Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 15/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIE NR. 15
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Susanu Claudia
JUDECĂTORI: Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenta, domiciliată în I,-, jud. I în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect - partaj bunuri comune - recurs împotriva deciziei civile nr. 594/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 15 ianuarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când - din lipsă de timp pentru deliberare - instanța a amânat pronunțarea pentru data de 22 ianuarie 2009, apoi pentru astăzi, 29.01.2009, când ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin încheierea din 15 decembrie 2006 Judecătoria Iași - în dosarul nr.12531/2005 - a constatat că reclamanta și pârâtul au calitatea de coproprietari asupra următoarelor bunuri, dobândite în timpul căsătoriei:
- o casă compusă din patru camere, 1 logie, 3 holuri, 2 băi, 2 bucătării, 1 marchiză, logia - intrare, evaluată de expert la 751.961.880 lei vechi, situată în I,-, dobândită prin contractul nr.4422/11.11.1979;
- un teren de 309,87. construit și neconstruit, situat în I,-, reconstituit prin Ordinul Prefectului nr.102/04.03.1998.
Judecătoria a constatat că fiecărei părți îi revine o cotă parte de 50% din masa bunurilor de împărțit, reprezentând contribuția la dobândirea bunurilor comune.
S-a constatat existența, în favoarea reclamantei, a unui drept de creanță în sumă de 95.007.000 lei vechi, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse casei, astfel cum au fost identificate de către expertul -.
Judecătoria a reținut, în motivarea încheierii de admitere în principiu, că părțile au fost căsătorite în perioada 1969-1983.
Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4422/1979 reclamanta și pârâtul au cumpărat o casă, situată în I,-, compusă din 4 camere, bucătărie, baie, două holuri, debara, logie, marchiză, beci, 2 magazii, iar terenul aferent construcției a trecut în proprietatea statului.
Prin Ordinul nr.102/1998, Prefectul județului Iaa tribuit în proprietate părților suprafața de 309,87. teren situat în I,-.
Acestor bunuri li se aplică regula stipulată de art.30 alin.1 Codul familiei, conform căreia: "Bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților".
De altfel, niciuna dintre părți nu a contestat componența masei partajabile, a constatat JUDECĂTORI: Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
Referitor la valoarea de piață a casei instanța a avut în vedere și concluziile expertului
În privința cotelor instanța a apreciat că niciuna dintre părți nu a exhibat probe concludente, care să demonstreze că pe perioada căsniciei a avut o contribuție net superioară la dobândirea bunurilor comune și la suportarea cheltuielilor comune, ceea ce ar fi îndreptățit-o la obținerea unei cote de proprietate majorată din proprietatea devălmașă.
Astfel, părțile nu au depus nici un fel de înscrisuri care să evidențieze veniturile câștigate din muncă sau alte activități.
Martorul a declarat, în fața instanței, că nu cunoaște aspecte privind veniturile reclamantei, iar declarația martorului nu are relevanță, având la bază aprecierea sa pur subiectivă, acesta susținând că reclamanta câștiga de 10 ori mai mult decât pârâtul, după propria sa estimare.
De altfel, martorul susține că pârâtul se ocupa și cu creșterea nutriilor în scopul valorificării pieilor, pe lângă activitatea sa profesională, cea de frizer.
Prin urmare, instanța a constatat că părțile au contribuit în mod egal la achiziționarea bunurilor în timpul căsătoriei.
În ceea ce privește îmbunătățirile efectuate de reclamantă la imobilul bun comun, instanța a considerat că acestea conferă reclamantei un drept de creanță, constând în contravaloarea acestor îmbunătățiri.
Reclamanta a probat cu martori realizarea de îmbunătățiri, după desfacerea căsătoriei, reprezentate de: refacerea pereților, realizarea de instalații noi de încălzire și apă, înlocuirea tâmplăriei la uși și ferestre, înlocuirea porților vechi cu porți metalice.
Instanța și-a însușit concluzia expertului cu privire la valoarea acestor lucrări și a constatat că reclamantei îi revine un drept de creanță în sumă de 95.007.000 rol, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului comun.
Instanța a înlăturat susținerea pârâtului, conform căreia reclamanta ar fi înstrăinat o magazie, întrucât din notificarea nr.41/2004, procesul-verbal din 11.12.2003 și din depoziția martorului rezultă că reclamanta a fost obligată să demoleze această magazie, ca urmare a cererii proprietarului terenului pe care se afla acea construcție.
Prin sentința civilă nr.10754 din 3 octombrie 2007 Judecătoria Iașia constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul casă de locuit situat în I,- în valoare de 75.196,18 lei și terenul situat în I,- în suprafață de 309,87. în valoare de 94.013,24 lei.
S-a constatat că fiecare parte a avut o contribuție de 50% la dobândirea bunurilor comune.
Judecătoria a constatat că reclamanta are un drept de creanță în valoare de 9.500,7 lei reprezentând îmbunătățirile aduse imobilului casă de locuit.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților astfel:
S-a atribuit reclamantei imobilul casă de locuit și teren în valoare de 169.209,42 lei și reclamanta a fost obligată la plata unei sulte către pârât, în valoare de 84.604,71 lei.
