Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1499/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1499/R/2008
Ședința publică din 25 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
JUDECĂTOR: -- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare -pentru pronunțare- recursul declarat de către pârâta -, împotriva deciziei civile nr.640/A din 9 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat U, având ca obiect partaj bunuri comune.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 13 iunie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 20 iunie 2008, apoi pentru data de 27 iunie 2008.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 9972/01.11.2005 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar nr. 72/R/2005 s-a admis în parte acțiunea civilă formulata de reclamantul n contradictoriu cu pârâta, prin. S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta.
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul in litigiu, situat în C-N,-,. 21, jud. C, cu o cota de contribuție de 36,37 % din partea reclamantului și, respectiv, de 63,63 % din partea pârâtei.
S-a dispus atribuirea definitivă a imobilului in litigiu, situat în C-N,-,. 21, jud. C, înscris în CF 65244 C-N, sub nr. top 3866/XXI, către reclamant.
S-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului mai-sus menționat în favoarea reclamantului, ca bun propriu, cu titlu de partaj.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin încheierea civila de admitere in principiu pronunțată la data de 12.07.2005 care face parte integranta din hotărâre, au fost admise, in principiu, in parte, atât acțiunea civila formulata de reclamant, cat si cererea reconvențională formulată de pârâtă, și în consecință s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul in litigiu situat in C-N,-,. 21, jud. C cu o cota de contribuție de 36,37 % din partea reclamantului si respectiv de 63,63 % din partea paratei si a fost atribuit provizoriu acest imobil către reclamant care a fost obligat sa plătească pârâtei o sultă în cuantum de 763.560.000 ROL pana la data de 20.09.2005.
Pentru a statua în acest sens instanța a reținut ca înainte de încheierea căsătoriei cu reclamantul, pârâta a contractat un credit pe termen de 5 ani, în valoare de 48.600 lei, la pct. 2 din cuprinsul contractului stipulându-se că împrumutul urmează să fie rambursat de către tatăl acesteia, girantul plătitor, prin rate lunare de la întreprinderea unde acesta lucra si respectiv ca după încheierea căsătoriei cu reclamantul, la data de 22.10.1985, parata a contractat un alt credit, pe termen, pentru suma de 81.000 lei, pentru construirea locuinței situate in C-N,-, - 9,. 21, jud. C, in vederea cumpărării apartamentului în litigiu, al cărui preț s-a ridicat la suma de 178.370 lei, pentru care s-a achitat un avans de 89.687 lei, din care suma de 48.600 lei a fost achitata de parata, in baza contractului de credit nr. 20490/august 1984.
de cele reținute instanța a apreciat că suma de 48.600 lei, plătită de pârâtă, din resurse financiare proprii, cu titlu de avans pentru apartamentul in litigiu, reprezintă o cota de 27,26 % din valoarea acestuia, în vreme ce totalul sumelor plătite de părți împreună, după încheierea căsătoriei, cu titlu de avans si rate lunare, reprezintă un procent de 72,74 % din valoarea apartamentului.
A mai reținut instanța că părțile nu au contestat contribuția egala pentru sumele achitate după încheierea căsătoriei, astfel că în urma defalcării procentului de 72,74 % in doua părți egale, rezultă că reclamantul a contribuit la dobândirea apartamentului în litigiu cu un procent de 36,37 %, iar pârâta cu un procent de 63,63 % (36,37 % + 27,26 %).
Cu privire la modalitatea de partajare a mobilului in litigiu, instanța a apreciat ca în speță se impune atribuirea acestuia către reclamant, deși pârâta a avut o cotă de contribuție mult mai mare la dobândirea apartamentului, pentru următoarele motive:
Din cuprinsul sentinței civile nr. 11288/2002 pronunțată de Judecătoria Cluj -N instanța a reținut că minorele rezultate din căsătoria părților, în vârsta de 16 și respectiv 14 ani, au fost încredințate reclamantului, spre creștere și educare, iar din cele declarate de martora a reieșit că reclamantul împreună cu cele două minore locuiesc in apartamentul mamei reclamantului, reclamantul neavând posibilitatea de a locui în chirie, deoarece întreține singur ambele minore, și plătește totodată pensie de întreținere în favoarea pârâtei.
A mai arătat martora că acest apartament este compus din două camere, stil vagon și reclamantul împreună cu minorele locuiesc în camera de trecere, cealaltă camera fiind locuită de mama reclamantului, care are o sănătate precară, fiind operată relativ recent de tumoare pe creier.
