Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1628/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(1944/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1628
Ședința publică de la 26 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Negoescu Gândac
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 3: Ilie MARI -
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă, împotriva deciziei civile nr.92 LM din 29.05.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât.
are ca obiect - partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al intimatului-pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr.125/2030/25.09.2009, emisă de Baroul Giurgiu - Cabinet Individual, aflată la fila 11 dosar, lipsind recurenta-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că rcurenta-reclamantă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.217,30 lei și timbrul judiciar în valoare de 5 lei, deși a fost citată cu această mențiune, sub sancțiunea anulării cererii ca insuficient timbrată și cu mențiunea că are dreptul de a formula cerere de reexaminare în termen de 5 zile de la comunicare.
Avocatul intimatului-pârât, având cuvântul, solicită anularea recursului ca insuficient timbrat, deși recurenta-reclamantă a fost citată și cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar (respectiv, în completarea acestei taxe de timbru, conform dispozițiilor încheierii de ședință din data de 22.10.2009), cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței nr.241/25.09.2009, pe care o depune la dosar.
Curtea reține pricina în pronunțare în ceea ce privește excepția netimbrării recursului, respectiv, ca insuficient timbrat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1876/01.04.2008, pronunțată de Judecătoria Giurgius -a admis în parte actiunea reclamantei formulată împotriva pârâtului și cererea reconvențională formulată de pârât.
Instanța a dispus partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei și a omologat raportul de expertiză întocmit de expertul -.
S-a atribuit reclamantei următoarele bunuri: TV color, un boiler, 3 servicii cafea, un serviciu de masă și un set de tacâmuri.
S-a atribuit pârâtului apartamentul situat în Municipiului G, str. B, -. 114,. B,. 6,. 38, compus din 3 camere și dependințe în valoare de 133.866 lei.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 26173,20 lei cu titlu de suită rezultată de la atribuirea apartamentului.
S-a constatat că părțile au datorii comune din timpul căsătoriei suma de 8000 dolari și suma de 5437 euro.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 4000 dolari și suma de 2718 euro reprezentând cota de din datoriile comune.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 250 lei reprezentând onorariu expert și au fost compensate celelalte cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 3045/236/07.03.2007, reclamanta a chemat în judecată pe părătul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite În timpul căsătoriei.
La acest dosar s-a conexat dosarul civil nr. 7542/2007, prin care reclamantul a chemat în judecată pe părăta, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor și datoriilor comune realizate În timpul căsătoriei cu pârâta.
Prin încheierea din data de 18.12.2008, s-a constatat că părțile au dobândit În timpul căsătoriei următoarele bunuri comune: apartamentul situat În municipiul G, strada B, bloc 114, scara B, etaj 6, compus din 3 camere și dependințe cu contribuție de 80% pentru pârâtul reclamant și 20% pentru reclamanta pârâtă și TV color, un boiler, 3 servicii cafea, un serviciu de masă și un set de tacâmuri În cote de 50% pentru fiecare parte.
În cauză, a fost efectuată o expertiză tehnică de expertul, care a evaluat apartamentul și a făcut propuneri de lotizare.
Față de probele administrate în cauză, instanța a admis în parte acțiunea reclamantei și cererea reconvențională formulată de pârât și în temeiul art. 36 Codul familiei, a dispus partajarea bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei.
A omologat raportul de expertiză întocmit de expertul .
Având în vedere că pârâtul a fost de acord ca bunurile mobile reținute prin încheierea arătată mai sus, să fie atribuite reclamantei, instanta de fond, În baza art. 480 Cod civil, le-a atribuit acesteia.
De asemenea, tinând cont de faptul că pârâtul are o contributie mult mai mare la dobândirea apartamentului, instanța l-a atribuit acestuia și pentru egalizarea loturilor l-a obligat să plătească reclamantei suma de 26773,20 lei cu titlu de sultă.
Din probele administrate în cauză, s-a reținut că părțile au datorii comune În sumă de 8.000 dolari și 5.437 Euro, fiind obligată reclamanta să plătească pârâtului J din aceste datorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, reclamanta, arătând că în mod nelegal, instanța a constatat că pârâtul are o contribuție la dobândirea apartamentului de 80%, instanța nefiind investită cu o cerere reconvențională În acest sens.
La interogatoriu, pârâtul a recunoscut că apartamentul a fost dobândit în timpul căsătoriei În cote egale.
Ambii soți au realizat venituri din diverse activități, deși nu au avut un loc de muncă, apartamentul fiind dobândit din veniturile comune ale amândurora.
În plus, apelanta a arătat că valoarea stabilită de expert, apartamentului în litigiu, nu corespunde valorii de circulație a apartamentelor situate în zona respectivă.
