Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1435/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1435/R/2009 | |
Ședința publică din 3 iunie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor | --- - |
JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta | - - -- - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 34/A din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta, având caobiect partaj bunuri comune.
Se constată că la data de 1 iunie 2009, reclamanta-intimată a depus la dosar, prin registratura instanței concluzii scrise, iar la data de 2 mai 2009, au fost înregistrate la dosar concluzii scrise din partea pârâtului-recurent.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 27 mai 2009, părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 846 din 3 iulie 2008 Judecătoriei Deja fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, împotriva numitului, și în consecință: s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu titlul de bun comun și contribuție egală următoarele bunuri mobile: mașină de spălat, calculator, combină frigorifică, boxe și stație de muzică, covor persan, două tablouri, combină frigorifică, piese mobilier, respectiv: dulap cu două uși, pat, dormitor cu două noptiere, comodă, masă de bucătărie, draperie în fâșii, cameră de filmat, robot bucătărie, storcător fructe, și c/val.îmbunătățirilor aduse la imobilul situat în D,-, -.10,.B,.22,înscris în CF. D 12664, nr.top.4274/10/S/XXII, cu 2 camere, 1 bucătărie, 1 cameră alimente, 1 baie, 1 antreu, 1 debara, 1, 1 logie, cu suprafața de 50,11 mp, cu cota de 2,38/100 parte din părțile indivize comune, înscrise în CF.D nr.8761.
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu titlu de bun comun imobilul din D,-, -.10,.B,.22,înscris în CF ind. D 12664 nr.top 4274/10/S/XXII, cu 2 camere, 1 bucătărie, 1 camera alimente, 1 baie, 1 antreu, 1 debara, 1, 1 logie, cu suprafața de 50,11 mp, cu cota de 2,38/100 parte din părțile indivize comune înscrise în CF.D nr.8761, evaluat la 120.000 lei.
S- constatat că reclamanta a contribuit cu 90 % la achiziționarea imobilului, contribuția pârâtului fiind de 10% și s-a sistat comunitatea de bunuri prin formare și atribuire de loturi, astfel:
LOTUL 1 compus din: mașină de spălat, calculator, combină frigorifică, și stație de muzică, covor persan, două tablouri, combină frigorifică, se atribuie pârâtului, iar
LOTUL 2 compus din: piese mobilier respectiv: dulap cu două uși, pat, dormitor cu două noptiere, comodă, masă bucătărie, draperie în fâșii, camera de filmat, robot bucătărie,storcător de fructe, imobil D,-,-.10,. B,.22,înscris în CF. D 12664 nr.top 4274/10/S/XXII, cu 2 camere, 1 bucătărie, 1 de alimente, 1 baie, 1 antreu, 1 debara, 1, 1 logie, cu suprafața de 50,11 mp, cu cota de 2,38/100 parte din părțile indivize comune, înscrise în CF.D nr.8761, cu toate îmbunătățirile aduse la imobil, se atribuie reclamantei. A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului sulă de 1.200 lei. A fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantei 1847 lei cheltuieli de judecată. La rămânerea definitivă a sentinței, s-a încuviințat înscrierea în CF a drepturilor dobândite.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că bunurile mobile au fost împărțite potrivit înțelegerii părților, instanța luând act de tranzacție. În ceea ce privește apartamentul, instanța reținut că reclamanta are o contribuție de 90%, deoarece apartamentul a fost cumpărat din bani proveniți din vânzarea unui bun propriu al acesteia, iar pârâtul o contribuție de 10%.
În temeiul art. 274.pr.civ. a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei 1847 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru și onorariu pentru avocat, iar la rămânerea definitivă a sentinței, se va încuviința înscrierea în CF a drepturilor dobândite.
Prin încheierea civilă fără număr din 28 august 2008 fost admisă cererea introdusă de reclamantul în contradictoriu cu pârâta și în consecință, s-a îndreptat eroarea materială din cuprinsul sentinței civile nr. 846/2008 a Judecătoriei D e în sensul că sulta de 1200 lei, reprezentând 10% din valoarea apartamentului în litigiu,să fie dactilografiată corect 12.000 lei.