Susținerile martorei au fost coroborate cu schița apartamentului în care locuiesc în prezent reclamantul și minorele și cu adeverințele medicale depuse la dosar, din care reiese ca apartamentul în care locuiește reclamantul este într-adevăr compus din 2 camere, iar mama acestuia se afla în stare de post tumora paraventriculara, fiind suferinda de hemipareza dreapta sechelara frusta, afazie mixta sechelara, dezorientare temporospatiala si dreapta- si cardiopatie cronica ischemica nedureroasa.
de cele mai-sus expuse instanța a apreciat că în speță interesul minorelor impune atribuirea imobilului in litigiu către reclamant, deoarece condițiile în care locuiesc minorele, într-o camera împreună cu tatăl lor, sunt improprii vârstei, nevoilor și dezvoltării firești a acestora.
Termenul de 20 septembrie 2005 acordat inițial de instanța pentru plata de către reclamant a sultei datorate paratei, mai sus menționat a fost prelungit de instanța pana la data de 01.11.2005 deoarece la data de 20.09.2005 reclamantul a făcut dovada faptului ca are o aprobare de principiu eliberata de BANK pentru obținerea unui credit ipotecar pentru suma datorata cu titlu de sulta insa datorita modificării Normelor BNR cu privire la acordarea de credite suma solicitata de reclamant nu fusese încă virata in contul acestuia.
Prin recipisa CEC nr. 170/-/25.10.2005 reclamantul a achitat pârâtei suma de 76.356 RON reprezentând sulta stabilită de instanță prin încheierea de admitere în principiu.
Prin decizia civilă nr. 640/09.11.2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Cluja respins excepțiile inadmisibilității și a lipsei de interes, invocate de intimatul.
S-a admis în parte apelul pârâtei și s-a anulat în totalitate sentința atacată și, rejudecând cauza, s-a admis în parte atât acțiunea formulată de reclamantul, cât și cererea reconvențională formulată de pârâtă și, în consecință:
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul situat în C-N-,. 21, înscris în CF 65244 C-N cu nr. topo. 3866/XXI, în valoare de 120.000 lei, cu o contribuție de 36,37% din partea reclamantului și de 63,63% din partea pârâtei.
S-a dispus partajul imobilului descris mai sus, prin atribuirea acestuia reclamantului si s-a constatat că reclamantul a consemnat la CEC sulta în suma de 76.356 lei în favoarea pârâtei, conform recipisei nr. 170/- din 25.10.2005.
S-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului cu nr. topo. 3866/XXI, bun propriu, cu titlu de partaj.
A fost obligată apelanta să achite intimatului suma de 1500 lei, cheltuieli de judecata în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că n ședința publică din 29.03.2005 prima instanță a amânat judecarea cauzei pentru data de 19.04.2005, în vederea audierii martorilor si.
Deși la dosar se regăsesc declarațiile celor doi martori, iar pe procesele verbale se menționează data de 19.04.2005, de la dosar lipsește încheierea de ședință din aceasta data, următoarea încheiere fiind din 17.05.2005.
In conformitate cu dispozițiile art. 147 și art. 105 alin. 2.proc.civ. lipsa încheierii de ședință atrage nulitatea hotărârii, deoarece face imposibilă exercitarea controlului judiciar cu privire la compunerea instanței, prezența părților și susținerile acestora, ceea ce aduce părților o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.
In consecință, în baza art. 297 alin. 2 teza a II-a proc.civ. având în vedere că prima instanță a judecat cauza în fond, s-a dispus anularea în totalitate a sentinței atacate și rejudecarea cauzei de către tribunal.
Analizând actele dosarului, tribunalul a constatat că în ședința publica din 31.05.2004 reclamantul, prin reprezentant a precizat ca valoarea imobilului in litigiu este de 1.200.000.000 lei.
In ședința publică din 16.07.2004 pârâta a arătat că este de acord cu valoarea indicată de reclamant.
Prin încheierea din 12.07.2005 prima instanță a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul în litigiu, cu o contribuție de 36,37 % din partea reclamantului și de 63,63 % din partea pârâtei și a atribuit provizoriu imobilul reclamantului, acesta fiind obligat să plătească pârâtei sulta in suma de 763.560.000 lei, pana la data de 20.09.2005.
Reclamantul a depus la dosar recipisa nr. 170/-/25.10.2005 din care rezultă că a depus la CEC sulta în suma de 76.356 lei in favoarea paratei.
