Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 5/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 5/FM
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2009
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Irina Bondoc
JUDECĂTORI: Irina Bondoc, Paulina Georgescu Daniela Petrovici
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtulprin procurist, domiciliat în comuna, județul T, împotriva deciziei civile nr. 82 din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în comuna,-, județul M, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul pârât prin d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 121-07590 din 24.10.2008, depusă la dosar, lipsind intimata reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și timbrat cu taxă judiciară de timbru de 6 lei, conform chitanțelor nr. - din 12.05.2008 (2 lei), nr. - din 5.08.2008 (1 leu), nr. - din 5.08.2008 (1 leu), nr. - din 30.089.2008 (2 lei) și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data 7 ianuarie 2009, prin serviciul registratură, intimata reclamantă a depus cerere prin care solicită ca instanța să procedeze la soluționarea cauzei, învederând că între părți nu există niciun fel de discuții în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, după care:
Apărătorul recurentului învederează faptul că între părți nu s-a putut încheia tranzacția în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă. Totodată, arată că nu are acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului pârât, având cuvântul asupra recursului, critică hotărârile recurate întrucât la pronunțarea hotărârii instanțele nu au avut în vedere dispozițiile art. 67311Cod procedură civilă. Învederează că niciuna dintre părți nu a solicitat atribuirea imobilului în litigiu în natură, astfel că ne aflăm în situația prevăzută de art. 67311Cod procedură civilă, când instanța trebuia să dispună vânzarea imobilului. Solicită ca instanța să aibă în vedere împrejurarea că pârâtul,cu ocazia interogatoriului, la întrebarea nr. 5 arătat că nu dorește atribuirea imobilului în natură, fiind de acord cu vânzarea acestuia și împărțirea banilor obținuți din vânare între cele două părți. Referitore la valoarea imobilului, apreciază că acesta este supraevaluat și nu s-ar putea vinde cu suma de 900.000.000 lei (vechi).
Referitor la bunurile mobile, arată că acestea i-au fost atribuite în totalitate recurentului pârât. În ce privește valoarea acestora, apreciază că au fost supraevaluate iar cu privire la teracotă, aceasta reprezintă sursa de încălzire a imobilului și apreciază că prețul ei se reflectă în prețul imobilului.
Având în vedere că instanțele nu au respectat dispozițiile art. 67311Cod procedură civilă și nu au soluționat cauza sub toate aspectele invocate, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Totodată, solicită obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată Judecătoriei Tulcea la 20 septembrie 2006 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul pentru a se dispune împărțirea bunurilor mobile dobândite în timpul căsătoriei, precum și a unui imobil situat în comuna, județ
In motivare, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la 26 octombrie 1985, iar prin sentința civilă nr. 693 din 15 martie 2004 Judecătoriei Vișeu de, căsătoria a fost desfăcută, însă în timpul căsătoriei au dobândit, în cote egale, un imobil și bunuri mobile.
Prin încheierea din 15 iunie 2007, Judecătoria Tulceaa admis în principiu cererea formulată și a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote de fiecare, o casă de locuit și teren aferent de 2069. în intravilanul comunei, județ T, un teren arabil în suprafață de 5000. situat în extravilanul aceleași localități și bunuri mobile.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 234 din 30 ianuarie 2008 s-a dispus împărțirea bunurilor comune în valoare de - lei, prin atribuirea lor în întregime pârâtului, cu obligarea acestuia la plata către reclamantă a unei sulte de 521.475 lei, precum și a sumei de 1231,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut că prin raportul de expertiză tehnică - expertul întocmit în cauză, s-a stabilit valoarea de circulație a imobilului situat în intravilanul comunei
, județ T, compus dintr-o casă de locuit și terenul aferent în suprafață de 2069. la suma de 88615 lei, dar și că părțile au renunțat la împărțirea terenului situat în extravilan.
S-a mai subliniat că, în ceea ce privește bunurile comune se va reține valoarea acestora din cererea completatoare, exceptându-le pe cele pentru care cu ocazia luării interogatoriului pârâtul a precizat o altă valoare, avându-se în vedere această valoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru modalitatea de formare și atribuire a loturilor.
Prin decizia civilă nr. 82 din 11 iunie 2008 Tribunalul Tulceaa respins ca nefondat apelul pârâtului.
În considerentele hotărârii pronunțate în apel s-a reținut că instanța de fond a procedat corect când a atribuit toate bunurile din masa de partaj către pârât deoarece bunurile au rămas în posesia acestuia după plecarea reclamantei din domiciliu, imobilul fiind închiriat ulterior către diverse persoane.
În privința imobilului, tribunalul a reținut că în mod corect i-a fost atribuit pârâtului, fără să se procedeze la o scoatere în vânzare a acestuia, așa cum s-a solicitat, pentru că pârâtul este cel care deține în prezent imobilul, iar o vânzare a imobilului prin intermediul executorului judecătoresc nu a fost acceptată de reclamantă.
