Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 140/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 172/MF/2008)
-contest.în anulare-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE Nr. 140
Ședința publică de la 27 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Epure JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
- - - - JUDECĂTOR 3: Elena Stan
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER: -
***********************
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea -, împotriva deciziei civile nr.264 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția pentru cauze cu minori și familie, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: contestatoarea asistată de avocat, intimatul G asistat de avocat, lipsind intimatii și reprezentați de același apărător, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care avocat, pentru contestatoare, depune la dosar un set de acte, respectiv: declaratie dată de C- autentificată sub nr.646 din 26 mai 2008 de către Biroul Notarului Public, declaratie dată de autentificată sub nr.766 din 26 mai 2008 de către Biroul Notarului Public, bilet de internare emis de Cabinet Medical Individual Dr., contract de vânzare-cumpărare nr.31730/V/1992 între SC " AL-SA B și și. Toate aceste acte au fost prezentate și apărătorului intimaților în ședință publică, care a învederat instanței că nu solicită termen pentru a le observa.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probatorii de administrat, instanța, în conformitate cu dispoz.art.150 cod proc.civilă, acordă cuvântul asupra contestației în anulare de față.
Avocat, pentru contestatoare, invocă dispoz.art.318 cod proc.civilă, arătând că soluția pronunțată în recurs este rezultatul unei greșeli materiale și în cadrul acestei greșeli materiale intră și confuzia făcută de instanță a unor date esențiale ale dosarului, respectiv criteriile de atribuire a loturilor care sunt prevăzute exemplificativ.
Consideră că formarea loturilor se va face ținându-se seama și de dispozițiile art.741/C proc.civilă, text ce nu poate fi considerat abrogat prin intrarea în vigoare OUG nr.138/2000.
De asemenea, arată că față aceleași dispoziții ale art.741/C civil nu s-a avut în vedere faptul că reclamanta nu își mai poate procura o altă locuință, că nevoia reclamantei de a avea o locuință este mai mare, arătând că nu este preponderent criteriul dedus din faptul că un copărtaș are o cotă de proprietate mai mare în bunurile respective pentru a se realiza o împărțeală echitabilă.
Pune concluzii de admitere a contestației în anulare și fixarea unui termen penrru rejudecarea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimați, solicită respingerea contestației în anulare și menținerea ca temeiniciă și legală a hotărârii pronunțată în recurs de către Curtea de APEL CRAIOVA, arătând că nu înțelege ce greșeală materială a făcut instanța anterior.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere că s-a uzat de toate căile de atac, anterior având și o cerere de revizuire. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra contestației de față;
Judecătoria Tg. - J, prin sentința civilă nr. 1135 din 20.02.2007 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul, și a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârât, anulând ca insuficient timbrată cererea de intervenție formulată de intervenienții G și.
A fost omologat raportul de expertiză în varianta A și atribuit lotul nr. 1 reclamantei lotul valoric atribuit fiind de 3407 RON.
Urmează să primească sultă de la pârât în sumă de 54.279,95 RON, iar lotul nr. 2 s-a atribuit pârâtului, lotul atribuit este de 140.647 lei RON și are dreptul la 86.367,05 RON, urmând să plătească sultă reclamantei 54.279,95 RON.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că va omologa raportul de expertiză în varianta A întrucât sulta este cea mai mică și va avea în vedere că părțile au cote egale însă pârâtul beneficiază de o majorare a lotului său cu o sumă de bani importantă iar atribuirea apartamentului în lotul reclamantei ar duce la o sultă împovărătoare către aceasta.
Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că în mod greșit instanța a admis în parte acțiunea și nu a majorat lotul său cu îmbunătățirile pe care părinții săi le-au efectuat la apartament.
Că apartamentul a fost supraevaluat tocmai în ideea ca pârâtul să plătească o sultă cât mai mică, iar motivarea instanței că sulta ar fi împovărătoare nu poate fi reținută atât timp cât și-a manifestat dorința inclusiv prin concluziile scrise că dorește să rămână cu apartamentul, având în vedere că nu are unde locui cu minorul rezultat din relațiile de căsătorie cu pârâtul.
