Stabilire program vizitare minor. Decizia 1298/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1298/2009-
Ședința publică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: R - - judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâta domiciliată în O,-,. 6, județul B, în contradictoriu cu intimații, domiciliați în de C, satul,-, cod poștal -, județul B, AUTORITATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O cu sediul în O, nr. 1, județul B și AUTORITATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA COMUNEI DE C cu sediul în de C, județul B, împotriva deciziei civilă nr. 111/A din 2 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 4438 din 13 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr-, având ca obiect: stabilire program vizitare minor.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 06 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 13 octombrie 2009, apoi pentru 20 octombrie 2009, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4483 din 13.06.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei -.
A fost obligată pârâta să permită reclamantului să aibă legături personale cu minora NORA- născută la 05.10.2007 în prima și a treia săptămână a fiecărei luni de vineri orele 17,00 până duminica orele 17,00; cu ridicarea ei de la domiciliul mamei.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul senior.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La 28 mai 2007 cu sentința civilă nr.3770 s-a desfăcut căsătoria reclamantului cu pârâta. Prin hotărârea de divorț fiica acestora Nora născută la 5.10.2004 a fost încredințată spre creștere și educare mamei. soți, părinții minorei, nu au ajuns la un acord în ceea ce privește programul, după care reclamantul să aibă posibilitatea să întrețină relații personale cu minora, motiv pentru care instanța în temeiul art.43 alin.3 cod. fam a stabilit un astfel de program. Pentru a realiza acest lucru instanța a avut în vedere vârsta fragedă a minorei precum și temerile pârâtei cu privire la adaptabilitatea acesteia în compania exclusivă a tatălui. S-a optat pentru un program bilunar cu posibilitatea luării minorei de la domiciliul mamei de vineri până duminică. Nu s-a găsit oportun deocamdată ca minora să fie ridicată de la domiciliul mamei pentru mai multe zile în șir pe durata concediului ori a vacanțelor școlare.
Pârâtul de rândul 2 va putea beneficia de programul stabilit în favoarea fiului său, prin prezenta hotărâre însă acesta nu va putea obține în nume propriu o hotărâre, acest drept fiind rezervat de către art. 43 cod. familie doar părintelui căruia nu i-a fost încredințat minorul.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel, eronat intitulat ca recurs, pârâta solicitând instanței admiterea apelului schimbarea în parte a sentinței apelate în senul stabilirii unui program de vizitare fără ridicarea minorei de la domiciliul său, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că prin sentința de divorț nu s-a stabilit un program de vizitare a minorei deoarece s-au înțeles pe cale amiabilă asupra modalității în care tatăl o va vizita pe minoră, respectiv când vrea la domiciliul său.
În lumina acestei înțelegeri acesta a venit când a vrut și de câte ori a vrut la domiciliul său, să o vadă pe minoră, de multe ori și de două ori pe săptămână.
La un moment dat părinții intimatului au început să vorbească urât despre părinții săi și de atunci nu i-a mai lăsat să o vadă pe minoră.
Bunicul patern a fost la grădiniță dar s-a comportat necuviincios și acolo, s-a certat cu educatoarele astfel că le-a rugat pe acestea să nu îi mai permită accesul la minoră.
Nu este de acord cu ridicarea minorei întrucât intimatul ar duce copilul la părinții săi, unde el și tatăl său consumă băuturi alcoolice în cantități mari, toată lumea din casă fumează, nu este spațiu suficient, iar la fel ca în timpul căsătoriei intimatul urlă în fața copilului, astfel încât acestuia îi este frică de el, ba mai mult acest lucru a avut o influență negativă asupra dezvoltării sale normale, deoarece abia la vârsta de 2 ani Jaî nceput să spună primele cuvinte.
minora nu poate fi dusă de lângă ea deoarece i-ar afecta dezvoltarea fizică și mai ales psihică, ar face-o să regreseze după ce a reușit cu mare greutate să se dezvolte la nivelul unui copil de vârsta ei, iar în plus intimatul nu are condiții propice pentru creșterea minorei.
A oferit reclamantului posibilitatea să ridice minora de la domiciliul său doar după ce aceasta va împlini 5 ani, adică peste circa un an, deoarece până atunci minora s-ar mai maturiza.
Apelul nu a fost motivat în drept.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat ca fiind nefondat.
În motivare s-a arătat că prin metode subiective apelanta dorește să îl îndepărteze de minoră.
Minora are o vârstă de 4 ani, nu mai este un copil așa de mic care să depindă în așa fel de mamă, încât să nu poată rămâne la sfârșit de săptămână fără aceasta.
Nu sunt adevărate afirmațiile apelantei referitoare la părinții săi și nu sunt o familie d e alcoolici.
Dorește să fie într-o ambianță mai apropiată de minoră și doar în prezența apelantei.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Prin decizia civilă nr.111/A din 02.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta domiciliată în O,-,. 6, cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimații și sen. ambii domiciliați în comuna de C, sat,-, cod poștal -, jud. B și împotriva sentinței civile nr. 4438 din 13 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate.
Apelanta a fost obligată la cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 lei, în favoarea intimatului.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Minora s-a născut la 22.02.2004, iar potrivit probelor administrate în cauză, între ea și reclamantul tată există relații de afecțiune, chiar dacă nu suficient de bine conturat.
Din referatul de anchetă socială întocmit de către Autotitatea tutelară de C la domiciliul intimatului instanța a reținut că acesta locuiește într-o locuință compusă din 5 camere, bucătărie, baie și anexe gospodărești, dotate cu cele necesare unei gospodării, împreună cu actuala soție, părinți și bunică, putând astfel oferi condiții corespunzătoare de locuit și îngrijire a minorei în perioada în care aceasta s-ar afla în îngrijirea sa.
