Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1572/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1572/R/2009 | |
Ședința publică 17 iunie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos | --- - |
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor | --- - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta -, împotriva deciziei civile nr. 588/A din 5 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamantul, având caobiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâtei-recurente -, avocat și reprezentanta reclamantului-intimat, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 16 iunie 2009, a fost soluționată în camera de consiliu cererea de recuzare formulată de către reprezentantul pârâtei-recurente -, în sensul respingerii acesteia, completul de judecată fiind astfel legal constituit la acest termen.
La întrebarea instanței, reprezentantul pârâtei-recurente învederează instanței că înțelege să susțină toate criticile formulate în ambele memorii de recurs, însă va pune concluzii cu privire la recursul pe care l-a formulat personal.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei-recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită în principal admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța de apel a statuat extra petita, dispozițiile cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate sunt neclare și contradictorii, fapt care echivalează cu necercetarea și nesoluționarea în fond a litigiului, iar dispoziția referitoare la respingerea apelului pârâtei "pentru atribuirea imobilului la o valoare superioară" este nemotivată atât din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă cât și normelor europene consacrate de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care statuează că motivarea hotărârii judecătorești reprezintă un element indispensabil al unui proces echitabil. În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate cu consecința admiterii în totalitate a apelului în urma constatării nulității hotărârii pentru lipsa încheierii de ședință din data de 19 aprilie 2005, și anularea încheierii de admitere în principiu din 12 iulie 2005 și a sentinței civile pronunțată de instanța de fond, și rejudecând cauza, să se admită în totalitate cererea reconvențională, în sensul atribuirii imobilului pe seama și în favoarea recurentei, cu plata sultei către reclamant, în termenul ce va fi stabilit, calculată de cota de 36,37% din valoarea de 120.000 lei, adică 43.644 lei, cu dispunerea întabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea recurentei, cu titlu de partaj, ca bun propriu. Solicită de asemenea păstrarea din decizia recurată a dispozițiile privind admiterea în parte a acțiunii principale, cu privire la cota de contribuție diferențiată și înlăturarea celorlalte dispoziții contrare. Solicită cheltuieli de judecată în recurs și apel potrivit notei de cheltuieli depuse la dosar.
Reprezentanta reclamantului-intimat susține întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii deciziei recurate ca fiind legală și temeinică fără cheltuieli de judecată. Consideră că prin contestarea cotelor de contribuție, recurenta a formulat o cerere nouă în recurs, cerere care este inadmisibilă. În opinia sa, încheierea de admitere în principiu cu privire la atribuirea provizorie a apartamentului, nu era obligatorie pentru instanță, întrucât la momentul soluționării acesteia, instanța era pregătită să pronunțe pe fond, astfel că nu se impunea pronunțarea unei asemenea încheieri. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, arată că instanța anterioară a dispus compensarea cheltuielilor de judecată, iar această dispoziție nu a fost atacată cu recurs, împrejurare în care consideră că este o cerere nouă, formulată în recurs, deci, inadmisibilă.
În replică reprezentantul pârâtei-recurente, arată că contestarea cotelor de contribuție individuală nu este o cerere nouă în recurs, ci doar o nuanțare, și lasă la aprecierea instanței soluția asupra acestui aspect. Cu privire la cheltuielile de judecată, arată că, întrucât a solicitat admiterea în întregime a apelului, a înțeles să solicite și cheltuieli de judecată în apel.
CURTEA
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.2591/17.02.2004 la Judecătoria Cluj -N, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să se constate că în timpul căsătoriei cu pârâta, părțile au dobândit prin contribuție egală de câte parte fiecare, apartamentul nr.21 situat în C-N,-, înscris în CF nr.65244 C, nr.top 3886/XXI; să se dispună sistarea comunității de bunuri asupra imobilului, care să-i fie atribuit reclamantului în natură, cu obligarea lui la plata sultei corespunzătoare; să se dispună întabularea dreptului de proprietate asupra întregului apartament în favoarea reclamantului, cu titlu de drept de construire și partaj; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.6115/31.05.2004 a Judecătoriei Cluj -N, s-a admis excepția necompetenței materiale și în consecință, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii civile intentate de reclamantul împotriva pârâtei -, având ca obiect partaj, în favoarea Tribunalului Cluj.