În ședința publică din 06 Iunie 2007 instanța a pus în discuția părților calificarea căii de atac raportat la valoarea bunurilor supuse partajului și a calificat calea ca fiind apel, având în vedere că bunurile depășesc valoarea de un miliard lei.
Prin decizia civilă nr. 302 din 04 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a admis apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 1135 din 20.02.2007 pronunțată de Judecătoria Tg. - J în dosarul nr-.
S-a schimbat sentința în sensul că s-a omologat raportul de expertiză în varianta B și s-a atribuit părților bunurile conform acesteia, și anume:
Lotul nr.1 s-a atribuit reclamantei, total lot atribuit: 140.829 lei.
S-a stabilit să plătească sultă pârâtului în sumă de 86242,05 lei.
Lotul nr.2 s-a atribuit pârâtului urmând să primească sultă de la reclamantă 86.242,05 lei.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
S-a respins apelul declarat împotriva încheierii de admitere în principiu pronunțată în ședința din 16 Mai 2006.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că art. 30 din Codul familiei instituie prezumția potrivit căreia bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare din soți sunt bunuri comune de la data dobândirii lor, excepție făcând cele prevăzute de art. 31 Cod familiei, care definește bunurile proprii.
Pe baza probelor administrate la instanța de fond s-a stabilit că apartamentul are calitatea de bun comun al celor doi soți în virtutea prezumției de comunitate și faptul că părinții pârâtului au ajutat pe acesta inclusiv cu bani nu au condus la răsturnarea prezumției întrucât părinții pârâtului nu au achitat o parte din preț la dobândirea bunului comun, ci după patru - cinci luni de la achiziționare i-au dăruit acestuia o sumă de bani pentru a-și achita parțial creditul.
S-a reținut și că nici reclamanta nu a făcut dovada că a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor și în mod corect a reținut instanța calitatea de bunuri comune în virtutea prezumției instituite de art. 30 Codul familiei.
Prin urmare, s-a arătat că orice bun mobil sau imobil cumpărat în timpul căsătoriei devine comun chiar dacă cea mai mare parte din rate au fost achitate după despărțirea în fapt, în mod exclusiv, de către unul din soți.
Având în vedere că din probele administrate a rezultat că părțile au divorțat iar din relațiile de căsătorie a rezultat o minoră, care a fost încredințată reclamantei, iar reclamanta nu are o locuință proprie unde să locuiască cu minorul și a solicitat atribuirea apartamentului în lotul său, s-a reținut că în mod greșit instanța a atribuit pârâtului apartamentul cu motivarea că sulta ar fi împovărătoare pentru reclamantă.
Astfel, raportat la nevoia de locuință a reclamantei și faptul că are în întreținere minorul și raportat și la vârsta acestuia, s-a apreciat că reclamanta este mai îndreptățită să primească în lotul său apartamentul.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâtul și intervenienții, în termen și motivat.
În motivarea recursului s-au invocat disp. art. 7 și 9.Proc.Civ. arătându-se că hotărârea instanței de apel este nemotivată și dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a disp. art. 6739.proc.civ. și s-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului și menținerii soluției pronunțate de Judecătoria Tg-J și omologarea raportului de expertiză în varianta A precum și acordarea cheltuielilor de judecată S-a arătat că nemulțumirea recurenților a vizat numai omologarea raportului de expertiză în varianta B, aceștia considerând că soluția este dată cu aplicarea greșită a disp. art. 673.proc.civ.
Prin varianta de lotizare fixată de instanța de apel s-a arătat și că au fost atribuite în lotul pârâtului bunurile mobile deja ridicate de către reclamantă.
S-a invocat și că părinții pârâtului au făcut îmbunătățiri la imobil, în valoare de 7100 RON, îmbunătățiri ce nu au fost incluse la masa partajabilă. Aceste îmbunătățiri au fost făcute cu acordul coproprietarilor.
