Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 929/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 929
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTORI: Eliza Marin, Constanța Pană Elisabeta Gherasim C -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta domiciliată în comuna, Calea B nr.101, județ I, împotriva deciziei civile nr.335 din 6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în comuna, - nr.458, județ P și intervenienții, ambii domiciliați în comuna, nr. 458, județ P, domiciliați în comuna, județ P, domiciliată în P,-,.50,.D,.72, județ
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă reprezentată de avocat, din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 24 dosar, în substituirea dl. avocat din cadrul aceluiași barou, intimatul pârât personal și asistat, intimații intervenienți, toți reprezentați de avocat din cadrul Baroului P,potrivit împuternicirilor avocațiale aflate la filele 12 și 13 dosar.
Procedura îndeplinită.
Cererea de recurs este timbrată cu suma de 9,50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. -/17.11.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta reclamantă, solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinarea depusă de către intimați,deoarece astăzi a fost angajat și nu cunoaște conținutul întâmpinării, pentru a depune notă de timbraj și să timbreze la valoare.
Se detașează din dosar filele 18, 19, 20 și 21 reprezentând copii ale întâmpinărilor depuse și se înmânează apărătorului recurentei.
Curtea, respinge ca neîntemeiată cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul recurentei reclamante, pune în vedere acesteia, prin apărător, ca până la sfârșitul ședinței de judecată, să timbreze cu 9,5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, astfel cum a fost citată cu această mențiune, și lasă cauza la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, au răspuns recurenta reclamantă reprezentată de avocat avocat, din cadrul Baroului P, intimatul pârât personal și asistat, intimații intervenienți, toți reprezentați de avocat din cadrul Baroului
Avocat pentru recurenta reclamantă depune în fața instanței chitanța nr. -/17.11.2009 reprezentând taxă judiciară de timbru în valoare de 9,50 lei și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
Părțile, prin apărători, având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente, prin apărători, în susținerea și combaterea recursului.
Avocat pentru recurenta reclamantă, arată că prin cererea introductivă a solicitat ieșirea din indiviziune asupra imobilului din, instanțele pronunțând soluții greșite, neluând în considerare probatoriului administrat în cauză, făcând abstracție de declarațiile martorilor audiați, din care rezulta că recurenta a contribuit la edificarea unei părți din imobilul în litigiu în timpul conviețuirii cu pârâtul, fapt recunoscut chiar de intimatul pârât.
Mai arată recurenta reclamantă, prin apărător că, instanța a făcut abstracție și de faptul că toate economiile soților, inclusiv banii obținuți de la nuntă au fost folosiți la ridicarea imobilului iar în perioada 1995 - 1996 fratele recurentei a ajutat la edificarea acestuia.
Solicită admiterea recursului astfel, cum a fost formulat, casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare, în sensul suplimentării probatoriului administrat. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimați, având cuvântul, arată că recursul declarat este nul, întrucât nu este invocat niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art.304 pct.1-9 Cod pr.civilă, criticile formulate fac trimiteri lapidare probatoriile administrate în cauză.
În subsidiar, solicită intimații, prin apărător,respingerea recursului ca nefondat. Astfel,arată intimații, susținerile recurentei nu își găsesc suport întrucât acestea nu au fost dovedite, probatoriile administrate la fond la propunerea intimaților conducând la concluzia însușită de cele două instanțe care s-au pronunțat în cauză.
Nefondate sunt susținerile recurentei privind banii folosiți din vânzarea unui imobil care ar fi aparținut părinților acesteia, și din credite bancare, dar nu a făcut făcută nicio dovada în acest sens, nici testimonială și nici cu înscrisuri.