După înregistrarea acțiunii sub nr.6285/28.06.2004 la Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr.1819 din 24.09.2004, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și în consecință, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii civile intentate de reclamantul împotriva pârâtei - având ca obiect partaj, în favoarea Judecătoriei Cluj -
S-a constatat existența conflictului negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Cluj, pentru soluționarea conflictului de competență.
Prin încheierea civilă nr.50/R din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel Cluj, s-a stabilit competența de soluționare a acțiunii civile intentate de reclamantul împotriva pârâtei -, în favoarea Judecătoriei Cluj -
Prin sentința civilă nr.9972 din 1 noiembrie 2005 a Judecătoriei Cluj -N, s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamantul împotriva pârâtei - prin curator.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă împotriva reclamantului.
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, imobilul situat în C-N,-,.nr.21, cu o cotă de contribuție de 36,37% din partea reclamantului și respectiv de 63,63% din partea pârâtei.
S-a dispus atribuirea definitivă a imobilului în litigiu, situat în C-N,-,.nr.21, jud.C, înscris în CF nr.65244 C-N, sub nr.top 3866/XXI, către reclamant.
S-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea reclamantului ca bun propriu, cu titlu de partaj.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin încheierea de admitere în principiu din 12.07.2005 au fost admise în principiu în parte atât acțiunea civilă introductivă de instanță intentată de reclamant împotriva pârâtei, cât și acțiunea reconvențională formulată de pârâtă împotriva reclamantului și în consecință, s-a constatat că părțile au dobândit imobilul în litigiu prin contribuția de 36,37% a reclamantului și de 63,63% a pârâtei, pe care l-a atribuit provizoriu în favoarea reclamantului, care a fost obligat să îi plătească pârâtei o sultă în sumă de 763.560.000 lei, până la data de 20.09.2005.
Chiar dacă pârâta a avut o contribuție mai mare la dobândirea apartamentului, acesta i-a fost atribuit reclamantului, întrucât prin sentința civilă nr.11288/2002 a Judecătoriei Cluj -N, prin care s-a desfăcut căsătoria părților prin divorț, fiicele - și - i-au fost încredințate tatălui spre creștere și educare, iar toți trei locuiesc în apartamentul tip vagon al mamei reclamantului, care este bolnavă și are o sănătate precară.
Cu recipisa CEC din 25.10.2005, reclamantul a făcut dovada achitării către pârâtă a sultei de 76.356 lei.
Prin decizia civilă nr.640 din 9 noiembrie 2007 a Tribunalului Cluj, s-au respins excepțiile inadmisibilității și a lipsei de interes, invocate de intimat.
S-a admis în parte apelul declarat de pârâta - împotriva sentinței civile nr.9972 din 1 noiembrie 2005, pronunțată în dos.nr.72/R/2005 al Judecătoriei Cluj -N, pe care a anulat-o în totalitate și rejudecând cauza, s-au admis în parte acțiunea principală intentată de reclamant împotriva pârâtei și cererea reconvențională formulată de pârâtă împotriva reclamantului și în consecință, s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, imobilul situat în C-N,-,.nr.21, înscris în CF nr.65244 C-N, nr.top 3866/XXI, în valoare de 120.000 lei, cu contribuția de 36,37% a reclamantului și de 63,63% a pârâtei. S-a dispus partajarea imobilului în litigiu prin atribuirea lui la reclamant și s-a constatat că acesta a consemnat la CEC sulta în sumă de 76.356 lei în favoarea pârâtei, cu recipisa nr.170/- din 25.10.2005.
S-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului cu nr. top 3866/XXI, ca bun propriu, cu titlu de partaj.
A fost obligată apelanta să îi plătească intimatului cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 1.500 lei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că în ședința publică din 31.05.2004, reclamantul prin reprezentantul său, a precizat că valoarea imobilului în litigiu este de 1.200.000.000 lei, iar în ședința publică din 16.07.2004 pârâta a arătat că este de acord cu valoarea indicată de reclamant.
În condițiile în care apelanta a criticat sentința atacată sub aspectul evaluării imobilului, aceasta justifică un interes, iar apelul ei este admisibil.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că potrivit art.6733pr.civ. la prima zi de înfățișare, dacă părțile sunt prezente, instanța le va cere declarații cu privire la bunurile supuse împărțelii și va lua act când este cazul, de recunoașterile și acordul lor cu privire la existența bunurilor, locul unde se află și valoarea acestora. Dacă părțile ajung la un consens în ceea ce privește valoarea bunului care se partajează, instanța este obligată să ia act de acord, ceea ce a și făcut prima instanță.