Prin decizia civilă nr. 34/A/2009 a fost admis apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 846 din 3 iulie 2008 și împotriva Încheierii civile FN din 28.08.2008 în dosar nr- a Judecătoriei D e j, pe care le-a schimbat în sensul constatării contribuției exclusive a reclamantei la dobândirea imobilului apartament situat în D,-, -.10,.b,.22, înscris în CF nr. 12664 D, în sensul exonerării reclamantei de la plata sultei stabilită în favoarea pârâtului și în sensul dispunerii intabulării în CF a dreptului de proprietate asupra apartamentului în favoarea reclamantei, cu titlu de cumpărare și partaj, ca bun propriu. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate și pârâtul obligat la plata sumei de 4874 lei în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că reclamanta a avut în proprietate un apartament în C-N, care a fost vândut la data de 8 mai 2000, din banii obținuți fiind cumpărat imobilul în litigiu, la 16 mai 2000.
Judecătoria a apreciat că reclamanta a contribuit doar cu 90% la cumpărarea imobilului în litigiu, deoarece apartamentul din C-N, bun propriu a reclamantei a fost dobândit de către aceasta din urmă cu titlu de cumpărare și întreținere a părinților reclamantei, iar la întreținerea părinților reclamantei a contribuit și pârâtul.
Această interpretare a instanței de fond nu este însă în concordanță cu dispozițiile art. 30-31 Codul familiei. În ce privește întreținerea prestată de ambii soți, aceasta putea fi considerată cel mult un drept de creanță al pârâtului, care nu fost solicitat pe calea acțiunii reconvenționale, de asemenea, pârâtul nu solicitat nici contravaloarea unor alte îmbunătățiri decât cele cu privire la care s-a tranzacționat la fond.
Tribunalul a reținut că apartamentul supus partajului este bun dobândit cu contribuția exclusivă a reclamantei, motiv pentru care, aceastaa nu va mai fi obligată la plata sultei și s-a dispus intabularea în CF în favoarea reclamantei, cu titlu de cumpărare și partaj ca bun propriu.
În temeiul art. 274.pr.civ. tribunalul a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată în apel, în cuantum de 4874 lei, constând în onorariu avocațial și taxa de timbru.
Împotriva acestei hotărâri a promovat în termen legal recurs pârâtul, solicitând desființarea deciziei pronunțate de tribunal și menținerea sentinței instanței de fond.
În motivarea recursului s-a arătat că tribunalul a reținut în mod greșit contribuția exclusivă a reclamantei la dobândirea apartamentului, deoarece și pârâtul deținut anterior căsătoriei o garsonieră în valoare de 280.000.000 lei, care fost vândută pentru cumpărarea apartamentului în litigiu. Pârâtul deținut instrumentele muzicale în valoare de 120.000.000 lei pe care le- vândut și împreună cu economiile de aproximativ 90.000.000 lei le- investit în modificarea apartamentului în litigiu, constând în modificare bucătărie, zugrăvit, aplicare faianță și gresie; montat ușă metalică la intrare; geam termopan în camera mare; centrală termică, aplicat parchet în camera mare și dormitor, montat chiuvetă, înlocuit instalație electrică, zugrăvit apartament, mobilă în camera mare, un pat, două noptiere și o comodă în dormitor, masă, scaune în bucătărie; modernizarea băii, aplicare faianță și gresie și oglinda mare.
În al doilea motiv de recurs, pârâtul invocat împrejurarea că în timpul căsătoriei contribuit la întreținerea părinților reclamantei, care locuiau la 60 km de D, suportând cheltuieli imense, întrucât în ultimii 4 ani reclamanta fost plecată în Italia.
Pârâtul arătat că bunurile mai sus enumerate au fost dobândit cu contribuția exclusivă a acestuia și totuși au fost atribuite reclamantei, fără sultă.
Pârâtul a solicitat să fie obligată reclamanta să-i cumpere o garsonieră în care să poată locui, menționând că mai are 6 copii dintr-o căsătorie anterioară.
Prin întâmpinare, reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Calitatea unui bun al soților ca fiind comun sau propriu prezintă un interes deosebit, cu ocazia împărțirii bunurilor comune. Art. 30 al. 3.Familiei instituie prezumția relativă a comunității de bunuri potrivit căreia calitatea de bun comun nu trebuia dovedită. În temeiul acestei prezumții, orice bun dobândit în timpul căsătoriei se consideră comun, câtă vreme nu se face dovada că este propriu, al unuia din soți.
