Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 64/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 64/2008
Ședința publică de la 01 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 15/A din 01 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosar nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- intimat Pârât - ). personal și asistat de avocat ales și
- recurent Reclamant - personal și asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
S-a ascultat minorul în camera de consiliu după o prealabilă pregătire psihologică, răspunsurile acestuia fiind consemnate separat în proces verbal atașat la dosar.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul reclamantului recurent, avocat,solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii și a se dispune reîncredințarea minorului la tată și sistarea pensiei de întreținere la care acesta a fost obligat. Cu cheltuieli de judecată.
Susține că instanțele au interpretat greșit probele administrate în cauză, când au respins acțiunea și au reținut că reclamantul nu deține condiții optime pentru creșterea și educare minorului, însă acesta lucrează și are venituri, se ocupă de creșterea și educarea lui și prezintă garanții morale și materiale bune.
Arată, că minorul de când s-a născut a fost crescut de tată și bunici și nu dorește să meargă la mamă, că la început a avut rezultate mai slabe la învățătură, însă acesta și-a revenit și în prezent are rezultate mai bune decât atunci când a stat cu mama și că minorului din acest mediu nu ar face altceva decât să influențeze negativ creșterea și dezvoltarea lui.
Avocata pârâtului intimat, avocatsolicită respingerea recursului declarat de reclamantul recurent și menținerea celor două hotărâri atacate ca legale și temeinice.
Susține că la momentul respectiv tatăl a fost de acord cu încredințarea minorului la mamă, iar după divorț minorul a plecat la tată, după care când a început școala, a mers din nou la mamă pe care a insultat- și a refuzat să-i vorbească, fiind influențat de tată. Minorul este la vârsta la care locul lui este lângă mamă, dar la tată are un regim de viață și de școală mult mai permisiv decât la mamă, care dorește ca minorul să urmeze școala pentru un viitor mai bun.
Minorul este la vârsta la care nu poate aprecia, schimbându-și poziția, însă acesta nu poate fi reîncredințat la tată întrucât ar rupe legătura cu mama, căreia îi refuză pachetele pe care i le duce.
Susține că nu s-au schimbat cu nimic condițiile pe care le oferă mama, fiind în interesul superior al minorului să rămână la ea, care se ocupă bine de el și s-ar încălca prevederile art. 44 al.1 din Codul familiei dacă recursul ar fi admis.
În replică avocatul reclamantului recurent, avocat, susține că în prezent condițiile oferite de intimată s-au schimbat, aceasta s-a căsătorit și locuiește în altă localitate, în alt mediu, care ar influența buna creștere și dezvoltare mentală minorului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 3816/2007, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr- a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei. De asemenea reclamantul a fost obligat la plata în favoarea pârâtei a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de fond a reținut că nu se impune reîncredințarea minorului la tatăl reclamant deoarece împrejurările avute în vedere de către instanță cu prilejul luării măsurii încredințării minorului la mamă nu au suferit modificări.
Revenirea asupra măsurii trebuie să aibă o justificare obiectivă, bazată pe motive puternice, și susținută pe bază de probe care să demonstreze că menținerea minorului la mama sa ar avea consecințe dăunătoare asupra bunei lui dezvoltări psihice, creșterii și educării sale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii.
În expunerea motivelor de apel s-a arătat că martorii audiați precum și ancheta socială efectuată au relevat faptul că reclamantul prezintă garanții materiale și morale pentru a crește copilul.
Mai mult, minorul și-a exprimat dorința de a locui împreună cu reclamantul în mediul unde s-a născut și a crescut. minorului de acest mediu nu ar face altceva decât să influențeze negativ creșterea și dezvoltarea mentală a acestuia.
Prin decizia civilă nr. 15/A/2008 a Tribunalului Albaa fost respins ca nefondat apelul reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Modificarea măsurilor privitoare la drepturile și obligațiile personale între părinții divorțați și copii se poate realiza în condițiile art. 44 alin. 1 din Codul Familiei doar în cazul schimbării împrejurărilor care au stat la baza pronunțării hotărârii anterioare.
