Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1787/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1787/R-MF
Ședința publică din 26 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Corina
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul A, împotriva deciziei civile nr.35/ din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta, domiciliată în comuna, sat, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-reclamant, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.40/2009, eliberată de Baroul Argeș și avocat, pentru intimata-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.169/2009, eliberată de Baroul Argeș.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 3,00 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 5.11.2009, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinare, cu copie pentru comunicare, formulată de intimata-pârâtă.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-reclamant, solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Vâlcea și rejudecarea cauzei în apel. Instanța de apel nu a aplicat în mod corect legea privitoare la încredințarea minorilor, nu a avut în vedere practica judiciară, dispozițiile Legii nr.272/2004 și nici dispozițiile art.46 și urm.din Codul familiei. Deși reclamantul a solicitat instanței de judecată efectuarea unei noi anchete sociale care să aibă în vedere toate condițiile materiale, aceasta a fost respinsă. În mod greșit s-a reținut și faptul că părțile nu ar fi avut un domiciliu comun.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-pârâtă, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de apel, dat fiind faptul că motivele invocate nu privesc aspecte de nelegalitate, ci de netemeinicie, ce nu pot fi primite, astfel că invocă excepția nulității recursului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul asupra excepției de nulitate a recursului, solicită respingerea acesteia.
CURTEA:
Deliberând constată următoarele:
La data de 26.05.2008, s-a înregistrat acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta, solicitându-se reâncredințarea minorului, născut la 23.12.2000; obligarea pârâtei la plata pensiei lunare de întreținere în favoarea minorului, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul susține că din relația de concubinaj cu pârâta a rezultat minorul născut la 23.12.2000, iar din anul 2004 părțile au avut domiciliul conjugal în comuna, unde minorul a crescut în liniște și armonie.
Pârâta a părăsit în repetate rânduri acest domiciliul, plecând la părinții acesteia, pentru trei patru luni, așa cum s-a întâmplat în perioada 11.09.2007 - 1.12.2007.
În perioada 1.12.2007 până în data de 17.05.2008 pârâta și minorul au locuit în domiciliul reclamantului, pârâta părăsind acest domiciliul în urma unui scandal provocat de aceasta, minorul rămânând în îngrijirea reclamantului, fiind în interesul minorului ca acesta să fie reîncredințat reclamantului pentru creștere și educare, deoarece acesta prezintă condiții materiale și morale superioare celei ale pârâtei.
În drept se invocă disp.art. 43 - 44, 86, 93-94, 100 Codul familiei.
La data de 27 mai 2008 s-a înregistrat acțiunea formulată de în contradictoriu cu pârâtul, prin care solicită încredințarea spre creștere și educare a minorului, născut la 23.12.2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta susține că minorul este rezultatul relației de concubinaj cu pârâtul însă a fost nevoită să părăsească domiciliul în urma unui scandal petrecut la data de 17.05.2008, provocat de pârât, care este foarte gelos și violent, amenințând-o că o omoară și purtându-se urât și cu minorul.
Prin încheierea din data de 30.06.2008 s-a dispus conexarea dosarului - la dosarul cu numărul -.
Prin sentința civilă nr.733 din 6.10.2008 pronunțată de Judecătoria Topolovenia fost respinsă acțiunea reclamantului și admisă cererea conexă formulată de pârâtă
A fost încredințat pârâtei spre creștere și educare, minorul născut la data de 23.12.2000, cu obligarea reclamantului la plata, în favoarea minorului, unei pensii de întreținere în cotă procentuală de 16,5 % din venitul net realizat, lunar, începând cu de 06.10.2008 și până la majoratul beneficiarului.
S-a făcut în cauză și aplicabilitatea dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă, iar reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei suma de 890 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că din relația de concubinaj a părților, la data de 23.12.2000, s- născut minorul, a cărui filiație a fost stabilită față de ambii părinți, conform certificatului de naștere aflat la dosar.
A mai reținut, că la data de 17.05.2008, urmare unui incident în care pârâta a fost agresată de reclamant, a intervenit separarea în fapt a părților, minorul rămânând împreună cu tatăl, iar după un interval de timp minorul a rămas la mamă, din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultând că înainte de separarea în fapt, ambii părinți se ocupau de creșterea și educarea minorului, fiind preocupați să-i asigure o dezvoltare armonioasă.