Mai arată intimații că înscrisurile prezentate au făcut dovada că terenul pe care este amplasată construcția, a fost reconstituit în proprietate de pe urma defunctului, pe numele intimaților, fiind eliberat titlul de proprietate în baza Legii nr.18/1991.Ulterior, pe baza autorizației de construcție în anul 1995, emisă pe numele a doi dintre titularii dreptului de proprietate asupra terenului, respectiv și,au fost începute lucrările de construcție, doar cele două familii au contribuit la cheltuielile necesare, în timp ce familia intimatului nu obținea venituri constant, el fiind șofer, lucra sporadic.
Totodată, chiar recurenta, prin scrisoarea trimisă intimatului pârât după ce a fugit din domiciliul comun, a recunoscut că nu realiza venituri, doar cheltuia excesiv, inclusiv pentru băuturi alcoolice.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca legale și temeinice.Fără cheltuieli de judecată, urmând le solicita pe cale separată.
Avocat pentru recurenta reclamantă solicită respingerea excepției nulității recursului invocată de intimați, prin apărător.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr- reclamanta (fostă ) a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, în sensul de a se constata că au construit împreună un imobil cu etaj, că au cote de contribuție egale, precum și să se dispună evaluarea imobilului construit împreună și obligarea pârâtului la plata unei sulte, respectiv J din contravaloarea imobilului.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 10432/05.07.2002 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 11449/2002 s-a dispus desfacerea căsătoriei cu pârâtul și revenirea sa la numele avut anterior căsătoriei.
În susținerea cererii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Ulterior, reclamanta a formulat o cerere precizatoare prin care a arătat că imobilul în litigiu este compus din parter, format din 4 camere, 2 băi, 2 vestibule, 2 holuri și terasă, precum și etaj, format din 6 camere, 2 băi, 2 holuri și 2 balcoane. De asemenea, a precizat că pe lângă aportul personal de muncă fizică a achiziționat în perioada lucrărilor trei credite de la BCR Sucursala, pe care le-a achitat cu bani de la părinți, iar tatăl și frații săi au muncit alături de ei la ridicarea construcției.
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat admiterea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, precum și martori.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că imobilul prezentat de reclamantă ca fiind ultimul lor domiciliu comun este, în prezent, proprietatea sa, fiind dobândit prin cumpărare în baza contractului autentificat sub nr. 1984/13.07.2004 de BNP, contract ce conține, în cuprinsul său, și istoricul acestui imobil.
A mai precizat acesta că terenul pe care este amplasată această construcție aparține moștenitorilor defunctului, respectiv, și, prin titlul de proprietate nr. 62775/19.11.1997, iar în baza autorizației de construcție nr. 16/24.02.1995 emisă la cererea și pe numele fratelui și a mamei sale, și, au fost începute în anul 1996 lucrările pentru o construcție bifamilială.
Pârâtul a mai susținut că prin contractul autentificat sub nr. 1813/24.06.2004 coproprietarii imobilului compus din teren și construcția situată pe acesta au convenit partajarea voluntară a acestui imobil, după care o parte din copartajanți i-au vândut lui parte din acest imobil.
În ceea ce privește pretinsele contribuții aduse acestui imobil din partea membrilor familiei reclamantei, pârâtul a susținut că în timpul conviețuirii lor reclamanta a realizat sporadic venituri salariale, ca vânzătoare, iar unicul aport al acesteia la ridicarea unei părți din întreaga construcție, respectiv 1 cameră și 1 bucătărie, l-a constituit o muncă fizică minimă, astfel că reclamanta nu are nici măcar un drept de creanță reprezentând contravaloarea construcției în litigiu.
În combaterea acțiunii și în susținerea celor afirmate, pârâtul a solicitat admiterea probelor cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, precum și martori.
La data de 11.01.2008 numiții, și, precum și au formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că susținerile reclamantei sunt absolut nefondate, deoarece imobilul pretins de aceasta nu constituie bun comun dobândit de reclamantă și pârât în timpul căsătoriei lor.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 28.03.2008, în temeiul art. 52.proc.civ. instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție formulată de aceștia.