Faptul că după ce s-a pronunțat hotărârea, valoarea de circulație a imobilului în litigiu a crescut, nu poate determina schimbarea sentinței, întrucât în cazul partajului trebuie luată în considerare valoarea de circulație de la data pronunțării sentinței, iar în speță această valoare a fost stabilită în mod legal, în conformitate cu dispozițiile art.6733pr.civ.
Prin decizia civilă nr.1499/R din 25 iunie 2008 a Curții de Apel Cluj, s-a admis în parte recursul declarat de pârâta - împotriva deciziei civile nr.640/A/09.11.2007 a Tribunalului Cluj, care a fost casată în parte și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Cluj, menținând dispozițiile referitoare la soluționarea excepțiilor inadmisibilității și a lipsei de interes invocate de intimatul.
Pentru a decide astfel, curtea a reținut că în speță procesul de partaj al bunurilor comune a parcurs două etape: admiterea în principiu, finalizată prin încheierea din 12.07.2005 și partajul propriu-zis, finalizat prin sentința civilă nr. 9972/01.11.2005, situație în care încheierea civilă din 12.07.2005 nu este o simplă încheiere premergătoare, ci o încheiere interlocutorie, ce este obligatorie pentru judecătorii fondului.
În condițiile în care tribunalul a omis să se pronunțe asupra apelului declarat împotriva încheierii de admitere în principiu, este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct. 5 pr.civ. deoarece tribunalul este obligat să se pronunțe în mod expres prin minuta și dispozitivul deciziei și asupra acestei încheieri interlocutorii, cu reglementarea legală specială prevăzută în procedura împărțelii judiciare.
Instanța de apel a interpretat și a aplicat greșit dispozițiile art.105 alin. (2) și art.147 pr.civ. neobservând că excepția nulității invocată de reprezentantul pârâtei, privind lipsa încheierii de ședință din data de 19.04.2005, vizează în primul rând acest aspect procedural, iar efectele nulității lui se pot răsfrânge și asupra actelor procedurale concomitente sau ulterioare, or din considerentele deciziei rezultă că numai sentința a fost anulată în totalitate, pe când restul actelor de procedură au fost menținute ca valabile.
Decizia recurată este insuficient motivată, tribunalul indicând doar textele legale în baza cărora a admis în parte apelul pârâtei.
Prin admiterea doar în parte atât a acțiunii principale cât și acererii reconvenționale, tribunalul avea obligația să arate în mod expres capetele de cerere din acțiunea principală și din cererea reconvențională respinse, conform art.261 alin. (1) pct.6 coroborat cu art.258 pr.civ. nefiind suficient să se menționeze doar petitele admise.
Criticile referitoare la aplicarea eronată a dispozițiilor art.6739pr.civ. au fost găsite inadmisibile, deoarece nu s-au constituit și în motivele de apel.
Prin decizia civilă nr.588/A din 5 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj, s-a admis în parte apelul declarat de pârâta - împotriva încheierii de admitere în principiu din 12.07.2005 și împotriva sentinței civile nr.9972 din 1 noiembrie 2005 pronunțată în dos.nr.72/R/2005 al Judecătoriei Cluj -
S-a admis excepția nulității încheierii din 19.04.2005 și a tuturor încheierilor ulterioare.
A fost anulată sentința civilă nr.9972/01.11.2005 și rejudecând cauza, a fost admisă în parte acțiunea civilă intentată de reclamantul, a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta - și în consecință, s-a constatat că părțile au dobândit în perioada căsătoriei, imobilul situat în C-N,-,. nr. 21, înscris în CF nr.65244 C-N, nr.top 3866/XXI în valoare de 120.000 lei, contribuția reclamantului-intimat fiind de 36,37% iar a pârâtei-apelante de 63,63%.
S-a dispus partajarea imobilului prin atribuirea lui în favoarea reclamantului.
S-a constatat că sulta de 76.356 lei a fost consemnată la CEC în favoarea pârâtei, cu recipisa nr.170/- din 25.10.2005.