În primei instanțe parata nu a contestat valoarea indicata de reclamant si nu a solicitat efectuarea unei expertize de evaluare.
Tribunalul a considerat excepțiile invocate de parat, neîntemeiate.
Astfel, unul dintre efectele cererii de apel este cel devolutiv, in sensul ca readuce in instanței de control judiciar toate problemele de fapt si de drept dezbătute în prima instanță, provocând o nouă judecata asupra fondului. Totodată, conform art. 295 alin. 1.proc.civ. instanța de apel a procedat la o noua judecata asupra fondului numai in limitele criticii formulate de apelant.
In consecință, în condițiile în care apelanta a criticat sentința atacata sub aspectul evaluării imobilului, aceasta justific un interes, iar apelul era admisibil.
In ceea ce privește fondul cauzei, potrivit art. 673 ind. 3.proc.civ. "la prima zi de înfățișare, dacă părțile sunt prezente, instanța le va cere declarații cu privire la bunurile supuse împărțelii și va lua act, când este cazul, de recunoașterile și acordul lor cu privire la existenta bunurilor, locul unde se afla si valoarea acestora".
Astfel, dacă părțile ajung la un consens în ceea ce privește valoarea bunului care se partajează, instanța este obligată să ia act de acest acord, ceea ce a și făcut prima instanță.
Împrejurarea că după pronunțarea hotărârii valoarea de circulație a imobilului în litigiu a crescut nu poate determina schimbarea sentinței primei instanțe, întrucât în cazul partajului trebuie luată în considerare valoarea de circulație de la data pronunțării hotărârii de câtre prima instanță, iar în speță această valoare a fost stabilită în mod legal, în conformitate cu dispozițiile art. 673 ind. 3.proc.civ.
Prin încheierea civilă nr. 8/A/CC pronunțată în ședința din 30 ianuarie 2008, Tribunalul Cluja admis cererile formulate de apelanta și intimatul, dispunând îndreptarea erorii materiale din decizia civilă nr. 640/A/2007 a Tribunalului Cluj, în sensul că numele corect al intimatului-reclamant este și nu.
Ulterior, prin încheierea civilă nr. 16/CC/17.03.2008, tribunalul a respins cererea formulată de apelanta, având ca obiect îndreptarea erorii materiale din decizia civilă nr. 640/A/2007 a Tribunalului Cluj.
Împotriva deciziei tribunalului pârâta a declarat recurs în termen legal solicitând instanței, în principal, admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu menținerea dispoziției privind respingerea excepțiilor inadmisibilității și a lipsei de interes, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei în sensul admiterii apelului, anularea în totalitate a încheierii din 12.07.2005 și a sentinței civile nr. 9972/2005 a Judecătoriei Cluj -N, iar în urma rejudecării procesului, admiterea în totalitate a cererii reconvenționale a pârâtei, în sensul atribuirii imobilului în favoarea acesteia, cu plata sultei către reclamant, în termen de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii, calculată la cota de 36,37% din valoarea de 120.000 lei, adică 43.644 lei cu dispunerea întabulării în CF nr. 65244 Cad reptului de proprietate în favoarea pârâtei, cu titlu de partaj ca bun propriu, precum și înlăturarea dispoziției privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în apel în cuantum de 1.500 lei.
În motivarea recursului pârâta a arătat că tribunalul a omis să se pronunțe asupra apelului exercitat de pârâtă, împotriva încheierii de admitere în principiu din 12.07.2005, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei în sensul prevederilor art. 312 alin. 5.pr.civ.
Pe de altă parte, decizia criticată este insuficient motivată, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 7.pr.civ. deși instanța de apel avea obligația legală, potrivit art. 261 alin. 5.pr.civ. să motiveze în fapt și în drept decizia pronunțată, cu atât mai mult cu cât pricina a fost rejudecată în temeiul art. 297 alin. 2 teza II pr.civ.
Decizia instanței de apel trebuie să se susțină prin considerentele ei și nicidecum ca acestea să fie deduse implicit din motivarea făcută de prima instanță sau să se aștepte ca motivarea să fie complinită de instanța superioară. În condițiile aplicării art. 297 alin. 2 teza II pr.civ. la rejudecare, instanța de apel nu mai este ținută de limitele cererii de apel, ci trebuie să analizeze toate pretențiile părților, ceea ce Tribunalul Cluj nu a făcut. În acest sens, doctrina a nuanțat că soluționarea apelului se face în două etape procesuale distincte: soluționarea propriu-zisă a căii de atac și soluționarea fondului, după admiterea apelului, instanța nefiind limitată exclusiv la criticile din apel, căci rejudecarea fondului nu semnifică altceva decât îndreptățirea instanței de apel dea statua asupra întregului proces, relativ la cererea principală și cererile incidentale.
