Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 153/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - bunuri comune -
(Număr în format vechi 185/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA CIVILĂ NR. 153
Ședința publică de la 10 Iunie 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR 2: Stan Elena
- - - - JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER: -
********************************
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 04 iunie 2008, consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțare amânată la data de 10 iunie 2008, privind judecarea recursului declarat de pârâtul și intervenienții, toți cu domiciliul în comuna, sat, județul D, împotriva deciziei civile numărul 46 din 04 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul numărul -, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, cu domiciliul în C, str. - lui, -.1,.3,. 14, jud.
Deliberând;
CURTEA:
Asupra recursului declarat;
Prin încheierea de admitere în principiu din 05.05.2006 pronunțată de Judecătoria Craiovaa fost admisă în parte acțiunea reclamantei împotriva pârâtului și cererea de intervenție formulată de și, constatându-se că reclamanta și pârâtul au dobândit împreună în perioada căsătoriei un apartament situat în C, str. - lui, - 16, se. 1,. 14, județul D, un aragaz cu două ochiuri, un șifonier cu 2 uși, un aparat de fotografiat, un casetofon, o combină frigorifică, o chiuvetă de bucătărie, o mască de chiuvetă. De asemenea, prin aceeași încheiere s-a constatat că reclamanta și pârâtul au efectuat următoarele îmbunătățiri: montat apometre și baterii, reparații la imobilul proprietatea părinților pârâtului situat în comuna, sat, județul D, constând în montat țiglă, repararea a 2 tavane, tencuirea casei celei mari, tencuirea fațadei de la șopron și de la grajd.
S-a constatat că reclamantei îi revine o cotă de 1/2 din bunuri și îmbunătățiri, iar pârâtului aceeași cotă, dispunându-se efectuarea unor expertize pentru evaluare și lotizare.
Prin sentința civilă nr.2248/24.11.2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei, domiciliată în C, cartier - lui, - 16, se. 1,. 14, etaj 3, județul D, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul
A fost admisă în parte cererea de intervenție formulată de intervenienții și, domiciliați în comuna, sat, județul
Au fost omologate rapoartele de expertiză efectuate în cauză de experții și G și s-au atribuit părților bunurile conform variantei nr. 2.cu privire la bunurile mobile și variantei nr.1 cu privire la imobile.
Împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 05.05.2006 și a sentinței civile nr. 2248/24.11.2006, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 10.547/2005, a declarat apel reclamanta, criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere din acțiunea introductivă, având ca obiect constatarea dreptului exclusiv de proprietate asupra apartamentului situat în C, - lui, - 16,. A,. 14 și nici asupra cererii reconvenționale a pârâtului.
Reținerea unei cote de 1/2 pentru fiecare parte din masa partajabilă este eronată, garsoniera din C, cart. -, fiind achiziționată de reclamantă cu sprijinul părinților săi, anterior încheierii căsătoriei, pârâtul necontribuind cu nimic la prețul cumpărării acesteia.
Prețul real pe care l-a plătit pentru cumpărarea apartamentului, cel din antecontractul de vânzare-cumpărare, este de 576 milioane lei iar în vederea achiziționării acestuia, a înstrăinat garsoniera, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 287/15.01.2004, cu suma de 529.500.000 lei, conform antecontractului de vânzare-cumpărare.
În perioada în care a fost căsătorită cu pârâtul, acesta nu a avut nici un loc de muncă, instanța nereținând la masa partajabilă dreptul său de creanță și al pârâtului împotriva intervenienților, părinții pârâtului, pentru repararea temeliei casei, montarea țiglei și olanelor, gletuirea unei camere, etc.
Evaluarea apartamentului nu a fost făcută în conformitate cu normele, în principal neținându-se cont de gradul de uzură al acestui imobil; deși a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză construcții, acestea i-au fost respinse.
În drept a invocat dispozițiile art. 286-298.pr.civ.
A solicitat proba cu martori, înscrisuri și expertiză în specialitatea construcții civile.
În apărare, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În motivare a arătat că instanța de fond s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra apartamentului situat în C, Bz. Lui, - 16,. A,. 14, jud. D, natura juridică a bunului fiind comun, dobândit în cote egale motiv pentru care instanța a admis în parte acțiunea reclamantei. Învederează că instanța de fond a stabilit corect cota de 1/2 pentru părți la dobândirea bunurilor comune și corect nu au fost reținute o serie de lucrări la casa proprietatea intervenienților din com., deoarece nu au fost dovedite.
