Contestație la executare (art.461 c.p.p.). Decizia 112/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 112/2009
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 3: Dana
Grefier:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de intimatul în contestație împotriva deciziei civile nr. 128/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, având ca obiect contestatie la executare.
dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 12 Octombrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, față de lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 573/2008 A Judecătoriei Saf ost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimații, și; s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta prin mandatar în contradictoriu cu, și, și în consecință, s-a dispus anularea formelor de executare începute de exec. Jud. în dosar execuțional 22/2003; s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, ca bun comun, cu cote egale de contribuție, imobilul înscris în CF 4069 nr.top. 58/2,59/2/1 situat administrativ în loc. - jud. Sibiu; s-a dispus sistarea stării de codevălmășie asupra imobilului dobândit ca bun comun prin atribuirea acestuia în întregime, în natură, către contestatoarea; s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al contestatoarei asupra imobilului înscris în CF 4069 nr.top. 58/2,59/2/1 în cartea funciară; s-a constatat că suma de 45250 lei stabilită cu titlu de sultă în sarcina contestatoarei a fost consemnată pe numele intimatului; nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că deși s-au administrat probe și în primul ciclu procesual, nu se poate stabili care a fost contribuția părinților în edificarea imobilului nou. Față de acest aspect și cum intimata a calificat cererea formulată ca o acțiune în constatare (59- 61 ) față de dispozițiile art. 111.pr,civ. coroborat cu dispozițiile art. 49,50,pr, civ. instanța a respins cererea de constatare a existenței dreptului de proprietate formulată de intervenienta, prin mandatar.
Cum în dosar execuțional nr.22/2003 s-a început execuția silită pentru un debit de 12900 lei la care se adaugă cheltuieli de execuție, asupra imobilului dobândit în timpul căsătoriei, iar creditorii personali ai intimatului trebuiau ca în condițiile art. 493.pr.civ.să solicite mai întâi împărțirea bunurilor comune, instanța a admis contestația la executare formulată și a dispus anularea formelor de executare începute în dosarul execuțional. În temeiul dispozițiilor art. 400 ind.1 pr.civ. cum în cauză nu s-a probat că una din părți ar avea o contribuție majoritară la construirea imobilului și părțile nesolicitând a fi administrate alte probe, instanța a constatat că părțile au dobândit imobilul având o cotă egală de contribuție și a dispus sistarea stării de codevălmășie.
Concluziile expertizei în specialitatea construcții, precum și asupra terenului au stabilit valoarea de circulație a imobilului ca fiind de 90500 lei. Față de solicitarea contestatoarei de pronunța o hotărâre de atribuire definitivă către aceasta cu obligarea la plata sultei, instanța în temeiul dispozițiilor art. 673/10 pr. civilă, având în vedere criteriile prevăzute de art. 673ind.9 pr. civ. respectiv faptul că intimatul nu are posibilitatea achitării sultei, iar imobilul nu este comod partajabil în natură,a dispus sistarea stării de codevălmășie prin atribuirea definitivă către contestatoare.
Contestatoarea a făcut dovada consemnării sumei de 45250 lei pe numele intimatului cu titlu de sultă, cf. recipisei CEC nr. -/19.06.2008 depuse la ex. jud..
În temeiul dispozițiilor art.44,45 Dl.115/1938 precum și a dispozițiilor 7/1996, instanța a dispus întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară conform dispozițiilor sentinței. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul în contestație. Acesta a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii promovate la instanța de fond, cu motivarea că instanța de fond a interpretat probele numai în favoarea intimatei, în sensul că la atribuirea imobilului nu a ținut seama de atitudinea oscilantă a pârâtei, că aceasta este căsătorită, deține un imobil și locuiește în Germania, iar el nu deține decât această proprietate și nu are altă locuință. Al doilea motiv de apel privește greșita reținere a stării de fapt de către instanța de fond, în sensul că instanța a reținut greșit că părinții lui au cumpărat și pentru intimată imobilul și nu pentru copiii lor. În al treilea motiv de apel este criticată valoarea mult prea mică a sultei în raport cu valoarea imobilului, având în vedere valoarea actualizată la nivelul anului 2008, care este de 231.000 lei, iar sulta ar fi trebuit să fie de 115.500 lei. Al patrulea motiv de apel vizează contribuția foștilor soți la dobândirea imobilului, în sensul că apelantul a dovedit o contribuție majoritară de 80% din valoarea imobilului.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând sentința atacată Tribunalul a constatat următoarele:
În ce privește primul, al doilea și al patrulea motiv de apel, referitor la cota de contribuție a apelantului și la modalitatea de atribuire, apelul s-a apreciat a fi inadmisibil.
