Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 463/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.463
Ședința publică din 6 mai 2008
PREȘEDINTE: Dr. - -
JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă împotriva deciziei civile nr.2/A din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. -, privind pe reclamantul intimat și intervenienta intimată - " " SRL A, pentru partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru pârâta recurentă, av., lipsă reclamantul intimat și intervenienta intimată - " " SRL
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei, timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei și chitanța privind achitarea onorariului avocațial și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor pronunțate anterior, în sensul de a se reține cota egală la dobândirea bunurilor comune; să fie obligat reclamantul la plata integrală a cheltuielilor de judecată; să se păstreze lotizarea făcută și să fie obligat reclamantul la plata unei sulte proporțională cu cota de contribuție egală a soților, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6737 din 17.09.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâta (fostă ), pentru sistarea comunității de bunuri și în consecință:
S-a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit următoarele bunuri comune: imobilul situat în A, - nr.11,. B,.17, județul A înscris în CF nr.46032 A, cu nr. top.12.15.20/25/1/1etcb/3/2:19/1/2, în valoare totală de 184.364 lei
( 55.000 Euro), un autoturism marca Audi A4, cu număr de înmatriculare -, an de fabricație 2003, în valoare 49.659,6 lei (14.500 Euro), o mobilă bucătărie, în valoare de 3500 lei, un aragaz, în valoare de 1000 lei, o hotă, în valoare de 1000 lei, un frigider, în valoare de 1500 lei, o combină frigorifică, în valoare de 1500 lei, o mașină de spălat, în valoare de 400 lei, un televizor plasmă mic, în valoare de 856 lei, un televizor plasmă mare, în valoare de 5137 lei, un televizor color, în valoare de 150 lei, un dormitor complet, în valoare de 3500 lei, o sufragerie - 4 corpuri vitrină, în valoare de 3500 lei, mobilier baie, în valoare de 1000 lei, un colțar piele, în valoare de 3500 lei, un cuier antreu, în valoare de 800 lei, masă televizor-comodă, în valoare de 800 lei, cu o cotă de contribuție de 60% reclamantul și 40% pârâta.
S-a sistat starea de comunitate asupra bunurilor prin formarea a două loturi:
Lotul 1 compus din imobilul situat în A, - nr.11,. B,.17, județul A înscris în CF nr.46032 A, cu nr.top.12.15.20/25/1/1etcb/3/2:19/1/2, în valoare totală de 188.364 lei ( 55.000 Euro), o mobilă bucătărie, în valoare de 3500 lei, un aragaz, în valoare de 1000 lei, o hotă, în valoare de 1000 lei, o combină frigorifică, în valoare de 1500 lei, o mașină de spălat, în valoare de 400 lei, un televizor plasmă mic, în valoare de 856 lei, un televizor color, în valoare de 150 lei, un dormitor complet, în valoare de 3500 lei, o sufragerie - 4 corpuri vitrină, în valoare de 3500 lei, mobilier baie, în valoare de 1000 lei, un cuier antreu, în valoare de 800 lei, masă televizor-comodă, în valoare de 800 lei. Valoare totală 206.370,00 lei.
Lotul 2 compus din autoturism marca Audi A4, cu număr de înmatriculare -, an de fabricație 2003, în valoare 49.659,6 lei (14.500 Euro), un frigider, în valoare de 1500 lei, un televizor plasmă mare, în valoare de 5137 lei, un colțar piele, în valoare de 3500 lei. Valoare totală 59.796,6 lei.
Lotul 1, în valoare totală de 206.370,00 lei, a fost atribuit în natură, reclamantului.
Lotul 2, în valoare totală de 59.796,6 lei, a fost atribuit în natură, pârâtei.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei, cu titlu de sultă, suma de 46.670,04 lei.
S-a constatat că sunt datorii proprii ale reclamantului sumele de 42.000 USD și 25.000 EURO, încasate de acesta cu titlu de împrumut.
