Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 144/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 144
Ședința publică din data de 6 februarie 2008
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta (fostă ), domiciliată în Rm. S Bd. 1 - 2. -.8.7, jud. B, împotriva deciziei civile nr. 386 din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în Rm. S str. -.3J.9 jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant asistat de avocat din Baroul Buzău, conform împuternicirii avocațiale din 27 ianuarie 2008 depusă la dosar, lipsind recurenta-pârâtă (fostă ).
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu chitanța nr. 43936 din 1 februarie 2008 în valoare de 9,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-au depus la dosar de către intimatul-reclamant întâmpinare, înregistrată sub nr. 1189 din 30 ianuarie 2008 și de recurenta-pârâtă o cerere, înregistrată sub nr. 1390 din 1 februarie 2008, prin care solicită amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător.
Avocat, având cuvântul, arată că se opune amânării cauzei, deoarece recurenta a avut timp suficient pentru a-și angaja apărător, iar prin cererea de recurs a solicitat judecata cauzei în lipsă. Precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, față de împrejurarea că recurenta-pârâtă a fost citată cu respectarea dispozițiilor art. 1141al.3 Cod procedură civilă, iar apărătorul părții adverse se opune amânării, respinge cererea acesteia și având în vedere declarația apărătorului intimatului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul, arată că alta este situația decât cea relatată de recurentă în motivele de recurs, critica cu privire la nepronunțarea instanței de apel asupra cererii de prelungire a probatoriului nefiind întemeiată. La instanța de fond s-au făcut două expertize pentru evaluarea apartamentului ce face parte din masa bunurilor de împărțit, iar recurenta nu a solicitat efectuarea unei noi expertize, ci numai ca experți să fie chemați în instanță pentru a da lămuriri, astfel că nu poate invoca faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de efectuarea a unei a treia expertize, care nu a fost cerută decât în fața acestei instanțe și nu la judecătorie. În aceste condiții, recurenta nu și-a valorificat dreptul de a cere o nouă expertiză, astfel încât nu putea solicita acest lucru direct în calea de atac, iar tribunalul a procedat în mod corect când a respins apelul și concomitent cererea de prelungire a probatoriului.
Arată că apartamentul în litigiu are patru camere, multiple îmbunătățiri și chiar recurenta a recunoscut că valoarea stabilită prin expertiză este apropiată de prețul de vânzare al acestuia.
În consecință solicită respingerea recursului ca nefondat și menționarea soluției pronunțate anterior. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Râmnicu Sărat la data de 30.08.2006 sub nr. 2222/2006, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, să se dispună partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei și totodată să fie obligată aceasta să-i restituie bunurile personale și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta în data de 19 iunie 1982 și au divorțat la 29 mai 2006, conform sentinței civile nr. 642/2006 și au dobândit o serie de bunuri comune menționate în cererea introductivă.
În dovedirea susținerilor sale, reclamantul a depus la dosar acte.
În temeiul art. 115-119 Cod pr. civ. pârâta a formulat întâmpinare - cerere reconvențională, prin care a solicitat aducerea la masa de împărțit a unor bunuri aflate în posesia reclamantului, suma de 293 lei reprezentând factură gaze, curent și întreținere achitate de ea, impozitul la apartament pentru anul 2006.
Prin întâmpinare pârâta a contestat o serie de bunuri enumerate de reclamant în acțiune.
Judecătoria Râmnicu Sărat, prin încheierea interlocutorie din 5 ianuarie 2007, admis în parte acțiunea și cererea reconvențională și a constatat că părțile au dobândit o serie de bunuri în timpul căsătoriei, că au realizat îmbunătățiri la apartamentul bun comun, a obligat pârâta să-i restituie reclamantului o serie de bunuri proprii și a dispus sporirea lotului pârâtei cu suma de 206 lei reprezentând din contravaloarea facturilor la întreținere, gaze și energie electrică pentru lunile februarie și martie 2006.
