Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1543/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1543/
Ședința publică din 7 noiembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta, domiciliată în S,-,.3, județul M, împotriva deciziei civile nr. 82 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pârâta recurentă, asistată de av. și, mandatarul reclamantului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighișoaraa înaintat instanței copia rezoluției din 20 octombrie 2008, dată în dosarul nr.511/P/2008, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale privindu-i pe făptuitorii, și.
La cererea instanței, mandatarul reclamantului intimat prezintă spre vedere diploma eliberată în anul 1974, din care rezultă că acesta a absolvit cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității " "
Reprezentantul pârâtei recurente declară că aceasta urmează să atace în instanță rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighișoara, solicitând acordarea unui termen pentru a face dovada formulării acestei contestații. În subsidiar, solicită ca instanța să se pronunțe asupra cererii de suspendare a cauzei formulate la termenul anterior în temeiul prevederilor art. 244 pct. 2 Cod procedură civilă.
Mandatarul reclamantului intimat se opune atât la amânarea, cât și la suspendarea soluționării recursului.
Având în vedere soluția de neîncepere a urmăririi penale a reclamantului intimat și a mandatarului acestuia, pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighișoara în dosarul nr. 511/P/2008, instanța respinge cererea de suspendare a cauzei, formulată de pârâta recurentă în temeiul art. 244 pct. 2 Cod procedură civilă. Apreciază, de asemenea, nejustificată cererea de amânare formulată de aceeași pârâtă recurentă pentru a depune dovada promovării contestației împotriva rezoluției date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighișoara și, în consecință, respinge această cerere. Neformulându-se alte cereri, instanța acordă părților cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente susține recursul astfel cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui și în principal casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, pentru ca aceasta să se pronunțe asupra tuturor probelor administrate în cauză și, în plus, să dispună efectuarea unei expertize tehnice în construcții care să stabilească valoarea actuală a apartamentului în litigiu. În subsidiar, solicită modificarea deciziei atacate în sensul de a se constata că pârâta recurentă are o contribuție de 80 % la cumpărarea apartamentului. Solicită, de asemenea, obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată.
Mandatarul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, pentru considerentele expuse în întâmpinare, cu obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată constând în cheltuieli de transport. Depune dovada efectuării acestor cheltuieli.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sighișoara sub nr. dosar 674/25 aprilie 2003, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, partajarea apartamentului dobândit de părți în timpul căsătoriei, prin atribuirea acestuia în favoarea pârâtei, corelativ cu stabilirea sultei cuvenite reclamantului, conform cotei sale de contribuție la achiziționarea imobilului, de 60%.
Pârâta s-a opus admiterii acțiunii, susținând că a achitat în exclusivitate contravaloarea apartamentului.
Prin sentința civilă nr. 1008/26.06.2006, Judecătoria Sighișoaraa anulat ca insuficient timbrată acțiunea, însă în urma apelului promovat de reclamant, Tribunalul Mureșa dispus ( prin decizia nr. 623/15.10.2003, irevocabilă prin decizia nr. 785/R/28.10.2004 a Curții de Apel Târgu Mureș ) anularea hotărârii primei instanțe și reținerea cauzei pentru evocarea fondului.
Prin decizia nr. 410/22 noiembrie 2006, Tribunalul Mureșa respins cererea de partaj, reținând că, prin probele administrate în cauză, pârâta a răsturnat prezumția de comunitate instituită de art. 30 din Codul familiei, dovedind că a achiziționat din surse proprii apartamentul din litigiu.
În urma admiterii recursului declarat de reclamant, Curtea de Apel Târgu Mureșa dispus, prin decizia nr. 293/R/12 martie 2007, casarea hotărârii pronunțate de instanța de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea completării probatoriului, reținându-se că declarațiile martorilor audiați sunt în contradicție cu înscrisurile depuse la dosar.
În rejudecare, Tribunalul Mureșa adoptat decizia nr. 82/20 martie 2008, prin care a admis în parte acțiunea reclamantului, a constatat că apartamentul din litigiu, în valoare actuală de 155.000 lei, a fost dobândit de părți în timpul căsătoriei, prin contribuție egală și a dispus ieșirea din indiviziune prin atribuirea imobilului în favoarea pârâtei, corelativ cu obligarea acesteia la plata către reclamant a sumei de 77.500 lei cu titlu de sultă, precum și a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut, în esență, că din înscrisurile depuse la dosar de ambele părți sau procurate din oficiu de către instanță, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în primul ciclu procesual și în rejudecare, a reieșit calitatea de bun comun a apartamentului din litigiu, niciunul dintre foștii soți nedovedind contribuție mai mare la achiziționarea acestuia.
Pârâta a declarat recurs împotriva soluției anterior descrise, solicitând să se constate, în principal, că are o contribuție exclusivă în cumpărarea apartamentului, iar în subsidiar - o contribuție de 77,1%, urmând ca la calcularea sultei să se aibă în vedere valoarea reală a imobilului, stabilită în urma evaluării efectuate de un expert autorizat, întrucât cea avută în vedere de către instanța de apel este exagerată.
În cuprinsul memoriului de recurs s-au invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, susținându-se neargumentarea înlăturării susținerilor pârâtei cu privire la participarea sa exclusivă sau în proporție mai mare la dobândirea bunului supus partajului, precum și nemotivarea neluării în considerare a două declarații scrise date de către reclamant (una prin act autentic, iar alta - sub semnătură privată), prin care acesta a recunoscut că nu a avut nicio contribuție la cumpărarea apartamentului.