Din examinarea foilor matricole aferente anilor 2004-2005, 2005-2006, 2006-2007 (primul semestru), precum și din foaia matricolă aferentă primului semestru din clasa a VI-a, rezultă că minorul a avut rezultate slabe la învățătură în ultimii doi ani.
Simpla afirmație a minorului că dorește să locuiască cu tatăl său întrucât îi place mai mult acolo fiind mediul unde s-a născut și a crescut nu este de natură a modifica această măsură, neexistând alte probe din care să rezulte că menținerea minorului la mama sa ar avea consecințe grave asupra dezvoltării sale.
Împotriva deciziei civile nr. 15/A/2008 a Tribunalului Alba - secția civilă a declarat recurs în termen și legal timbrat reclamantul, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului, reîncredințării minorului reclamantului și sistării pensiei de întreținere la care acesta a fost obligat.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanțele de fond și apel au interpretat greșit ansamblul probator administrat în cauză pronunțând o soluție contrară legii și netemeinică.
Astfel, nu se poate reține că nu au intervenit schimbări majore după pronunțarea hotărârii de divorț și încredințare atâta timp cât minorul și-a exprimat dorința de a locui în continuare cu tatăl său, între ei existând o strânsă legătură afectivă ca și între minor și bunicii paterni.
Cât privește situația școlară a minorului, aceasta s-a îmbunătățit foarte mult, întrucât s-a adaptat noului stagiu școlar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 alin. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea recursului arătând că deși minorul s-a mutat la vechiul domiciliu al părților fără consimțământul său din februarie 2006 în cauză nu s-a făcut nici un fel de dovadă din care să rezulte că împrejurările avute în vedere de instanță la momentul încredințării sale s-au schimbat. Dimpotrivă, probele administrate în cauză au relevat că minorul nu primește de la tatăl său atenția și autoritatea care îi sunt necesare, dovadă fiind rezultatele slabe la învățătură pe care le are de când locuiește cu reclamantul.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul ca fondat pentru considerentele ce vor urma.
Potrivit art. 44 alin. 1 din Codul familiei, instanța poate modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale dintre părinții divorțați și copii, atunci când au survenit schimbări în împrejurările care au determinat luarea măsurii.
Pe de altă parte, conform dispozițiilor Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, toate măsurile luate față de minor trebuie să se subordoneze principiului interesului superior al acestuia.
Interesul superior al copilului nu poate fi apreciat în concepția legiuitorului fără a se lua în considerare opinia acestuia, căci potrivit art. 24 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul să fie ascultat iar opiniile sale trebuie luate în considerare în raport cu vârsta și gradul său de maturitate.
Urmează că în aplicarea dispozițiilor art. 44 alin. 1 din Codul familiei instanța este datoare a examina interesul superior al copilului și prin prisma opiniei sale, cu luarea în considerare a gradului său de maturitate.
În speță, minorul a fost încredințat pârâtei prin sentința civilă nr. 500/2006 a Judecătoriei Alba Iulia, în considerarea concluziilor anchetei sociale și a acordului intervenit între părți la acel moment.
Așa cum rezultă din actele dosarului, după pronunțarea divorțului, copilul a locuit o perioadă de timp la domiciliul părinților pârâtei din orașul, iar din luna februarie 2006 s-a mutat la vechiul domiciliu al părților, locuind împreună cu tatăl său.
Faptul că minorul ce avea în 2006 vârsta de 11 ani a ales să rămână cu tatăl său este consemnat și în cuprinsul anchetei sociale întocmite de Primăria orașului.
Această poziție a minorului a fost constant exprimată pe parcursul audierii lui de către instanțele de fond și recurs.