Potrivit art. 43 alin. 3 din Codul familiei, părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul, are dreptul să mențină cu acesta relații personale.
Art. 14 din Legea nr. 272/2004 reglementează, pe de altă parte, dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți și cu rudele sale, precum și cu persoanele față de care a dezvoltat legături de atașament.
Reglementarea acestor drepturi face posibilă dezvoltarea vieții de familie, un alt drept al copilului reglementat de art. 8 din Legea nr. 272/2004 și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
de familie presupune în primul rând posibilitatea ca membrii acesteia să se bucure unul de prezența celuilalt, fiind evident că în interesul copilului este să se afle cât mai mult timp posibil cu ambii părinți, pentru a se dezvolta echilibrat și armonios și atâta timp cât nu este periclitată dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală sau socială.
La stabilirea programului de relații personale, instanța a ținut seama de interesul superior al copilului, interes ce se degajă din modul în care sunt satisfăcute drepturile copilului, din posibilitățile materiale și morale ale părinților, în raport de gradul de afecțiune și atașament dintre părinți și copil și altele asemenea.
De aceea, programul de relații personale nu se stabilește odată pentru totdeauna, ci acesta trebuie să țină permanent seama de situația copilului, respectiv de vârsta acestuia și de posibilitățile părinților. În această materie ca și în aceea a încredințării copilului, autoritatea de lucru judecat a hotărârii are caracter relativ, în sensul că ori de câte ori împrejurările de fapt care au determinat-o se schimbă, instanța din nou investită va putea pronunța o soluție diferită.
Se impune astfel precizarea că programul de relații personale, a cărui exercitare presupune modalitățile stabilite conform art. 15 din Legea nr. 272/2004, nu se stabilește definitiv, ci ulterior poate fi lărgit sau dimpotrivă restrâns, după împrejurări.
Totodată, tribunalul a considerat că divorțul părților nu afectează sub nici o modalitate responsabilitatea acestora față de copil, care, în acord cu dispozițiile art. 107 din Codul familiei și art. 5 alin. 2, art. 6 lit. c și d, art. 8 alin. 1 și 4, art. 30, 31, 32 și 33 din Legea nr. 272/2004, trebuie să se bucure de prezența și afecțiunea ambilor părinți, precum și de preocuparea acestora în ce privește creșterea și educarea sa, sens în care este necesară cooperarea părților în interesul copilului.
Raportat la cele reținute, tribunalul a apreciat că programul de vizitare a minorei stabilit de primă instanță este unul corespunzător care ar permite dezvoltarea relațiilor de afectivitate care trebuie să existe între copilul minor și tată, și bunici, în prezent minora are aproape 5 ani, vârstă de la care inclusiv apelanta s-a arătat de acord cu ridicarea acesteia de la domiciliul său de către tată.
Față de cele arătate, tribunalul în baza art.296 Cod procedură civilă cu referire la dispozițiile legale mai sus amintite a respins ca nefondat apelul civil formulat de către apelanta - în contradictoriu cu intimații și sen. împotriva sentinței civile nr.4483 din 13.06.2008 pronunțată de către Judecătoria Oradea pe care a păstrat-o în totalitate.
În baza art.274Cod procedură civilă a obligat apelanta aflată în culpă procesuală să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel constând în onorariu avocat.
Împotriva acestei decizii, în termen a formulat recurs pârâta, care a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei, stabilirea unui program de vizitare fără ridicarea minorei, ori a unui program de vizitare mult mai scurt, ținând seama de starea concretă a acesteia.
În motivarea recursului s-a susținut că, din probele administrate rezultă că intimatul nu are condiții materiale și nici morale pentru a i se permite ridicarea minorei.
Programul stabilit de instanțe aduce atingere bunei dezvoltări fizice și psihice a acesteia, hotărârile instanțelor ignorând interesul suprem a minorei în stabilirea programului de vizitare.
Analizând hotărârile recurate prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că aceasta este legală sub toate aspectele.
În primul rând aspectele invocate de recurentă excede cadrul imperativ și restrictiv instituit de art. 304 Cod procedură civilă.
În speță, toate criticile vizează temeinica hotărârilor care nu poate fi analizată de instanța de recurs, urmare a abrogării punctului 11 de la art. 304 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, în mod corect au stabilit instanțele programul de vizitare pentru tatăl minorei, reținând interesul suprem al copilului și dreptul acestuia de a dezvolta relații personale cu ambii părinți, relații ce nu pot fi dezvoltate în lipsa posibilității părintelui de a ridica minorul de la domiciliul celuilalt părinte.
De asemenea, corect au reținut instanțele că programul de vizitare stabilit respectă drepturile minorului așa cum sunt ele reglementate de Codul familiei și Legea 272/2004.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 cu referire la art. 316 și 296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată recurenta la 700 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâta domiciliată în O,-,. 6, județul B, în contradictoriu cu intimații, domiciliați în de C, satul,-, cod poștal -, județul B, AUTORITATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O cu sediul în O, nr. 1, județul B și AUTORITATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA COMUNEI DE C cu sediul în de C, județul B, împotriva deciziei civilă nr. 111 din 2 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
Red.dec. R /13.11.2009
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./13.11.2009
Ex.2
5 com./20.11.2009
1. recurenta pârâtă domiciliată în O,-,. 6, județul B,
intimații, domiciliați în de C, satul,-, cod poștal -, județul B, AUTORITATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O cu sediul în O, nr. 1, județul B AUTORITATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA COMUNEI DE C cu sediul în de C, județul B,Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Pantea Viorel, Bocșe Elena
| ← Divort. Decizia 1391/2009. Curtea de Apel Craiova | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