S-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului atribuit, cu titlu de partaj ca bun propriu.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
A fost respins apelul declarat de - pentru atribuirea imobilului la o valoare superioară.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că potrivit art.147 și art.105 alin. (2) pr.civ. lipsa unei încheieri de ședință atrage nulitatea dezbaterilor urmate la acel termen, deoarece face imposibilă exercitarea controlului judiciar.
Dispozițiile art.297 alin. (2) pr.civ. nu impun obligatoriu fixarea unui termen pentru rejudecarea cauzei.
La dobândirea apartamentului în litigiu, reclamantul a avut o contribuție de 37,37%, iar pârâta a avut o contribuție de 63,63%.
Deși ambele părți au solicitat atribuirea apartamentului în natură, reclamantul are mai multă nevoie de el, întrucât lui i-au fost încredințate cele două fiice rezultate din căsătorie și a făcut dovada că are posibilitatea să îi plătească pârâtei sulta cuvenită, în timp ce aceasta nu a făcut o asemenea dovadă, iar părinții ei au un apartament compus din 4 camere.
Instanța de apel a apreciat că nu se mai impune atribuirea provizorie a imobilului, rațiunea unei astfel de atribuiri fiind aceea de a verifica posibilitatea reală a copărtașului căruia i s-a atribuit imobilul de a achita sulta stabilită pe seama celorlalți copărtași, or în speță reclamantul a făcut dovada consemnării la CEC a sultei pe seama pârâtei, încă din anul 2005.
Împotriva acestei decizii declarat recurs pârâta -, solicitând în principal casarea ei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal, iar în subsidiar modificarea în parte a deciziei în sensul admiterii în totalitate a apelului în urma constatării nulității hotărârii pentru lipsa încheierii de ședință din 19.04.2005, cu consecința anulării încheierii de admitere în principiu din 12.07.2005 și a sentinței civile nr.9972/2005 a Judecătoriei Cluj -N și rejudecând cauza, admiterea în totalitate a cererii reconvenționale, în sensul atribuirii imobilului la pârâtă, cu plata sultei către reclamant, în sumă de 43.644 lei și întabularea dreptului de proprietate al recurentei cu titlu de partaj, ca bun propriu; păstrarea din decizia recurată a dispozițiilor privind admiterea în parte a acțiunii principale privitoare la cota de contribuție diferențiată și întabularea celorlalte dispoziții contrare; obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în toate instanțele.
1.) În motivarea recursului, pârâta a susținut că instanța de apel a pronunțat decizia atacată, statuândextra petita, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.6 pr.civ. Potrivit art.129 alin.final din pr.civ. instanța nu poate depăși limitele învestirii sale, nu se poate pronunța asupra a ceea ce nu s-a cerut și nici să acorde mai mult decât s-a cerut.
În urma rejudecării apelului, tribunalul a soluționat cauza prin pronunțare asupra admiterii excepției nulității încheierii din 19.04.2005 și a tuturor încheierilor ulterioare, total diferită față de pronunțarea pe excepția de nulitate a sentinței atacate, determinată de lipsa încheierii de ședință, statuând în acest mod extra petita.
2.) Ca un corolar - susține pârâta-recurentă -, un alt motiv vizează neclaritatea și contradictorialitatea dispozițiilor cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate, fapt ce echivalează cu necercetarea și nesoluționarea în fond a litigiului de pe temeiul art.312 alin. (5) pr.civ. Potrivit art.261 pct.6 pr.civ. hotărârea se dă în numele legii și rebuie să cuprindă un dispozitiv, care în speță este neclar și cuprinde dispoziții contradictorii cu privire la cererile deduse judecății.
Tribunalul nu s-a pronunțat cu privire la invocarea de către pârâtă a nulității sentinței datorită neîntocmirii încheierii de ședință din 19.04.2005. Soluția de admitere în parte apelului pârâtei nu se justifică, trebuind să fie admis în întregime, căci nu a formulat apel pentru atribuirea imobilului la o valoare superioară.
Mai apoi, nu s-a menționat expres, care este soluția dată încheierii de admitere în principiu din 12.07.2005. Nu este suficient să se deducă doar implicit din considerente soluția adusă acestei încheieri.
