Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 169/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 169/
Ședința publică din 25 februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta (), domiciliată în comuna, sat., nr. 140, județul M și,-, județul M, împotriva deciziei civile nr. 126 din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă pentru pârâta recurentă ( ) asistată de avocat și reclamantul intimat asistat de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termenul prevăzut de lege și timbrat cu suma de 60,0 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar chitanța privind onorariul avocațial și arată că nu mai are de formulat cereri în probațiune.
Reprezentanta reclamantului intimat arată că nu mai are de formulat cereri în probațiune.
Neformulându-se alte cereri în probațiune, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate în conformitate cu prevederile art. 312 pct. 2 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată, precizând că imobilul în litigiu și terenul pot fi partajate în natură, conform variantelor propuse de experți prin raportul de expertiză, cu echilibrarea valorilor în funcție de contribuția fiecăruia la dobândirea acestor bunuri.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului, precizând că prin memoriul de recurs, se dorește o reîmpărțire a bunurilor, deși nu s-a contestat cota de contribuție a reclamantului la dobândirea acestora. Partajarea în natură atât imobilului cât și a terenului este imposibilă, variantele propuse de experți nu sunt viabile, întrucât nici una nu asigură folosință exclusivă a unui corp de clădire. Mai mult încă de la început reclamantul a solicitat atribuirea în natură a întreg imobilului și s-a oferit să -i achite o sultă pârâtei, în timp ce aceasta pe tot parcursul judecării cauzei a avut opoziție oscilantă.
CURTEA,
Prin sentința civilă 3863 din 22 iulie 2008 Judecătoriei Tg-M s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta-pârâtă, împotriva pârâtului; s-a admis în parte acțiunea reconvențională formulată și precizată de pârâtul-reclamant împotriva reclamantei-pârâte; s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu contribuție de 34 % reclamanta-pârâtă și de 66 % pârâtul-reclamant, următoarele bunuri: - imobil teren în suprafață de 2.895 mp și construcții, respectiv corpul A și corpul B, evidențiate în CF nr.27 nr.top.273/1, jud.M în valoare de 145.286,25 lei; - mobile:păsări de curte în valoare de 1500 lei, colțar extensibil în valoare de 450 lei, pat în valoare de 50 lei, mobilă de bucătărie în valoare de 600 lei, aragaz în valoare de 250 lei, frigider în valoare de 180 lei, sobă de gătit în valoare de 200 lei, dulap cu două uși în valoare de 200 lei, 2 fotolii în valoare de 50 lei, o măsuță în valoare de 30 lei, 2 mese de bucătărie în valoare de 60 lei, 4 scaune în valoare de 80 lei, 2 scaune în valoare de 40 lei, 3 covoare tip persan în valoare de 180 lei, un covor tip persan în valoare de 30 lei, 2 covoare mici în valoare de 30 lei, o mașină de spălat în valoare de 30 lei, un aspirator în valoare de 40 lei, un mixer în valoare de 30 lei, o friteuză în valoare de 30 lei, un cântar de bucătărie în valoare de 30 lei, 2 plăpumi în valoare de 40 lei, 3 perne mari în valoare de 15 lei, 3 perne mici în valoare de 9 lei, 2 servicii cafea în valoare de 30 lei, 3 servicii pahare în valoare de 30 lei, 2 servicii ceai în valoare de 30 lei, un radio în valoare de 25 lei, un radiocasetofon în valoare de 20 lei, un televizor alb-negru în valoare de 20 lei, 4 lenjerii de pat în valoare de 40 lei, o veioză în valoare de 15 lei, 2 canapele în valoare de 100 lei, 3 galerii în valoare de 80 lei, 4 damigene de 25 în valoare de 60 lei, o damigeană în valoare de 30 lei, oale și cratițe în valoare de 100 lei, o baie în valoare de 300 lei, o chiuvetă de bucătărie în valoare de 50 lei, precum și suma de 2.265 lei, astfel cum au fost evidențiate în