Prin întâmpinarea formulată la data de 09.10.2008, intimatul-pârât a arătat că prin cererea formulată la fond a solicitat instanței să constate existența unei cote de 80% pentru el și 20% pentru reclamantă, cu privire la apartamentul dobândit în timpul căsătoriei, cererea fiind analizată de instanță și comunicată reclamantei, care s-a apărat, în raport de aceasta.
Cu privire la interogatoriul luat, intimatul arată că a precizat existența unei contribuții majore din partea sa, iar în tot timpul procesului s-a preocupat să dovedească această contribuție și a dovedit-
Astfel, a dovedit că a vândut un apartament avut anterior căsătoriei, că a trimis bani în țară, că bunul s-a cumpărat cu acești bani, în timp ce reclamanta nu a lucrat și nu a realizat venituri.
Reclamanta pretinde că a contribuit prin venituri din alte activități, aceste activități, nefiind arătate niciodată În tot cursul procesului.
În cauză a fost administrată proba cu expertiză tehnică, în specialitatea constructii.
S-a concluzionat în raportul de expertiză întocmit, că valoarea de circulație a apartamentului este de 142.000 lei RON, intimatului - pârât revenindu-i pentru cota de 80%, valoarea de 113.920 lei, iar apelantei - reclamante revenindu-i pentru cota de 20%, valoarea de 28.480 lei.
S-au făcut propuneri de partajare în raport de aceste valori.
Prin decizia civilă nr.92 LM din 29.05.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr- s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta reciamantă cu domiciliul În G, șoseaua, nr. 2, județul G, împotriva sentinței civile nr. 1876/01.04.2008 a Judecătoriei Giurgiu în contradictoriu cu cu domiciliul în G, șoseaua, nr. 2, județul G, fără forme legale în G, șoseaua B, bloc 114, scara B, etaj 6,. 38, județul
A fost obligată apelanta să plătească intimatului suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că prin acțiunea formulată la data de 07.03.2007, reclamanta a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâtul.
Prin întâmpinarea formulată la data de 30.05.2007, pârâtul a solicitat stabilirea unei cote de 80% pentru el, în privința apartamentului și excluderea de la masa partajabilă a autoturismului, acesta nefiind proprietatea părților.
În susținerile sale, reclamanta a arătat că la dobândirea apartamentului fiecare dintre părți are cota de 1/2.
Prin probele administrate, reclamanta nu a făcut însă dovada obținerii vreunui venit în timpul căsătoriei. În plus, reclamanta nu a gospodărit împreună cu pârâtul în apartament, acesta fiind mai mult plecat în străinătate.
În perioada cât s-a aflat în străinătate pârâtul a obținut și trimis în țară sume foarte mari de bani. Mai mult, a vândut bunuri proprii, respectiv apartament, teren, autovehicul, etc. și a restituit datoriile comune.
Astfel, la dosar au fost depuse de către pârât mandate poștale, fișe de achitare a transferului și ordine de plată, toate prevăzând sume considerabile ce au fost trimise frecvent în țară reclamantei, o perioadă îndelungată de timp.
De asemenea, s-a depus de către pârât un înscris care certifică restituirea de către acesta a unui împrumut contractat în timpul căsătoriei (în anul 2003) și devenit scadent.
Au fost depuse dovezi privind vânzarea unui apartament dobândit de pârât înaintea căsătoriei, fiind ca atare bun propriu al acestuia, suma încasată fiind de 4.000 USD, conform contractului de vânzare - cumpărare nr. 2242/08.07.2003, dovezi privind vânzarea unui autoturism, dovezi privind vânzarea unei suprafețe cu teren de 2 ha și 5.800 mp, situat în comuna, vânzarea fiind constatată prin sentința civilă nr. 100/10.01.2007, a Judecătoriei Giurgiu.
Declaratiile martorilor audiati în fata instantei de fond, confirmă aceste aspecte, martorul, arătând că a împrumutat diferite sume de bani părților, împrumutul fiind restituit din banii obținuți de, iar martorul arătând că pârâtul a împrumutat bani pentru a cumpăra apartamentul și tot el a restituit aceste împrumuturi, reclamanta nelucrând niciodată în timpul căsătoriei, pârâtul trimițându-i acesteia bani din străinătate.
Martorul, a arătat că a lucrat în apartamentul părților, zugrăvind, schimbând uși și punând parchet, materialele fiind cumpărate cu banii trimiși reclamantei de către pârât.
Aceste probatorii expuse, ce nu au fost infirmate în nici un fel în fața instanței de apel, fac dovada faptului că pârâtul a avut o contribuție substanțială la dobândirea apartamentului în litigiu, cota reținută de către instanța de fond, respectiv 80%, fiind corectă.