Evaluarea apartamentului în litigiu s-a făcut cu respectarea recomandărilor.
La data de 15 mai 2007, apelanta a formulat precizare, prin care a solicitat desființarea încheierii de admitere în principiu și sentinței și rejudecarea cauzei în fond prin partajarea bunurilor în cote de 2/3 pentru reclamantă și 1/3 pentru pârât.
Prin decizia civilă nr.107/12.06.2007 a Tribunalului Dolja fost admis apelul formulat de către reclamanta, a fost desființată încheierea de admitere în principiu și sentința civilă și trimisă cauza pentru rejudecare la aceeași instanță, întrucât prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale formulată de pârât prin care a solicitat să se constate un drept de creanță de 50%din valoarea garsonierei și partajarea în cote egale a apartamentului și nici nu a analizat capătul de cerere formulat de către reclamantă privind constatarea calității de bun propriu a apartamentului.
Împotriva deciziei civile a declarat recurs pârâtul motivând că s-a arătat că instanța de fond s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra apartamentului situat în C, - lui, - 16,.A,.14, jud. D, a stabilit natura juridică a bunului ca fiind comun, dobândit în cote egale, instanța admițând în parte acțiunea reclamantei.
S-a mai arătat că reclamanta nu are interes să formuleze critici referitoare la nepronunțarea, de către instanța de fond, asupra cererii reconvenționale formulată de pârâtul, mai ales în condițiile în care partea care s-ar fi considerat vătămată nu a formulat apel iar instanța, raportat la obiectul acestei cereri, o soluționase prin reținerea unei cote de din masa partajabilă.
Prin decizia civilă nr.243/6.11.2007 a Curții de Apel Craiovaa fost admis recursul declarat, casată decizia civilă și trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului Dolj.
Instanța de recurs a reținut că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a disp.art.297 al.1 teza I întrucât instanța de apel, în virtutea caracterului devolutiv al căii de atac are posibilitatea să suplinească ea însăși această motivare. Mai mult de atât, s-a arătat că deși sumar motivată, hotărârea instanței de fond cuprinde motivele pentru care a reținut apartamentul ca bun comun și nu bun propriu, menționând că bunul a fost dobândit de părți după data încheierii căsătoriei cu banii obținuți din vânzarea unei garsoniere ce s-a cumpărat de aceleași părți în perioada concubinajului.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr.-.
Tribunalul Dolj prin decizia civilă nr. 46/4 martie 2008 admis apelul formulat de reclamanta, domiciliată în C, str.- lui, - 16,.1,.3,.14, jud. D, împotriva sentinței civile nr 2248/24.11.2006 și a încheierii de admitere în principiu din data de 05.05.2006, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr 10.547/2005, în contradictoriu cu intimatul-pârât, domiciliat în com., sat, jud. D, și cu intervenienții și, ambii domiciliați în com., sat, jud.
A schimbat în parte încheierea de admitere în principiu în sensul că a constatat un drept de creanță în favoarea reclamantei pentru 1/2 din contravaloarea îmbunătățirilor realizate împreună cu pârâtul la imobilul proprietatea intervenienților, situat în com..
A dispus ieșirea din indiviziune a părților în cote de 2/3 pentru reclamantă și 1/3 pentru pârât din masa de bunuri comune.
A menținut celelalte dispoziții ale încheierii de admitere în principiu.
A schimbat în parte sentința civilă, în sensul că a obligat intervenienții și către reclamantă la plata sumei de 331 RON drept de creanță reținut în încheierea de admitere în principiu.
atribuit părților bunurile mobile, după cum urmează:
Lotul nr.1: în valoare de 969,3 RON s-a atribuit reclamantei cuprinzând următoarele bunuri: aragaz, șifonier, chiuvetă, mască chiuvetă primind sultă de la pârât în sumă de 234,3RON.
Lotul nr.2 în valoare de 484,7 RON s-a atribuit pârâtului cuprinzând următoarele bunuri: aparat foto, combină frigorifică și radiocasetofon plătind sultă reclamantei în sumă de 234,3RON.