S-a precizat că singura motivare a instanței de fond pentru a atribui imobilul în lotul intimatei-recurente a fost aceea că copilul rezultat din căsătoria părților a fost încredințat spre creștere și educare intimatei însă acest motiv este străin de natura pricinii deoarece intimata va locui cu copilul în și nu în apartamentul în litigiu pe care îl va putea vinde. Mai mult, copilul locuiește actualmente la părinții intimatei, nu are legalmente nici un drept asupra imobilului apartament, iar criteriul reținut de instanță nu face parte din cele la care se referă disp. art. 6739.proc.civ.
S-a arătat și că încredințarea minorului este o măsură provizorie, iar recurentul chiar a formulat acțiune pentru modificarea acestei măsuri.
O ultimă critică a vizat încălcarea disp. art. 274 și urm. Proc.Civ. de către instanța de apel, invocându-se că instanța a compensat cheltuielile de judecată deși nu s-a făcut dovada efectuării vreunei cheltuieli în apel d e către reclamantă, neexistând o chitanță care să cuprindă onorariu de avocat.
De asemenea, apelul a fost admis numai în parte. deoarece în ceea ce privește pe intervenienții, soluția față de aceștia a rămas neschimbată iar o compensare a cheltuielilor în partaj se impunea doar la fond și nu în calea de atac, atâta vreme cât pârâtul și intervenienții nu au atacat soluția de la fond.
Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia nr. 264/21 nov. 2007 a admis recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 302 din 04 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă .
A respins recursul formulat de intervenienții G și împotriva deciziei civile nr. 302 din 04 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă .
A modificat în tot decizia în sensul că a respins apelul reclamantei.
A obligat intimata reclamantă către recurentul pârât la 1060 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Pentru a se pronunța astfel Curtea a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 6739cod procedură civilă: "La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea."
În speță, deși prima instanță a pronunțat hotărârea cu respectarea acestor dispoziții legale instanța de apel a schimbat varianta de lotizare omologată de prima instanță numai pe considerentul nevoii de locuință a reclamantei și pentru faptul că minora rezultată din căsătoria părților a fost încredințată spre creștere și educare reclamantei, însă aceste criterii nu pot fi reținute ca determinante în raport de dispozițiile legale anterior precizate.
Astfel, criteriul legal prioritar al mărimii dreptului părții, în speță operează în favoarea pârâtului căruia prin încheierea de admitere în principiu i s-a majorat lotul cu importante sume de bani,care, deși reprezintă drepturi de creanță, se reflectă în final tot într-o valoare mai mare a drepturilor pârâtului asupra masei partajabile.
Nici criteriul reținut de instanța de apel al nevoii de locuință nu operează în favoarea reclamantei, deoarece din probatoriul administrat în cauză a rezultat că acesta își desfășoară activitatea în B, nejustificându-se astfel concluzia necesității asigurării unei locuințe pentru reclamantă în municipiul Târgu -
De altfel, cel care locuiește în continuare în municipiul Târgu - J este pârâtul care a rămas și în posesia apartamentului în litigiu de la despărțirea în fapt, față de această împrejurare reținându-se și faptul că instanța de apel nu a avut în vedere la atribuirea loturilor nici criteriul posesiei bunului, care este de asemenea un criteriu de atribuire important statuat prin doctrină și practica judiciară, față de enumerarea enunțiativă a criteriilor de atribuire făcută de art. 6739cod procedură civilă.
În condițiile în care reclamanta își desfășoară activitatea într-o altă localitate își pierde din importanță și criteriul reținut de instanța de apel, criteriu de asemenea statuat în doctrină și practica judiciară, acela al încredințării minorei rezultată din căsătoria părților reclamantei, și întemeiat pe obligația legală a părinților de a asigura copilului lor o locuință.
În concluzie, s-a reținut că în speță este incident motivul de modificare al deciziei instanței de apel prevăzut de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă și potrivit art. 312 alin. 3 cod procedură civilă urmează s-a admite recursul formulat de pârât împotriva acestei decizii în sensul că se va modifica în tot decizia recurată în sensul că se va respinge apelul reclamantei.
