Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 17/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 17/2008
Ședința publică de la 19 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda Trif președinte secție
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta mpotriva deciziei civile numărul 321 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul H - Secția civilă în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- intimat Pârât - personal și
- recurent Reclamant - personal și asistat de avocat .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care reprezentantul recurentei depune la dosar concluzii scrise, chitanță reprezentând onorariu avocațial și ca practică judiciară în materie două decizii de care înțelege să se folosească în susținerea recursului promovat.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului pentru motivul prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, modificarea parțială a deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de pârât sub aspectul dreptului de creanță recunoscut prin sentința Judecătoriei D prin care s-a stabilit acest drept în sumă de 30.187,95 lei și modificarea sultei aferente la suma de 14.382 lei în sarcina pârâtului intimat.
Cu cheltuieli de judecată conform chitanței reprezentând onorariu avocațial.
Pe fondul cauzei susține că la motivele de recurs formulate face doar referiri suplimentare și precizări din literatura de specialitate.
Astfel, în lucrarea "Raporturile patrimoniale în dreptul familiei" Editura, profesorul susținea că bunurile dobândite de soți sunt caracterizate ca fiind bunuri comune sau proprii în funcție de momentul dobândirii dreptului de proprietate care se poate situa în timpul sau în afara căsătoriei. Astfel, acest imobil achiziționat în 1976 pe numele intimatului este bun propriu al acestuia lucru care nu s-a contestat dar s-a pus în atenție întinderea dreptului de creanță, instanța de apel a stabilind că dreptul de creanță al reclamantei este în cotă de 1/2 din valoarea ratelor achitate actualizate cu indicele de inflație.
Este elocventă în acest sens părerea autorului amintit care afirmă că părțile cu prilejul partajului unei astfel de locuințe evaluarea ei și a ratelor plătite se face nu la valoarea plătită nominal de părți ci la valoarea reală, de circulație a imobilului în funcție de care se stabilesc ratele de contribuție a soților.
În Decizia nr.2094 anexată în copie la dosar instanța a reținut că ceea ce foștii soți au achitat după data divorțului le conferă un drept de creanță în limita părților din debit achitate de fiecare. Se limitează deci la partea din datorie care se revenea celuilalt soț.
Acest drept de creanță se stabilește la o anumită cotă aferentă ratelor pe care soții le-au achitat la acest imobil. Expertul a calculat corect cota de 23,2215 părți. Această valoare trebuind raportată la valoarea de circulație a imobilului și reprezintă acel drept de creanță reținut de Judecătoria D, respectiv 30.187,95 lei.
În concluzie susține că recursul formulat este admisibil și solicită admiterea acestuia pentru considerentele expuse.
Intimatul, în esență solicită respingerea recursului susținând că a cumpărat apartamentul la prețul de circulație și la dotat cu parchet și faianță și acceptă dreptul de creanță recunoscut recurentei în cotă de parte din valoarea ratelor achitate actualizate cu indicele de inflație.
Instanța în baza actelor și lucrărilor dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.1521/2007, pronunțată de Judecătoria D în dosar nr- a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanta împotriva pârâtului precum și cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional împotriva reclamantei pârâta reconvențională și în consecință:
S-a constat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, prin contribuție egală, următoarele bunuri:
- imobilul situat în intravilanul localității, înscris în CF 86 N, nr. top. 221/1, 221/2, 220 compus din construcție și anexe gospodărești, curte și grădină;
-imobilul înscris în Cf 86 N, nr. top 380/32, compus din teren arabil extravilan;
-construcție cu destinație garaj, situate în D, str. -, în spatele blocurilor 7 și 9.
S-a constatat că valoarea terenului înscris în CF 86 N, nr. top 380/32 este de 9255,6 lei, iar valoarea terenului înscris în CF 86 N, nr. top 221/1, 221/2, 220 este de 22122,5 lei.
S-a constatat că valoarea garajului este de 26.000 lei, iar valoarea construcțiilor din localitatea din CF 86 N, nr.top 221/1, 221/2, 220 este de 45.500 lei.
S-a constatat că valoarea depozitelor bancare actualizate în raport cu rata inflației până la data de 31.03.2007 este de 755 lei, în cotă de parte pentru fiecare.
