Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 150/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - bunuri comune -
(Număr în format vechi 166/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA CIVILĂ NR. 150
Ședința publică de la 06 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu PREȘEDINTE SECȚIE
- - - - JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
- - - - JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
GREFIER: -
*********************************
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 21 mai 2008, consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, pronunțare amânată pentru data de 28 mai 2008, pentru data de 04 iunie 2008 și pentru data de 06 iunie 2008, conform încheierilor de ședință de la aceleași date, încheieri ce fac parte din prezenta decizie, privind judecarea recursului formulat de reclamanta, cu domiciliul în C, str. - -,. 49 ente,. A,. 8, jud.D, împotriva deciziei civile nr. 19 din 05 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât G, cu domiciliul în C, str. -, -.1,.7, jud.
CURTEA:
Asupra recursului declarat;
Prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 29.03.2004 de Judecătoria Craiova, în Dosar 10261/2003, a fost admisă în parte și în principiu acțiunea formulată de reclamanta și respinsă cererea reconvenționala formulată de pârâtul G, având ca obiect partaj bunuri comune.
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei pe principiu comunității de bunuri următoarele: un ent cu trei camere cu balcon închis cu ușa din lemn capitonată la interior, cu gresie și faianță în baie și bucătărie apometre, situat în C, str. -, -a,.1,. 7, jud. D, un autoturism Oltcit Special cu număr de înmatriculare -, un teren situat în comuna, jud. D în suprafața de 3200 mp, pe care se află o construcție metalica, o fântâna cu pompă tip racordata la curent electric, teren ce este împrejmuit la strada de un gard metalic si pe celelalte laturi de un gard de plasa de sârma montata pe țeava, de vie, doi vișini, 20 pruni, un nuc, un, un măr (situate pe terenul menționat mai ), un aragaz cu patru arzătoare si cuptor, cu hota din tabla, o mașina de spălat marca 550 T, mobila bucătărie, frigider Arctic, o lustra cu abajur floral, o râșnita de cafea, un aparat radio, o mașina de tocat carne, un set oale si cratițe, un set tacâmuri inox, 2 jaluzele, o mocheta pe hol, un pat dublu cu tăblii, cu trei saltele, 2 noptiere, un dulap cu patru uși, o măsuța, o masa de toaleta cu 2 uși, o alta masa extensibila, 4 scaune tapițate, și un taburet, 2 televizoare unul Philips si unul, un scaun tip taburet din fier forjat, o perdea si o galerie, un covor persan, o pătura din lâna, o lustra cu 5 globuri albe, un covor persan din lâna, 2 mochete persane, un aspirator, o mașina de spălat rufe fine, un recamier tapițat, o mobila Tineret cu 2 uși, un birou pupitru pe care se afla computerul, un scaun tapițat, 2 jaluzele, o galerie si o perdea, un calorifer cu ulei, o pătura din lâna si o cuvertura tip persan, o lustră din sec. XIX, o oglinda înrămata, un scaun din fier forjat, un bufet cu vitrina, un fier de călcat, o canapea rabatabila, 2 fotolii, o biblioteca din lemn masiv cu bar, un TV Philips, un covor, o pătura si o cuvertura, un ceas electronic, o veioza din sec XIX, o lustra cu 5 brațe, o perdea, o galerie, 12 jaluzele.
S-a dispus ieșirea din indiviziune in cote de pentru fiecare dintre soți.
S-a imputat asupra cotei ce revine pârâtului, 1/2 din suma de 36.400.000 lei reactualizata, pe care pârâtul a ridicat-o de la Trezorerie, sumă dobândita in comun de cei doi soți.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel pârâtul
Prin decizia nr. 527/2005 a Tribunalului Dolja fost admis apelul declarat de pârâtul G si a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu in sensul că s-a dispus majorarea lotului pârâtului cu suma de 35160 lei, reactualizata, fiind menținute celelalte dispoziții ale încheierii.
In cauza s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice specialitatea construcții civile si a unei expertize tehnice specialitatea evaluare bunuri mobile, rapoartele de expertiza fiind depuse la dosarul cauzei cu adresele 1264/02.06.2006 si 1644//2006.
Prin concluziile puse, ambele părți au solicitat atribuirea bunurilor mobile conform variantei I, iar in ceea ce privește bunurile imobile, fiecare parte a solicitat atribuirea prin hotărâre, a entului din
Având in vedere prevederile art. 6739si acordul pârtilor, instanța a omologat raportul de expertiza, expert scu, in varianta
În ceea ce privește bunurile imobile, având in vedere același text legal, faptul ca entul s-a aflat permanent in posesia pârâtului, cât si pentru a realiza o diferența cât mai intre valorile loturilor ce au fost atribuite celor 2 părți, instanța a omologat raportul de expertiza, expert Patru in varianta II.
Prin sentința civilă nr.1742/MF din 25.09.2006 Judecătoria Craiovaa admis în parte acțiunea formulata de reclamanta și cererea reconvențională.