Instanța de apel avea obligația să arate în mod expres capetele de cerere respinse, în ipoteza admiterii în parte a acțiunii principale și acțiunii reconvenționale, cu atât mai mult cu cât partajarea imobilului prin atribuire a fost solicitată de ambele părți.
Un alt motiv de recurs se referă la neconcordanța dintre motivare și soluția de anulare în totalitate a sentinței judecătoriei, ceea ce conduce la concluzia nerezolvării fondului cauzei, potrivit art. 312 alin. 5.pr.civ. Deși tribunalul a anulat în totalitate sentința instanței de fond, în motivare se referă la încheierea de admitere în principiu din 12.07.2005, însă, sancțiunea nulității operează și față de încheierea de admitere în principiu, astfel încât nu se puteau reține argumente de fapt și de drept dintr-un act procedural anulat.
În ceea ce privește motivul de recurs subsidiar, referitor la modificarea în parte a hotărârii atacate, pârâta arată că instanța de apel a aplicat în mod eronat art. 6739.pr.civ. ignorând cu desăvârșire cota superioară de contribuție a pârâtei la dobândirea apartamentului bun comun. Apartamentul în litigiu nu a reprezentat domiciliul efectiv al intimatului, iar încredințarea copiilor rezultați din căsătorie nu mai este de actualitate, deoarece copii rezultați din căsătorie au devenit majori.
Ultimul motiv de recurs se referă la nelegala obligare a pârâtei la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în apel, deoarece tribunalul admis în parte apelul și în mod greșit a aplicat art. 274.pr.civ. obligând pârâta la cheltuieli de judecată în apel în sumă de 1.500 lei.
Reclamantul intimat, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ( 18-22).
În susținerea poziției procesuale, intimatul a arătat că recursul este inadmisibil, întrucât vizează dispoziții ale instanței de fond care nu au fost atacate cu apel, respectiv recurenta face solicitări noi pe care nu le-a făcut în apel, referitor la atribuirea apartamentului în favoarea acesteia.
Atâta timp cât cererea de recurs este întemeiată pe art. 304 pct. 7 și art. 304 pct. 9.pr.civ. soluția ce se impune este casarea cu reținerea cauzei spre rejudecare, conform art. 312 alin. 4.pr.civ. și nu casarea cu trimitere, așa cum solicită recurenta.
Susținerea recurentei referitoare la faptul că tribunalul a omis să se pronunțe asupra apelului declarat de pârâtă împotriva încheierii de admitere în principiu este neîntemeiată deoarece instanța de apel a soluționat apelul și în ceea ce privește atacarea acestei încheieri. Mai mult decât atât, în urma rejudecării instanța de apel avea obligația de a soluționa cauza fără a depăși limitele cererii de apel. Dacă s-ar fi pronunțat pe toate aspectele privind lipsa încheierii din 19.04.2005, instanța i-ar fi produs un prejudiciu intimatului și ar fi avantajat-o pe apelantă creându-i posibilitatea de a formula noi motive în recurs fără să le fi solicitat în apel.
Mai mult decât atât, hotărârea atacată este suficient motivată, iar faptul că nu are motivele ei proprii, nu corespunde adevărului.
Susținerea conform căreia anularea sentinței civile are efecte și asupra încheierii de admitere în principiu, este nefondată, deoarece aceste hotărâri reprezintă două acte procedurale de sine stătătoare.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin încheierea civilă a Judecătoriei Cluj -N pronunțată în ședința publică din 12.07.2005 s-a admis în principiu și în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei precum și s-a admis în principiu și în parte cererea reconvențională formulată de pârâta împotriva reclamantului. S-a constatat că pârțile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul în litigiu situat în C-N,-,. 21 jud. C, cu o cotă de contribuție de 36,37% din partea reclamantului și de 63,63% din partea pârâtei. S-a atribuit provizoriu imobilul în litigiu către reclamant care a fost obligat să plătească pârâtei o sumă în cuantum de 763.560.000 lei vechi ( RON ) până la data de 20.09.2005.