Prin decizia civilă nr. 128/9.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Civilă a fost respins apelul declarat de intimatul în contestație.
În motivarea acestei decizii Tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la motivele de apel privind cota de contribuție a apelantului și modalitatea de atribuire a imobilului instanța de apel a reținut că apelul este inadmisibil.
Astfel, s-a constatat că la termenul de judecată din 18.03.1008 ( 105 verso) reprezentantul contestatoarei a solicitat instanței să pronunțe o încheiere de atribuire provizorie a imobilului, solicitând sistarea indiviziunii prin atribuirea imobilului către contestatoarea, iar reprezentantul intimatului a solicitat atribuirea imobilului către acesta, cu cota majoritară de 80%. Prin încheierea civilă din 21.03.2008 ( 108) instanța a constata că intimatul și contestatoarea (fostă ) au dobândit prin contribuție egală în timpul căsătoriei imobilul în litigiu, a dispus sistarea indiviziunii asupra imobilului prin atribuirea acestuia către contestatoarea, cu obligarea acesteia la plata sultei către intimat, până la data de 21.06.2008, stabilind termen de judecată la 24.06.2008. La termenul de judecată din 16.09.2008 intimatul a fost prezent în instanță, a arătat că a fost liberat din penitenciar de curând și nu i-a fost comunicată încheierea de atribuire provizorie a imobilului, ceea ce este real. Ca urmare, apelantul era în termen să atace încheierea de atribuire provizorie odată cu sentința atacată. Prin apelul formulat, însă, apelantul atacă doar sentința civilă nr. 573/2008, nu și încheierea de atribuire provizorie. Chiar dacă motivele de apel vizează modalitatea de atribuire și cota de contribuție, câtă vreme acestea au fost stabilite prin încheierea de atribuire provizorie, iar până la termenul stabilit de instanță contestatoarea a făcut dovada consemnării sultei la dispoziția intimatului( 120, 121), iar instanța a dispus prin sentință atribuirea definitivă, nu se poate interpreta că în apel apelantul a înțeles să atace și încheierea de atribuire provizorie. Potrivit art. 67310pr.civ. instanța poate atribui provizoriu bunul, iar dacă coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul depune în termenul stabilit sumele cuvenite celorlalți coproprietari, instanța va atribui bunul definitiv prin hotărârea asupra fondului. Potrivit art. 282 al.2 pr.civ. încheierile premergătoare pot fi atacate odată cu fondul. Cum încheierea de atribuire provizorie nu a fost atacată, iar contestatoarea și-a îndeplinit obligația de plată a sultei până la termenul stabilit în acest sens de instanța de fond, corect a procedat instanța la atribuirea definitivă a imobilului către contestatoare, astfel că nu mai este admisibilă cercetarea motivelor de apel privind modalitatea de atribuire și cotele de contribuție ale foștilor soți.