A omologat rapoartele de expertiză, expert scu în varianta I si expert Patru - in varianta II si a atribuit bunurile astfel:
Reclamanta a primit lotul I din varianta I a anexei 1 la raportul de expertiză,
expert scu și lotul 1 din varianta II din raportul de expertiza, expert Patru, care fac parte integrantă din prezenta și achită sulta pârâtului în cuantum de 718 lei.
Pârâtul a primit lotul I din varianta 1 anexei 1 la raportul de experte expert scu și lotul 2 din varianta II din raportul de expertiza, expert Patru- și primește sulta de la reclamanta în cuantum de 718 lei.
A stabilit termen pentru plata sultei 1 luna de la rămânerea definitivă a acestei hotărâri.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 200 lei către reclamanta reprezentând cheltuieli de judecata.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând, în esență, că se impune efectuarea unei noi expertize tehnice sub aspectul bunurilor mobile și imobile; că nu s-au respectat dispozițiile privind partajarea bunurilor și a respectării cotelor legale, ce s-au reținut prin încheierea de admitere în principiu; că, prin dispozitivul hotărârii nu se realizează și nu se stabilește împărțirea bunurilor ce au făcut obiectul partajului, ci s-au făcut doar trimiteri la variantele expuse de experți; că, nu rezultă din hotărâre cum s-a calculat suma de 718 lei la care a fost obligată reclamanta cu titlu de sultă; că expertizele nu și-au reunit concluziile și în consecință, cotele cuvenite nu au fost respectate; că instanța de fond nu a permis formularea de obiecțiuni; că bunurile mobile atribuite reclamantei au un coeficient de uzură mare; că indicele de inflație aplicat sumei de 18.200.000 lei este greșit; că actualizarea sumei de 35.160 lei s-a făcut greșit; că expertiza de evaluare a bunurilor imobile a subevaluat entul, în timp ce terenul din comuna a fost supraevaluat; că în mod greșit în expertiză s-a menționat un șopron care nu este cuprins în încheierea de admitere în principiu.
În apel a formulat întâmpinare intimatul G, solicitând respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond.
Tribunalul a încuviințat efectuarea unor expertize tehnice în specialitățile construcții și terenuri agricole pentru a stabili valorile entului și terenului situat în comuna.
De asemenea, s-a încuviințat depunerea de înscrisuri de către părți.
Pentru termenul de judecată din 20.04.2007 s-au depus la dosar raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții întocmit de inginer, care a stabilit o valoare de - lei, fără îmbunătățiri, iar pentru îmbunătățiri o valoare de 7953 lei, propunându-se două variante de lotizare, cu atribuirea alternativă a entului către cele două părți, precum și raportul de expertiză tehnică având ca obiect evaluarea terenului situat în comuna, județul D, întocmit de expert evaluator, prin care s-a stabilit o valoare totală a terenului, incluzând pomii fructiferi și vița de vie, de 27300 lei, respectiv patru variante de lotizare.
Au fost formulate obiecțiuni la rapoartele de expertiză, precum și cereri de recuzare a experților.
Tribunalul a încuviințat obiecțiunile formulate de părți, iar pentru termenul de judecată din 19.06.2007 au fost depuse la dosar răspunsurile la aceste obiecțiuni (filele 135-148).
Din oficiu, s-a solicitat Primăriei comunei să comunice care este categoria de folosință a terenului în litigiu.
Cu adresa nr.2293/05.09.2007 (fila 208), s-a comunicat că terenul, în suprafață de 3200 mp. este extravilan, arabil, dar este situat în zonă construibilă.
S-a dispus efectuarea unei noi expertize topografice, care să identifice terenul și să stabilească valoarea de circulație a acestuia, fiind desemnat expert judiciar în cauză.
Prin raportul de expertiză întocmit de acesta s-au stabilit două valori pentru terenul în litigiu - de 581,25 Euro, respectiv de 871,88 Euro, diferite în funcție de clasificarea terenului ca făcând parte din sat, respectiv din comună.
Prin decizia civilă 19/5.02.2008, Tribunalul Dolja admis apelul formulat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 1742MF din 25.09.2006, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.10261/2003, în contradictoriu cu intimatul pârât
A schimbat în parte sentința în sensul că a omologat raportul de expertiză întocmit în apel pentru evaluarea terenului situat în com., sat i de, jud. D de expert agricol și raportul de expertiză întocmit în apel pentru evaluarea entului situat în C, str.-, - 8a,.1,.7, jud. D de expert tehnic în specialitatea construcții ing., astfel după cum a fost rectificat prin răspunsul la obiecțiuni și modificat în sensul excluderii îmbunătățirilor în sumă de 1972 RON reținute neîntemeiat de expert.
A atribuit intimatului pârât, imobilul ent situat în C, str. -, -8a,.1,.7, jud. D în valoare de - RON, cu îmbunătățirile reținute în încheierea de admitere în principiu, în valoare de 5981 RON.
