Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1686/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1686/
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător
Judecător
Grefier
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în,-, județul H, împotriva deciziei civile nr. 91 din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă pentru pârâta intimată lipsă, av., lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termenul prevăzut de lege.
Se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței la data de 19 octombrie 2009 din partea reclamantului recurent precizări cu privire la valoarea pretențiilor contestate prin cererea de recurs, acestea fiind în cuantum de 20.800 lei precum și dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 680 lei și 5 lei timbre judiciare aferentă pretențiilor contestate.
Reprezentanta pârâtei intimate declară că nu mai are alte cereri.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.2265 din 09.12.2008 Judecătoria Miercurea Ciuca admis în parte acțiunea civilă și acțiunea reconvențională având ca obiect partajarea bunurilor comune ale părților și; a constatat că părțile au dobândit prin contribuție comună și egală bunuri imobile și bunuri mobile respectiv: apartament compus din 3 camere și dependințe, situat în M C,-,.A,.10, județul H; mobilă cameră living ""; lustră cameră living cu ventilator; 3 mase mici și 2 fotolii; televizor; combină muzicală; mobilă tineret cameră mijlocie; masă birou cameră mijlocie; canapea cameră mijlocie; lustră cameră mijlocie; masă birou camera din spate; canapea camera din spate; mochetă camera din spate; combină frigorifică "Artic"; frigider "-"; mașină de spălat ""; hotă; cuptor cu microunde; 1 covor bucătărie; suport perdea bucătărie; 2 seturi farfurii pt 12 persoane; 3 veioze; un aspirator; 1 mixer; 1 aparat prăjit pâine sandvișuri; garajul construit din plăci metal, situat în M C, - -, în suprafață de 15 mp, având numărul administrativ 951; autoturism Volkswagen cu nr.de înmatriculare -, de culoare albă.
Instanța de fond a dispus partajarea în natură a acestor bunuri în sensul atribuirii bunului imobil, apartamentul situat în municipiul M C, - -, în favoarea pârâtei reclamante reconvențional alături de o parte din bunurile mobile comune în valoare totală de 153.855 lei.
Reclamantului pârât reconvențional i-a fost atribuit garajul construit din plăci de metal situat la aceeași adresă și autoturismul părților, bunuri în valoare totală de12.399,4 lei.
Instanța a obligat pârâta la plata sumei de 70.727,8 lei cu titlu de sultă în favoarea reclamantului.
Prin aceeași hotărâre au fost atribuite bunurile proprii și au fost respinse restul pretențiilor.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel pârâta reclamantă reconvențional.
Prin decizia civilă nr.91 din 16 iunie 2009, Tribunalul Harghitaa schimbat hotărârea atacată reținând în esență că valoare bunului imobil respectiv apartamentul părților este de 126.000 lei conform primului raport de expertiză efectuat în cauză. Pe cale de consecință valoarea sultei stabilită în sarcina pârâtei reclamantă reconvențional a fost redusă la suma de 60.327.8 lei. Restul dispozițiilor din hotărârea atacată au fost menținute fiind înlăturate criticile apelantei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert s-a stabilit că valoarea de circulație a apartamentului este de 126.000 lei, iar în baza raportului de expertiză judiciară întocmit de expert tehnic, că este de 146.800 lei.
Instanța de fond s-a ghidat după valoarea mai mare de circulație stabilită prin ultimul raport, deși este de notorietate faptul că în actuala criză economică valoarea imobilelor, mai ales a apartamentelor de bloc, a scăzut în mod considerabil.
Or, în asemenea situație ar fi inadmisibil ca efectele negative ale devalorizării imobilului datorită crizei economice să fie suportate în exclusivitate de pârâtă care locuiește în acest apartament cu ce doi copii minori rezultați din căsătorie pe care îi are în creștere și educare, și în același timp să profite reclamantului, care s-a mutat din apartament și și-a întemeiat o nouă relație.
Având în vedere că în apel nu s-a solicitat efectuarea unei alte expertize în ceea ce privește valoarea de circulație a bunului, tribunalul a constatat că valoarea de 126.000 lei, constatată prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert este mai apropriată prețului de piață din acel moment, schimbând sentința în acest sens.