S-a respins cererea pentru introducerea în masa bunurilor comune dobândite de părți a societății comerciale, SRL și a autoturismului BMW 320D, cu număr de înmatriculare AR-3640.
S-a respins cererea de chemare în judecată a intervenientei -, SRL, cu sediul în A, - nr.11,. B,.17, județul A, formulată de către pârâta (fostă ).
S-a dispus înscrierea unui privilegiu asupra imobilului mai sus descris pentru garantarea plății sultei.
A fost îndrumat Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară A să efectueze cuvenitele modificări în sensul celor arătate mai sus.
Au fost compensate cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 19,3 lei și obligat reclamantul să plătească pârâtei o diferență în sumă de 1697,30 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în perioada căsătoriei părțile au înființat o societate comercială, părțile sociale și remunerația ambelor părți, în calitate de administratori fiind egale.
În timpul căsătoriei reclamantul a vândut o garsonieră bun propriu la prețul de 10.000 lei. În lipsa unor probe că această sumă a fost folosită în interes propriu, potrivit art.31 litera f) din Codul familiei va reține că a fost folosită în interesul căsătoriei.
Reclamantul a mai achitat suma de 3.735 lei reprezentând datoriile pe care pârâta le-a contractat după separarea în fapt a soților, fapt necontestat de pârâtă.
Din declarațiile martorilor instanța de fond a reținut că după căsătorie pârâta a desfășurat pentru o anumită perioadă de timp activități de import-export cu produse alimentare și nealimentare, iar soțul reclamant, activități de schimb valutar, fără să fie autorizați, motiv pentru care beneficiile obținute nu au putut fi cuantificate.
Față de această stare de fapt, a reținut un aport mai mare al reclamantului la dobândirea bunurilor comune, justificat cu aceea că a folosit sume de bani reprezentând bunuri proprii pentru nevoile căsniciei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâta.
Prin apelul declarat, reclamantul a cerut admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul constatării unei contribuții de 80% în favoarea sa și 20% în favoarea intimatei.
Astfel, din valoarea totală a bunurilor partajabile în sumă de 266.166,6 lei, reclamantului să-i revină bunuri în valoare de 212.932,8 lei, iar intimatei în sumă de 53.233,32 lei; să se formeze 2 loturi noi.
A criticat hotărârea primei instanțe pe motiv că a reținut nelegal pe seama pârâtei o cotă de contribuție de 40% la dobândirea bunurilor comune când aceasta nu a dovedit că pe durata căsătoriei a obținut venituri.
Pentru achiziționarea apartamentului reclamantul a contractat mai multe împrumuturi, conformate de martori, în sumă de 20.000 USD, 22.000 USD și 10.000 USD.
În plus, a achitat din bani proprii datoriile de 5.000 lei bijuteriile amanetate de soția sa, în perioada cuprinsă între părăsirea domiciliului conjugal și soluționarea procesului de divorț.
Prin apelul declarat pârâta a cerut în baza art.296 cod procedură civilă admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii în sensul de a se reține o cotă egală de 1/2 părți la dobândirea bunurilor comune; să se păstreze hotărârea făcută de către prima instanță cu obligarea reclamantului la plata sultei aferente și la 2.828,84 lei cheltuieli de judecată integrale; cu cheltuieli de judecată în apel.
A criticat hotărârea primei instanțe pe motiv că a reținut o cotă de contribuție mai mare în favoarea reclamantului nelegal, prin raportare la singura probă adusă, insuficientă, în sensul că a înstrăinat o garsonieră în timpul căsătoriei pentru suma de 10.000 lei, bani pe care i-a folosit în interesul căsătoriei.
Instanța nu a ținut cont că momentul vânzării garsonierei este 12 martie 2003, ulterior achiziționării tuturor bunurilor supuse împărțelii.
A criticat instanța de fond pe motiv că nu a ținut cont de autorizația nr.256.453/02.11.1995 în baza căreia aceasta a desfășurat activități de comerț ca persoană fizică autorizată în perioada 1995-2003, până la constituirea societății comerciale - SRL, iar în această calitate a achiziționat mărfuri, pe care tot ea le-a comercializat, fapt dovedit cu martori.