A atribuit apelantei reclamante imobilul teren în suprafață de 3.200 mp situat com., sat i de, jud. D, în valoare de 29392,1018 RON.
A fost obligat intimatul pârât să achite sultă de 78.235,4491 RON apelantei reclamante pentru ent și teren.
A schimbat sentința în sensul că intimatul pârât a fost obligat să plătească sultă finală de 66.037,4991 RON pentru toate bunurile.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
A obligat intimatul către apelantă la 2995,25 RON cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
În mod corect valoarea imobilului teren, situat în comuna, județul D, a fost apreciată în funcție de calitățile reale ale terenului - situarea față de drumul de acces, față de localități importante, accesul la utilități, existența altor construcții în apropiere, existența unor plantații roditoare, oportunitățile de folosire a terenului etc. - caracteristici care individualizează bunul imobil pe piață, iar nu în funcție doar de clasificarea ca teren intravilan sau extravilan.
Așa fiind, instanța a apreciat ca fiind corectă valoarea de 29.392,1018 lei, stabilită de expert, (fila 163 dosarul instanței de apel).
Instanța a înlăturat concluziile stabilite prin expertiza topografică întocmită de expert, din care rezultă valorile de 581,25 Euro și 871,88 Euro (aproximativ 2160 lei și 3068 lei, calculate de instanță raportat la valorile în moneda Euro indicate de expert și cursul băncilor comerciale), valori evident nereprezentative pentru terenul în litigiu, indiscutabil prea mici în raport de elementele de cantitate și calitate ce descriu acest imobil.
În ce privește entul în litigiu, tribunalul a acordat relevanță juridică expertizei întocmită de ing, și a apreciat ca fiind corectă valoarea de 187.885 lei, întrucât expertul a avut în vedere toate elementele ce caracterizează acest imobil și care îi conferă acestuia valoare pe piața imobiliară.
La masa de împărțit, s-a apreciat că nu se include valoarea îmbunătățirilor care reprezintă contribuție proprie a pârâtului - de 1.972 lei, ce provine din montarea repartitoarelor și refacerea învelitorii, realizate după separarea părților; valorile acestor cheltuieli proprii, fiind relevate de chitanțele doveditoare, consemnate și în raportul de expertiză (filele 63 și 64).
În ce privește atribuire bunurilor imobile, față de dispozițiile art.6739pr.civ. constatând că pârâtul este cel care a folosit în mod neîntrerupt entul, precum și față de dispozițiile art.6735pr.civ. potrivit cu care împărțeala se face în natură, instanța a apreciat ca fiind echitabilă atribuirea entului către pârât și a terenului către reclamantă.
În mod corespunzător, s-au calculat și atribuit sultele care să compenseze valorile necesare, astfel încât să se asigure egalitate cotelor, conform încheierii de admitere în principiu.
În concret, față de o valoare de 185.863 lei pentru entul în litigiu, cotele au fost determinate la câte 92.931,5o lei pentru fiecare parte, iar pentru o valoare de 29392,1018 lei a terenului, de câte 14696,0509 lei fiecare, așadar câte o valoare de 107.627,5509 lei pentru fiecare parte.
Cum, prin atribuirea terenului, reclamanta primește un bun în valoare de 29.392,1018 lei, diferența până la 107.627,5509 lei o va primi în bani de la pârât, adică suma de 78.235,4491 lei - sulta.
Așa fiind, în final, sulta pe care pârâtul datorează reclamantei va rezulta din compensarea valorilor sultelor pentru ambele categorii de bunuri - mobile și imobile - care formează masa comună supusă împărțelii, iar cum expertiza de evaluare și lotizare a bunurilor mobile a fost omologată în varianta cerută de părți, varianta I de lotizare, tribunalul a avut în vedere valoarea de 12.197,95 lei, pe care reclamanta trebuie să o achite pârâtului (fila 138 dosarul de fond).
Așadar, valoarea finală a sultei este dată de diferența dintre sulta rezultată pentru bunurile imobile - 78.235,4491 lei, ce trebuie plătită de pârât și sulta rezultată pentru bunurile mobile - 12.197,95 lei - ce trebuie primită de pârât, adică suma de 66.037,4991 lei.
În ce privește criticile referitoare la întocmirea unor expertize tehnice de către experți diferiți, fără a se exprima un punct de vedere comun, acestea au fost apreciate ca fiind neîntemeiate, întrucât față de obiectul cauzei - partajarea unor bunuri proprietate codevălmașă a părților, bunuri atât mobile, cât și imobile, se impunea evaluarea acestora de către specialiști anume atestați pentru evaluări de bunuri cu folosință diferită.
Tot nefondată a fost privită și critica privind lipsa posibilității de a formula obiecțiuni la raportul de expertiză, întrucât în preambulul sentinței civile apelate s-a consemnat că părțile au declarat în fața judecătorului că nu formulează obiecțiuni.