Ca urmare, fiind inclus apartamentul în cauză în masa bunurilor partajabile la valoarea de 126.000 lei, s-a modificat în mod corespunzător valoarea totală a bunurilor comune, valoarea bunurilor atribuite fiecărei părți și sulta ce apelanta va fi obligată să o plătească intimatului-reclamant.
Solicitarea apelantei în sensul de se modifica perioada de 6 luni stabilită de către instanța de fond pentru achitarea sultei, respectiv stabilirea unei perioade mai îndelungate, reprezintă o cerere nouă față de cele cuprinse în acțiunea reconvențională, care în conformitate cu disp.art.294 alin.1 pr.civ. este inadmisibilă în apel.
În ceea ce privește valoarea autoturismului Volkswagen despre care se susține că ar fi în sumă de 5.800 Euro și nu de 3.000 Euro, tribunalul a observat că acest aspect nu a fost dovedit de pârâtă, nefiind administrată nici probă în acest sens, iar din contractul de vânzare-cumpărare din data de 11.11.2006 rezultă că autovehiculul a fost vândut de reclamant pentru suma de 3.000 Euro.
Instanța de fond în mod corect a avut în vedere această din urmă valoare, când a inclus autovehiculul în masa bunurilor partajabile, având în vedere cursul valutar de la data pronunțării hotărârii, întrucât de la acea dată autovehiculul nu a mai fost în proprietatea reclamantului.
În ceea ce privește susținerea apelantei că intimatul ar fi luat la data despărțirii suma de 17.000 lei, reprezentând economiile familiei în lei și valută, tribunalul a constatat că acest fapt nu a fost dovedit, o declarație unilaterală a pârâtei neputând constitui dovadă certă privind existența acestei sume, care este contestată de reclamant.
În ceea ce privește valoarea garajului, care a fost inclus în masa bunurilor comune la valoarea de 700 lei conform prețului cuprins în contractul de vânzare-cumpărare din anul 2002, deși apelanta susține că prețul real al acestuia este de 30.000 lei, nu a solicitat administrarea niciunei dovezi în acest sens. Simpla susținere că prețul de 700 lei nu mai este real în condițiile actuale nu este suficient pentru a se stabili o altă valoare a bunului, decât cea care rezultă din acte.
În ceea ce privește motivul de apel invocat de apelantă în sensul că bunurile comune să fie împărțite în cote de 2/3 - 1/3 parte din considerentul că a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune, tribunalul constată că nici această susținere nu a fost dovedită.
Din adeverințele de venituri ale părților depuse la dosar rezultă într-adevăr că apelanta a realizat venituri mai mari decât pârâtul (filele 55, 58-62 dosar fond), însă nu în mod considerabil și nu în anul 1998, an în care a fost cumpărat cel mai valoros al părților, respectiv apartamentul.
În ceea ce privește solicitarea apelantei privind scoaterea din masa bunurilor comune a obiectelor de mobilier aparținând copiilor, din probele administrate rezultă că aceste bunuri au fost achiziționate cu fonduri comune, acestea se află în posesia apelantei și nu există prevederi legale care să dispună în acest sens că bunurile folosite de copiii părților devin bunuri proprii ale acestora.
În final, în ceea ce privește susținerea apelantei că instanța de fond nu a dispus în mod corect compensarea cheltuielilor de judecată, tribunalul a observat că această compensare s-a efectuat în mod legal, în baza documentelor de plată existente la dosar la data pronunțării sentinței, dovada privind onorariul de avocat despre care se susține că s-a achitat nefiind depusă la dosar nici cu ocazia judecării apelului.
Având în vedere cele de mai sus, instanța s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamantul pârât reconvențional.
Recurentul a invocat în drept prevederile art. 304 pct.9 pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs acesta a arătat că fără nici un temei legal instanța de apel a argumentat reducerea sultei respectiv reducerea prețului imobilului în litigiu, prin efectele crizei economice care au tras scăderea prețului construcțiilor.
În opinia recurentului, expertiza efectuată în cauză de experta nu a respectat criteriile legale de stabilire a prețurilor iar valoarea stabilită prin această expertiză a fost infirmată prin cea de-a doua lucrare de specialitate, lucrare necontestată de părți.
Instanța de apel avea obligația de a aplica în cauză prevederile art. 212.pr.civ. respectiv de a dispune efectuarea unei noi lucrări și nu să aleagă prețul cel mai mic pe considerentul nedovedit al scăderii valorii construcțiilor.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă și acțiunea reconvențională, părțile au solicitat instanței partajarea bunurilor comune rezultate în urma căsătoriei.