Cu aceste probe a dorit să dovedească că a obținut veniturile cu care s-au cumpărat bunurile și nu să cuantifice veniturile, spre deosebire de reclamant, care nu a dovedit că în perioada 1995-2003 ar fi contribuit la achiziționarea vreunui bun.
Prin decizia civilă nr.2/A din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr.-, au fost respinse apelurile declarate de reclamantul și de pârâta împotriva sentinței civile nr. 6737 din 17 septembrie 20007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar civil nr-, reținându-se că, în ce privește apelul reclamantului, instanța de fond a respins legal constatarea unei cote de contribuție a reclamantului de 80% față de împrumuturile contractate de acesta în sumă de 20.000 USD, 22.000 USD și 10.000 USD, în vederea achiziționării apartamentului.
Apartamentul ce face obiectul partajului a fost dobândit în baza unui contract de schimb de apartamente, autentificat.
Părțile au cumpărat apartamentul nr.17 din A, str.A I la data de 26 august 1996.
Ulterior, la data de 10 aprilie 1997 au încheiat contractul de schimb, dobândind în proprietate apartamentul din litigiu.
Nu sa putut reține că aceste contracte de împrumut încheiate pe o perioadă de 10 ani, cu termene de restituire în anii 2007 și 2009 au fost folosite la cumpărarea apartamentului supus partajului, intabulat în CF 46.032 A nr.top 12.15.20/55/1/1etc.-b/3/2:19/1/2 cu titlu de schimb în baza încheierii de CF nr.5.592/1997.
Examinând cele trei contracte de împrumut aflate la filele 189, 190 și 191, instanța de apel a reținut că au fost încheiate la data de 10.02.2000, 10.01.1997, respectiv, ultimul la 15.02.2005. Calitatea de împrumutat o are doar reclamantul; motiv pentru care pot fi calificate ca împrumuturi personale ale acestuia contractate pe timpul căsătoriei, deoarece nu se coroborează cu alte probe din dosar din care să rezulte că au fost contractate pentru nevoile căsătoriei, ale societății sau cu altă destinație.
Este certă contribuția soțului-reclamant cu suma de 10.000 lei obținută din vânzarea garsonierei, bun propriu. Suma astfel obținută are caracter de bun propriu conform art.31 litere f) Codul familiei.
La stabilirea cotelor de contribuție de 60% în favoarea reclamantului, respectiv de 40% în favoarea pârâtei instanța de fond s-a raportat la prezumția legală instituită de art.30 Codul familiei care, prin recunoașterea unui bun ca fiind comun dacă a fost dobândit în timpul căsătoriei prezumă că a fost dobândit în cote egale de către soți.
Prin adeverința depusă, pârâta a dovedit că în perioada 1995-2003 realizat venituri în calitate de persoană fizică autorizată în exercitarea actelor de comerț, venituri care nu au putut fi cuantificate în lipsa unor acte contabile.
În această perioadă pârâtul reconvențional a făcut operațiuni de schimb valutar neautorizate, obținând venituri care, de asemenea nu pot fi cuantificate.
Este cert că până la data de 20.11.2003 când s-a înființat și înregistrat la ORC de pe lângă Tribunalul Arad societatea comercială - SRL au achiziționat în mare parte bunurile supuse partajului, din veniturile comune.
Plata datoriilor personale ale pârâtei de către reclamant în sumă de 5.000 lei, reprezentând bijuteriile amanetate nu a făcut obiectul judecății în primă instanță, având caracterul unei cereri noi formulate pentru prima dată în apel, motiv pentru care a fost respinsă ca inadmisibilă în baza art.294 alin.1 cod procedură civilă.
Cererea apelantei de obligare a reclamantului apelant la 2.828,84 lei cheltuieli de judecată în primă instanță este nefondată câtă vreme a fost admisă în parte acțiunea principală și compensate în parte; prin raportare la procentul de dobândire a bunurilor de către pârâtă.