S-a dispus în cauză efectuarea a trei expertize tehnice de specialitate pentru evaluare și lotizare cu privire la bunurile mobile, apartament și auto.
Reclamantul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză privitor la evaluarea apartamentului, care au fost admise de instanță și s-a dispus completarea raportului cu valoarea de circulație a imobilului și nu în funcție de indicele de inflație.
Deoarece reclamantul a contestat și această completare a raportului, s-a dispus efectuarea unei noi expertize, prin care s-au formulat două variante de către expertul în care apartamentul a fost evaluat la 111.200 lei.
Împotriva acestui raport de expertiză a formulat obiecțiuni pârâta, în sensul că a fost supraevaluat și a precizat că valoarea reală de circulație a apartamentului este de 100.000 lei.
Prin sentința civilă nr. 880 din 5 iulie 2007, Judecătoria Râmnicu Sărata admis în parte acțiunea și cererea reconvențională, a omologat rapoartele de expertiză întocmite în cauză și a atribuit părților loturile propuse de expertul în varianta a 2-
S-au compensat parțial cheltuielile de judecată și a fost obligată pârâta la 800 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel prima instanță avut în vedere dispozițiile art. 741 cod civil și poziția părților cu privire la partajarea bunurilor, precum și faptul că pârâta are în întreținere un copil cu handicap, iar reclamantul a fost de acord cu atribuirea apartamentului acesteia.
Pârâta (fostă ) a formulat apel împotriva sentinței sus-menționate, pe care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, deoarece valoarea apartamentului stabilită de expertiza omologată de instanța de fond, este prea mare în raport de valoarea de circulație și că prima expertiză a stabilit valoarea reală a acestuia, respectiv 80.000 lei.
Tribunalul Buzău, prin decizia civilă nr. 386 din 28 noiembrie 2007, respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, reținând că susținerile acesteia sunt neîntemeiate raportat la faptul că în fața instanței de fond aceasta a precizat că valoarea apartamentului este de 100.000 lei, astfel că valoarea stabilită prin expertiza omologată este corespunzătoare, fiind raportată la indicii negativi și pozitivi de evaluare, precum și cu valoarea de impozitare a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta în temeiul art. 304 pct. 9 Cod pr. civ.
În motivarea cererii de recurs recurenta a arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra solicitării sale de completare a probatorii în apel cu o expertiză care să stabilească valoarea reală a apartamentului din Râmnicu
A mai precizat recurenta că în cauză au fost efectuate două rapoarte de expertiză cu privire la apartament, unul stabilind valoarea la suma de 80.530 lei, iar celălalt la 111.200 lei.
La instanța de fond față de existența unei diferențe între cele două valori a solicitat în temeiul art. 211 Cod pr. civ. prezența în instanță a celor doi experți pentru a da explicații, cerere respinsă, iar înscrisurile reținute în motivarea omologării raportului de expertiză nu au nici o relevanță cu privire la stabilirea în concret a valorii apartamentului.
Instanța de apel a preluat motivarea instanței de fond făcând aceiași referire la cele două înscrisuri, deși pentru soluționarea obiectivă a cauzei se impunea efectuarea unei noi expertize care să stabilească valoarea reală a apartamentului.
În temeiul art. 308 al. 2 Cod pr. civ. intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării intimatul a arătat că prin respingerea apelului, a fost respinsă evident și cererea de prelungire a probatoriilor.
A mai precizat intimatul că deși recurenta avea posibilitatea să ceară în fața primei instanțe și oat reia expertiză, s-a mulțumit doar a cere prezentarea celor doi experți pentru a da lămuriri.
Pe de altă parte valoarea la care a ajuns expertul este cea mai apropiată de realitate, față de compunerea apartamentului, de îmbunătățiri, chiar recurenta admițând faptul că l-ar putea vinde la un preț de 100.000 lei.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Reclamantul a investit Judecătoria Râmnicu Sărat cu o cerere având ca obiect partaj bunuri comune în contradictoriu cu pârâta ( actualmente ).