În ce privește atribuirea bunurilor mobile, criticile aduse în apel au fost reținute ca nefondate întrucât, prin concluziile asupra partajării și lotizării bunurilor, atât reclamanta, cât și pârâtul au solicitat atribuirea bunurilor mobile conform variantei I de lotizare din raportul de expertiză a bunurilor mobile întocmit de expert scu, ceea ce instanța de fond, față de dispozițiile art.6739pr.civ. a și realizat.
Asupra criticii referitoare la actualizarea sumei de 35.160 lei, instanța de apel a reținut că s-a dovedit nefondată întrucât, pe de o parte, nu a fost invocată în fața instanței de fond după depunerea raportului de expertiză ce a avut ca obiectiv și această evaluare, reclamanta, dimpotrivă, solicitând omologarea acestui raport de expertiză, iar pe de altă parte, actualizarea acestei sume s-a făcut de către expert prin folosirea unor metode tehnice, a indicilor în lanț pentru perioada 1976-01.10.1990 și globală pentru perioada 01.10.1990 - 30.04.2006, iar nu aleatoriu, criticile aduse acestor metode de calcul, iar nu rezultatului aplicării lor fiind un aspect ce excede cadrului judecății.
De asemenea, în ce privește critica adusă actualizării sumei de 18.200.000 lei, acesta este nefondată mai întâi pentru că, în fața instanței de fond reclamanta, solicitând omologarea raportului de expertiză, și-a însușit rezultatul actualizării, iar mai apoi, pentru că, verificând aplicarea formulei de calcul, prin împărțirea sumelor de 278.291,81 la 187.821,5 rezultă un indicator de 1,48168 - adică 1,482 cum a reținut expertul, iar nu unul de 1,494 cum indică apelanta.
Împotriva acestei decizii, reclamanta apelantă a declarat recurs în termen, motivat și timbrat, invocând în esență următoarele motive:
1. instanța de apel nu a răspuns motivat la critica privind nesocotirea principiului respectării IAP, în sensul că instanța de apel nu a avut în vedere la expertizarea bunurilor mobile o expertiză reală, iar concluziile acesteia nu s-au unit cu expertizele efectuate în apel, pentru formularea unui punct de vedere unitar pentru întreaga masă partajabilă;
2. instanța de apel nu a răspuns motivat în fapt și în drept criticii referitoare la greșita actualizare a sumei de 35.160 lei, la care s-a aplicat un coeficient nereal de actualizare, fără un suport logic și juridic, cu încălcarea dispozițiilor Ordinului BNR nr. 3/2001;
3. instanța de apel nu a scăzut din expertiza efectuată de expert scu, bunuri care prin natura lor sunt încorporate în entul partajat, cum ar fi: oglinzi baie, rafturi, galerii)
4. în ceea ce privește expertizarea bunurilor imobile, instanța de apel - în mod nejustificat îl avantajează pe intimat, utilizând o valoare a entului stabilită în luna aprilie 2007, în condițiile în care hotărârea se pronunță 10 luni mai târziu, dând posibilitatea unei noi expertizări a imobilului teren, prin care s-a demonstrat că valoarea acestuia este mai mică decât în prima expertiză și cu toate acestea, nejustificat s-a apreciat că valoarea reală este cea stabilită de către expertul tehnic; în orice caz, în intervalul de 10 luni valoarea stabilită de expert pentru ent s-a depreciat, iar reclamanta a fost prejudiciată cel puțin cu diferența rezultată din aplicarea indicelui de inflație, împrejurare ce se reflectă în primirea unei sulte mai mici;
5. instanța de apel, în mod greșit, nu a luat în considerare valoarea terenului stabilită de expertul de specialitate, care a avut în vedere toate elementele de identificare a acestuia;
6. în mod eronat, s-au luat în considerare și au fost incluse în lot, bunuri care nu au fost reținute în IAP sau care nu fac parte din masa de împărțit, cum ar fi: șopron metalic, sistem de susținere a viei;
7. instanța de apel nu a stabilit termenul limită de plată a sultei;
8. hotărârea recurată are inadvertențe între considerente și dispozitiv, în sensul că, deși se admite apelul și se desființează sentința, dar se mențin restul dispozițiilor hotărârii apelate, fără a se stabili la care se face referire, dându-se astfel posibilitatea unui abuz de drept sau a imposibilității executării hotărârii.
În drept invocă disp. art. 304 pct. 6 - 9 Cod procedură civilă.
Solicită admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în conformitate cu motivele de recurs.
Intimatul pârât a formulat în termen întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, astfel: niciuna din părți nu a formulat obiecțiuni la expertizele efectuate în cauză și au solicita atribuirea bunurilor mobile în varianta I de lotizare (expert scu); actualizarea sumei de 35.160 lei (ROL), s-a făcut cu respectarea indicilor comunicați de ); la evaluarea entului și terenului reclamanta nu a formulat obiecțiuni în primă instanță, astfel că instanța de apel nici nu trebuia să dispună reevaluarea; în orice caz, terenul a fost subevaluat, intimatul fiind prejudiciat și din această perspectivă, în egală măsură prin nereactualizarea avansului la ent la prețul pieței, astfel că varianta de lotizare echitabilă pentru acesta ar fi varianta V2, sau varianta V1, în cazul reactualizării avansului și a valorii construcțiilor de pe teren, diminuându-se corespunzător sulta ce se va plăti reclamantei.
