Stabilire paternitate. Decizia 257/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - stabilire paternitate -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 257
Ședința publică din 11 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei civile nr. 173 A din 4 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 4 septembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 11 septembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Botoșani la data de 12 decembrie 2003, înregistrată sub nr. 14663/2003, l-a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând să se stabilească paternitatea minorei -, născută la 28 mai 2001 și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea acesteia.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în perioada martie 2000 - mai 2003 a conviețuit cu pârâtul, până la nașterea copilului această împrejurare fiind de notorietate.
După nașterea minorei atitudinea pârâtului a început să se schimbe, în sensul că a vizitat-o mai rar, a prestat întreținere până în luna mai 2003, apoi nu a mai fost găsit.
Prin întâmpinare, pârâtul s-a opus acțiunii, invocând excepția prescripției dreptului la acțiune. Pe fondul pricinii, pârâtul a contestat susținerile reclamantei privind relațiile de concubinaj, arătând că în perioada iulie 2000 - iulie 2001 a locuit în altă localitate, încât este exclus ca în perioada de concepție a minorei să fi întreținut relații intime cu reclamanta.
După administrarea probelor, Judecătoria, prin sentința civilă nr. 3938 din 10 august 2005 a respins ca nefondată excepția invocată de pârât și, admițând acțiunea, a stabilit că pârâtul este tatăl minorei, pe care i-a încredințat-o reclamantei spre creștere și educare, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere lunare de 153 lei de la data introducerii acțiunii până la 1 februarie 2005 și de 167 lei în continuare, până la majoratul minorei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că susținerile reclamantei privind natura legăturii pe care a avut-o cu pârâtul, perioada de timp cât aceasta a durat și faptul că pârâtul a prestat întreținere în favoarea minorei până în luna mai 2003 au fost dovedite cu depozițiile martorilor audiați în cauză. În conformitate cu dispozițiile art. 60 din Codul familiei acțiunea a fost promovată în intervalul de 1 an de la data încetării întreținerii.
Datele furnizate de martori privind natura relațiilor dintre reclamantă și pârât se coroborează și cu rezultatele expertizelor medico - legale efectuate în cauză.
Sentința a fost criticată în apel d e pârât pentru greșita apreciere a probelor administrate și aplicare a legii. A reiterat apărările de la fond, arătând că nu a avut vreo legătură cu reclamanta în perioada legală de concepție a minorei și nu a prestat întreținere în favoarea acesteia.
Prin decizia civilă nr. 399 A din 3 octombrie 2006 Tribunalul Botoșania respins apelul ca nefondat. Hotărârea a fost casată prin decizia civilă nr. 5 din 10 ianuarie 2007 a Curții de APEL SUCEAVA, cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea efectuării unei expertize complexe în sistem ADN, probă solicitată anterior de pârât.
Reinvestit astfel, Tribunalul Botoșani prin decizia civilă nr. 173 A din 4 septembrie 2007 a respins ca nefondat apelul.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că părțile s-au aflat la relații apropriate în perioada timpului legal de concepție, iar după nașterea minorei pârâtul a prestat diferite forme de ajutor, material și financiar, până în luna mai 2003.
De altfel, această situație de fapt a fost confirmată implicit de instanța de recurs prin decizia de casare, câtă vreme trimiterea spre rejudecate a fost motivată doar pe necesitatea efectuării unei noi expertize de specialitate.
Pe fondul pricinii, probele științifice administrate în cauză converg spre aceeași concluzie, anume că pârâtul este tatăl minorei.
Expertiza medico - legală efectuată de INML " Minovici" B, pe sistemul HLA, prin investigarea mai multor sisteme serologice, a concluzionat că probabilitatea ca pârâtul să fie tatăl minorei este de 97,25.
De asemenea, expertiza medico - legală pe sistemul ADN efectuată de același instituit a stabilit că pârâtul este tatăl biologic al minorei, probabilitatea fiind de 99,-%.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâtul, arătând că aceasta este vădit netemeinică și esențial nelegală.
În dezvoltarea motivelor a arătat, în esență că:
- ambele instanțe au respins nejustificat excepția tardivității introducerii acțiunii, încălcând prevederile art. 60 al. 1 Codul familiei. Reclamanta nu a dovedit că ar fi locuit împreună cu el, nici că ar fi primit sume de bani cu titlu de pensie de întreținere lunară, alimente și îmbrăcăminte. Martorii propuși de reclamantă au fost stimulați material și instigați la mărturie mincinoasă.
