Divort. Decizia 28/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 28
Ședința publică de la 26 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Susanu Claudia
JUDECĂTORI: Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenta -, domiciliată în I, str. - - - la cabinet avocat " " nr. 3, -., jud. I în contradictoriu cu intimatul -, având ca obiect - divorț cu minori - recurs împotriva deciziei civile nr. 374/28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta asistată de avocat și intimatul personal, lipsă fiind reprezentantul legal al autorității tutelare Direcția de Asistență Comunitară
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată s-a dat cuvântul în susținerea recursului.
Avocat pentru recurenta având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat, casarea în parte a deciziei civile nr. 374/28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Iași și a sentinței civile nr. 13455/19.11.2007 pronunțată de Judecătoria Iași, iar după rejudecare a se modifica programul de vizitare a minorei în sensul de a se stabili câte două zile pe lună pentru ca intimatul să aibă legături personale cu minora.
Astfel, din probele administrate respectiv din depozițiile martorilor audiați rezultă că tatăl nu se ocupă de creșterea și educarea minorei, are o moralitate integră fiind un consumator frecvent de băuturi alcoolice. Recurenta însă prezintă garanții morale și materiale pentru creșterea și educarea minorei, are un loc de muncă stabil și având în vedere și vârsta minorei și pentru a nu perturba activitatea acesteia care este elevă consideră că se impune modificarea programului de vizitare stabilit de instanța de fond.
Intimatul având cuvântul, arată că nu este un consumator frecvent de băuturi alcoolice, are un loc de muncă stabil și poate oferi garanți care să-i permită posibilitatea de a avea legături personale cu minora. Solicită respingerea recursului formulat de recurenta și menținerea soluțiilor pronunțate de Judecătoria Iași și Tribunalul Iași ca fiind legale și temeinice.
Declarând închise dezbaterile cauza a rămas în pronunțare spre sfârșitul ședinței când,
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă 13455 din 19 noiembrie 2007, Judecătoria Iașia admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanta-pârâtă -, cu domiciliul ales în I, str. - - 3, -., la Cabinet avocat, în contradictor cu pârâtul-reclamant -, domiciliat în I, b-dul. - 75,.477,. B,.2,.8 și domiciliul efectiv în I, str. - 25,.811,. C,.2,.10 și a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant - în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă -.
Instanța a declarat desfăcută căsătoria încheiată de părți și înregistrată în registrul stării civile al municipiului I sub nr. 2530/21.12.2001, din culpă comună, și a încredințat reclamantei-pârâte, spre creștere și educare, pe minora -, născută la data de 12.12.2001.
Pârâtul-reclamant a fost obligat să plătească, în favoarea minorei, pensie de întreținere în sumă de 97,50 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii - 21.06.2007 - și până la majoratul acesteia.
S-a încuviințat ca reclamanta-pârâtă să revină la numele avut anterior căsătoriei, anume acela de "".
S-a încuviințat ca pârâtul-reclamant să aibă legături personale cu minora potrivit următorului program de vizitare: în fiecare duminică de la ora 10,00 la ora 17,00, o săptămână în vacanța de iarnă și două săptămâni în vacanța de vară, la domiciliul pârâtului-reclamant.
S-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți și pârâtul-reclamant a fost obligat să plătească reclamantei-pârâte 100 lei, diferență onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, judecătoria a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 21 decembrie 2001, din căsătoria lor rezultând minora - -, născută la data de 12.12.2001.
Având în vedere voința părților, de a nu fi motivată hotărârea, în temeiul dispozițiilor art. 617 alin. 2 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 37 alin. 2 și art. 38 alin. 1 Codul familiei s-a dispus desfacerea căsătoriei - din culpa ambelor părți - fără a se arăta motivele de divorț.