3.) Dispoziția din decizia recurată relativ la respingerea apelului pârâtei pentru atribuirea imobilului la o valoare superioadă este nemotivată din perspectiva art.304 pct. 7 pr.civ. și art.6 din CEDO, care statuează că motivarea hotărârii judecătorești reprezintă un element indispensabil al unui proces echitabil.
Deși pârâta a solicitat ca variantă de partaj prin atribuirea apartamentului la aceasta, cu plata sultei de 43.644 lei din valoarea de 120.000 lei, motivarea este practic inexistentă, contrar art.261 alin. (5) pr.civ.
Conform jurisprudenței CEDO, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă să fi examinat în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare, or în speță nu s-a răspuns specific și explicit la solicitările pârâtei și la mijloacele decisive pentru soluționarea procedurii în cauză, hotărârea dată nu răspunde exigențelor art.6 parag.1 din CEDO.
4.) Decizia pronunțată în apel este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct. 9 pr.civ. Tribunalul a aplicat eronat art.6739pr.civ. relativ la formarea și atribuirea loturilor, procedura partajului fiind prevăzută prin norme imperative.
Contrar celor reținute de tribunal, cota de contribuție majorată în favoarea pârâtei reprezintă un criteriu absolut care primează față de celelalte indicate în textul legal. Instanța de apel a respins orice cerere privind suplimentarea probațiunii, îngăduind depunerea doar a înscrisurilor prin care a dovedit disponibilitatea bănească a pârâtei pentru sultă către reclamant, procedeu nelegal din perspectiva caracterului devolutiv al apelului și din cea a anulării hotărârii și rejudecării cauzei în urma incidentului procedural determinat de neîntocmirea încheierii de dezbateri.
Prin respingerea tuturor probelor, se concluzionează că acțiunea pe care au soluționat-o instanțele de fond nu a fost examinată în mod echitabil, fiind respinsede planotoate argumentele și apărările pârâtei. În speță, s-a încălcat și principiul egalității de arme promovat de CEDO. Instanța de apel a acordat prevalență recipisei prin care intimatul a consemnat sulta în favoarea pârâtei, fără a avea în vedere că recipisa a fost depusă doar în considerarea încheierii de admitere în principiu din 12.07.2005 și achitată după mai multe termene date în acest scop, încheiere care odată anulată, atrage după sine și înlăturarea efectelor acelei recipise ca și act accesoriu, iar pe de altă parte, a ignorat documentele oficiale privitoare la posibilitatea achitării sultei de către pârâtă în favoarea reclamantului.
rezultate din căsătoria părților, sunt în prezent majore. Instanța de apel a ignorat cu desăvârșire cota superioară de contribuție a pârâtei, cât și toate celelalte criterii arătate, în realitate lipsind o motivare în sens procedural a dispoziției de atribuire a apartamentului, limitându-se a reda dispozitivul sentinței.
Apartamentul în litigiu nu a reprezentat domiciliul efectiv al reclamantului, care a locuit tot timpul la mama lui, în timp ce pârâta a locuit în mod continuu în imobilul litigios, pe care l-a întreținut, a suportat cheltuielile curente, iar de la plecarea reclamantului a efectuat o serie de investiții, având nevoie concretă de acest apartament.
La rândul ei, pârâta a depus un memoriu cuprinzând motive de recurs formulate personal, 2-5.
Astfel, pârâta a susținut că reclamantul nu contribuit în mod egal nici la procentul de 72,74%, dar instanța s-a aflat într-o gravă eroare, deoarece minorele i-au fost încredințate reclamantului fiindcă pârâta nu a vrut să le despartă, iar martorul este un martor mincinos.
Reclamantul - a mai arătat pârâta -, profită și manipulează lumea, inclusiv pe cele două fiice, în legătură cu boala recurentei.
Încredințarea fiicelor nu mai este de actualitate, deoarece între timp au devenit majore.
Intimatul prin întâmpinare depusă la dosar 20-24, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca temeinică și legală.
Recursul este nefondat.
Prezenta decizie, este a opta hotărâre pronunțată în această cauză. Anterior, prin decizia civilă nr.1499/R din 25 iunie 2008 a Curții de Apel Cluj, a fost admis în parte recursul declarat de pârâta -, împotriva deciziei civile nr.640/A din 9 noiembrie 2007 a Tribunalui C, pe care a casat-o în parte și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Cluj, care a pronunțat decizia civilă nr.588/A din 5 noiembrie 2008, ce formează obiectul prezentului recurs. Acest aspect n-o împiedică pe recurentă, să solicite pentru a doua oară casarea cu trimitere, numai că instanța de recurs va analiza cu circumspecție această cerere, în circumstanțele concrete ale cauzei.