Reclamanta s-a căsătorit cu pârâtul în 31.03.2000 iar imobilul în litigiu a fost dobândit de soții, în timpul căsătoriei, la data de 16. 05.2000. Deși imobilul a fost dobândit în timpul căsătoriei corect a reținut tribunalul că acesta este bun propriu al reclamantei, prezumția comunității de bunuri fiind răsturnată, prin probațiunea administrată. Astfel reclamanta a încheiat cu părinții ei în 1995 un contract de întreținere și aceasta a obținut în schimbul întreținerii un apartament cu patru camere în C-N, înscris în - C, împreună cu fratele său. Prin contractul de partaj și de vânzare cumpărare reclamanta și-a înstrăinat cota de parte deținută din imobilul înscris în - C în data de 08.05.2000. Prețul obținut în urma vânzării a fost de 125.000.000 lei și este de remarcat că la un interval de opt zile reclamanta cu pârâtul au cumpărat imobilul în litigiu în D prețul fiind de 45.000.000 lei. Din cele mai sus reținute rezultă că imobilul în litigiu este bun propriu al reclamantei ca urmare a subrogației reale cu titlu universal potrivit art. 31 lit. f Familiei, deoarece imobilul cumpărat de soți a în timpul căsătoriei s-a făcut cu bani proveniți din vânzarea unui imobil al reclamantei dobândit anterior căsătoriei.
Pârâtul a contestat împrejurarea că apartamentul a fost dobândit din banii reclamantei, susținând că anterior căsătoriei a deținut o garsonieră pe care vândut- Această susținere nu a fost dovedită de către recurent, deși curtea i-a pus în vedere să depună copie de pe cartea funciară care este intabulată acea garsonieră.
Reclamanta intimată a depus copie de pe Cf nr. 2637 Ocna D în care este intabulat imobilul în care se află garsoniera, însă recurentul a recunoscut în fața instanței că nu a fost proprietar asupra garsonierei, ci doar locatar, potrivit contractului de închiriere nr.1750/21.10.1998 ( 36). S-a depus o copie după contractul sub semnătură privată încheiat între pârâtul recurent și în 01.02.2000, din care rezultă că bunurile mobile aflate în garsoniere au fost vândute cumpărătorului pentru suma de 200.000.000 lei și o copie după contractul sub semnătură privată încheiat în 17.02.2000 între pârât și B, din care rezultă că pârâtul a vândut o chitară pentru suma de 4.000.000 lei.
Reclamanta intimată a depus și copie de pe sentința civilă nr. 234/1989, care atestă partajul bunurilor comune a recurentului cu, soția dintr-o căsătorie anterioară, din care rezultă că apartamentul și bunurile mobile i-au revenit fostei soții, iar sulta de parte din valoarea acestor bunuri a fost compensată cu pensia de întreținere pentru cei șase copii minori, deci recurentul nu deținea sume de bani anterior căsătoriei.
Deși pârâtul a arătat că a vândut instrumente muzicale în valoare de 120.000.000 lei și la CEC deținea suma de 90.000.000 lei, acestea sunt simple susțineri nedovedite de pârât.
Au fost depuse în recurs două contracte de vânzare-cumpărare sub semnătură privată în copie, care confirmă că anterior căsătoriei pârâtul a vândut bunuri în valoare de 204.000.000 lei, însă această împrejurare nu are efect asupra cotei de contribuție la dobândirea apartamentului, ci probabil cu această sumă pârâtul contribuit la dobândirea bunurilor mobile, tranzacționate de părți.
Deși tranzacția putea fi atacată cu recurs, pârâtul nu a contestat cele menționate în tranzacție, așa încât, în prezentul recurs nu se poate face referire la conținutul tranzacției și la modul de partajare bunurilor mobile convenite în acel contract de tranzacție.
Susținerea vizând faptul că pârâtul a contribuit la întreținerea părinților reclamantei nu poate fi primită deoarece pârâtul nu a solicitat un drept de creanță pe cale reconvențională și nu a dovedit cele susținute.
Curtea apreciază că pretenția recurentului de a fi obligată reclamanta să-i cumpere o garsonieră nu are temei legal, motiv pentru care va fi respinsă și această cerere.
Curtea apreciază că dispozițiile art. 30 și 31 lit.f au fost corect aplicate, motiv pentru care, în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312.Pr.Civ. va respinge ca nefundat recursul pârâtului.
În temeiul art. 274.Pr.Civ. curtea va obliga pârâtul -i plătească intimatei suma de 2590 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, cost transport, costul xerox copiilor depuse în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 34/A din 22 ianuarie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 2590 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta
- - - - - - -
GREFIER
TARȚA
Red. dact. GC
2 ex/02.07.2009
Jud.apel:,
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta
| ← Recunoastere paternitate. Decizia 881/2009. Curtea de Apel... | Stabilire paternitate. Decizia 257/2009. Curtea de Apel Suceava → |
|---|