Împotriva acestei decizii formulat contestație în anulare, intimata - reclamantă -, în temeiul dispozițiilor art. 318 alin 1.civ.Cod Penal invocând greșeala materială a instanței de recurs care, a apreciat că, datorită faptului că reclamanta își desfășoară activitatea într-o altă localitate nu este îndreptățită la atribuirea apartamentului. S-a arătat că textul art. 6739. civ. invocat de instanța de recurs determină cele mai importante criterii la care trebuie să se recurgă de către instanță pentru formarea și atribuirea loturilor, care, însă, nu sunt enunțate în mod limitativ, după cum rezultă din formularea finală a art. 6739.Civ.
Se arată că, în lumina actualei legislații procesuale, formarea loturilor se va face ținându-se seama și de dispozițiile art. 741. Civ. text care nu poate fi considerat abrogat prin intrarea în vigoare a OUG138/2000.
În aceste condiții, instanța nu a avut în vedere faptul că reclamanta nu-și mai poate procura o altă locuință, deci nevoia de a avea locuință este mai mare pentru reclamantă, în condițiile date.
Prin urmare, nu este preponderent criteriul dedus din faptul că un copărtaș are o cotă de contribuție, din bunurile respective, mai mare ci trebuie avute în vedere și celelalte dispoziții legale, anterior arătate.
S-au depus la dosar înscrisuri din care rezultă faptul că, în perioada martie 2007-aprilie 2008, contestatoarea a locuit în B (declarația numitei C -), iar începând cu data de 1 mai 2008, aceasta locuiește tot în B, dar la o altă adresă.
Analizând decizia pronunțată în recurs prin prisma motivelor invocate în contestația în anulare dar și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată următoarele:
Prin contestația în anulare formulată se solicită a se avea în vedere faptul că, dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, și anume interpretarea greșită a nevoii de locuință a contestatoarei, față de datele concrete existente la dosar și de dispozițiile legale incidente în cauză, atribuirea apartamentului în lotul pârâtului fiind o consecință a aplicării unor criterii de atribuire a apartamentului în detrimentul altor criterii prevăzute de lege, adică al unei greșeli materiale.
Temeiul juridic invocat de contestatoare -art.318 alin.1 Civ. nu permite, însă, reexaminarea sau reaprecierea probelor din dosar, acesta fiind susceptibil de a fi invocat numai pentru aspecte formale ale judecății în recurs.
Aprecierea respectiv, reținerea greșelii materiale, de natura celei la care fac trimitere dispozițiile art. 318 alin.1 Cod procedură civilă, se va realiza în raport cu situația de fapt reținută de instanța de recurs, aceasta nemaiputând fi influențată în nici un fel.
În situația de față, împrejurarea că, încă din luna martie a anului 2007, contestatoarea locuiește în Baf ost cunoscută de instanță la soluționarea recursului reprezentând chiar unul din argumentele soluției pronunțate.
Prin urmare, Curtea constată că, în cauză, contestatoarea este nemulțumită de modul de interpretare de către instanța de recurs a dispozițiilor art. 6739Cod pr.civ. și de aplicare a acestor dispoziții în raport de probele existente la dosar.
Greșeala materială invocată, departe de a se încadra în categoria greșelilor materiale cu caracter formal, ale judecății în recurs - în sensul art. 318 alin. 2 cod pr.civ. - reprezintă de fapt, o critică a modului de soluționare a recursului, cu trimitere directă la fondul cauzei și la relevanța pe care instanța de recurs trebuia să o acorde anumitor înscrisuri și împrejurări de fapt.
Întrucât prin dispozițiile art. 318 al. 2 Cod pr.civ. legiuitorul nu a urmărit acordarea pentru contestator a posibilității reexaminării soluției pronunțată în recurs, respectiv acordarea unui "recurs" la recurs, Curtea constată că prezenta contestație în anulare este nefondată și o va respinge, făcând și aplicarea disp. art. 274 cod pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare, formulată de contestatoarea -, împotriva deciziei civile nr.264 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția pentru cauze cu minori și familie, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și
Obligă contestatoarea la 800 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2008
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. /2 ex
Tehn.
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Carmen Tomescu, Elena Stan
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