Prin sentința civilă nr. 10703 din 14.11.2008 a Judecătoriei Ploieștis -a admis cererea de intervenție formulată în interesul pârâtului, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă, aceasta fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată către pârât și intervenienți.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta s-a căsătorit cu pârâtul la data de 09.11.1991, iar prin sentința civilă nr. 10432/05.08.2002 pronunțată de Judecătoria Ploieștis -a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți.
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a susținut că în timpul căsătoriei cei doi au dobândit, ca bun comun, dreptul de proprietate asupra unei părți din imobilul situat în com., compus din o parte din casă.
În ceea ce privește terenul situat pe acest teren, instanța de fond constatat că, prin titlul de proprietate nr. 62775/19.11.1995 s-a reconstituit pe numele intervenienților, și, în calitate de moștenitori ai defunctului, dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren de 2083 mp, situată în com., sat, T 23, P 1908, 1891 și 1893.
De asemenea, s-a mai reținut că la data de 24.02.1995 a fost emisă autorizația de construire nr. 16/1995 pe numele a doi dintre proprietarii acestui teren, respectiv și, în vederea edificării unei construcții - locuință bifamilială.
Din probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că între cei doi titulari ai autorizației a existat o convenție în temeiul căreia această construcție urma să fie împărțită între, mama pârâtului, și, fratele vitreg al pârâtului.
Totodată, martorii audiați au mai precizat faptul că la momentul în care foștii soți s-au despărțit în fapt prin părăsirea domiciliului comun de către reclamantă, construcția era într-o stare incipientă, ea fiind continuată și finalizată după desfacerea căsătoriei dintre cei doi.
Deși reclamanta a susținut că, în realitate, convenția a fost ca această casă să revină, câte o parte, fiecăruia dintre cei doi frați (pârâtul și intervenientul ), aceasta nu a reușit să probeze în mod convingător pretențiile sale.
Este adevărat că martorii audiați la propunerea sa au arătat că au văzut și pe un frate al reclamantei participând, uneori, la realizarea unor lucrări de construcție la casă, însă, este evident, că acest lucru se petrecea în virtutea unei reguli sociale firești, între membrii unei familii, în înțelesul său larg, prin care rudele împreună cu afinii se ajută reciproc.
În legătură cu această construcție, instanța a mai reținut că prin contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1813/24.06.2004 de BNP intervenienții și-au împărțit imobilul respectiv, compus din teren în suprafață de 2091 mp și casa situată pe acest teren, cu parter și etaj.
La rândul lor, intervenienții și au înstrăinat către pârâtul parte din imobilul primit la partaj, respectiv imobilul format din teren în suprafață de 824 mp, precum și locuința situată pe acest teren, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1984/13.07.2004 de BNP.
Prin urmare, în raport de toate aceste considerente, prima instanță a constatat că, pe de-o parte, reclamanta nu reușit să facă dovada că împreună cu pârâtul, în timpul căsătoriei dintre ei, au dobândit bunuri, conform art. 36. fam. fie sub forma dreptului de proprietate, fie sub forma dreptului de creanță, în legătură cu construcția situată în com., sat,-, iar pe de altă, prin înscrisurile autentice menționate anterior pârâtul a făcut dovada că după desfacerea căsătoriei dintre părți a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției în litigiu.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta.
În motivarea recursului, aceasta a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că a muncit efectiv cu familia la ridicarea imobilului care a constituit domiciliu conjugal.
S-a mai arătat că instanța a înțeles că din imobilul bifamilial construit de fostul cumnat, pe de o parte și de apelantă și fostul soț pe de altă parte, partea acestora ar fi fost construită pentru fosta soacră,.
Recurenta a mai arătat că intervenienții și martorii propuși de partea adversă au făcut declarații trase la indigo, și nu s-a avut în vedere că toate economiile soților, toți banii de la nuntă au fost folosiți la ridicarea imobilului.