Mai mult chiar, minorul a motivat poziția sa în fața Curții, arătând că este bine îngrijit, și-a îmbunătățit performanțele școlare, iar în prezent mama sa și-a schimbat domiciliul în alt sat unde s-a recăsătorit.
O evoluție pozitivă a situației școlare a minorului, caracterizat de altfel de fosta învățătoare și actualul diriginte ca fiind "mediocru", se observă din scriptul depus în recurs ce atestă notele obținute în semestrul al 2-lea din clasa a VI-
Separat de aceasta probele testimoniale administrate la instanța de fond și poziția minorului relevă atașamentul acestuia față de tată și climatul de stabilitate conferit prin faptul locuirii împreună cu acesta.
Curtea apreciază că la acest moment minorul în vârstă de 13 ani are gradul de maturitate necesar identificării nevoilor sale afective iar încredințarea sa reclamantului cu care locuiește de 2 ani este de natură să-i creeze un climat pozitiv, de stabilitate și echilibru emoțional.
În aceste condiții, nu se poate reține că nu a intervenit o schimbare în împrejurările care au determinat inițial încredințarea minorului mamei sale, măsură ce s-a întemeiat pe acordul părților, așa cum greșit susține pârâta și nici că încredințarea minorului reclamantului ar fi contrar interesului său, așa cum greșit au reținut instanțele de fond și apel.
De altfel, Curtea nu-și poate însuși motivarea instanței de apel potrivit căreia schimbarea măsurii se poate realiza doar dacă menținerea minorului la mamă ar avea consecințe grave asupra dezvoltării sale, o atare interpretare fiind excesivă și peste cuprinsul prevederilor art. 44 Codul familiei.
Condiția esențială în funcție de care instanțele judecătorești au îndatorirea să hotărască reîncredințarea copiilor minori este aceea a interesului superior al acestora, interes care trebuie analizat și prin prisma opțiunii minorului, atașamentului său față de unul din părinți, interesului și grijii manifestate de către aceștia.
Prin urmare, reîncredințarea copilului nu este și nu trebuie a fi privită în mod necesar, ca o sancțiune aplicată părintelui căruia i-a fost inițial încredințat.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 Cod procedură civilă va admite ca fondat recursul declarat de
reclamantul împotriva deciziei civile nr. 15/A din 01 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba și în consecință:
Va modifica decizia civilă atacată în sensul admiterii apelului formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3816 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia:
Va schimba în tot sentința civilă atacată și va admite acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul împotriva pârâtei (fostă ).
Va reîncredința reclamantului spre creștere și educare pe minorul, născut la data de 08.10.1995.
Va sista pensia lunară de întreținere la care reclamantul fost obligat în favoarea minorului în baza sentinței civile nr. 500/2006 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia.
Va obliga pârâta la plata unei pensii lunare în favoarea minorului în sumă de 80 lei, începând cu data introducerii acțiunii 2 mai 2007 și până la majoratul
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, pârâta căzută în pretenții va fi obligată să-i plătească reclamantului suma de 1300 lei cheltuieli de judecată în fond, apel și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 15/A din 01 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba și în consecință:
Modifică decizia civilă atacată în sensul admiterii apelului formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3816 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia:
Schimbă în tot sentința civilă atacată și admite acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul împotriva pârâtei (fostă ).
Reîncredințează reclamantului spre creștere și educare pe minorul, născut la data de 08.10.1995.
Sistează pensia lunară de întreținere la care reclamantul fost obligat în favoarea minorului în baza sentinței civile nr. 500/2006 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia.
Obligă pârâta la plata unei pensii lunare în favoarea minorului în sumă de 80 lei, începând cu data introducerii acțiunii 2 mai 2007 și până la majoratul minorului.
Obligă pârâta intimată la plata sumei de 1300 lei, cheltuieli de judecată în fond, apel și recurs în favoarea recurentului reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 01 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored 2 ex/05.11.2008
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif
| ← Divort. Decizia 747/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