După administrarea probatoriilor Judecătoria Râmnicu Sărata pronunțat Încheierea din data de 05.01.2007 prin care a reținut în masa bunurilor comune și un apartament cu 4 camere situat în Râmnicu S, B-ul 1 - 2. -. 7,. 2, jud. B și mai multe îmbunătățiri la acesta: închis două balcoane cu cornier și geam, monta gresie și faianță în bucătărie, hol și B mare, achiziționat gresie și faianță și pentru B mică( nemontate ), schimbat trei uși la interior și o ușă la intrare, schimbat trei tocuri de geam, schimbat chiuveta la bucătărie și montat una din fibră de sticlă, schimbat trei baterii, respectiv una la bucătărie și două la baie.
Pentru evaluarea bunului imobil a fost efectuată în cauză o expertiză tehnică specialitate construcții de expert care a concluzionat că valoarea apartamentului este de 80.530 lei.
În urma obiecțiunilor formulate de reclamant expertul și-a menținut punctul de vedere, situație în care instanța a încuviințat efectuarea în cauză a unei noi expertize construcții de către expertul.
Acesta a concluzionat că valoarea bunului este de 111.200 lei.
Cu ocazia pronunțării soluției de fond instanța a omologat cea de a doua lucrare de expertiză pe care a coroborat-o cu două înscrisuri aflate la dosar.
Instanța de apel a soluționat calea de atac declarată de pârâtă pe baza probatoriului administrat la judecătorie.
Potrivit art. 295 al. 2 Cod pr. civ. instanța de apel va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
Ori, față de probatoriul administrat la prima instanță pe problema litigioasă și anume valoarea apartamentului reținut în masa de împărțit în mod corect a apreciat instanța de apel că nu se impune completarea probatoriilor, soluție ce rezultă din pășirea la soluționarea în fond a căii de atac, astfel că motivul de recurs care vizează acest aspect este nefondat.
, în mod corect a procedat prima instanță, soluție menținută de instanța de apel când a avut în vedere la soluționarea cauzei cea de a doua lucrare de expertiză specialitate construcții și pe care a coroborat-o cu proba cu înscrisuri.
Astfel, în practica judecătorească s-a decis mod constant că în materie de partaj, evaluarea bunurilor se face în raport de valoarea de circulație, indiferent că este vorba de locuințe, terenuri sau bunuri mobile.
Deci cele două înscrisuri din care unul reprezintă o adeverință eliberată de o Agenție imobiliară și cel de al doilea un certificat de atestare fiscală cu valoarea de impozitare au relevanță în stabilirea valorii bunului imobil și acest motiv de recurs fiind nefondat.
Mai mult decât atât chiar pârâta recurentă a susținut în fața primei instanțe că ar putea vinde bunul cu 100.000 lei, iar valoarea stabilită de expertul este mică, pentru ca în finalul cererii de recurs să solicite omologarea unei variante din această lucrare de expertiză.
De altfel, motive de recurs invocate de recurentă vizează mai mult eventuale motive de netemeinicie, iar nu de nelegalitate.
Pentru toate motivele arătate și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 1 Cod pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. instanța va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimat reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta (fostă ), domiciliată în Râmnicu S Bd. 1 - 2. -.8.7, jud. B, împotriva deciziei civile nr. 386 din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în Râmnicu S str. -.3J.9 jud. B, ca nefondat.
Obligă pe recurenta-pârâtă (fostă ) să plătească intimatului-reclamant sume de 950 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică, astăzi 6 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JDUECĂTORI,
C
GREFIER,
Red.
2ex./11.02.2008
2222/2006 Judecătoria Râmnicu Sărat
a- Tribunalul Buzău
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Constanța Pană, Elena
| ← Divort. Decizia 50/2009. Curtea de Apel Constanta | Divort. Decizia 26/2009. Curtea de Apel Suceava → |
|---|
