice alt tribunal din țară.
Referitor la extrasul depus la dosar, reclamanta a precizat că acesta nu a fost prezentat pentru a garanta sulta pe care instanța urma să o stabilească, ci pentru a compensa suma pentru autovehicule, iar în ceea ce privește expertiza merceolog, învederează că obiectele ce i-au fost date, sunt bunuri ce datează din anul 1917 aparținând unui, astfel încât, dorește să i se atribuie bunurile din domiciliul său, respectiv cele cumpărate în timpul căsătoriei.
S-a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și partajarea bunurilor comune conform variantei I din raportul de expertiză lotizare.
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia nr. 662 pronunțată la 12 noiembrie 2009, Tribunalul Prahovaa respins apelul ca nefondat, reținând că, potrivit art. 6739pr.civilă, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a cere împărțeala, au făcut construcții sau îmbunătățiri, cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Coroborând înscrisurile depuse la dosar, cu depozițiile martorilor audiați în cauză, tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut componența
masei bunurilor dobândite de părți în timpul căsătoriei, precum și cota de contribuție a fiecăruia dintre foștii soți la dobândirea acestor bunuri, respectiv pentru fiecare.
Totodată, tribunalul a reținut că niciuna dintre părți, care au fost asistate de avocați, nu au formulat obiecțiuni la rapoartele de expertiză tehnică de specialitate evaluare bunuri mobile și auto.
Neîntemeiată s-a apreciat și critica apelantei-reclamante, în sensul că instanța de fond a omologat varianta prin care i se atribuia garsoniera care nu beneficiază de utilități și care pe piață nu se vinde nici măcar cu suma de 500.000.000 de lei, tribunalul constatând că expertul desemnat în cauză a răspuns obiectivelor trasate de instanță, argumentând valorile reținute pentru imobilele supuse partajului, prin indicarea actelor normative avute în vedere.
Nu s-a reținut nici susținerea apelantei, în sensul unei pretinse dețineri de către judecătorul fondului a unui imobil în asociația de proprietari în care intimatul își desfășoară activitatea ca administrator, fapt ce ar fi contribuit la omologarea variantei a II-a, care îl favorizează pe intimat, tribunalul constatând că, potrivit înscrisului eliberat de Asociația de Proprietari H1 - H2 - H3 - H4, intitulat "Dovadă" și înregistrat sub nr.113/30.10.2009, rezultă că în evidențele asociației nu a figurat și nu a locuit, în calitate de proprietar ori chiriaș, magistratul care a soluționat cauza în primă instanță.
Având în vedere art. 6739pr.civilă, care prevede că printre criteriile de care trebuie să se țină seama la formarea și atribuirea loturilor, este și acela al ocupației părților, tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond, la omologarea variantei a II-a din raportul de expertiză tehnică lotizare ing., a reținut că, în prezent, pârâtul are posesia apartamentului situat în P, str. - și este angajat al asociației de proprietari -1-H2-H3-H4 din--88, în funcția de administrator, din anul 1990, desfășurându-și activitatea zilnică la biroul asociației din blocul H2,. A, cu rezultate foarte bune.
Nu în ultimul rând, tribunalul a avut în vedere și înscrisurile sub semnătură privată intitulate "declarație", prin care fiicele părților, și, au arătat că doresc să locuiască împreună cu intimatul, în imobilul situat în P, str. -.
Tribunalul a apreciat că varianta omologată de către instanța de fond corespunde posesiei bunurilor imobile și asigură o echilibrare a loturilor, atât din punct de vedere al bunurilor atribuite, cât și din punct de vedere valoric.
instanța de apel că varianta I din raportul de expertiză lotizare, solicitată de către apelantă, nu poate fi omologată, întrucât aceasta nu mai are posesia imobilului situat în P, str. -, imobil ce face parte din asociația de blocuri în cadrul căreia intimatul desfășoară o activitate producătoare de venituri suplimentare, respectiv aceea de administrator.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta (), pentru următoarele motive:
Se arată de recurentă că a solicitat, atât scris, cât și verbal, omologarea variantei I, lotul I, întrucât locuiește la adresa imobilului, conform declarației pe proprie răspundere a martorului, depunând la Tribunalul Prahova și un extras de cont din care rezultă soldul de 60.000 RON, pentru a face dovada că are banii pentru a asigura sulta stabilită de instanță.