raportul de expertiză în specialitatea merceologie efectuat în cauză, raport care face parte integrantă din prezenta hotărâre; s-a dispus sistarea stării de codevălmășie a soților, prin formarea a 2 loturi, după cum urmează:lotul I compus din:aragaz, frigider, soba de gătit, dulap cu două uși, 2 fotolii, o măsuță, 2 mese de bucătărie, 4 scaune, 2 scaune, 3 covoare tip persan, un covor tip persan, 2 covoare mici, o mașină de spălat, un aspirator, un mixer, o friteuză, un cântar de bucătărie, 2 plăpumi, 3 perne mari, 3 perne mici, 2 servicii cafea, 3 servicii pahare, 2 servicii ceai, un radio, un radiocasetofon, un televizor alb-negru, 4 lenjerii de pat, o veioză, 2 candelabre, 3 galerii, 4 damigene de 25, o damigeană, oale și cratițe, o baie, o chiuvetă de bucătărie, precum și suma de 2.265 lei, în valoare totală de 4749 lei; și lotul 2 compus din: imobil teren în suprafață de 2.895 mp și construcții, respectiv corpul A și corpul B, evidențiate în CF nr.27 nr.top.273/1, jud.M, precum și următoarele bunuri mobile:păsări de curte, colțar extensibil, pat și mobilă de bucătărie, în valoare totală de 147.886,25 lei; s-a atribuit reclamantei-pârâtă lotul 1, iar pârâtului-reclamant lotul 2; a obligat pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 51.895,99 lei, cu titlu de sultă; s-a dispus evacuarea reclamantei-pârâte din imobilul menționat; s-a dispus înscrierea în cartea funciară pe numele pârâtului-reclamant a dreptului de proprietate cu privire la imobilul menționat; s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți.
Prin decizia civilă nr.126 din 19 mai 2009 Tribunalului Mureșs -a admis apelul declarat de pârâta (), împotriva sentinței civile nr.3863 din 22 iulie 2008 Judecătoriei Tg-M și în consecință: s-a schimbat în parte sentința atacată în sensul că s-a constatat că reclamantul-pârât are o cotă de contribuție de 61,33 % la dobândirea bunurilor comune iar pârâta-reclamantă () cotă de contribuție de 38,67%; a obligat reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante () suma de 54.274,95 lei cu titlu de sultă; s-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate; a obligat intimatul la plata către apelantă a sumei de 1.060 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că:
Critica formulată hotărârii pronunțate de prima instanță este netemeinică în parte, în sensul că: referitor la stabilirea cotelor de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune în urma administrării probelor din apel și a reanalizării probelor administrate de prima instanță reiese că în mod greșit s-a stabilit o cotă de contribuție de 66% la dobândirea bunurilor de către reclamant reținând că din copia carnetului de muncă a acestuia reiese că în perioadele decembrie 1998 - octombrie 2000 și mai 2001 - februarie 2001 intimatul s-a aflat în șomaj iar din februarie 2002 nu mai apare nicio mențiune în carnetul de muncă, în condițiile în care perioada în care a beneficiat de ajutor de șomaj pârâta a fost mai scurtă iar de cultivarea și valorificarea legumelor și cu creșterea animalelor în gospodărie în mod constant s-a ocupat pârâta apelantă considerându-se că veniturile realizate de cele două părți au fost sensibil egale.
S-a apreciat că singura diferență este contribuția intimatului la achitarea imobilului din, după ce a vândut imobilul din, bun propriu dobândit prin donație.
Raportând contribuția proprie la dobândirea imobilului apropiată la 50% din valoare și apoi la întreaga masă a bunurilor de împărțit s-a apreciat că intimatul a avut o cotă de contribuție de 61,33 % din valoarea totală a bunurilor comune.
În ce privește critica referitoare la modalitatea de partaj a apelantei s-a apreciat a fi nefondată întrucât imobilul nu este comod partajabil în natură iar atribuirea imobilului intimatului care are o cotă mai mare s-a apreciat a fi firească în condițiile în care reclamantul a solicitat de la bun început atribuirea imobilului în natură.