1.) Criticile aduse de pârâtă deciziei recurate din perspectiva dispozițiilor art.304 pct.6 pr.civ. nu se confirmă. Este adevărat că potrivit art.129 alin. (6) pr.civ. în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Urmând strict îndrumările date de instanța de recurs prin decizia civilă nr.1499/R/2008 a Curții de Apel Cluj, în sensul de "soluționa excepția nulității încheierii din ședința publică din 19.04.2005 cu arătarea întinderii efectelor juridice ale nulității asupra actelor de procedură concomitente și ulterioare, prin prisma art.106 alin. (1) pr.civ.", instanța de apel prin decizia atacată a dispus "admiterea excepției nulității încheierii din 19.04.2005 și a tuturor încheierilor ulterioare", ca urmare a solicitărilor pârâtei-apelante.
Prin aceasta, instanța de apel nu s-a pronunțatplus petitașiextra petita, așa cum susține în mod neîntemeiat recurenta.
Pe de altă parte, recurenta invocă eronat acest motiv de casare prevăzut de art.304 pct. 6 pr.civ. deoareceplus petita, adică acordarea de către instanță a mai mult decât s-a cerut, sauextra petita, acordarea a ceea ce nu s-a cerut, se referă în principiu la capetele de cerere ale acțiunii principale, ale cererii reconvenționale ale cererii de intervenție în interes propriu, etc. chiar de instanța de control judiciar, situație în care se poate verifica dacă sunt prezente ipotezele normei juridice și se poate analiza în ce măsură i s-ar fi adus părții o vătămare, sau ar fi fost încălcate principiile contradictorialității și a dreptului la apărare.
2.) Motivul de recurs prevăzut de art.312 alin.5 pr.civ. vizând neclaritatea și contradictorialitatea dispozițiilor cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate, după cum se exprimă însăși pârâta-recurentă, nu este prezent în cauză.
Dispozitivul deciziei recurate, este suficient de clar pentru partea care este de bună-credință, din el rezultă limpede asupra a ceea ce a statuat instanța de apel și limitele celor dispuse.
Lipsa încheierii, este sancționată cu nulitatea hotărârii, critica adusă de pârâtă sentinței, iar după constatarea nulității încheierii din 19.04.2005 a Judecătoriei Cluj -N, de către Tribunalul Cluj prin decizia atacată, recurenta nu înțelege cum s-a "constatat nulitatea încheierii care în mod practic era imposibil de analizat", ceea ce reprezintă o chestiune de lipsă de logică din partea pârâtei, iar nu o problemă juridică.
Încheierea de admitere în principiu prevăzută de art.6736pr.civ. nu este reglementată în termeni imperativi, utilitatea ei dovedindu-se în cauzele complexe de partaj și nu atunci când obiectul acestuia îl constituie un singur bun, cu privire la a cărui valoare părțile au căzut de acord. Fiind vorba de o nulitate virtuală, neprevăzută expres de legiuitor, recurenta trebuia să dovedească vătămarea pricinuită prin actul procedural pretins nul sau inexistent, ceea ce nu a reușit să facă.
Desigur că în opinia pârâtei, apelul acesteia trebuia admis în întregime iar nu doar în parte, numai că reclamantul a solicitat la rândul său respingerea apelului, situație în care instanța pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente în speță, a pronunțat o soluție legală și temeinică, chiar dacă aceasta o nemulțumește parțial pe recurentă.
3.) Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 pr.civ. și art.6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, privind respingerea apelului pârâtei pentru atribuirea imobilului la o valoare superioară, întrucât hotărârea nu ar fi motivată sub acest aspect, nu este prezent în speță.
Motivarea unei hotărâri judecătorești este o problemă de conținut, iar nu de volum; de calitate și nu de cantitate. Recurenta nu este mulțumită de soluția instanței de apel și de aceea caută tot felul de pretexte prezentate sub forma unor așa-zise motive de recurs, sperând în mod neîntemeiat că va convinge instanța de recurs să pronunțe o soluție care să îi convină exclusiv ei.