Precizează recurenta că instanța de apel nu face vorbire și nici nu recunoaște în sentință că în dosar există acest document.
De asemenea, se arată că motivarea instanței de apel, în ceea ce privește omologarea variantei de lotizare, este necorespunzătoare, pentru că această instanță motivează omologarea variantei pe motiv că pârâtul este administrator de bloc și este obligatoriu să-i încredințeze acestuia imobilul din P, str. -, - 2,.A,.1 și, mai mult, acesta nu a făcut dovada plății de 60.000 RON, în timp ce ea a depus la dosar această dovadă.
Susține recurenta că a formulat cerere de strămutare a acestui dosar, întrucât în cvartetul de 16 blocuri pe care le coordonează pârâtul, există un judecător care a contribuit, a insistat și a ajutat ca apartamentul să fie atribuit pârâtului.
Se critică de recurentă că în mod greșit instanța a reținut că cele două fiice ale lor sunt de acord să rămână cu tatăl lor, în imobilul din str. -, însă, acest fapt nu este adevărat și nici nu există un document în dosar din care să rezulte că fiicele sale au dat o declarație pe proprie răspundere, în acest sens.
Se solicită casarea sentinței și omologarea variantei I, lotul
Intimatul, deși a fost citat cu mențiunea de a formula întâmpinare, acesta nu a depus- până la data judecății cauzei.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Critica recurentei, în ceea ce privește omologarea variantei a II-a de lotizare de către instanța de fond și menținută de instanța de apel, urmează a fi respinsă, întrucât art. 6739pr.civilă prevede printre criteriile de care trebuie să țină seama instanța, domiciliul și ocupația părților.
În cauza de față, așa cum au reținut și instanțele anterioare, pârâtul locuiește în imobilul din str. -, - 2,.A,.1 și este administrator al asociației de blocuri, situație ce rezultă și din înscrisul intitulat "Dovadă", înregistrat sub nr.95/15.03.2009 și eliberat de Asociația de Proprietari -1-H2-H3-H4, din--88.
Pe de altă parte, recurenta nu arată motivul de nelegalitate al omologării de către instanțele anterioare a variantei a II-a din raportul de expertiză, ci doar faptul că își dorește atribuirea acestui apartament în lotul său.
Instanța are în vedere la omologarea unei variante de lotizare, în primul rând, criteriile prevăzute de art. 6739pr.civilă și art. 741 Cod civil, dar și criterii de ordin familial, social sau moral.
Chiar fiicele părților, în declarațiile scrise aflate la filele 211-212 din dosarul fond, arată că doresc să locuiască cu tatăl lor, la adresa din P, str. -, - 2,.A,.1, iar a menționat că este de acord să achite, în solidar cu tatăl său, suma de bani care se cuvine mamei sale.
Ca atare, la alegerea variantei de lotizare, instanțele anterioare au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 6739pr.civilă și art. 741 Cod civil, respectiv faptul că intimatul-pârât locuiește în acel bloc, că este administratorul blocului, dar și criterii de ordin familial și social, faptul că fiicele sale doresc să locuiască cu pârâtul-intimat.
Susținerea recurentei că instanța de apel nu a făcut vorbire de extrasul de cont pe care l-a depus la dosar, urmează a fi respinsă, întrucât, în realitate, aceasta nu constituie o critică de nelegalitate a deciziei și, mai mult, acest înscris nu constituie un criteriu pentru a i se atribui apartamentul solicitat.
Nu constituie o critică de nelegalitate, în sensul art. 304 pr.civilă, nici faptul că recurenta a formulat cerere de strămutare a dosarului la o altă instanță, pe motiv că în cvartetul de 16 blocuri pe care le coordonează pârâtul-intimat există un judecător care ar fi influențat adoptarea soluției de către instanța de fond.
Recurenta nu a făcut dovada că s-au exercitat influențe din partea unui judecător pentru adoptarea soluției de către instanța de fond și, mai mult, soluția instanței de fond a fost apelată, iar decizia Tribunalului Prahovaa fost pronunțată de alți JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta (), domiciliată în P,-, - 2,. A,. 1, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr. 662 pronunțată la 12 noiembrie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în P,-, - 2,. A,. 1, Cod poștal -, Județ
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - - - - -
Grefier,
Red. ES
Tehnored. PJ
4 ex/19.02.2010
f- Judecătoria Ploiești
a- Tribunalul Prahova
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 1904/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