Față de faptul că nu au existat motive de schimbare sau de desființare a hotărârii primei instanțe, în baza art.296 cod procedură civilă, instanța de apel a respins apelurile reclamantului și pârâtei, iar urmare a respingerii ambelor apeluri nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei civile sus amintite, pârâta a declarat recurs, înregistrat sub nr- din 11 aprilie 2008 la Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin care a solicitat modificarea hotărârilor pronunțate anterior, în sensul de a se reține cotă egală a soților la dobândirea bunurilor comune, obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată integrale în cuantum de 2828,84 lei, schimbarea sultei la care a fost obligat reclamantul, raportat la cota de contribuție egală a soților.
Din motivele de recurs se reține că instanța de apel a apreciat că suma de 10.000 lei obținută din vânzarea garsonierei este bun propriu, și în atare condiții s-a reținut contribuția reclamantului cu această suma la achiziția bunurilor.
Se mai arată că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, întrucât reclamantul nu a solicitat să se constate că suma obținută din vânzarea garsonierei ar fi bunul său propriu și nu a solicitat includerea acestei sume în masa bunurilor de împărțit.
Astfel cum rezultă din actul de la dosar, vânzarea garsonierei s-a făcut la 12 martie 2003 și nu s-au produs probe din care să rezulte că acești bani au fost folosiți în interesul căsniciei, întrucât la momentul vânzării acesteia, toate bunurile supuse partajului erau deja achiziționate.
Totodată, reclamantul nu a dovedit cu nici un mijloc de probă contribuția mai mare la achiziționarea bunurilor și nici nu a produs dovezi din care să rezulte că a realizat venituri.
Pârâta mai arată că pe lângă activitățile gospodărești și îngrijirea copilului, care o îndreptățea la cota egală, așa cum a mai arătat, începând cu anul 1995 fost titulara autorizației nr. -/2.11.1995, desfășurând activități de persoană autorizată până în anul 2003 când s-a constituit - " " SRL, calitate în care a achiziționat mărfuri, pe care tot ea le-a comercializat.
În fine, referitor la cheltuielile de judecată, arată că s-a timbrat cu suma de 2828,84 lei, întrucât a contestat cota de 80% solicitată, iar instanțele anterioare nu l-au obligat pe reclamant la achitarea acesteia în întregime.
Analizându-se motivele de recurs, decizia atacată, hotărârea primei instanțe, actele și probele de la dosar, văzând prevederile art. 299-316 și art. 304 pct.9 pr. civ. se constată că recursul de față nu este întemeiat, deoarece principala critică cuprinsă în recursul pârâtei, legată de contribuția diferită a părților la achiziționarea bunurilor comune, de 60% pentru reclamant și 40% pentru pârâtă, nu poate fi reținută, deoarece suma de 10.000 lei obținută din vânzarea garsonierei proprietatea personală a reclamantului, a fost folosită la achiziționarea bunurilor comune și la cheltuielile comune, astfel că în raport cu valoarea crescută a acestui bun, în mod corect, instanțele anterioare au reținut o contribuție diferită a părților, respectiv de 60% pentru reclamant și 40% pentru pârâtă.
Cât privește obligarea reclamantului la cheltuielile de judecată în instanțele anterioare, nici această critică nu poate fi primită, deoarece acestea au fost compensate în raport cu cota de contribuție a fiecărei părți la achiziționarea bunurilor comune, astfel că recursul apare neîntemeiat sub toate aspectele, urmând să fie respins ca atare, menținându-se hotărârile pronunțate anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta recurentă împotriva deciziei civile nr.2/A din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. -, privind pe reclamantul intimat și intervenienta intimată - " " SRL A, pentru partaj bunuri comune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ion Graur
Dr. - - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 22.05.2008
Tehnored. 2 ex./26.05.2008
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Adriana CorhanJudecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat, Ion Graur
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