S-a constatat că reclamanta pârâtă are un drept de creanță asupra apartamentului situat în D, str. -,.9,.2,.9,.4, jud. H corespunzător cotei de 23,2215 parte, adică 30.187, 95 lei.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune prin formarea de loturi în natură, astfel:
Lotul nr.1- format din imobilul teren și construcții, situat în localitatea, înscris în CF 86 N, nr. top 221/1, 221/2, 220, se va atribuit reclamantei pârâte:
Lotul nr.2- format din teren înscris în Cf 86 N, situat în D, str. -, se va atribui pârâtului reclamant.
S-a dispus compensarea sumelor aferente fiecărei părți, iar pentru diferența de 2556,45 lei a fost obligată reclamanta pârâtă către pârâtul reclamant, cu titlu de sultă.
S-a dispus întabularea dreptului de proprietate, astfel dobândit de fiecare parte în cartea funciară, conform raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de expert și raportului de expertiză tehnică în construcții întocmit de expert I, rapoarte ce fac parte integrantă din hotărâre.
În considerentele hotărârii s-a reținut că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuție de parte fiecare imobilul înscris în CF 86 N, cu nr. top. 221/1, 221/2, 220 reprezentând construcție și anexe gospodărești, curte și grădină, cu o valoare de 22.122,5 lei pentru teren și 15.500 lei pentru construcții; imobilul înscris în CF 86 N, cu nr. top 380/32 reprezentând teren arabil intravilan cu o valoare de 9255,6 lei și garaj situat în D, str. -, în valoare de 26.000 lei.
S-a reținut apoi, că părțile au constituit depozite bancare în valoare de 755 lei; că reclamanta a contribuit la achitarea ratelor aferente apartamentului achiziționat de pârât anterior căsătoriei, având astfel un drept de creanță corespunzător cotei de 23, 2215 parte, respectiv suma de 30.187,95 lei, conform expertizei contabile. În conformitate cu art.728 cod civil raportat la art.36 Codul familiei s-a dispus sistarea stării de indiviziune prin formare de loturi și atribuirea lor în natură.
Lotul nr.1, cuprinzând terenul și construcțiile din, s-a atribuit reclamantei, iar lotul nr.2, cuprinzând terenul extravilan din și garajul, s-a atribuit pârâtului, cu motivarea că pârâtul mai deține un apartament în D, astfel că reclamanta este îndreptățită să i se atribuie construcțiile și terenul aferent.
Pentru egalizarea loturilor, reclamanta a fost obligată la o sultă de 2556,45 lei.
Împotriva hotărârii a declarat apel reclamanta solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâtului să-i plătească o sultă de 14.381,40 lei. Aceasta a atacat cu recurs și încheierea din 28.06.2007 a Judecătoriei D prin care i s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, cerere prin care s-a invocat aceleași aspecte ca și în motivarea recursului.
Această motivare (și implicit a recursului promovat împotriva încheierii) face referire la faptul că prima instanță nu a calculat corect sulta ce și-o datorează părțile. Astfel, valoarea lotului 1 atribuit reclamantei este de 68.000 lei, iar valoarea lotului 2 atribuit pârâtului este de 35.663,10 lei, valoarea tuturor bunurilor partajabile fiind de 103.633,10 lei, fiecărei părți îi revine suma de 51.816,50 lei. Pârâtul a primit suma de 35.633,10 lei cu 16.183,40 lei mai puțin decât cota lui de și cum reclamanta are un drept de creanță de 30.187,40 lei, ea este de acord ca din aceasta să se scadă 16.183, 40 lei ce-i revin pârâtului. S-a mai arătat că pârâtul îi datorează J din depozitul bancar existent pe numele și la dispoziția lui, deci 377,50 lei, plus 14.004,00 lei cât reține expertiza, prin urmare 14.381,40 lei. În acest fel, se arată că soluția este greșită atunci când stabilește în sarcina reclamantei o sultă de 2556,45 lei câtă vreme și pârâtul îi datorează 14.381,40 lei.
Sentința a fost atacată cu apel și de către pârâtul, care a solicitat a se modifica hotărârea în sensul de a se reține că valoarea contribuției reclamantei la imobilul său este de 8.082,5 lei (Ron), respectiv din valoarea ratelor și dobânzilor achitate de cei doi, actualizată conform raportului de expertiză, a fi astfel obligată reclamanta să-i plătească o sultă de 23.906,9 lei (Ron). În subsidiar, a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru stabilirea exactă a contribuției procentuale a reclamantei la achiziționarea imobilului pârâtului.