Față de concluziile anchetei sociale și declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța a reținut că reclamanta-pârâtă se ocupă de creșterea și educarea minorei - -, dând dovadă de grijă, afecțiune și responsabilitate. Minora manifestă atașament afectiv față de mamă, astfel încât, ținând cont și de vârsta copilului și de acordul pârâtului-reclamant, în baza dispozițiilor art. 42 Codul familiei judecătoria a încredințat minora spre creștere și educare reclamantei-pârâte.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.42, 94, 101 și 107 Codul familiei, care prevăd obligația părinților de a se îngriji de copii, de a le asigura condițiile necesare pentru creștere, educare, pregătire profesională, pârâtul-reclamant a fost obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei, pensia stabilindu-se raportat la venitul minim pe economia națională, începând de la data introducerii acțiunii și până la majorat.
În baza art. 40 Codul familiei s-a încuviințat ca reclamanta-pârâtă să revină la numele avut anterior căsătoriei.
Cu privire la cererea pârâtului-reclamant, de încuviințare a legăturilor personale cu minora, a reținut instanța, conform principiilor prevăzute de art. 97 și art. 98 alin. 2 Codul familiei, reglementări ce se regăsesc și în Legea nr. 272/2004, că părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul nu poate fi exclus de la exercițiul drepturilor părintești, unul dintre părinți exercitând singur drepturile părintești numai dacă celălalt părinte este mort, decăzut din drepturile părintești, pus sub interdicție sau în imposibilitate de a-și manifesta voința.
În speță, dreptul pârâtului-reclamant de a avea legături personale cu minora, de a veghea la creșterea și educarea acesteia nu poate fi contestat, fiind necesar ca pârâtul-reclamant, căruia nu i-a fost încredințat copilul, să-l poată vedea și să țină permanent legătura cu el.
A apreciat instanța, față de întreg materialul probator administrat, că nu a fost dovedită împrejurarea că stabilirea legăturilor personale între pârâtul-reclamant și minoră ar putea pune în primejdie creșterea și educarea acesteia.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta-pârâtă și - prin decizia civilă nr.374 din 28 mai 2008 - Tribunalul Iașia admis apelul și a schimbat în parte hotărârea judecătoriei. Tribunalul a obligat pârâtul să plătească, în favoarea minorei, pensie de întreținere de 135 lei lunar, începând cu introducerea acțiunii și până la majoratul copilului, cu păstrarea celorlalte dispoziții ale sentinței.
Tribunalul a reținut - în motivarea deciziei - că potrivit art. 1 din HG1507/2007, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată este de 500 lei, iar în conformitate cu art. 94 Codul familiei întreținerea dată de un părinte pentru un copil se stabilește la o pătrime din câștigul său, astfel încât, având în vedere și poziția exprimată de părți, a fost schimbată sentința apelată în privința cuantumului pensiei de întreținere datorate de pârât, în sensul stabilirii acestuia la suma de 135 lei.
Cât privește programul de vizitare a minorei de către intimat, soluția primei instanțe se vădește în acord cu probele administrate și dispozițiile ce reglementează materia, a constatat tribunalul.
Părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională (art. 43 alin.3 Codul familiei).
Pe de altă parte, copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale si contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului său superior.
Instanța judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului (art. 16 din Legea nr. 272/2004).
În acest sens sunt și dispozițiile Convenției cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990 (art.9).
Din analiza acestor dispoziții legale se desprinde concluzia că, în principiu, ceea ce trebuie să primeze în stabilirea modalității de asigurare a contactului direct între părinte și copil este interesul copilului, iar respectarea acestui interes nu impune o limitarea a exercitării drepturilor părintelui în cadrul unui program.
Cu toate acestea, intimatul, prin cererea reconvențională, și-a limitat exercițiul propriului drept, propunând un program de vizitare a minorei pe care prima instanță l-a încuviințat.
Este de presupus că, solicitând aceasta, intimatul a avut în vedere inclusiv trauma la care a fost supus copilul prin faptul separării părinților, mai cu seamă că, astfel cum rezultă din chiar cererea de divorț formulată de apelantă, neînțelegerile dintre soți au culminat cu scandaluri de amploare.
Din lucrările cauzei rezultă că soții au avut înțelepciunea de a pune capăt căsătoriei într-o manieră potrivită și statutului lor de părinți, fiind de acord cu desfacerea ei din culpă comună, fără motivarea hotărârii.