Cu privire la critica referitoare la cheltuielile de judecată, s-a reținut justa obligare a pârâtului la J din sumele plătite de reclamantă cu acest titlu, conform cotei de contribuție reținute la dobândirea bunurilor comune.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelantul pârât, susținând că nelegal instanțele i-au atribuit toate bunurile mobile și imobile dobândite de părți, fiind încălcat principiul împărțirii în natură.
Arată recurentul că, prin împărțirea în natură a bunurilor, nu se mai pune problema subevaluării sau supraevaluării bunurilor, fiecărei părți urmând a-i reveni, în mod egal, bunuri din fiecare categorie. Susține că nu poate fi obligat să primească toate bunurile mobile cu justificarea că nu se pot transporta bunurile pe o distanță de 1000 km.
Precizează că instanțele nelegal nu au încuviințat cererea sa de scoatere la vânzare a casei și terenului și împărțirea sumei obținută din vânzare, pârâtul arătând că nu poate plăti suma stabilită cu titlu de sultă.
Examinând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele invocate de pârât, Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâtul, arătând că, în privința modalității de împărțeală, solicită să i se atribuie pârâtului toate bunurile mobile și imobilul și să i se plătească valoarea cotei de 50% care îi revine din bunurile comune.
La rândul său, pârâtul a solicitat ca partajarea bunurilor să se facă în natură sau, în privința imobilului, prin scoaterea lui la vânzare și împărțirea prețului obținut.
Potrivit art. 6735alin. 2 teza I Cod procedură civilă, instanța va face împărțeala în natură, în acest temei ea procedând la formarea loturilor și la atribuirea lor. Acest text stabilește regula în materia împărțirii unor bunuri aflate în coproprietate, excepția de la această regulă fiind situația în care bunul nu este comod partajabil în natură (art. 67310Cod procedură civilă) ori nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului (art. 67311Cod procedură civilă).
În speță, atribuind pârâtului toate bunurile mobile, cu motivarea că ele sunt într-o stare avansată de degradare, instanțele au nesocotit regula partajării în natură consacrată de art. 6735cod procedură civilă, pronunțând din acest motiv o soluție nelegală. În legătură cu acest aspect, în practica judiciară s-a reținut constant că este inadmisibil ca, fără consimțământul copărtașilor, să se atribuie unuia dintre ei toate bunurile în natură, iar altora numai contravaloarea părții ce li se cuvine, atât timp cât este posibil să se dea fiecăruia bunuri în aceeași cantitate și de aceeași natură sau valoare.
Partajarea în natură a bunurilor mobile era posibilă în speță, iar starea lor de degradare nu poate constitui o justificare pentru atribuirea lor copărtașului căruia i s-a atribuit locuința. Sigur că, în măsura în care se dovedește că bunurile au suferit un proces de uzură imputabil numai pârâtului, valoarea uzurii îi poate fi imputată acestuia, dar nu prin atribuirea către el a tuturor bunurilor.
Hotărârile instanțelor sunt nelegale și sub aspectul atribuirii către pârât a imobilului bun comun situat comuna, jud.
Luând act de cererile părților cu privire la atribuirea imobilului, instanțele trebuiau să constate că nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului, situație în care deveneau incidente dispozițiile art. 67311Cod procedură civilă potrivit cu care instanța, prin încheiere, dispune scoaterea în vânzare a bunului, stabilind totodată dacă vânzarea se va face de către părți prin bună învoială ori de către executorul judecătoresc.
Instanțele, nesocotind prevederile textului legal menționat, au atribuit nelegal imobilul unui copărtaș care nu a dorit atribuirea lui, hotărârea fiind și pentru acest motiv, nelegală.
În concluzie, se constată că, în privința bunurilor mobile, sunt aplicabile prevederile art. 6735Cod procedură civilă, iar în privința imobilului sunt aplicabile prevederile art. 67311Cod procedură civilă și pentru desăvârșirea partajului cu respectarea prevederilor legale menționate, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, coroborat cu art.312 alin. 5 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul și va casa decizia tribunalului și sentința judecătoriei, cu consecința trimiterii cauzei pentru finalizarea partajării bunurilor comune conform cotelor și componenței masei deja stabilite prin aceste hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de pârâtulprin procurist, domiciliat în comuna, județul T, împotriva deciziei civile nr. 82 din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în comuna,-, județul
Casează decizia și sentința și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Tulcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 ianuarie 2009.
Pt. Președinte JUDECĂTORI: Irina Bondoc, Paulina Georgescu Daniela Petrovici
- -
aflată în concediu de odihnă - -
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează - -
Președintele instanței,
Grefier,
- -
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red./dact. dec. jud. -/24.03.2009
dispozitiv gref. -
4 ex./25.03.2009
Președinte:Irina BondocJudecători:Irina Bondoc, Paulina Georgescu Daniela Petrovici
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