Prin cererea înregistrată la data de 27.02.2008, pârâta a declarat apel atât împotriva încheierii din 12.07.2005. cât și a sentinței civile nr. 9.972 din 01.11.2005, ambele pronunțate în dosarul nr. 72/R/2005 de Judecătoria Cluj -N, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a încheierii din 12.07.2005 și a sentinței civile nr. 9.972/01.11.2005, în sensul obligării reclamantului la plata sumei de 31.815 EURO sau echivalentul în lei la data plății, cu dobânda legală aferentă începând cu data pronunțării deciziei și până la plata efectivă cu menținerea celorlalte dispoziții de încheierii și sentinței apelate, cu cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 6738Cod.pr.civ. încheierile prevăzute de art. 6736alin. 1 și art. 6737pot fi atacate cu apel sau, după caz, cu recurs odată cu fondul, fiind supuse acelorași căi de atac ca și hotărârea dată asupra fondului procesului.
În speță, procesul de partaj al bunurilor comune a parcurs două etape și anume: admiterea în principiu, finalizată prin încheierea din 12.07.2005 și partajul propriu zis, finalizat prin sentința civilă nr. 9.972/01.11.2005.
În această situație, încheierea pronunțată la data de 12.07.2005 nu este o simplă încheiere premergătoare, ci o încheiere interlocutorie care este obligatorie pentru judecătorii fondului.
Prin urmare, în condițiile în care Tribunalul Cluja omis să se pronunțe asupra apelului declarat împotriva încheierii de admitere în principiu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod.pr.civ. deoarece tribunalul este obligat să se pronunțe în mod expres prin minuta și dispozitivul deciziei și asupra acestei încheieri interlocutorii, cu reglementare legală specială prevăzută în procedura împărțelii judiciare nefiind suficient să se deducă doar implicit în considerentele hotărârii soluția adusă asupra aceastei încheieri de admitere în principiu, pentru simplul fapt că motivele de fapt și de drept ale hotărârii nu se constituie într-un echivalent al dispozitivului, ci doar îl justifică și îl susțin pe acesta din urmă.
În ședința publică din 02.11.2007, reprezentantul pârâtei apelante a invocat nulitatea hotărârii instanței de fond, având în vedere lipsa încheierii de ședință din data de 19.04.2005 din dosarul nr. 72/R/2005 al Judecătoriei Cluj -N, iar instanța de apel, în baza art. 137 alin. 2 Cod.pr.civ. a unit excepția invocată cu fondul cauzei.
În considerentele deciziei criticate tribunalul a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 147 și art. 105 alin. 2 Cod.pr.civ. lipsa încheierii de ședință din 19.04.2005 atrage nulitatea hotărârii deoarece face imposibilă exercitarea controlului judiciar cu privire la compunerea instanței, prezența părților și susținerile acestora, ceea ce aduce părților o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii, astfel încât în temeiul art. 297 alin. 2 teza a II a Cod.pr.civ. a dispus anularea în totalitate a sentinței atacate și rejudecarea cauzei de către tribunal, în analizarea apelului făcând referiri la încheierea de admitere în principiu din 12.07.2005.
Conform art. 105 alin. 2 Cod.pr.civ. actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, iar art. 106 alin. 1 Cod.pr.civ. stabilește că, anularea unui act de judecată atrage și nulitatea actelor următoare, în măsura în care acestea nu pot avea o existență de sine stătătoare.
Instanța de apel a interpretat și aplicat în mod greșit textele legale mai sus menționate neobservând că excepția nulității invocată de reprezentantul pârâtei privind lipsa încheierii de ședință din data de 19.04.2005 vizează în primul rând acest act procedural iar efectele nulității acestuia se pot răsfrânge și asupra actelor procedurale concomitente sau ulterioare ori din considerentele deciziei rezultă că numai sentința instanței de fond a fost anulată în totalitate, restul actelor de procedură, respectiv încheierile de ședință pronunțate din data de 19.04.2005 și până la data de 18.10.2005 inclusiv, fiind menținute ca pe deplin valabile.
În același sens, există o vădită neconcordanță între considerentele deciziei și soluția de anulare în totalitate a sentinței judecătoriei ceea ce duce la concluzia nerezolvării fondului cauzei conform art. 312 alin. 5 Cod.pr.civ. Deși tribunalul a anulat în totalitate sentința civilă nr. 9.972/2005 a Judecătoriei Cluj -N în motivarea hotărârii se referă la încheierea de admitere în principiu din data de 12.07.2005 cu toate că, în raport și de prevederile art. 6738Cod.pr.civ. soluția ce s-a dat asupra fondului este indisolubil legată de această încheiere interlocutorie.