Prin întâmpinarea formulată, reclamantul a solicitat respingerea recursului, susținând netemeinicia criticilor aduse de către pârâtă hotărârii instanței de apel.
Examinând calea de atac dedusă judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceasta este nefondată, astfel că va fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente:
Pentru stabilirea valorii actuale de circulație a apartamentului din litigiu, tribunalul a avut în mod justificat în vedere adeverința de evaluare emisă, la solicitarea reclamantului, de către o societate comercială cu activitate specifică în domeniu, deoarece pe parcursul soluționării cauzei pârâta s-a opus în mod constant efectuării unei expertize tehnice, arătând că nu va permite accesul expertului în apartament. ( fila 58 -dosar nr. 5341/2003 al Tribunalului Mureș, termenul de judecată din 17 iunie 2005; fila 39 -dosar nr- al Tribunalului Mureș, termenul de judecată din 5 februarie 2008).
Pe de altă parte, din cuprinsul adeverinței menționate, rezultă că evaluarea scriptică a apartamentului a avut în vedere împrejurarea că asupra acestuia nu au fost executate lucrări de îmbunătățire de la data cumpărării ( 1991 ), iar pârâta nu a combătut această valoare prin depunerea unui înscris cu forță probantă similară, context în care, criticile formulate sub acest aspect nu pot fi primite.
De asemenea, pentru considerentele anterior expuse, nu este întemeiată nici cererea formulată de către pârâtă, prin apărător, cu prilejul acordării cuvântului în dezbaterea recursului, cerere constând în casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în vederea efectuării unei expertize tehnice.
Trebuie avut în vedere, sub acest aspect, că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității părților, or, pârâta nu a înțeles să uzeze, în termenul prevăzut de art. 115, 138 Cod procedură civilă, de dreptul la administrarea respectivei probe, cu toate că, recurgând la rolul activ conferit judecătorului de dispozițiile art. 129 alin. 4 și 5 Cod procedură civilă, instanța de apel a redeschis cauza, după ce rămăsese în pronunțare, tocmai pentru a pune în discuția părților necesitatea efectuării expertizei tehnice de evaluare a apartamentului din litigiu. ( filele 26-30, dosar nr- al Tribunalului Mureș ).
Nici celelalte critici formulate de către pârâtă nu pot fi apreciate ca întemeiate, în contextul prevederilor art. 30 din Codul familiei, care instituie prezumția de comunitate a bunurilor dobândite de soți în timpul căsătoriei.
Sub acest aspect, instanța de apel argumentat în mod temeinic soluția reținerii unei contribuții egale a foștilor soți la achiziționarea apartamentului supus partajului, dând forță probantă superioară înscrisurilor depuse la dosarul cauzei. Cum, potrivit dispozițiilor art.30 alin.2 din Codul familiei, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită, pârâta este cea care ar fi trebuit ca, prin probe certe și concludente să răstoarne prezumția de comunitate.
Or, în mod corect s-a observat de către instanța de apel că astfel de probe nu au fost administrate, în condițiile în care, pe chitanțele depuse la dosar de către pârâtă figurează ca plătitori de rate în perioada 1993 - 2003, atât reclamantul singur, cât și ambele părți ( filele 15 - 28, dosar - al Curții de Apel Târgu Mureș ). De asemenea, prin chitanța nr. 6674/14.11.1991, s-a făcut dovada că avansul în sumă de 16.736 lei a fost achitat de ambele părți ( fila 14, același dosar), iar în perioada ianuarie 1992 - iulie 1993, ratele în valoare de 19.608 lei cu fost reținute din salariul reclamantului, după cum rezultă din adresa nr. 2920/2008, emisă de societatea comercială vânzătoare ( fila 15, dosar nr- al Tribunalului Mureș ), acest ultim înscris confirmând și faptul că diferența de preț, în sumă de 44.004 lei, a fost achitată pe numele ambilor soți, la data de 24.03.2003.
Nici în privința veniturilor realizate de părți în perioada aflată în litigiu nu au fost relevate, prin probele administrate, diferențe semnificative, de natură a confirma susținerile pârâtei, în sensul unei contribuții mai mari a acesteia la cumpărarea apartamentului, existând chiar perioade în care nicinul dintre soți nu a putut face dovada deținerii unui loc de muncă stabil.
În acest context, instanța de apel a dat în mod corect eficiență prezumției de comunitate și contribuție egală a soților la dobândirea bunului supus împărțelii, niciunul dintre aceștia neproducând dovezi indubitabile și inechivoce, în sensul unei contribuții mai mari.
În ceea ce privește cele două declarații ale reclamantului, date pe parcursul judecății și invocate de către pârâtă în susținerea ideii că acesta nu a avut nicio contribuție la achitarea prețului apartamentului din litigiu, (filele 6-8 dosar recurs),instanța reține că, fiind declarații unilaterale, acestea au fost în mod implicit revocate prin susținerea ulterioară a acțiunii. În plus, ele au fost combătute prin probele administrate în cauză, examinate cu minuțiozitate de către instanța de apel.
Pentru considerentele expuse, Curtea, neidentificând în cauză motive de nelegalitate cu privire la decizia atacată, va respinge ca nefondat recursul dedus judecății, în baza prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
De asemenea, în aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenta la cheltuieli de judecată în favoarea intimatului, ocazionate de deplasarea mandatarului acestuia la termenele de judecată. ( filele 48 - 51 dosar recurs ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, domiciliată în S,-.3, județul M, împotriva deciziei civile nr. 82 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 509 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Rd.
Tehnored.
2 exp./07.01.2009
Jud.fond.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 64/2008. Curtea de... | Răpire internațională de copii. Decizia 1606/2009. Curtea de... → |
|---|