A constatat, analizând întreg probatoriul administrat în cauză, concluziile referatelor cuprinzând anchetele sociale efectuate la domiciliile părților și referatul întocmit de medicul psihiatru, că deși atât reclamantul cât și pârâta sunt persoane cu un comportament social corespunzător, iar afecțiunea lor pentru copil este reală, ambii părinți beneficiind de condiții materiale corespunzătoare, totuși, este în interesul minorului să fie încredințat spre creștere și educare mamei, aceasta fiind în măsură să-i asigure complexul de facturi de natură să conducă la dezvoltarea în cele mai bune condiții, acesta aflându-se în primul an de activitate școlară, cu atât mai mult cu cât, la acest moment, o schimbare a mediului școlar nefiind indicată, întrucât, minorul are dificultăți de adaptare fiindu-i necesar un climat de stabilitate afectivă și un mediu socio-familiar care să-i confere echilibrul emoțional.
A mai constatat, urmare încredințării minorului către pârâtă, că în temeiul art.86, art.94 și art.107 Codul familiei, reclamantul are obligația să plătească pensie de întreținere raportat la venitul mediu realizat conform adeverinței nr.6066/21.07.2008, emisă de Serviciul Județean Ambulanță
Împotriva sentinței civile nr.733/2008, a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel reclamantul a arătat în esență că prima instanță nu a soluționat corect cererile privind încredințarea minorului, dispunând încredințarea acesteia pârâtei.
Astfel, prima instanță și-a motivat hotărârea în principal pe recomandările medicului psihiatru materializate în înscrisul aflat la fila 42 în dosarul de fond, reținând că minorul care, este deosebit de sensibil, neîncrezător, inhibat și prezintă dificultăți de adaptare, are nevoie de un climat sociofamilial stabil.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă însă că între reclamant și minor există o relație de afecțiune reciprocă, o bună comunicare, reclamantul fiind cel care s- preocupat în permanență de latura emoțională a personalității minorului, inclusiv în perioada în care pârâta a părăsit domiciliul comun, desconsiderând practic recomandările medicale și nu în ultimul rând, interesul minorului, dispunând o schimbare a mediului în care a trăit timp de 8 ani și pe care minorul nu-l va regăsi în noua comunitate, fiind despărțit de frații și surorile sale care i-au fost prieteni și ocrotitori și înconjurat de persoane pe care nu le cunoaște.
S-a reținut eronat și că ambele părți ar oferi condiții materiale corespunzătoare, întrucât în prezent pârâta nu mai realizează venituri, fiind în căutarea unui nou loc de muncă, lângă noul domiciliu.
În apel s-au depus la dosar înscrisuri și a fost luat interogatoriul pârâtei din partea reclamantului.
Prin decizia civilă nr.35 din 24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Argeșa fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a apreciat corect că relevante în luarea măsurii de încredințare a minorului, sunt recomandările medicale materializate în înscrisul aflat la fila 42 în dosarul de fond, cu privire la starea emoțională a acestuia, dar și legătura afectivă puternică a copilului cu mama sa.
Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că problemele de natură emoționale și psihologice ale minorului, evidențiate de raportul medical întocmit la data de 10.07.2008, au fost determinate de comportamentul mamei.
Dimpotrivă, fiind întocmit ulterior datei de 17.05.2008, când în urma neînțelegerilor dintre părți, pârâta a părăsit domiciliul comun și făcând expres vorbire de "o fixare maternă", acesta demonstrează, că minorul era mai atașat de mamă, cu care dorea să rămână, în acest sens fiind chiar declarațiile martorilor propuși de reclamant și opțiunea minorului manifestată cu ocazia audierii în camera de consiliu la data de 15.09.2008 (60 dosar fond).
Această opțiune nu trebuie neglijată și trebuie luată în considerare, cu atât mai mult cu cât, în apel s-a făcut dovada că minorul a obținut rezultate bune la învățătură (15, 16), ceea ce denotă că alături de mama sa, acesta a făcut față schimbărilor de mediu ce au avut loc în viața sa și că acesta are mai mult nevoie de îngrijirea, afecțiunea și prezența mamei.