Pe de altă parte, decizia criticată este insuficient motivată, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod.pr.civ. tribunalul indicând doar textele legale în baza cărora a admis în parte apelul pârâtei.
Instanța de apel, față de aplicarea art. 297 alin. 2 teza a II a Cod.pr.civ. avea obligația legală de a analiza probele administrate corelativ cu obligația de a motiva atât în fapt, cât și în drept decizia pronunțată potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 5 Cod.pr.civ. Această normă legală este edictată în scopul asigurării bunei administrări a justiției, a întăririi încrederii justițiabililor în hotărârile judecătorești și a posibilității exercitării controlului judiciar de către instanțele superioare.
Decizia instanței de apel trebuie să se susțină prin considerentele ei și nicidecum acestea să fie deduse implicit din motivarea primei instanțe sau să fie complinite de instanța superioară, fiind necesar să se argumenteze asupra fiecărui capăt de cerere admis, cu atât mai mult cu cât litigiul a fost reținut spre rejudecare în sensul art. 297 alin. 2, fraza II, teza finală Cod.pr.civ.
Mai mult, tribunalul prin admiterea doar în parte, atât a acțiunii principale cât și a cererii reconvenționale, avea obligația legală de a arăta expres petitele din cererea principală și din cererea reconvențională respinse, conform art. 261 alin. 1 pct. 6 raportat la art. 258 Cod.pr.civ.; nefiind suficient a menționa doar petitele admise, cu atât mai mult cu cât partajarea imobilului bun comun prin modalitatea atribuirii provizorii și ulterior definitivă, pe seama fiecărui coproprietar, a fost solicitată deopotrivă de ambele părți, ceea ce impunea ca instanța să motiveze înlăturarea susținerilor pârâtei privind cererea de atribuire a apartamentului în favoarea sa.
În privința motivului de recurs subsidiar prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod.pr.civ. referitor la aplicarea eronată a dispozițiilor art. 6739Cod.pr.civ. în sensul interpretării greșite a criteriilor avute în vedere la atribuirea și formarea loturilor, Curtea apreciază că acesta este inadmisibil întrucât pârâta recurentă a invocat această critică pentru prima dată în recurs, omissio medio, în condițiile în care ea a arătat expres în cererea de apel că nu înțelege să critice hotărârea primei instanțe sub aspectul atribuirii provizorii, ulterior cu caracter definitiv a apartamentului bun comun în favoarea reclamantului intimat.
Critica pârâtei recurente referitoare la nelegala obligare a acesteia la plata cheltuielilor de judecată în baza art. 274 alin. 1 Cod.pr.civ. în apel este întemeiată deoarece aplicarea acestui text legal este eronată față de soluția de admitere în parte a apelului, în speță fiind incidente prevederile art. 276 Cod.pr.civ. tribunalul având obligația de a compensa cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 Cod.pr.civ. coroborat cu art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 5, pct. 7 și pct. 9 Cod.pr.civ. fiind întemeiate mai multe motive de recurs, dintre care unele atrag modificarea și altele casarea, va admite în parte recursul pârâtei, va casa în parte decizia atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe menținând dispozițiile privitoare la soluționarea excepțiilor inadmisibilității și a lipsei de interes invocate de intimatul.
În rejudecare, tribunalul va soluționa excepția nulității încheierii din ședința publică din 19.04.2005 cu arătarea întinderii efectelor juridice ale nulității asupra actelor de procedură concomitente și ulterioare, prin prisma dispozițiilor art. 106 alin. 1 Cod.pr.civ. și va soluționa apelul pârâtei având ca obiect, atât încheierea de admitere în principiu din 12.07.2005, cât și a sentinței civile nr. 9.972/01.11.2005 a Judecătoriei Cluj -N, cu respectarea dispozițiilor legale incidente în speță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâta U împotriva deciziei civile nr. 640/A/ din 09.11.2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în parte și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Cluj, menținând dispozițiile referitoare la soluționarea excepțiilor inadmisibilității și a lipsei de interes invocate de intimatul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - - -
GREFIER
RED.
DACT. 3 EX./03.07.2008.
JUD.FOND.,.
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Alina Rodina, Antoaneta
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1787/2009. Curtea... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