Împrejurarea că soțul ar consuma băuturi alcoolice nu a fost invocată ca motiv de divorț, iar din depozițiile martorilor audiați în primă instanță nu rezultă că pârâtul ar fi stăpânit de acest obicei la nivel de viciu și că l-ar fi desfășurat în prezența copilului. Chiar mama reclamantei precizează că nu l-a văzut niciodată pe pârâtul-reclamant beat în prezența minorei. Rezultă însă, potrivit declarației aceleiași martore, că pârâtul avea o relație bună cu minora, o iubea, o ducea la grădiniță, o ducea la plimbare, acest lucru schimbându-se după separația în fapt a soților. Martora declară că nu știe dacă pârâtul-reclamant cunoștea domiciliul reclamantei-pârâte și al minorei după ce acestea au părăsit domiciliul comun. Martora -, sora pârâtului-reclamant, arată că între părinți și copil exista o relație normală, ambii părinți ocupându-se de copil, mama în special, dat fiind faptul că este vorba despre o. În funcție de programul pe care îl aveau la serviciu, părțile mergeau la grădiniță cu fetița, în vizită sau în parc. După separarea în fapt, pârâtul nu a mai venit cu fetița în vizită la martoră, pentru că nu a mai avut acces la minoră și nu a avut cunoștință despre locul în care a plecat reclamanta cu fetița. Copilul a crescut, până la un an, la domiciliul bunicilor paterni, unde au locuit și părinții ei, iar după ce părinții s-au mutat, bunica paternă a vizitat copilul de două-trei ori pe săptămână și ori de câte ori i se solicita aceasta. Martora, colegă de serviciu cu reclamanta, cunoaște de la reclamantă că, atunci când acesta era în tură de noapte, copilul stătea cu tatăl ei sau cu sora reclamantei, iar pârâtul consuma băuturi alcoolice și o lua cu el la terasă pe copilă.
Martora audiată în apel arată că a asistat la un episod în care reclamanta lua copilul de la grădiniță și a venit și intimatul, care a provocat scandal de față cu toată lumea, fiind dat afară de directoare. Părțile, arată martora, se ceartă tot timpul când se întâlnesc. Mai arată martora că intimatul consumă băuturi alcoolice în exces, în prezența copiilor, iar minora i-a relatat că, atunci când își petrece timpul cu tatăl ei, acesta intră în bar, iar ea îl așteaptă la ușă.
Din numeroasele caracterizări depuse la dosar de pârâtul-reclamant rezultă că acesta lucrează de timp ca șofer, este disciplinat, corect, conștiincios și are un comportament corespunzător.
Analizând prin coroborare probele administrate, tribunalul a reținut că acestea nu dovedesc, cum pretinde apelanta, că intimatul ar fi un consumator cronic de alcool și nu ar fi, din acest motiv, un părinte cu o moralitate integră.
Martorii care relatează aspecte cu această conotație sunt fie martori indirecți, fie strict ocazionali și în contradicție cu martorii membri de familie, care au perceput conduita intimatului o perioadă consistentă de timp.
Programul încuviințat de instanță vizează un număr limitat de ore, într-o zi liberă a săptămânii, în care copila nu este angrenată în program social-educativ, care să fie perturbat, inclusiv de o eventuală dispută între părinți.
Ocuparea acestui timp, în viitor, cu activități specifice vârstei copilului - care, de regulă, nu ar trebui să excludă o relație normală a acestuia cu părinții săi - este prezentată chiar de apelantă doar ca o eventualitate.
În acest caz, interesul superior al copilului este acela de a menține legături personale cu tatăl, pentru o dezvoltare armonioasă, iar programul de vizitare stabilit de prima instanță, deja limitativ, este la acest moment potrivit cu vârsta copilului și cu perioada pe care o parcurge, după separarea părinților și situația conflictuală dintre ei, pentru asigurarea trecerii spre o relație firească în raporturile cu ambii părinți.
Împotriva deciziei a declarat recurs apelanta, criticând-o în ce privește menținerea programului de vizitare stabilit de JUDECĂTORI: Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
Recurenta arată că la stabilirea programului trebuia să se țină seama de dezechilibrul psihic pe care i l-ar crea fetiței prezența, în fiecare duminică, la domiciliul tatălui.