Nu corespunde realității că decizia atacată nu ar fi motivată sub aspectul atribuirii apartamentului dobândit de părți sub durata căsătoriei prin contribuții diferențiate, în natură la reclamant, cu obligarea acestuia la plata sultei corespunzătoare în favoarea pârâtei, în sumă de 76.356 lei, consemnată la CEC.
Instanța de recurs nu întâmpină absolut nicio dificultate determinată de o presupusă nemotivare a deciziei atacate, în exercitarea controlului judiciar prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâtă. Ca orice lucru uman, decizia atacată nu este perfectă ci perfectibilă, astfel că ar mai putea fi cizelată, completată, etc. însă ea este suficient de bine și de convingător motivată pentru ca instanța de control judiciar să poată verifica legalitatea ei din prisma criticilor aduse.
4.) O altă critică adusă de pârâtă deciziei recurate, se întemeiază pe dispozițiile art.304 pct. 9 pr.civ. susținând că hotărârea ce face obiectul recursului ar fi fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
La atribuirea apartamentului în natură la reclamant, instanța de apel a ținut cont că la acesta i-au fost încredințate prin hotărârea de divorț, cele două fiice rezultate din căsătoria părților, care chiar dacă în prezent sunt ambele majore, ele se află în continuarea studiilor, astfel că au nevoie de un spațiu locativ, deoarece în prezent locuiesc la bunica lor paternă, care este grav bolnavă, într-un apartament tip vagon, compus din 2 camere. Totodată, reclamantul conviețuiește după divorțul de pârâtă, cu o altă femeie, care are și ea un copil.
În ceea ce o privește pe pârâtă, aceeași instanță de apel a arătat că părinții ei au un apartament compus din patru camere, în care ar putea locui și pârâta cel puțin până și-ar procura o nouă locuință.
Este adevărat că art.6739pr.civ. enumeră cu titlu exemplificativ criteriile privind formarea și atribuirea loturilor în cazul împărțelii judiciare, criterii orientative pentru instanțe, dar aceasta nu înseamnă că s-a stabilit o ierarhie strictă a lor, respectiv că mărimea cotei-părți ar fi determinantă la atribuirea imobilelor în natură. Fără să lase loc arbitrariului, la atribuirea apartamentului către reclamant, instanța de apel a apreciat că acesta are mai mare nevoie de el, deoarece trebuie să le asigure condiții de locuit și fiicelor provenite din căsătoria părților, ca și noii lui familii și a făcut dovada că are depusă la CEC, la dispoziția pârâtei, suma necesară achitării sultei către aceasta.
Instanța de apel nu a ignorat extrasele de cont de la Banca Transilvania și de la Sucursala Ca B RD- Generale privind disponibilitățile bănești de care dispune pârâta, pe care le-a avut în vedere la pronunțarea sentinței, dar din ansamblul probelor administrate, a rezultat și a apreciat că se impune atribuirea apartamentului în natură la reclamant.
În ceea ce privește eventualele investiții - neprecizate - pe care le-ar fi făcut pârâta la apartamentul în litigiu, aceasta nu a formulat un capăt de cerere în acest sens distinct prin cererea reconvențională. Cheltuielile curente achitate de pârâtă pentru același apartament, au căzut în sarcina ei, fiindcă ea a fost singura care a locuit în el.
Prin hotărârea atacată, nu a fost încălcat principiul egalității de arme, soluția pronunțată fiind în acord cu cauzele CEDO Sfrijan contra României, Albina contra României, Dombo Beheer contra Olandei, etc.
Motivele de recurs formulate personal de pârâtă - altele decât cele depuse prin avocat - unele vizează aspecte de netemeinicie care nu pot forma obiectul recursului, iar altele se regăsesc în motivele de recurs redactate de avocat.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.304 pct.5, 6, 7, 9 și art.312 alin. (1) și (5) pr.civ. se va respinge recursul pârâtei împotriva deciziei tribunalului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă - împotriva deciziei civile nr.588/A din 5.11.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
--- --- - - TARȚA
Red.DT:19.06.2009
Dact.CA: 22.06.2009 - 2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
| ← Divort. Decizia 662/2009. Curtea de Apel Pitesti | Divort. Decizia 696/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