Mai precizează recurenta că instanța de fond i-a pus eticheta de slugă a familiei, fiind obligată în plus la plata cheltuielilor de judecată într-un cuantum care nu se justifică.
În ședința publică din data de 1.04.2009, față de obiectul cererii, Tribunalul a calificat în mod corect calea de atac exercitată în cauză ca fiind aceea a apelului, iar nu recursul.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 335 din 6 mai 2009, a respins ca nefondat apelul declarat, reținând că reclamanta s-a căsătorit cu pârâtul la data de 09.11.1991, iar prin sentința civilă nr. 10432/05.08.2002 pronunțată de Judecătoria Ploieștis -a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți.
În mod corect a reținut instanța de fond, în legătură cu terenul pe care este amplasată construcția în litigiu, că prin Titlul de Proprietate nr. 62775/19.11.1995, fila 79 dosar fond, s-a reconstituit pe numele intervenienților, și, în calitate de moștenitori ai defunctului, dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren de 2083 mp, situată în com., sat, T 23, P 1908, 1891 și 1893.
De asemenea, așa cum a reieșit din înscrisul aflat la fila 65 dosar fond, la data de 24.02.2005 a fost eliberată o autorizație de construire, nr. 16, pe numele și, privind construcția locuință bifamilială.
Între cei doi titulari ai autorizației a existat o convenție, în sensul că această construcție urma să fie împărțită între cei doi.
Din declarațiile martorilor, fila 44 dosar fond, fila 46 doar fond, fila 52 dosar fond, reieșit că imobilul a fost construit din banii fratelui pârâtului, care a lucrat în străinătate, și din banii părinților pârâtului, atât pârâtul cât și reclamanta având venituri mici.
Instanța de fond a reținut în mod corect că nu se poate susține ideea că un ajutor dat, la un moment dat, de reclamantă și de rudele acesteia, la ridicarea acestei case, a fost de natură să dea naștere la un drept de creanță pentru reclamantă, acest ajutor fiind dat în virtutea relațiilor firești din cadrul unei familii.
Deși reclamanta a mai susținut că a contribuit la ridicarea construcției și cu sume de bani, nu a făcut nici o dovadă că în perioada respectivă a avut venituri salariale ori a efectuat unele împrumuturi bancare, așa cum a susținut.
Deși sarcina probei îi revenea, potrivit dispozițiilor art. 1169.Civil, reclamanta nu a făcut în cauză dovada dobândirii în timpul căsătoriei a bunurilor a căror partajare se solicită, în realitate pârâtul dovedind că a dobândit dreptul de proprietate asupra unei părți din imobil, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1984/2004, fila 87 dosar fond.
Prin urmare, Tribunalul a constatat că în mod corect acțiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată de către instanța de fond.
În legătură cu susținerile reclamantei privind cuantumul cheltuielilor de judecată, Tribunalul a constatat că în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 1.proc.civ. potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Sumele la care reclamanta a fost obligată reprezintă onorariu avocat, și au fost dovedite cu chitanțele aflate la filele 116 și 117 dosar fond.
Față de aceste considerente, Tribunalul a respins ca nefondat apelul, menținând sentința primei instanțe ca legală și temeinică.
S- luat act de faptul că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta considerând-o nelegală și netemeinică, în raport de prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, pentru că în mod greșit s-a respins acțiunea, interpretându-se greșit probatoriile administrate, cu care a făcut dovada că împreună cu intimatul au edificat construcția cerută la partaj, că sub acest aspect s-au ignorat depozițiile martorilor care au făcut referire la aportul reclamantei și al rudelor acesteia la edificarea construcției, precum și de faptul că toate economiile foștilor soți, inclusiv darul de nuntă au fost folosite la ridicarea imobilului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații au invocat excepția nulității recursului motivat de faptul că, criticile invocate de recurentă nu se regăsesc în niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, reclamanta rezumându-se a face trimiteri lapidare la probatoriul administrat, despre care a susținut că nu au fost corect interpretate.