Intimatul arată că valoarea cheltuielilor de judecată este mult prea mare și că prin modul de calcul al sultei a fost păgubit cu suma de 14.696,05 lei (RON), solicitând îndreptarea acestor greșeli.
Depune în acest sens tabel și centralizator întocmite personal, pentru a demonstra erorile și omisiunile de calcul, memoriu și anexe.
La termenul de astăzi, fiind consemnat ca atare, în încheierea de dezbateri, instanța a pus în discuția intimatului împrejurarea că nu a formulat recurs, astfel că prin întâmpinare, se formulează doar apărări împotriva recursului declarat de reclamantă prin care se tinde la respingerea căii de atac și păstrarea deciziei și nu se poate solicita reformarea hotărârii prin cereri adresate direct instanței de recurs, astfel că acesta s-a limitat în final, la a pune concluzii numai din perspectiva recursului declarat de reclamantă.
Analizând recursul în raport cu motivele invocate, cu dispozițiile legale aplicabile, cu actele și lucrările dosarului, Curtea îl va admite ca fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, fiind întemeiată numai critica vizând măsura în care, intervalul de timp scurs de la data expertizării entului în faza procesuală a apelului și până la data pronunțării, influențează cuantumul sultei la care este îndreptățită recurenta reclamantă de astăzi.
- Așadar, motivul de recurs nr. 4, găsit în parte întemeiat, din perspectiva celor arătate în precedent, va fi analizat cu prioritate, urmând ca celelalte motive de recurs, apreciate ca nefiind întemeiate, să fie examinate în partea finală a considerentelor prezentei decizii.
Potrivit dispozițiilor art. 741 cod civil, la formarea și compunerea părților, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceiași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe, de aceiași natură și valoare, iar inegalitatea părților date în natură, se compensează cu bani, în conformitate cu disp. art. 742 cod civil.
De asemenea, potrivit art. 673 ind. 5 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va face împărțeala în natură, procedând la formarea și atribuirea loturilor, iar în cazul în care acestea nu sunt egale ca valoare, se întregesc prin sultă.
În aceiași ordine de idei, dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operații de evaluare și alte asemenea, instanța dă o încheiere prin care dispune și efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor, conform art. 673 ind. 6 Cod procedură civilă.
A fost necesară sublinierea acestor dispoziții legale cuprinse în Codul civil și în Cod procedură civilă, pentru a se evidenția faptul că valoarea bunurilor supuse împărțelii, este un element esențial în procedura partajului judiciar - cauză în care părțile au calități duble și își dispută drepturi patrimoniale, cu conținut economic și că evaluarea bunurilor reținute la masa de împărțit la valoarea actuală de circulație, este de esența partajului, întrucât - în caz contrar, s-ar produce dezechilibre și inechități, deci prejudicii din punct de vedere material.
De aceea, având în vedere și împrejurarea obiectivă din actuala conjunctură economică a pieței imobiliare, de modificare continuă - prin creștere, a prețurilor la imobile în general, este necesar ca instanțele să aibă în vedere la pronunțare, o evaluare actualizată a bunurilor imobile, plasată în timp cât mai aproape de acest moment, în scopul evitării prejudicierii părții primitoare de sultă și al evitării creării unui avantaj în mod corelativ, în patrimoniul celeilalte părți plătitoare de sultă și căreia i se atribuie în lotul fizic, bunul cu valoare neactualizată, deci mai mică.
Analizând în speță modul în care instanța de apel - instanță superioară de fond, care verifică în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii în primă instanță și în fața căreia se pot reface sau completa probele administrate în cauză, potrivit disp. art. 295 Cod procedură civilă, a aplicat regulile arătate în precedent și care guvernează potrivit legii, împărțeala judiciară, Curtea constată că:
Tribunalul a dispus prin încheierea de ședință din 23 februarie 2007, reevaluarea entului în litigiu, apreciind că refacerea expertizei din acest punct de vedere, este legală și utilă în cauză, procedându-se potrivit disp. art. 201 și urm. Cod procedură civilă, fiind numit expert în specialitatea construcții ing..
Raportul de expertiză a fost depus la dosar pentru termenul din 20 aprilie 2007, ulterior fiind respinsă cererea de recuzare a expertului și încuviințate obiecțiunile la raportul de expertiză, formulate de expertul asistent al pârâtului, vizând supraevaluarea entului.
La data de 8 iunie 2007, expertul desemnat a răspuns la obiecțiuni și a depus Precizări la raportul de expertiză, menținându-și concluziile cu privire la metoda de evaluare și menționând că valoarea entului este o valoare estimată de piață, iar cea reală care poate fi diferită, se poate stabili numai în cazul unei vânzări propriu-zise a entului, într-o eventuală licitație.