A atribuit părților bunurile imobile, după cum urmează:
Lotul nr.1 în valoare de 81676,7 RON s-a atribuit reclamantei constând în apartamentul situat în C, cart. - lui, -.1,.14, în valoare de 122.515 RON plătind sultă pârâtului suma de 40838,3 RON.
Lotul nr.2 în valoare de 40838,3 RON s-a atribuit pârâtului sub formă de sultă de la reclamantă în cuantum de 40838,3 RON.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A obligat intimații - pârât și intervenienți către apelanta reclamantă la 12010 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.362/15.03.2002, reclamanta, necăsătorită la acea dată, a cumpărat de la numita o garsonieră situat în C, str. -, - 51,.1,.3,.14 compusă dintr-o cameră și dependințele aferente.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.287/15.01.2004, reclamanta (actual ) a vândut aceeași garsonieră soților și pentru prețul de 35.000 RON ( 350 milioane ROL), pentru ca, o zi mai târziu, în data de 16 ianuarie 2004 să cumpere împreună cu pârâtul prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.185, imobilul format din apartament situat în C, str. - lui, - 16,.1,.14, pentru prețul de 20.000 RON (200 mil. ROL).
Prin urmare, s-a apreciat că există prezumția ce nu a fost răsturnată, în sensul că, suma provenită din vânzarea unui bun propriu al pârâtei a fost încorporată în prețul achitat pentru cumpărarea apartamentului în timpul căsătoriei, apartament ce are caracter de bun comun și nu propriu, conform art.30 din fam.
Pentru a aprecia astfel, s-a avut în vedere că, subrogația reală stipulată de art.31 fam. este expres reglementată de lege numai pentru bunurile proprii, nu și bunurile comune, în situația din speță, în care, un bun a fost dobândit în timpul căsătoriei, în parte cu sume proprii și în parte cu sume comune, se aplică regimul comunității de bunuri pentru a asigura ocrotirea intereselor ambilor soți.
Orice bun dobândit de către oricare din soți în timpul căsătoriei, cu excepția celor considerate de art.31 fam. ca fiind bunuri proprii, este comun.
Ca atare, critica analizată ce face obiectul apelului reclamantei privind constatarea calității de bun propriu a apartamentului este nefondată.
Contribuția soților la dobândirea și conservarea bunurilor comune se stabilește în raport de veniturile din muncă folosite în scopul realizării sarcinilor comune căsătoriei și în raport de munca prestată în gospodărie.
Astfel, Tribunalul a constatat că pe lângă veniturile realizate din muncă și munca prestată în gospodărie, reclamanta a contribuit la dobândirea apartamentului - bun comun și cu prețul rezultat din vânzarea garsonierei.
În consecință, având în vedere și principiul universalității cotei, Tribunalul a constatat că reclamanta este îndreptățită la o cotă de contribuție mai mare asupra bunurilor comune decât cea stabilită de către instanța de fond, respectiv de 2/3, iar pârâtul o cotă de 1/3 din masa partajabilă.
În ceea ce privesc îmbunătățirile aduse imobilului situat în com., sat, aparținând intervenienților, Tribunalul a constatat că soții au efectuat lucrări constând în revizuirea învelitorii și înlocuirea coamelor, repararea tencuielilor la tavanele a două camere pentru o porțiune de 30%; repararea tencuielilor la pereții exteriori ai casei pe o suprafață de 6 mp; tencuieli la fața de la șopron și grajd.
Deși instanța de fond a constatat că reclamanta și pârâtul au efectuat împreună reparații la imobilul situat în com., a omis să stabilească și cota ce revine fiecăruia.
Având în vedere principiul îmbogățirii fără just temei, a fost inclusă în masa partajabilă și contravaloarea îmbunătățirilor stabilind o cotă de câte pentru reclamantă și pârât.
Deși s-a invocat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii intitulată întâmpinare având și caracter reconvențional, tribunalul a constatat că instanța de recurs a reținut în motivarea deciziei de casare că, deși sumar motivată, hotărârea instanței de fond cuprinde motivele pentru care s-a reținut ca bun comun apartamentul, dar și modalitatea de stabilire a cotelor.