În motivarea apelului a arătat că incorect s-a reținut în favoarea reclamantei un drept de creanță corespunzător unei cote de 23% din valoarea apartamentului din D, bun propriu al pârâtului, deoarece reclamanta are un drept de din valoarea ratelor achitate împreună cu pârâtul, rate ce au fost reactualizate de expertiza contabilă, iar reclamanta nefiind proprietar al imobilului nu poate profita de actuala lui valoare de circulație.
Prin decizia civilă nr.321/2007, Tribunalul H - secția civilă a admis ca fondate apelurile formulate de reclamanta și pârâtul, împotriva sentinței civile. Nr.1521/2007 a Judecătoriei D pe care a modificat-o în parte după cum urmează:
S- constata că valoarea totală a masei partajabile este de 103.633,1 RON.
S-a constatat că reclamanta are un drept de creanță în sumă de 8082,5 RON asupra apartamentului situat în D, str. -,.9,.2,.9,.4, iar valoarea lotului atribuit ei are o valoare totală de 67.622,5 RON.
A fost inclusă în lotul atribuit pârâtului suma de 755 RON, reprezentând un depozit bancar, astfel încât valoarea lotului atribuit acestuia este de 36.010,6 RON.
A fost obligată reclamanta la plata unei sulte în sumă de 7.723,45 RON, în favoarea pârâtului.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 103,35 RON cheltuieli de judecată în primă instanță, în favoarea reclamantei.
Au fost menținute în rest dispozițiile hotărârii atacate și a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamantă împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 28.06.2007, pronunțată de Judecătoria
A fost obligată reclamanta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel, în favoarea pârâtului.
Pentru a hotărî în acest mod, Tribunalul a reținut următoarele:
În ce privește apelul reclamantei, acesta se găsește fondat sub aspectul vizând valoarea actuală a depozitului bancar de 755 lei, care sumă, în dispozitivul hotărârii, nu a fost inclusă în nici un lot, însă din calcule ar putea rezulta că J din sumă ar fi fost luată în considerare pentru fiecare parte.
Prin urmare, neincluderea în vreun lot a valorii depozitului bancar existent pe numele pârâtului și la dispoziția lui exclusivă, câtă vreme acest depozit are caracter de bun comun, este nelegală.
Astfel apelul reclamantei a fost admis și ținându-se seama de faptul că ea nu este titular al depozitului și nu are nici drept de lichidare a lui, suma de 755 lei s-a inclus în lotul nr.2 atribuit pârâtului. Drept consecință, valoarea întregului lot al acestuia a fost stabilită la suma de 36.010,6 lei (Ron) și cuprinde pe lângă suma de 755 lei, terenul cu nr. top 380/32 și garajul.
Apelul declarat de pârâtul a fost admis ca fondat sub aspectul dreptului de creanță recunoscut reclamantei.
Apartamentul din D achiziționat de pârât înaintea căsătoriei, a fost cumpărat cu preț de protecție, iar achitarea unor rate de părți după încheierea căsătoriei, duce la recunoașterea unui drept de creanță în favoarea reclamantei, drept ce reprezintă din cuantumul ratelor achitate împreună și actualizate ca valoare conform indicelui de inflație și nu la o cotă de 23,22% din valoarea de circulație a apartamentului, așa cum eronat a reținut prima instanță.
În consecință, a fost admis apelul pârâtului și s-a modificat parțial hotărârea, în sensul că dreptul de creanță al reclamantei reprezintă suma de 8082,5 lei (Ron) conform expertizei contabile. Potrivit răspunsului la obiectivul nr.7 al expertizei, în timpul căsătoriei, părțile au achitat împreună rate la apartament, ce însumează 5,8156 lei, care actualizată cu rata inflației la 31.03.2007, reprezintă 16.165 lei. Prin urmare dreptul de creanță recunoscut reclamantei este de din această sumă, respectiv 8.082,5 lei.
Sentința a fost modificată astfel și cu privire la sulta ce și-o datorează părțile, sultă care, în urma modificărilor mai sus arătate, nu mai putea fi de 2556,45 lei, cât s-a prevăzut de prima instanță.
Așadar pentru egalizarea loturilor atribuite părților și cu luarea în calcul și a dreptului de creanță al reclamantei ce trebuie plătit acesteia de pârât, s-a stabilit o sultă de 7.723,25 lei (Ron) în sarcina reclamantei și în favoarea pârâtului.