La termenul subsecvent depunerii precizărilor, respectiv la data de 19 iunie 2007, partea interesată nu a mai formulat obiecțiuni și nu a solicitat în condițiile art. 212 alin. 2 Cod procedură civilă, efectuarea unei expertize contrarii, valoarea din raport fiind în aceste condiții, recunoscută de ambele părți.
La acest termen, cauza s-a amânat din motive ce țineau numai de evaluarea imobilului teren din, având în vedere că în cauză, la aceiași dată, a fost încuviințată și o expertiza cu acest obiectiv, expertul desemnat fiind ing..
Dar, la data de 19 septembrie 2007, pentru termenul din 25 sept. 2007, intimatul pârât a formulat obiecțiuni la ambele rapoarte de expertiză, iar apelanta pârâtă prin apărător, a invocat tardivitatea acestora privitor la ent.
Instanța nu a încuviințat aceste noi obiecțiuni, ci o nouă cerere de probatorii privind evaluarea terenului din, formulată de intimatul pârât, respingând cererea apelantei de actualizare a valorii entului motivată prin trecerea timpului, iar nu cu titlu de obiecțiuni la raport, deși cauza suferea amânări din pricina noii probe încuviințate.
În orice caz, de la momentul evaluării - răspuns final prin Precizări și până la data pronunțării deciziei în apel - 5 februarie 2008, timp de aproximativ 8 luni, instanța nu a mai fost preocupată să verifice dacă valoarea estimată de piață entului din acest raport, mai este de actualitate la momentul luării deciziei asupra apelului declarat de reclamantă și, mai mult decât atât, a respins o cerere de actualizare formulată la data de 25 sept. 2007, în condițiile în care și partea adversă prin avocat, a arătat că o actualizare a valorii entului stabilită prin expertiza, nu este necesar a se realiza prin completare la raport, fiind posibilă prin aplicarea coeficientului comunicat de.
De asemenea, reclamanta apelantă a solicitat actualizarea cu indicele de inflație valorii entului, prin cererea de la 4 decembrie 2007, primită de instanță după ședința de judecată de la acel termen, nefiind luată în discuție de către instanță în ziua dezbaterilor de la 29 ianuarie 2008, ci inserată în concluziile orale formulate de parte, prin avocat.
Nici prin considerentele hotărârii pronunțate, instanța de apel nu a răspuns asupra oportunității reactualizării din cauza trecerii timpului, a valorii entului, limitându-se în reține că expertiza precizată, realizată de expert desemnat ing., va fi confirmată privitor la evaluare, omițând să se pronunțe asupra actualizării sumei respective.
Așadar, acest procedeu defectuos utilizat de către instanța de apel, care din perspectiva dispozițiilor legale enunțate în precedent, este generat de interpretarea și aplicarea necorespunzătoare a acestor norme, atrage incidența în cauză a motivului de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, având drept consecință admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul că sulta stabilită în favoarea reclamantei pentru bunuri imobile - ent și teren, se va reactualiza de la data de 8 iunie 2007 - data depunerii Precizărilor ca răspuns la obiecțiuni, la momentul executării, în raport cu indicele de devalorizare a monedei naționale.
- Critica cea de-a doua din motivul 4 de recurs, precum și motivul 5 de recurs referitoare la evaluarea imobilului teren din, sunt neîntemeiate.
În cauză, reclamanta este cea care a declarat apel, exprimând nemulțumiri cu privire la evaluarea imobilului teren, din com. D, arătând faptul că acesta ar fi supraevaluat din punctul său de vedere, iar cererea privind refacerea expertizei a fost formulată de această parte.
În primă instanță, valoarea terenului a fost stabilită la 33950,40 lei, iar în apel - de către expert desemnat - la 29.392,1018 lei, deci mai mică în raport cu prima evaluare, demonstrându-se a fi corectă în principiu, critica reclamantei vizând supraevaluarea acestui imobil.
De subliniat că ambele părți au formulat obiecțiuni la Raportul, pe care instanța le-a încuviințat.
După depunerea răspunsului de către expert, pârâtul prin avocat, a formulat noi obiecțiuni la raport, pornind de la premisa unei subevaluări a terenului din perspectiva categoriei reale de folosință, obiecțiuni la care apelanta prin avocat și ulterior prin Notele de ședință de la 2 iulie 2007 s-a opus, iar prin Concluziile din 24.09.2007, a solicitat omologarea raportului de expertiză, - (apelanta având și expert asistent), iar instanța, deși nu le-a respins explicit, nu le-a încuviințat, dispunând adresă la Primăria comunei pentru lămuriri.