Examinându-se excepția nulității recursului, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece o atare sancțiune se aplică atunci când recursul nu este motivat, așa cum prevăd dispozițiile art. 306 alin.1 Cod pr.civilă.
În speță însă, recurenta a arătat care sunt în opinia sa motivele de nelegalitate pe care le-a circumscris prevederilor art.304 pct.9 Cod pr.civilă, făcând trimitere la probatoriul administrat și susținut că a fost greșit interpretat, astfel că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.306 alin.1 Cod pr.civilă.
În ce privește criticile formulate de recurentă prin motivele de recurs, urmează a se constata că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Pe parcursul procesului, recurenta a susținut că împreună cu fostul soț, ar fi edificat în timpul căsătoriei imobilul cerut la partaj, la care a contribuit cu toate economiile provenite din darul de nuntă și cele realizate în timpul conviețuirii, din credite bancare pe care ea însăși le-a făcut, însă o atare dovadă nu a fost făcută, nici cu declarațiile martorilor audiați și nici cu înscrisuri,așa cum ar fi fost firesc, mai ales în situația împrumuturilor bancare.
O altă apărare făcută de recurentă în fața instanței a fost aceea că ar fi contribuit la edificarea casei cu banii obținuți din vânzarea unui imobil din B ce ar fi fost proprietatea părinților săi, dar nici o atare susținere nu a fost dovedită, nu a fost în măsură să depună acte doveditoare, cunoscut fiind că înstrăinările de imobile se fac prin acte autentice.
Din probatoriul administrat a rezultat că terenul pe care este amplasată construcția în litigiu a fost reconstituit în proprietate de pe urma defunctului, pe numele intervenienților, ulterior eliberându-se titlul de proprietate nr.62775/19.11.1995, după care, au început lucrările de construire în baza autorizației de construire nr.16/24 februarie 1995 emisă pe numele a doi dintre titularii dreptului de proprietate asupra terenului, respectiv și.
Martorii audiați au arătat că intervenientul a lucrat în străinătate realizând venituri însemnate care au permis susținerea cheltuielilor necesare edificării construcției, iar intervenienții și realizau la rândul lor venituri, în timp ce în fosta familie a recurentei realiza venituri intimatul, recurenta părăsind domiciliul fără știrea soțului, ulterior printr-o scrisoare trimisă de aceasta, recunoscând că nu realiza venituri și făcea cheltuieli excesive în alte scopuri decât celui edificării casei.
Tot din probatoriul administrat a mai rezultat și faptul că, prin contractul de partaj voluntar autentificat la nr.1813/24 iunie 2004 de BNP, intervenienții au împărțit construcția și terenul în suprafață de 2091 mp.,ulterior prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de același BNP sub nr.1984/13 iulie 2004, intimații și înstrăinând o parte din casa de locuit și din teren, intimatului pârât.
Față de aceste considerente se constată că în mod corect instanțele au reținut că reclamanta nu a reușit să facă dovada dobândirii în timpul căsătoriei cu pârâtul intimat, imobilul casă de locuit în litigiu, motive pentru care recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în cauză nefiind incidente motivele de casare sau modificare a hotărârilor prev.de art.304 Cod pr.civilă.
Urmează a se lua act de declarația intimaților că nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimați.
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta domiciliată în comuna, Calea B nr.101, județ I, împotriva deciziei civile nr.335 din 6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în comuna, - nr.458, județ P și intervenienții, ambii domiciliați în comuna, nr. 458, județ P, domiciliați în comuna, județ P, domiciliată în P,-,.50,.D,.72, județ
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Eliza Marin, Constanța Pană Elisabeta Gherasim
- - C - - -
Grefier,
- -
Red.EM/BA
9 ex./20.11.2009
f- Jud.
-
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Constanța Pană Elisabeta Gherasim
| ← Divort. Decizia 699/2010. Curtea de Apel Ploiesti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