Bunul a cărui valoare s-a aflat în divergență este apartamentul părților compus din trei camere și dependințe situat în mun. M C-/10.
Pentru a determina valoarea acestui imobil instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize în construcții. Lucrarea astfel întocmită a fost contestată de reclamantul pârât reconvențional ( fila 105 dosar fond).
Cea de-a doua lucrare de specialitate a stabilit o valoare superioară și nu a fost contestată de părți.
Prin apelul declarat pârâta reclamantă reconvențional a arătat că, dată fiind perioada de criză economică, prețul actual al apartamentului este în continuă scădere astfel că valoarea stabilită prin prima expertiză este cea apropiată de valoarea de piață a acestui bun.
Instanța de apel a apreciat, conform susținerilor apelantei că, valoarea redusă a apartamentului este cea care corespunde valorii actuale a acestuia și ar fi injust ca reclamanta să suporte devalorizarea apartamentului în condițiile în care locuiește împreună cu copii minori iar reclamantul pârât reconvențional s-a mutat și și-a întemeiat o nouă relație. La aceste argumente instanța de apel a mai adăugat și efectele crizei economice fenomen care a atras o scădere considerabilă a prețurilor locuințelor.
Aceste argumente nu pot fi primite.
În primul rând părțile în prezentul litigiu își dispută drepturi cu caracter patrimonial care nu au nici o legătură cu relațiile personale dintre aceștia, relații reglementate prin hotărârea de divorț.
În al doilea rând, lucrările efectuate în cauză dar și hotărârea instanței de fond au vizat situația existentă la finele anului 2008 ( prețul de circulație al bunului imobil și cursul de schimb valutar lei-euro).
Cea de-a doua lucrare de specialitate a stabilit valoarea apartamentului prin trei metode de calcul cu rezultante sensibil egale, expertul optând pentru ultima metodă respectiv cea a comparației directe.
Prin aceeași expertiză, respectiv metodă, prețul a fost stabilit în euro și mai apoi transformat în lei. Ceea ce instanța de apel nu a observat este fluctuația cursului de schimb al euro de la data efectuării expertizei, respectiv 3,64 lei față de aproximativ 4,20 lei în prezent.
Efectele de notorietate ale crizei economice au avut repercusiuni nu numai asupra scăderii prețului construcțiilor ci și asupra creșterii cursului de schimb euro - lei.
În momentul de față prețul în euro stabilit de expert este substanțial diferit de cel în lei. Cu alte cuvinte deprecierea leului a determinat o scădere considerabilă a prețului stabilit prin expertiză. Dacă la nivelul anului 2008 suma de 146.800 lei reprezenta aproximativ 40.800 euro( fila 131 dosar fond), la momentul soluționării căilor de atac suma de 146.800 lei reprezintă aproximativ 35.000 euro ( la un curs de schimb mediu de 4,20 lei). Cu alte cuvinte scăderea prețului construcțiilor și scăderea valorii monedei naționale influențează prețul bunului imobil în sensul reducerii acestuia astfel cum a invocat și pârâta prin apel.
Hotărârea instanței de apel nu poate fi menținută întrucât, așa cum s-a arătat, recurentul reclamant ar trebui să suporte pe de o parte scăderea prețului construcțiilor dar pe de altă parte și scăderea valorii ce urmează a fi primită prin deprecierea cursului de schimb.
Având în vedere cele de mai sus, curtea va admite recursul declarat de reclamantul, va modifica în tot decizia atacată și rejudecând apelul pârâtei îl va respinge ca nefondat. Procedând astfel Curtea apreciază că valoarea în lei a imobilului părților, stabilită de expertul, asigură realizarea unui partaj echitabil având în vedere contextul economic în care acesta își produce efectele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna,-, județul H, împotriva deciziei civile nr.91 din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea atacată.
Respinge apelul declarat de pârâta, domiciliată în M C, str.- nr.12,.A,.10, județul H împotriva sentinței civile nr.2265 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 5 noiembrie 2009, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
- -
GREFIER
Red.
Tehnored.
4 exp.
27.01.2010
Jud.fond:
Jud.apel: -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 429/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