La calculul sultei s-a ținut seama de valoarea lotului reclamantei de 67.622,5 lei (Ron) și de valoarea lotului pârâtului de 36.010,6 lei (Ron) pentru a căror egalizare e necesară o diferență de 15.805, 95 lei în sarcina reclamantei, iar după scăderea din această sumă a dreptului de creanță al reclamantei de 8082,5 rezultat sulta de 7723,45 lei ce urma a fi achitată de reclamantă pârâtului.
În ce privește cheltuielile de judecată ale părților în prima instanță, sentința s-a modificat în sensul că pârâtul a fost obligat să achite reclamantei suma de 103,35 lei (Ron) (onorariile de avocat compensându-se și ținându-se seama de faptul că reclamanta a suportat onorariu expertize cu 201,7 lei mai mult ca pârâtul), conform art.276 Cod procedură civilă.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței atacate.
Apelul reclamantei declarat împotriva încheierii de respingere cererii de îndreptare a erorii materiale a fost respins ca nefondat, deoarece sentința nu a cuprins erori materiale, ci erori de interpretare a probelor dosarului.
Potrivit art.276 Cod procedură civilă reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului suma de 200 lei (Ron) reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva deciziei civile nr.321/2007 a Tribunalului H - secția civilă a declarat recurs în termen și legal timbrat, reclamanta, solicitând modificarea parțială deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de pârât cu privire la cuantumul dreptului de creanță în sumă de 30.187,95 lei, corespunzător sporului de valoare al imobilului situat în D, str. -,.9,.2,.4,.9, județul
În expunerea motivelor de recurs se arată că recunoașterea unui drept de creanță în cotă de parte din valoarea ratelor achitate, actualizate cu indicele de inflație și nu la o cotă din sporul de valoare al imobilului de la data partajului reprezintă o soluție greșită și inechitabilă.
Cu ocazia partajului, valoarea ratelor achitate de foștii soți în timpul căsătoriei la apartamentul unuia din ei trebuie calculată la valoarea reactualizată a lor motivat de creșterea valorii apartamentului, de care, altfel ar profita numai soțul proprietar.
De altfel, este de principiu că, la efectuarea partajului bunurilor comune ale soților trebuie luată în considerație valoarea pe care o au aceste bunuri la data când s-a introdus acțiunea de împărțire, iar nu valoarea lor de la data la care a luat naștere starea de devălmășie.
În drept, au fost invocate disp. art.304 pct.9 și 312 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând în esență următoarele:
Apartamentul este bun propriu achiziționat de pârât în baza Legii nr.4/1973, în baza unui contract de construire. Întrucât o parte din rate au fost achitate în perioada căsătoriei urmează că reclamanta este îndreptățită să primească cota de din valoarea acestor rate și a dobânzilor plătite în cuantum reactualizat cu rata inflației.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu în limitele prevăzute de art.306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma:
În speță reclamanta nu a putut dobândi asupra imobilului în litigiu un drept real, ci a devenit titulara unui simplu drept de creanță asupra ratelor achitate pe durata căsătoriei.
Ca urmare, obligația de restituire a debitului de către pârât, nu este supusă dispozițiilor speciale privind partajarea bunurilor comune, așa cum în mod greșit se susține de către recurentă, dreptul său de creanță neavând nici o legătură în sporirea valorii imobilului.
Cu alte cuvinte, fiind doar titulara unui drept de creanță, reclamanta nu poate fi beneficiara sporului de valoare a imobilului, așa cum nu i s-ar fi putut opune nici o eventuală scădere a valorii acestuia.
Principiul stabilirii valorii de circulație a bunului de la data partajului este aplicabil doar în această materie, pentru a asigura egalitatea în drepturi a părților și echitatea partajului iar nu și pentru situațiile în care părțile nu au calitatea de proprietari.
Pe cale de consecință în mod corect Tribunalul a apreciat că reclamantei i se cuvine doar cota de din cuantumul ratelor achitate în timpul căsătoriei, reactualizate cu indicele de inflație iar nu cota de 23,225 din valoarea actuală de circulație a apartamentului, așa cum în mod eronat a reținut prima instanță.
Așa fiind, cum decizia criticată este legală și temeinică sub toate aspectele, recursul urmează a fi respins ca nefondat conform prevederilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Întrucât intimatul nu a făcut dovada unor cheltuieli de judecată în recurs, acestea nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.321/A din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul H - secția civilă.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. /dact.
2ex/15.05.2008
și
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda Trif
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