De asemenea, instanța de fond a reținut în mod corect că îmbunătățirile la imobilul situat în com., aparținând intervenienților, constatând în repararea temeliei casei, montarea țiglei și olanelor, gletuirea unei camere, montarea de geamuri și giurgiuvele la șopron cumpărarea de perdele pentru 4 camere și geamurile șofronului, nu au fost dovedite cu probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor și înscrisurile aflate la dosar.
În ceea ce privește valoarea stabilită pentru apartamentul - bun comun, tribunalul a constatat că s-a avut în vedere vechimea imobilului și starea de uzură a acestuia, după cum s-a reținut chiar în raportul de expertiza tehnică și trebuie avut în vedere și principiul echității, pentru a-i da posibilitatea celui care primește sultă să-și poată procura totuși o locuință.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul și intervenienții și.
Recurenții critică decizia în sensul că s-a stabilit arbitrat cota de 1/3 pentru pârât, nedovedindu-se contribuția mai mare a reclamantei prin administrarea întregului probatoriu.
Instanța a făcut o aplicare greșită a dispoz. art. 6735n cod pr.civ. în condițiile în care reclamanta a solicitat admiterea acțiunii fără a indica cota parte pe care înțelege să o solicite.
Și cu ocazia dezbaterilor în fond din 24 nov. 2006 reclamanta a solicitat admiterea acțiunii și a cererii de intervenție, omologarea raportului de expertiză în varianta a II-a la bunurile mobile și varianta I la bunurile imobile, iar potrivit raportului de expertiză părțile aveau cote egale de 1/2, achiesând astfel la concluziile instanței de fond prin care s-a stabilit cota de 1/2 din masa partajabilă pentru fiecare parte.
Cererea adresată instanței de apel este o cerere nouă, instanța de control judiciar încălcând dispozițiile art. 294 alin. l cod pr.civ.
O a doua critică vizează valoarea imobilului - apartament care este derizorie și consideră că lotizarea trebuie să se facă în funcție de valoarea actuală de circulație a imobilului care este de 240 000 RON. Nu este o cerere nouă, ci solicită despăgubiri ivite după darea hotărârii în primă instanță.
O altă critică se referă la reținerea de către instanța de apel a omisiunii instanței de fond de a stabili cota ce revine reclamantei și pârâtului, cu privire la reparațiile constatate la imobilul proprietatea intervenienților.
Instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală acordându-i reclamantei un drept de creanță deja stabilit prin hotărârea instanței de fond.
taxă judiciară de timbru, împuternicire avocațială, precizări la motivele de recurs, înscrisuri în susținerea motivelor de recurs, concluzii scrise.
În precizarea la motivele de recurs se arată că apartamentul a fost cumpărat în timpul căsătoriei cu prețul de 57600 RON, iar contribuția sa și a părinților pe timpul concubinajului și căsătoriei a fost mai mare decât a reclamantei, deoarece el a lucrat alături de părinții săi în activitatea producție și comerț de legume care le-a permis realizarea unor venituri substanțiale. Contribuția salarială a reclamantei a fost în medie de 490 RON lunar, iar părinții acesteia nu i-au putut ajuta întrucât aveau o familie numeroasă. La data cumpărării garsonierei locuia împreună cu reclamanta iar în luna dec. 2001 când au hotărât să se căsătorească între părinți și cei doi soți a existat înțelegerea ca după organizarea nunții să fie menționat în actul de proprietate al garsonierei, lucru care nu s-a întâmplat. Din prețul garsonierei 4500 RON au fost împrumutați și plătiți în perioada ianuarie 2002 - martie 2004, iar părinții săi după nuntă i-au oferit suma de 3600 RON.
Intimata formulează întâmpinare solicitând respingerea recursului precizând că primul motiv de recurs nu se încadrează între motivele prev. de art. 304 pct. 1 - 9 cod pr.civ. iar aprecierea probelor nu mai poate fi analizată de instanța de recurs.
Din materialul probator s-a apreciat corect că ea are o contribuție mai mare de 2/3 la dobândirea bunurilor comune, iar critica referitoare la formularea unei cereri noi în apel este nefondată deoarece de la prima instanță a solicitat o cotă mai mare la dobândirea acestor bunuri.