Referitor la susținerea apelantei potrivit căreia instanța trebuia să pronunțe o încheierea de admitere în principiu prin care să stabilească cotele părților la dobândirea bunurilor comune s-a apreciat a fi nefondată în contextul în care pronunțarea unei încheieri de admitere în principiu a cererii de partaj nu este obligatorie, iar imobilul nu este partajabil în natură.
S-a apreciat că măsura evacuării apelantei din imobil este legală în condițiile în care apelanta nu a solicitat recunoașterea unui drept de retenție asupra imobilului până la plata sultei cu atât mai mult cu cât s-a și mutat din imobilul în litigiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, împărțirea în natură a imobilului în litigiu, respingerea cererii de evacuare a pârâtei formulată de către reclamant, atribuirea în natură în favoarea reclamantei a corpului de clădire A din expertiză invocându-se prev.art.312 pct.2 pr.civ. rap.la art.304 pct.8 și 9.pr.civ.
În motivarea recursului se arată că hotărârea instanței de apel este netemeinică întrucât terenul are o suprafață de 30 ari așa încât ar fi posibilă partajarea acestuia în natură, iar construcțiile edificate se apreciază a fi posibil partajabile în două unități locative, respectiv, apartamentul 1 ca fiind casa veche și apartamentul 2 care s-ar putea constituii în casa nouă.
Recurenta precizează că la partajarea în natură solicită corpul A și terenul aferent, susținând că ocupându-se pe perioada conviețuirii cu intimatul, de cultivarea grădinii cu legume și zarzavat, dorește atribuirea în natură a ternului aferent corpului A, pentru a nu fi privată de veniturile pe care le-ar putea realiza prin folosirea acestui teren.
Se arată că recurenta nu a părăsit imobilul de bună voie fiind izgonită de către intimat, și, ca urmare, solicită a nu fi admisă cererea de evacuare formulată de către reclamant.
Referitor la necesitatea ca instanța să se pronunțe printr-o încheiere de admitere în principiu a cererii de partaj se susține că în baza art.201 pr.civ. se impunea pronunțarea unei astfel de încheieri cu atât mai mult cu cât părerea celor doi experți numiți în cauză a fost în sensul că instanța să se pronunțe în prealabil printr-o încheiere fapt ce ar fi făcut ca să se realizeze definitivarea propunerilor de lotizare de către experți.
Se susține că atât, expertul cât și expertul au ajuns la concluzia că imobilele pot fi partajabile în natură și ca urmare s-a solicitat admiterea recursului declarat.
În întâmpinarea depusă se solicită respingerea ca nefondat a recursului cu menținerea deciziei atacate, precizându-se că motivele de desființare a deciziei instanței de apel care se circumscriu pct.8 și 9 din pr.civ. nu sunt incidente în cauză.
Se arată că imobilul nu este comod partajabil în natură, cele două supra-edificate corpul A și B conform raportului de expertiză efectuat în cauză nu pot fi considerate două unități locative independente existând o singură cale de acces în curte, o singură fântână și o latrină, partajarea în natură a construcțiilor și a terenului ar putea conduce la o fărâmițare excesivă a terenului, ar atrage cheltuieli necesare pentru separarea branșamentelor de apă, canal, curent electric și gaz metan, cu desființarea și mutarea unor anexe gospodărești.
Se arată că partajarea în natură a terenului este practic imposibilă întrucât dintre cele 6 variante de dezmembrare propuse de expertul topograf niciuna nu este viabilă și nu asigură folosința exclusivă unui corp de clădire.
Se precizează că recurenta s-a mutat în urmă cu mulți ani din imobilul în litigiu așa încât, în mod justificat, instanțele s-au pronunțat în sensul admiterii cererii de evacuare a pârâtei din imobil formulată de reclamant.
Examinând recursul dedus judecății prin prisma motivelor invocate, a prevederilor art.304 pct.8 și 9.pr.civ. se constată că este nefondat, urmând a se respinge, avându-se în vedere următoarele considerente.
Referitor la solicitarea recurentei de a se partaja în natură imobilul în litigiu se constată că este nefondată avându-se în vedere expertizele efectuate în cauză de către experți, precum și faptul că recurenta așa cum se menționează la fila 245 și fila 262 din dosarul de fond, a solicitat atribuirea în natură numai la acordarea cuvântului pe fond și în concluziile scrise depuse, în condițiile în care la fila 12 dosar fond a solicitat scoaterea la licitație publică a imobilului și împărțirea prețului obținut.