S-au compensat cheltuielile de judecată, cu obligarea pârâtului la plata sumei de 930,15 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, judecătoria a reținut că, așa cum s-a stabilit prin încheierea de admitere în principiu, părțile au calitate de coproprietari asupra casei de locuit situată în I,-, evaluată de expertul la suma de 751.961.880 lei și asupra terenului în suprafață de 309,87. situat în I,-. Fiecare dintre părți a avut o cotă de contribuție egală, de 50% la dobândirea bunurilor comune.
Prin aceeași încheiere s-a constatat existența unui drept de creanță - în favoarea reclamantei - în valoare de 95.007.000 lei, constând în îmbunătățiri aduse imobilului casă de locuit, identificate de expertul.
Prin expertiza s-a stabilit o valoare de 27.888 euro a terenului din-, echivalent în lei de 94.013,24 lei.
Instanța, având în vedere dreptul de creanță al reclamantei asupra imobilului casă de locuit, faptul că aceasta a locuit continuu în acest imobil de la desfacerea căsătoriei până în prezent, faptul că aceasta nu dispune de o altă locuință, a dispus atribuirea către reclamantă a imobilului casă de locuit, în temeiul dispozițiilor art.67310alin.4 Cod procedură civilă.
Având în vedere că terenul nu este partajabil în natură, că acesta este aferent construcției, instanța a atribuit și terenul reclamantei.
Masa bunurilor ce vor fi atribuite reclamantei, casă și teren, este în valoare de 169.209,42 lei, a constatat judecătoria.
Având în vedere cota de 50% cu privire la contribuția la dobândirea bunurilor a părților, instanța a obligat reclamanta să achite pârâtului sultă în valoare de 84.604,71 lei, aferentă cotei sale de contribuție.
În temeiul dispozițiilor art.276 Cod procedură civilă s-au compensat cheltuielile de judecată, având în vedere că reclamanta a suportat în întregime aceste cheltuieli și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 930,15 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând J din cheltuielile cu titlu de onorariu expert.
Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței a formulat apel reclamanta și - prin decizia civilă nr.594 din 29 septembrie 2008 - Tribunalul Iașia admis apelul și a schimbat în parte hotărârea judecătoriei. Tribunalul a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul casă de locuit situat în I,-, în valoare de 64.090 lei RON și terenul situat în I,- în suprafață de 309,87. în valoare de 94.013,24 lei.
Tribunalul a atribuit reclamantei imobilul casă de locuit și teren în valoare de 158.103,24 lei și a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 79.051,62 lei cu titlu de sultă.
S-au menținut dispozițiile sentinței apelate ce nu contravin deciziei.
Tribunalul a reținut - în motivarea deciziei - că pe parcursul căsătoriei reclamanta a fost confecționer de pentru nunți, rochii de mireasă și de ocazii, iar pârâtul a fost frizer și se ocupa de creșterea minorilor.
Părțile nu au depus înscrisuri care să evidențieze veniturile câștigate din muncă sau alte activități.
Martorii audiați, doi la fond și doi în apel, au fost propuși doar de către apelantă și au susținut că veniturile acesteia au fost "de 10 ori mai mari decât ale pârâtului". În lipsa unor înscrisuri care să evidențieze aceste venituri și care să poată fi coroborate cu declarațiile martorilor, s-a constatat egalitatea cotelor de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, astfel cum a fost stabilită și de instanța de fond.
Apelul este întemeiat - însă - pentru motivul de apel vizând valoarea casei de locuit, având în vedere concluziile expertului, a reținut tribunalul.
S-a constatat - astfel - că valoarea de circulație a casei de locuit este de 64.090 lei, fiind mai mică decât cea stabilită prin expertiza efectuată la fond, de 75.196 lei, iar a îmbunătățirilor de 7249,46 RON, care este însă mai mică decât cea constatată inițial de 9.500 lei.
S-a dat eficiență motivului de apel vizând doar valoarea casei de locuit întrucât, pentru îmbunătățiri, reținerea acestora i-ar crea o situație mai grea apelantei în propria cale de atac, potrivit art. 296 Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, invocând punctele 7 și 9 ale articolului 304 Cod procedură civilă. Ea arată - în motivarea recursului - că are dreptul la o cotă de 90%, în considerarea contribuției sale mult mai mari la dobândirea bunurilor comune.
învederează că pe toată perioada căsătoriei a realizat venituri mai mari decât pârâtul și s-a ocupat de gospodărie și de îngrijirea celor doi copii. recurenta că fostul soț își cheltuia veniturile în scop personal (petreceri cu prietenii și cu alte femei) și plătea pensie de întreținere pentru un copil din afara căsătoriei. Recurenta susține că atitudinea procesuală a pârâtului - care nu a administrat probe la fond și nici nu s-a mai prezentat în apel - confirmă pretențiile sale. Ea arată că tribunalul nu a motivat respingerea cererii sale de a i se acorda o cotă majorată și că s-a calculat greșit sulta, prin neluarea în considerare a dreptului său de creanță, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor.
întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului, arătând că decizia Tribunalului Iași este legală.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Codul familiei reglementează raporturile patrimoniale dintre soți instituind regimul comunității de bunuri, în care regula este că bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul căsătoriei sunt comune (potrivit articolului 30) iar excepția este că doar bunurile limitativ arătate în articolul 31 sunt bunuri proprii. Proprietatea soților asupra bunurilor comune este o proprietate comună în devălmășie, partea fiecăruia nefiind cunoscută, ci urmând a fi determinată de instanță cu prilejul împărțirii bunurilor, la desfacerea căsătoriei, conform articolului 36 alineat 1 din Codul familiei. Este de principiu că la stabilirea prin hotărâre judecătorească a cotei fiecărui soț criteriul este contribuția la dobândirea și conservarea bunurilor comune pe care a avut-o fiecare. Din perspectiva acestui criteriu, unanim recunoscut în practica judiciară și doctrină, curtea de apel constată că greșit primele două instanțe s-au referit la veniturile soților, și nu la contribuția lor la achiziționarea și conservarea imobilului comun.
Instanța de recurs reține că părțile au divorțat în anul 1983, timpul îndelungat scurs până la formularea cererii de partaj făcând ca declarațiile martorilor să fie imprecise. Se observă, însă, caracterul minuțios al considerentelor sentinței de divorț (sentința civilă nr.8671 din 9 noiembrie 1983 Judecătoriei Iași ) în care se evidențiază aspecte deosebit de relevante pentru determinarea contribuției soților la dobândirea și conservarea patrimoniului comun. Chiar și în situația în care se pornește de la premisa că soții aveau venituri echivalente, rezultă din hotărârea menționată dezinteresul lui față de familie și copii, despărțirea fiind determinată de întemeierea de el a unei alte gospodării, cu concubina. Curtea de apel constată, din aceeași hotărâre, că a fost aceea care s-a îngrijit de copii și întreaga gospodărie, cuvenindu-se luarea în considerare a muncii sale, în sensul sporirii cotei. De asemenea, trebuie luat în calcul că a părăsit domiciliul comun - potrivit propriilor susțineri - în anul 1979, și - ca atare - recurenta a fost singura care s-a ocupat de conservarea casei de locuit, obținând și atribuirea în proprietate a terenului aferent. Considerentele ce preced justifică reținerea unei cote mai mari, de 80%, în favoarea reclamantei, la dobândirea bunurilor comune, recursul urmând a fi admis în acest sens, în aplicarea art.312 alineatele (1) și (3) Cod procedură civilă.
Curtea urmează a admite apelul reclamantei împotriva încheierii de admitere în principiu și a modifica încheierea, în sensul constatării unei cote de 80% pentru reclamantă și de 20% pentru pârât. Instanța de recurs va schimba încheierea și în ce privește valoarea casei de locuit supusă partajului, aceasta fiind de 56.841 lei (prin scăderea dreptului de creanță constatat în favoarea reclamantei). Va fi schimbată în parte și sentința Judecătoriei Iași, prin reținerea unei valori a masei bunurilor comune de 150.854 lei, din care lui îi revine suma de 120.683 lei iar lui suma de 30.171 lei.
Consecință a modificării valorii cotei, reclamanta va fi obligată să-i plătească pârâtului o sultă de 30.171 lei. În ce privește cheltuielile de judecată, Curtea constată că este incident articolul 276 Cod procedură civilă, intimatul datorându-i recurentei-apelante cheltuieli de judecată numai în proporția în care apelul și recursul celei din urmă au fost admise.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.594 din 29 septembrie 2008 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o modifică în parte.
Admite apelul formulat de reclamanta împotriva încheierii de admitere în principiu din 15 decembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-. Schimbă în parte încheierea de admitere în principiu, în sensul că:
Constată că imobilul casă de locuit de părți are o valoare supusă partajului de 56.841 lei.
Constată că la dobândirea masei bunurilor comune cota de contribuție este de 80% pentru reclamanta și de 20% pentru pârâtul. Înlătură dispoziția vizând dreptul de creanță.
celelalte dispoziții ale încheierii de admitere în principiu, care nu contravin prezentei.
Schimbă în parte sentința civilă nr.10754 din 3 octombrie 2007 Judecătoriei Iași, în sensul că:
Constată că valoarea masei bunurilor de împărțit este de 150.854 lei, din care reclamantei îi revin 120.683 lei iar pârâtului 30.171 lei.
Obligă pe să-i plătească lui suma de 30.171 lei cu titlu de sultă.
celelalte dispoziții ale sentinței apelate, care nu contravin prezentei.
Obligă pe să-i plătească lui, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, suma de 2.421 lei.
Menține dispoziția tribunalului, de admitere a apelului reclamantei împotriva sentinței civile nr.10754 din 3 octombrie 2007 Judecătoriei Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
Judecătoria Iași:
-
Judecătoria Iași:
-
27.II.2009.-
Președinte:Susanu ClaudiaJudecători:Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 464/2008. Curtea... | Divort. Decizia 28/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