Faptul că pârâtul nu a formulat în cauză cerere reconvențională ci a învederat în cuprinsul întâmpinării existența unei contribuții mai mari din partea sa, la dobândirea apartamentului, solicitând reținerea cotei de 80%, nu constituie un impediment pentru instanță în stabilirea acestei cote, prin întâmpinare ca act procedural, pârâtul formulând apărări și susținându-Ie ulterior printr-un probatoriu corespunzător, pe baza probatoriului administrat neputând fi stabilită o altă situație, în ce privește cotele deținute de părți.
Pretenția părătulul de a i se recunoaște cota majoră la dobândirea apartamentului nu necesită formularea unei cereri reconventionale.
Susținerile reclamantei privind cota de 1/2, nu au nici un fundament probator, astfel că nu pot fi avute în vedere.
Nu se poate reține ca probă a dobândirii de bunuri în cote egale mărturisirea "smulsă" pârâtului la interogatoriu, având în vedere pe de o parte faptul că întrebarea la care pârâtul a răspuns "Da", avea în esență altă conotație, respectiv aceea a dobândirii În timpul căsătoriei a anumitor bunuri, fiind în fapt, o întrebare ce conținea 2 subpuncte, și anume: "recunoașteți că în timpul căsătoriei noastre am dobândit (în cote egale) următoarele bunuri: apartament, mașină de călcat, aspirator, frigider, hotă, aragaz, cuptor cu microunde, mobilă, bucătărie, masă, TV, combină muzicală, canapea cu fotolii, mobilă sufragerie, veioză, boiler, cuier, pat, șifonier, noptiere, jaluzele., etc.
Răspunsul "Da" dat de pârât, a avut ca atare în vedere, faptul că apartamentul a fost dobândit În timpul căsătoriei, întrucât pentru celelalte bunuri a răspuns cu "Nu", adică nu au fost dobândite aceste bunuri În timpul căsătoriei (exemplu: aspirator, hotă, etc.), bunurile mobile fiind lăsate pârâtei.
răspunsului la această întrebare din interogatoriu este cu atât mai clar, cu cât pârâtul și-a manifestat expres încă de la începutul procesului (respectiv anterior interogatoriului), intenția de a i se recunoaște contribuția majoră de 80% la dobândirea apartamentului.
Cu privire la valoarea de circulație a apartamentului contestat de apelanta reclamantă, nici acest motiv de apel nu este întemeiat, raportul de expertiză întocmit în fața instanței de apel, neconfirmând o valoare sensibil mai mare a apartamentului, așa cum pretinde reclamanta, diferența de aproximativ 8.500 lei stabilită de cei doi experți ținând de fluctuațiile pieței imobiliare în intervalul de aproximativ 1 an de zile curs între momentele întocmirii celor 2 expertize.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând dispozițiile art. 304 pct.9 proc.civ. și solicitând casarea deciziei recurate, precum și a sentinței civile nr. 1876/01.04.2008 și a încheierii din data de 18.12.2008 pronunțate de Judecătoria Giurgiu, iar pe fond, admiterea acțiunii, respingerea cererii reconvenționale, să se constate că la dobândirea bunurilor comune reținute prin încheierea menționată părțile au avut o contribuție egală de 50% fiecare, partajarea bunurilor și datoriilor comune, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de judecată din 26.11.2009 Curtea a ridicat excepția insuficientei timbrări a recursului declarat în cauză.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de excepția invocată, conform art.137 proc.civ. comb. cu art. 316 și 298.proc.civ. Curtea constată că recurenta nu și-a îndeplinit obligația de a achita taxa judiciară de timbru și timbru judiciar corespunzător, în cuantumul stabilit prin încheierea de ședință din data de 22.10.2009 (cuantum necontestat pe calea rexaminării), deși a fost citată cu această mențiune.
Potrivit dispoz. art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii, iar conform art. 9 din nr.OG 32/1995 cu modificările și completările ulterioare, în cazul nerespectării obligației de achitare a timbrului judiciar se va proceda în conformitate cu prevederile legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Față de cele expuse anterior, Curtea urmează să anuleze ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamantă.
Văzând și dispozițiile art. 274.proc.civ. față de culpa procesuală a recurentei, Curtea va admite cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată și, în consecință, o va obliga pe recurentă la plata către acesta a sumei de 600 lei cu acest titlu, reprezentând onorariul apăratorului ales, conform chitanței doveditoare depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca insuficient timbrat, ecursul declarat de recurenta-reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 92 LM din 29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât.
Obligă recurenta, la 600 lei cheltuieli de judecată, către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședuință publică, azi, 26.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
- --- - - MARI -
GREFIER
-
Red.
Tehnored.
2 ex/14.12.2009
---------------------------------------
G-Secția Civilă - j,
G - M.
Președinte:Mihai Negoescu GândacJudecători:Mihai Negoescu Gândac, Ionelia Drăgan, Ilie
| ← Contestație la executare (art.461 c.p.p.). Decizia 112/2009.... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