Mai mult, la termenul din 25 septembrie, instanța de apel a încuviințat o altă expertiză în apărare, la cererea intimatului pârât, iar nu la cererea apelantei reclamante, solicitată de acesta cu motivarea că, în primă instanță valoarea a fost corect stabilită, (de vreme ce nu a declarat apel), dar - față de trecerea timpului și de evoluția prețului în zonă și de dinamica pieței imobiliare, aceasta a crescut.
Or, prin expertiza, prin care se atestă o valoare mult mai mică decât cea stabilită în primă instanță, apare evident că apărarea pârâtului în sensul că valoarea terenului a crescut în raport cu cea stabilită în primă instanță, nu a fost întemeiată, fiind demonstrat în același timp, prin expertiza, acceptată în final de apelantă - așa cum s-a arătat în precedent, faptul că în prima fază procesuală evaluarea nu a fost corespunzătoare, fiind mai mare.
În acest context probator și având în vedere toate elementele semnificative ale conduitei procesuale a reclamantei, dar și faptul că evaluarea realizată de expertul asistent al apelantei, expert, conducea la concluzia că valoarea estimată corectă este mult mai mare decât cea din Raportul și, în orice caz, apropiată de cea stabilită în Raportul - însușit în final de apelantă și a cărui omologare aceasta solicitat-o, Curtea constată că: în mod judicios, Tribunalul a confirmat acest din urmă raport privind valoarea terenului situat în comuna, înlăturând practic apărarea pârâtului care susținea că valoarea este mai mare și dând eficiență poziției apelantei, care a susținut că valoarea terenului era mai mică, ambele poziții fiind apreciate prin raportare la o singură valoare de referință, respectiv aceea stabilită prin hotărârea supusă cenzurii, dar neapelată de ambele părți.
- Primul motiv de recurs vizând faptul că instanța de apel nu a răspuns motivat la critica privind nesocotirea principiului respectării IAP, în sensul că nu a avut în vedere la expertizarea bunurilor mobile o expertiză reală, iar concluziile acesteia nu s-au unit cu expertizele efectuate în apel, pentru formularea unui punct de vedere unitar pentru întreaga masă partajabilă, este nefondat, astfel:
Într-adevăr, prin cererea de apel, reclamanta a solicitat efectuarea unei noi expertize privind reevaluarea tuturor bunurilor, mobile și imobile.
Instanța de apel, în temeiul disp. art. 295 alin. 2 Cod procedură civilă, a încuviințat în parte cererea de probatorii, dispunând numai expertizarea bunurilor imobile:ent și teren, cu valoare mai importantă din punct de vedere economic.
Tribunalul nu a respins explicit cererea formulată în scris privind expertizarea bunurilor mobile, dar trebuie subliniat faptul că la termenul din 23 februarie 2007, când s-au formulat și susținut oral și în contradictoriu cererile de probatorii, reclamanta prin avocat, a solicitat numai efectuarea unei expertize tehnice având ca obiectiv evaluarea celor două imobile, fără a formula și argumenta vreo cerere vizând bunurile mobile.
De altfel, tribunalul este o instanță de control judiciar și verifică în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Or, în legătură cu cele două imobile, reclamanta a formulat critici cu privire la expertizarea greșită a acestora, în sensul subevaluării, respectiv al supraevaluării.
În ceea ce privește bunurile mobile, reclamanta nu formulează critici vizând o greșită evaluare, ci arată faptul că cele atribuite în lot în varianta omologată, au un grad de uzură mai mare.
Au fost necesare aceste precizări preliminare, pentru a stabili limitele criticilor formulate în această privință și - concluzionând, Curtea constată că Tribunalul a examinat pe scurt critica vizând bunurile mobile, motivând în fapt și în drept că aceasta nu este întemeiată, întrucât părțile au solicitat atribuirea în varianta confirmată, potrivit disp. art. 673 ind. 9 teza I Cod procedură civilă, acordul părților fiind un criteriu de atribuire.
În concluzie, structura propriu-zisă a lotului fizic de bunuri mobile și gradul de uzură al acelor bunuri comparativ cu celelalte bunuri din lotul părții adverse, devine secundară, subsecvent și în egală măsură neîntemeiată, câtă vreme problema principală a fost rezolvată de maniera expusă anterior.
- Al doilea motiv de recurs care se referă la faptul că instanța de apel nu a răspuns motivat în fapt și în drept criticii referitoare la greșita actualizare a sumei de 35.160 lei, la care s-a aplicat un coeficient nereal de actualizare, fără un suport logic și juridic, cu încălcarea dispozițiilor Ordinului BNR nr. 3/2001 - este, de asemenea neîntemeiat, pentru următoarele motive:
Având în vedere obiectul de reglementare, Ordinul invocat este inaplicabil.
Instanța de apel a analizat și a expus argumentat în considerente, motivele pe care s-a bazat soluția de respingere ca neîntemeiată a acestei critici, arătând că: pe de-o parte, reclamanta a solicitat omologarea respectivului raport de expertiză, deci în raport cu disp. art.212 alin. 2 Cod procedură civilă, la primul termen de judecată după depunerea lucrării, nu s-a solicitat o expertiză contrarie, părțile fiind decăzute din dreptul de a cere o nouă expertiză, în raport și cu disp. art. 103 alin. 1 teza II Cod procedură civilă.