- din coroborarea susținerilor reclamantei din scrisoarea datată 27 septembrie 2003, potrivit cărora ar fi întreținut ultima dată relații intime cu el în luna august 2000 cu concluziile expertizei medico - legale privind perioada de concepție a minorei rezultă cu certitudine că nu poate fi tatăl acesteia, din moment ce a plecat la Pitești la 28 august 2000 la cursurile unei școli militare speciale, de unde nu a avut posibilitatea să plece, iar minora a fost concepută, cel mai probabil, în jurul datei de 5 septembrie 2000;
- a contestat modul de prelevare a probelor și concluziile expertizelor efectuate de INML " Minovici" solicitând verificarea complexă a acestora de către Comisia Superioară de Medicină Legală, însă Tribunalul i-a respins nejustificat cererea.
La primul termen de judecată în recurs, pârâtul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 (2) și art. 60 (3) din Codul familiei în raport de dispozițiile art. 16 (1), art. 21 (3) și art. 57 din Constituție.
Prin încheierea ședinței de judecată din 19 decembrie 2007, instanța a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției, judecata cauzei fiind suspendată în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/92, republicată.
Prin decizia nr. 326 din 13 martie 2008, pronunțată în dosarul nr. 1860D/07 de Curtea Constituțională excepția a fost respinsă, iar judecata recursului a fost reluată la 14 mai 2008.
La 18 iunie 2008 recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 (1) și art. 61 din Codul familiei în raport de dispozițiile art. 16 (1) și (2), art. 26 (1) și art. 57 Constituție.
Prin încheierea ședinței de judecată din 25 iunie 2008 instanța a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției, judecata recursului fiind suspendată în temeiul dispozițiilor art. 29 al. 5 din Legea 47/92, republicată.
Prin decizia civilă nr. 594 din 14 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr. 399D/2009 Curtea Constituțională a respins excepția. La 9 iunie 2009 judecata recursului a fost reluată. La același termen, pârâtul prin apărător a solicitat suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 2 Cod procedură civilă, până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr-, având ca obiect plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de martorii audiați în prezenta cauză, cerere respinsă de instanță.
La termenul de judecată din 4 septembrie 2009, pârâtul prin apărător a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, care a formulat acțiunea în nume propriu, iar nu în numele minorei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 59 alin. 1 Codul familiei.
Examinând cu prioritate excepția, conform dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea o constată neîntemeiată, urmând aor espinge pentru considerentele ce succed:
În conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. 1 din Codul familiei, acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei aparține copilului și se pornește în numele său de către mamă, chiar dacă este minoră, ori de reprezentantul lui legal.
Practica și doctrina în materie sunt unanime în a aprecia că în aplicarea acestor dispoziții legale nu este obligatorie folosirea unor formule anume stabilite ori vreo precizare expresă, introducerea cererii de către mamă în numele copilului putând fi dedusă din conținutul întregului dosar - motivarea acțiunii, actele depuse, concluzii etc. -, cum este cazul în speță.
De altfel, prin Legea nr. 288/2007, de modificare a Codului familiei, la art. 60 alin. 1 s-a prevăzut expres că acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei poate fi pornită de mamă.
Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de pârât, în raport de probatoriul administrat în cauză, curtea reține următoarele:
În cadrul juridic actual, astfel cum este reglementat prin dispozițiile art. 299 - 316 Cod procedură civilă, calea extraordinară de atac a recursului poate fi promovată numai pentru motive de nelegalitate, în situațiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
Nu pot forma obiect de cercetare judecătorească în această fază procesuală motivele vizând netemeinicia, iar nu nelegalitatea hotărârii, cum sunt cele privind modul de apreciere a probelor administrate de către instanță.
Prin urmare, nu vor fi analizate criticile vizând exclusiv modul de apreciere în speță a dispozițiilor art. 60 al. 1 din Codul familiei, a fost motivată cu argumente ce țin de evaluarea materialului probator al cauzei. Mai mult, cum corect a sesizat instanța de apel, prin decizia de casare a fost reinvestită să completeze probatoriul cu o nouă expertiză de specialitate, chestiune ce ține de fondul pricinii.
În ce privește critica privind respingerea de către instanța de apel a probei cu o nouă expertiză de specialitate, curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 167 (1) Cod procedură civilă, dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii.
Față de obiecțiunile formulate de pârât la expertizele efectuate de INML " Minovici", consemnate în memoriul atașat dosarului de apel (fila 89), potrivit cărora "există vădite contradicții între expertizele efectuate", corect Tribunalul a respins cererea.
Celelalte obiecțiuni, privind modul de prelevare a probelor și concluziilor specialiștilor au fost formulate prin cererea de recurs, contrar dispozițiilor art. 212 alin. (2) Cod procedură civilă.
Față de cele ce preced, curtea, constatând că nu sunt date în cauză motivele invocate de pârât și nici motive de nelegalitate a hotărârii ce pot fi invocate din oficiu,
Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1-4 și art. 274 Cod procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondată excepția invocată de recurent.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei civile nr. 173 A din 4 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
2ex/18.09.2009
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița, Ciută Oana
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 969/2009. Curtea de... → |
|---|