Precizează astfel că ajutată de părinți a cumpărat o garsonieră anterior căsătoriei pe care a înstrăinat-o cu prețul de 530.000.000 lei vechi și împreună cu pârâtul a cumpărat apartamentul în valoare de 576.000.000 lei punând la prețul obținut pe garsonieră diferența de 46.000.000 lei. În baza subrogației reale cu titlu particular valoarea garsonierei înstrăinate a intrat în integralitate în valoarea apartamentului dobândit.
De asemenea aportul său la dobândirea comunității de bunuri este net superior fiind îndreptățită să dobândească cota de 2/3 deoarece pârâtul a fost încadrat în muncă numai până în anul 1999 și nu a desfășurat activități casnice.
În timpul căsătoriei a lucrat în gospodăria părinților pârâtului și i-a ajutat cu bani.
Cu privire la valoarea apartamentului învederează că la instanța de fond și apel recurentul nu a invocat valoarea derizorie a bunului și nu a cerut o nouă expertiză, acceptând valoarea stabilită prin raportul de expertiză de la fond.
Nu au nici o relevanță rapoartele de expertiză extrajudiciară pe imobile câtă vreme în cauză nu s-a efectuat un raport de expertiză judiciară.
Consideră că în mod corect s-a reținut dreptul său de creanță pentru J din valoarea îmbunătățirilor realizate împreună cu pârâtul la imobilul proprietatea intervenienților.
împuternicire avocațială, concluzii scrise.
Curtea constată a fi nefondat recursul declarat de pârât și intervenienți pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica recurentului referitoare la încălcarea de către instanța de apel a dispoz. art. 294 alin. 1 cod pr.civ. Curtea o constată ca fiind nefondată deoarece reclamanta nu a investit instanța de apel cu o cerere nouă inadmisibilă în această fază procesuală, ci a criticat încheierea de admitere în principiu și sentința sub aspectul nereținerii unei cote mai mari la dobândirea bunurilor ce compun masa partajabilă.
În cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței de fond o cotă parte mai mare motivat de împrejurarea că a fost singura care a adus venituri în perioada căsătoriei, iar pârâtul nu a fost angajat.
Împrejurarea că în fața instanței de fond nu a precizat care este cota majorată pe care o solicită, nu înseamnă că precizarea acestei cote în apel ar echivala cu o cerere nouă.
Critica referitoare la cotele de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, stabilite de instanța de apel vizează netemeinicia hotărârii recurate, modul de apreciere și interpretarea probelor în raport de care instanța de apel a reținut aceste cote diferențiate.
Instanța de recurs nu poate verifica hotărârea instanței de apel din acest punct de vedere deoarece greșita apreciere a probelor nu constituie motiv de casare sau modificare dintre cele prevăzute la art. 304 cod pr.civ.iar reținerea unor cote de contribuție diferențiate nu contravine disp.art.6735cod pr.civ.
Nefondată este și critica privind evaluarea apartamentului având în vedere că pârâtul nu a uzat de calea de atac a apelului pentru a critica modul de evaluare, iar solicitarea sa privind lotizarea apartamentului în funcție de valoarea actuală de circulație, are caracterul unei critici care vizează subevaluarea acestui bun, critică inadmisibilă în recurs pentru considerentele expuse mai sus privind limitele investirii instanței de apel.
Este nefondată și ultima critică referitoare la reținerea de către instanța de apel a unui drept de creanță în favoarea reclamantei, și împotriva intervenienților, întrucât instanța de apel nu a constatat din nou existența acestui drept de creanță, drept constatat prin împotriva căreia intervenienții nu au uzat de calea de atac, ci a stabilit cota ce revine fiecărui soț din această creanță.
Sunt considerentele pentru care Curtea constatând că hotărârea instanței de apel nu este supusă modificării sau casării pentru vreunul din cazurile prev. de art. 304 cod pr.civ. în temeiul dispopzițiilor art. 312 cod pr.civ. va respinge recursul declarat de pârât și intervenienți.
În temeiul art. 274 cod pr.civ. va fi obligat fiecare recurent la câte 233 lei cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul și intervenienții, împotriva deciziei civile numărul 46 din 04 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul numărul -, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
Obligă recurenții la câte 233 lei fiecare cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 iunie 2008.
Președinte Judecător Judecător
Red. MP/2 ex.
03.07.2008
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Stan Elena, Mariana Pascu
| ← Plasament. Decizia 100/2010. Curtea de Apel Tg Mures | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 955/2009. Curtea... → |
|---|