În ce privește motivul de apel referitor la valoarea sultei, acesta este neîntemeiat. Astfel, este adevărat că valoarea imobilului a fost stabilită prin expertiza efectuată în anul 2003, și că este evident că până la data pronunțării hotărârii, datorită procesului de devalorizare a monedei naționale, dar și a evoluției prețurilor imobilelor, valoarea imobilului ar fi putut să crească, dar la instanța de fond, la termenul din 18.03.2008, instanța a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei noi expertize care să stabilească valoarea imobilului, dar atât contestatoarea, cât și intimatul, prin reprezentanți, au arătat că nu doresc efectuarea expertizei și au solicitat a se lua în considerare valoarea stabilită prin expertiza efectuată în cauză. În aceste condiții, având în vedere principiul disponibilității în procesul civil, instanța de fond a reținut corect valoarea imobilului ca fiind aceea din expertiza efectuată în cauză.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în termen intimatul solicitând ca în baza art. 304 pct. 7, 8 și 9.civ.Cod Penal admiterea recursului și modificarea deciziei civile în sensul admiterii acțiunii sale reconvenționale, solicitând și cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului recurentul arată că instanța de fond a greșit când a dispus în cauză calea de atac ca fiind recursul, valoarea imobilului fiind mai mare de 100.000 lei. Instanța de apel trebuia să stabilească sulta raportat la valoarea de 231.000 lei a imobilului, valoare stabilită în urma unei expertize necontestate de contestatoarea.
Un al doilea motiv de recurs se referă la faptul că în mod greșit instanțele de fond și de apel au interpretat probele de la dosar, încălcând disp. art. 129 al. 4 și 5.civ.Cod Penal și au atribuit imobilul contestatoarei. Aceasta a avut o poziție oscilantă referitor la atribuire, are o altă locuință în Germania unde este căsătorită, iar el personal nu deține o altă locuință. Se mai arată că imobilul a fost cumpărat de părinții săi iar construcțiile le-a efectuat împreună cu părinții, astfel că instanțele trebuiau să-i atribuie imobilul. Motivarea instanței de apel că nu a atacat încheierea provizorie de atribuire nu este întemeiată atâta timp cât s-a aflat în penitenciar și nu putea folosi provizoriu imobilul.
Instanța de fond a pronunțat o sentință netemeinică, bazată pe o interpretare greșită a probelor administrate și neluarea în considerare a unor probe, reținându-se o greșită stare de fapt. Astfel, deși s-au administrat probe că imobilul a fost cumpărat de părinții săi pentru el și sora lui, instanța a considerat că imobilul a fost cumpărat și pentru soția sa, lucru neadevărat.
Instanța nu s-a pronunțat asupra solicitării sale ca în cazul în care contestatoarei i se atribuie imobilul, aceasta să fie obligată să-i plătească o sultă corespunzătoare valorii de 231.000 lei, valoare acceptată tacit de contestatoare.
În final se arată că instanța a motivat că nu s-a făcut dovada că vreunul din soți a avut o cotă de contribuție mai mare la dobândirea imobilului, deși din declarațiile martorilor a rezultat că el personal a avut o contribuție majoritară de 80% din valoare.
Contestatoarea nu a depus întâmpinare.
Curtea de APEL ALBA IULIA examinând recursul intimatului prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că recursul este fondat și va fi admis, din următoarele considerente:
Motivarea instanței de apel este contradictorie în ce privește încheierea de atribuire provizorie. Tribunalul susține că deși motivele de apel ale recurentului vizează modalitatea de atribuire și cota de contribuție și potrivit art. 282 al. 2.civ Cod Penal încheierile premergătoare pot fi atacate odată cu fondul, consideră totuși că acesta nu a atacat odată cu fondul și încheierea de atribuire provizorie.
Față de motivele de apel invocate de către recurent Tribunalul, trebuia să manifeste un rol activ și nu să dea dovadă de un formalism excesiv când a apreciat că recurentul nu a atacat și încheierea de atribuire provizorie când din cuprinsul motivelor de apel invocate de acesta a rezultat în mod evident că a făcut acest lucru.
În situația expusă Curtea nu are a mai analiza celelalte motive de recurs ale recurenților, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare instanței de apel care la soluționarea acestuia va avea în vedere toate motivele invocate de către părți.
În temeiul art. 312.civ.Cod Penal va admite recursul formulat de intimatul în contestație împotriva Deciziei civile nr. 128/A din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Civilă și în consecință se va casa decizia civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, respectiv Tribunalul Sibiu - Secția Civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de intimatul în contestație împotriva Deciziei civile nr. 128/A din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Civilă și în consecință:
Casează decizia civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, respectiv Tribunalul Sibiu - Secția Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. /2 ex/16.11.2009Jud. fond: Jud. apel: /
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