De asemenea, instanța de apel a motivat caracterul neîntemeiat al criticii și prin faptul că o cenzură propriu-zisă a metodei de calcul folosită de expert, nu poate fi realizată de instanță, problema respectivă nefiind o problemă de drept, ci una de specialitate, tocmai acest aspect fiind motivul pentru care s-a apelat la părerea unor specialiști, potrivit art. 201 Cod procedură civilă.
În acest mod, motivarea instanței de apel, este complinită cu cele expuse în precedent, neimpunându-se reformarea pe fond hotărârii din această perspectivă, reformare care ar presupune practic modificarea celor dispuse de instanță (dispozitiv), iar nu a celor motivate (considerente).
- Al treilea motiv de recurs, vizând faptul instanța de apel nu a scăzut din expertiza efectuată de expert scu, bunuri care prin natura lor sunt încorporate în entul partajat, cum ar fi: oglinzi baie, rafturi, galerii, a fost apreciat ca nefondat, după cum urmează:
Instanța de apel, în ceea ce privește entul, a omologat raportul de expertiză refăcut, așa cum a fost încuviințat, de către expertul desemnat în apel, ing., astfel că raportul scu nu a mai fost luat în considerare în cauză.
- Al șaselea motiv de recurs, prin care se arată că în mod eronat, s-au luat în considerare și au fost incluse în lot, bunuri care nu au fost reținute în IAP sau care nu fac parte din masa de împărțit, cum ar fi: șopron metalic, sistem de susținere a viei, a fost respins ca nefiind întemeiat.
Prin IAP, rămas definitiv și devenit irevocabil, s-a reținut faptul că pe teren este edificată construcția metalică, precum și de vie, plantată. Prin sintagma "vița de vie", se înțelege în mod nu numai planta ci și sistemul de susținere, oricare ar fi acesta, de vreme ce în mod expres nu a fost exclus prin IAP.
- De asemenea și motivul 7 de recurs vizând faptul că instanța de apel nu a stabilit termenul limită de plată a sultei, nu a fost primit ca fondat, astfel:
Potrivit disp. art. 673 ind. 10 Cod procedură civilă, fixarea unui termen pentru plata sultei în sensul legii, este necesară numai în cazul atribuirii provizorii a unui bun, prin încheiere.
Or, în cazul de față nu s-a procedat în acest mod și nu s-a urmat o fază intermediară a atribuirii provizorii, cu termen și urmată în final, de atribuire prin sentință asupra fondului, trecându-se direct la atribuire prin sentință, ceea ce nu presupune fixare de termen pentru plata sultei.
- În final, se va analiza motivul 8 de recurs care se referă la împrejurarea că hotărârea recurată are inadvertențe între considerente și dispozitiv, în sensul că, deși se admite apelul și se desființează sentința, dar se mențin restul dispozițiilor hotărârii apelate, fără a se stabili la care se face referire, dându-se astfel posibilitatea unui abuz de drept sau a imposibilității executării hotărârii, fiind reținut ca neîntemeiat, pentru următoarele motive:
Dispozitivul deciziei recurate nu conține inadvertențe, în sensul de nepotrivire sau neconcordanță, în raport cu cele cuprinse în considerente.
În măsura în care dispozitivul unei hotărâri recurate este totuși neclar, ca urmare a unor inadvertențe, în înțelesul dat de parte, acesta nu este supus reformării pe calea recursului, care este o cale extraordinară de atac, ci poate fi supus lămuririi înțelesului, întinderii sau aplicării, ori înlăturării unor eventuale dispoziții potrivnice, în sensul disp. art. 281 ind. 1 Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 teza I, art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, se va admite recursul apelantei reclamante ca fondat, se va modifica în parte decizia, în sensul că sulta stabilită în favoarea apelantei reclamante pentru bunuri imobile - ent și teren, se va reactualiza de la data de 8.06.2007 la momentul executării în raport cu indicele de devalorizare al monedei naționale.
Se vor menține restul dispozițiilor deciziei.
Având în vedere soluția pronunțată, culpa procesuală a intimatului pârât și disp. art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligat intimatul pârât către recurenta reclamantă la 1300 lei cheltuieli de judecată, în recurs - în limita a ceea ce s-a cerut și dovedit, reprezentând onorariu avocat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 19 din 05 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât
Modifică în parte decizia în sensul că sulta stabilită în favoarea apelantei reclamante pentru ent și teren se va reactualiza de la data de 8.06.2007 la momentul executării în raport de indicele de devalorizare al monedei naționale.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Obligă intimatul pârât către recurenta reclamantă la 1300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 iunie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. TR/4 ex.
09.07.2008
Jud. apel
Jud.fond
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Mariana Pascu, Gabriel Viziru
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 120/2009. Curtea de... → |
|---|