Pe de altă parte se constată că deși există două corpuri de clădire edificate, acestea nu au o existență de sine stătătoare, nefiind două unități locative. De altfel expertul la fila 177 dosar fond precizează că există un singur branșament de apă, canal, curent electric, gaz metan, o singură fântână și o latrină iar partajarea ar presupune realizarea separării branșamentelor cu contoare separate a unor anexe strict necesare pentru a putea fi o unitate locativă independentă, o altă intrare cu poară și portiță, o altă fântână, o altă latrină etc.
Tot expertul precizează că partajarea construcțiilor anexe nu este comodă și după părerea sa nu se pot împărți în mod egal și la loturi noi fără să aibă părți comune atât din teren cât și din construcții.
O altă precizare făcută de expert este că, corpul B sau casa nouă necesită cheltuieli foarte mari pentru terminarea lucrărilor pentru a putea fi folosită ca locuință, iar un alt aspect care nu face comodă partajarea în natură este că accesul în pivnița de la apartamentul 1 este din antreul apartamentului 2.
Corpul A este compus din o cameră, o bucătărie, o de alimente, un antreu și o pivniță, iar corpul B este compus din parter și etaj, având la etaj două camere sau trei, iar la parter bucătărie, antreu și baie.
Având în vedere faptul că la inițierea acțiunii de partaj s-a solicitat atribuirea în natură a imobilului de către intimat, iar pârâta a solicitat vânzarea la licitație publică a imobilelor nedorind atribuirea în natură precum și faptul că nu există două unități locative distincte ci e necesară efectuarea unor cheltuieli pentru separarea și debranșarea utilităților precum și faptul că reclamantul are o cotă mai mare de contribuție, respectiv 61,33% față de 38,67% a pârâtei, se apreciază că atât instanța de fond cât și instanța de apel au procedat în mod jusitifcat la atribuirea în natură a imobilului în favoarea reclamantului.
Reclamantul și pârâta sunt doi foști soți care nu au avut posibilitatea de a conviețui împreună și ca urmare pârâta a și părăsit imobilul în litigiu ceea ce dincolo de părerile experților în construcții și topografie care spun că nu este posibilă partajarea comodă a imobilului în litigiu, ar atrage locuirea în imediata vecinătate a celor doi foști soți, aspect care pârâta nu l-a dorit în momentul în care a părăsit imobilul în litigiu, de altfel nici reclamantul nu a dorit acest lucru, întrucât între ei a avut loc un proces de divorț.
Ca urmare, nefiind comodă partajarea imobilului construcție, precum și nici a terenului care ar duce la o fărâmițare excesivă, Curtea va proceda la respingerea recursului declarat ca fiind nefondat.
În ce privește susținerea recurentei referitoare la pronunțarea unei încheieri de admitere în principiu se consideră că prin hotărârea atacată în mod justificat s-a apreciat că nu este obligatorie pronunțarea unei astfel de încheieri în condițiile în care numai o parte a solicitat atribuirea în natură, pârâta solicitând pe parcursul procesului vânzarea la licitație publică iar imobilul nu era comod partajabil în natură, astfel încât se va respinge critica recurentei formulată la necesitatea pronunțării unei astfel de încheieri.
În ce privește petitul privind evacuarea formulat de către reclamant și admis de către instanța de fond și de apel, se constată că în mod nefondat recurenta solicită respingerea acestui petit în condițiile în care a părăsit imobilul din anul 2000, deci cu aproape 10 ani în urmă.
Ca urmare, se va menține hotărârea atacată, considerându-se nefondate criticile formulate în memoriul de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta (), domiciliată în, sat nr.140, județul M, împotriva deciziei civile nr.126 din 19 mai 2009 Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2010.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
4 exp.
29.03.2010
Jud.fond:
Jud.apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Divort. Decizia 522/2009. Curtea de Apel Pitesti | Ordonanță președințială. Decizia 41/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