Din probele dosarului nu rezultă că minorul a dezvoltat relații apropiate cu frații săi, de altfel diferențele de vârstă dintre aceștia fiind foarte mari - unii sunt salariați, iar ceilalți elevi la liceu - și nici că minorul ar avea nevoie de tată, acesta având rolul de model pentru copil, întrucât, din probatoriul administrat în cauză, respectiv din declarațiile martorilor, rezultă că în ultima parte a conviețuirii dintre părți, reclamantul a avut o conduită necorespunzătoare față de pârâtă, exercitând violențe asupra acesteia și limitându-i legătura cu fiul său.
Nu are relevanță că în prezent pârâta nu este încadrată în muncă, întrucât nu condițiile și posibilitățile materiale ale părților au avut caracter hotărâtor în luarea măsurii încredințării minorului ci criteriile privind vârsta copilului, gradul de atașament și legăturile afective ce s-au stabilit între părinți și copii, ce în mod evident, în speța de față sunt favorabile mamei.
Rezultă că în cauză nu a fost încălcat interesul superior al copilului, ci dimpotrivă, prima instanță l-a avut în vedere și l-a determinat prin luarea în considerare a criteriilor mai sus menționate, așa încât, în raport de dispozițiile art.296 cod pr.civilă, apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegaliate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă.
În prima critică se susține că instanța de apel nu i-a dat posibilitatea recurentului să formuleze răspuns la întâmpinarea depusă de intimat, neacordând termen în acest sens, cu toate că era primul termen, iar dosarul nu a fost găsit în arhivă.
În cea de a doua critică se susține că instanța de apel a respins administrarea probei cu relații, privind veniturile intimatei din localitatea de domiciliul al pârâtei, respectiv din
Recurentul susține că mai are în îngrijire, din altă relație de căsătorie o minoră, iar relațiile acesteia cu mama și sora ei se derulează civilizat.
Se menționează că intimata este plecată din țară, acesta fiind adevăratul motiv al neînțelegerilor dintre părți.
În altă ordine de idei se susține că instanța de apel nu a avut în vedere interesul minorului, căruia i s-a schimbat mediul familial, fiind dus într-un loc unde nu cunoștea pe nimeni, la o altă școală.
Prin întâmpinarea depusă la data de 30 octombrie 2009 intimata solicită respingerea recursului ca nefondat arătând că a formulat plângere penală împotriva recurentului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.307 alin.1 Cod penal, atașând plângerea penală aflată la filele 12-13 dosar.
Curtea analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod pr.civilă va fi respins, constatându-se că acesta nu a fost dezvoltat, iar hotărârea recurată cuprinde motivele pe care se sprijină, fără a exista motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod pr.civilă va fi respins de asemenea ca nefondat constatându-se că decizia recurată nu este lipsită de temei legal și nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Se constată că întâmpinarea formulată de intimată a fost depusă cu 5 zile înainte de termen, situație în care instanța nu avea obligația amânării cauzei pentru a se lua cunoștință de această cerere.
Referitor la refuzul instanței de a solicita relații privind veniturile realizate de către intimată se constată că la dosarul cauzei sunt depuse acte de stare civilă din care rezultă că ambele părți mai au copii din căsătorii anterioare, instanța având în vedere faptul că recurentul mai are o fiică, elevă în clasa X-a, instanța statuând că este în interesul minorului să rămână în îngrijirea și supravegherea mamei, având în vedere vârsta fragedă a acestuia și atașamentul față de mamă, precum și faptul că este elev în clasa I-a, iar schimbarea mediului școlar ar prejudicia pe minor, din punct de vedere psiho-social.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de, domiciliat în comuna, sat, județul A, împotriva deciziei civile nr.35/ din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta, domiciliată în comuna, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 2009 la Curtea de Apel Pitești - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - --
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
15.12.2009
Jud. apel.
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Corina
| ← Divort. Decizia 775/2009. Curtea de Apel Pitesti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