- învederează că din septembrie 2008 copilul merge la școală, zilele de sâmbătă și duminică fiind singurele din săptămână în care este liberă. În situația păstrării programului de vizitare stabilit, susține recurenta că fetița ar fi obligată să-și efectueze toate temele sâmbăta (duminicile fiind rezervate deplasării la domiciliul intimatului), minora fiind împiedicată a-și frecventa cercul de prieteni.
- pretinde că intimatul este un consumator cronic de alcool și că el a ajuns să ia copilul în baruri, ceea ce i-a provocat instabilitate psihică fetiței. Ea arată că programul de vizitare pentru perioada vacanțelor este excesiv și - oricum - prin menținerea programului săptămânal, dânsa nu poate părăsi municipiul I pentru mai mult de 5 zile.
întâmpinare, intimatul solicită respingerea recursului. El arată că sunt mincinoase afirmațiile recurentei, vizând consumul excesiv de alcool. Intimatul învederează că relațiile grav deteriorate dintre foștii soți nu trebuie să se răsfrângă asupra raporturilor cu copilul, de care el este foarte atașat.
- susține că părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul nu poate fi exclus de la exercițiul drepturilor părintești, interesul superior al minorei - pentru a se dezvolta armonios - fiind acela de a menține legăturile personale cu tatăl.
În recurs s-au depus înscrisuri, conform art.305 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea constată că recursul este în parte fondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Cadrul protecției și promovării drepturilor copilului este reglementat în Legea nr.272/2004, în deplină concordanță cu instrumentele juridice internaționale la care România este parte.
Printre drepturile copilului se numără și acela de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament, drept prevăzut în articolul 14 din Legea nr.272/2004.
Dispunând încredințarea minorei - mamei, spre creștere și educare, la pronunțarea divorțului părinților, primele două instanțe au reținut judicios că părintele căruia copilul nu i-a fost încredințat nu poate fi exclus de la exercițiul drepturilor părintești, neputând fi contestat dreptul tatălui de a avea legături personale cu fetița, de a veghea la creșterea și educarea acesteia.
Curtea de apel reține - însă - că modalitățile de menținere a relațiilor personale dintre fiică și tată trebuie alese raportat la interesul superior al copilului, principiu ce guvernează orice demers sau decizie care privește copiii (conform articolului 2 din Legea nr.272/2004). Or, în speță, modalitatea de păstrare a relațiilor cu copilul, în timpul anului, mai precis în fiecare zi de duminică, nu corespunde intereselor fetiței, care nu va putea niciodată că desfășoare vreun program recreativ împreună cu mama sa, prietenii ori colegii în această ultimă zi a săptămânii.
Instanța de recurs reține că - astfel cum judicios a constatat și tribunalul - nu există elemente probatorii care să pună sub semnul întrebării aptitudinea tatălui de a îngriji și supraveghea fetița, programul stabilit pentru perioada vacanțelor fiind corect individualizat.
Față de considerentele ce preced Curtea, în baza art.304 pct.9 și art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul, modificând în parte decizia Tribunalului Iași și schimbând în parte sentința Judecătoriei Iași, în sensul încuviințării programului de vizitare în prima și a treia duminică a fiecărei luni, cu păstrarea dispozițiilor vizând vacanțele.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta-pârâtă - - împotriva deciziei civile nr.374 din 28 mai 2008 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o modifică în parte.
Schimbă în parte sentința civilă nr.13455 din 19 noiembrie 2007 Judecătoriei Iași, în sensul că:
Încuviințează ca pârâtul-reclamant - să aibă legături personale cu minora - în prima și a treia duminică a fiecărei luni, de la orele 10,00 la orele 17,00, la domiciliul pârâtului-reclamant. celelalte dispoziții ale sentinței. Menține dispozițiile deciziei Tribunalului Iași care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
Judecătoria Iași:
- -
24.III.2009.-
Președinte:Susanu ClaudiaJudecători:Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 925/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
