Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 17/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE Nr. 17
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
- - - JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
- - - judecător
Grefier
*********************
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 17 ianuarie 2008, consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, pronunțare amânată la data de 24 ianuarie 2008 și apoi la data de 25 ianuarie 2008, conform încheierilor de ședință de la aceste date, ce fac parte integrantă din prezenta decizie, privind recursul declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 275 A din data de 22.06.2007 pronunțată de Tribunalului Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă.
Deliberând,
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1891/16.03.2007 pronunțată de Judecătoria Tg. - în dosarul nr- - nr. format vechi 4353/ M/2006, s-a admis acțiunea principală formulată de reclamantul împotriva pârâtei . S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă împotriva reclamantului pârât.
S-a luat act de renunțarea reclamantului la precizările formulate prin acțiunea principală.
S-a constatat că părțile au dobândit împreună, în timpul căsătoriei cu o contribuție egală de 50 % fiecare, următoarele bunuri mobile și imobile: un apartament situat în Tg. - J, b- -,.25,. A,.3,.12, județul G în valoare de 108.750 lei, o mașină de spălat marca, în valoare de 400 lei, o ladă frigorifică marca, în valoare de 400 lei, o mobilă de hol"" în valoare de 400 lei, comodă sufragerie în valoare de 100 lei, dulap hol în valoare de 300 lei, masă bucătărie în valoare de 70 lei, două scaune în valoare de 20 lei, TV marca în valoare de 200 lei, plapumă de lână, în valoare de 40 lei, garnitură de pat în valoare de 10 lei, 2 covoare ovale, pe fond maro în valoare de 60 lei, aragaz "" cu 4 ochiuri în valoare de 50 lei, frigider "Arctic" în valoare de 100 lei, aspirator marca "" în valoare de 50 lei, fier de călcat marca "Philips" în valoare de 50 lei, mobilă bucătărie în valoare de 500 lei, mobilă dormitor în valoare de 900 lei, birou de lucru în valoare de 300 lei, 2 scaune în valoare de 20 lei, lustră dormitor în valoare de 15 lei, lustră bucătărie în valoare de 7 lei, covor dormitor în valoare de 30 lei, plapumă din lână în valoare de 40 lei, garnitură de pat în valoare de 10 lei, o lustră în valoare de 20 lei, o aplică cu 4 becuri în valoare de 15 lei, o aplică cu 1 în valoare de 7 lei,un cuier de perete cu ladă de pantofi în valoare de 70 lei, veselă: set complet de porțelan pentru masă în valoare de 5 lei, un serviciu cafea de 6 persoane în valoare de 7 lei, un serviciu incomplet de cafea și unul incomplet de ceai în valoare de 10 lei, 5 pahare de apă în valoare de 3 lei, 4 pahare de Ť. cu picior în valoare de 2 lei, o sticlă cu 5 pahare de Ť. în valoare de 4 lei, o oală de inox cu sticlă termorezistentă în valoare de 40 lei, o tigaie teflon cu sticlă în valoare de 5 lei, o tavă de friptură de email în valoare de 7 lei.
S-a constatat că în timpul căsătoriei cei doi soți au contractat:
1) un împrumut în valoare de 41.290,60 lei pentru achiziționarea apartamentului, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 8735/10.10.2005, achitat după cum urmează:
- suma de 7458 lei achitată de cei doi soți împreună.
- suma de 2073,78 lei achitată exclusiv de reclamant.
- suma de 31.758,82 lei ce trebuie achitată până la plata integrală a împrumutului.
2) un împrumut în valoare de 12.000 lei, contractat la BCR Târgu-J, din care s-a achitat:
- până în luna martie 2006 de către cei doi soți împreună.
- aprilie 2006 - august 2011ratele au fost achitate de reclamant care urmează să le achite și pe viitor.
S-a constatat datorie comună contractată de către cei doi soți în timpul căsătoriei suma de 45.157,31 lei compusă din:
- suma de 2073,78 lei achitată de reclamant în perioada 19.01.2006-16.08.2006.
- suma de 31.758,82 lei ce trebuie plătită până la achitarea integrală a apartamentului.
- suma de 11.324,71 lei reprezentând valoare ce trebuie achitată în perioada aprilie 2006-august 2011.
S-a constatat că valoarea bunurilor ce alcătuiesc masa partajabilă este de 113.017 lei, valoarea datoriilor comune este de 45.157,31 lei, astfel că valoarea supusă partajării este de 67.859,69 lei, fiecărei părți revenind 1/2 din suma respectivă, adică suma de 33.929,84 lei.
Au fost omologate raporturile de expertiză întocmite în cauză de experți tehnici judiciari, și.
S-a dispus ieșirea părților din stare de codevălmășie și s-au atribuit bunurile părților după cum urmează:
RECLAMANT:
S-a atribuit în lotul său următoarele bunuri: un apartament situat în Târgu-J, b- -,.25,. A,.3,.12, județul G în valoare de 108.750 lei,o mașină de spălat marca, în valoare de 400 lei, o ladă frigorifică marca, în valoare de 400 lei, o mobilă de hol "" în valoare de 400 lei, comodă sufragerie în valoare de 100 lei, dulap hol în valoare de 300 lei, masă bucătărie în valoare de 70 lei, două scaune în valoare de 20 lei, TV marca în valoare de 200 lei, plapumă de lână, în valoare de 40 lei, garnitură de pat în valoare de 10 lei, 2 covoare ovale, pe fond maro în valoare de 60 lei, aragaz "" cu 4 ochiuri în valoare de 50 lei, frigider "Arctic" în valoare de 100 lei, aspirator marca "" în valoare de 50 lei, fier de călcat marca "Philips" în valoare de 50 lei, mobilă bucătărie în valoare de 500 lei, mobilă dormitor în valoare de 900 lei, birou de lucru în valoare de 300 lei, 2 scaune în valoare de 20 lei, lustră dormitor în valoare de 15 lei, lustră bucătărie în valoare de 7 lei, covor dormitor în valoare de 30 lei, plapumă din lână în valoare de 40 lei, garnitură de pat în valoare de 10 lei, o lustră în valoare de 20 lei, o aplică cu 4 becuri în valoare de 15 lei, o aplică cu 1 în valoare de 7 lei, un cuier de perete cu ladă de pantofi în valoare de 70 lei, veselă: set complet de porțelan pentru masă în valoare de 5 lei, un serviciu cafea de 6 persoane în valoare de 7 lei, un serviciu incomplet de cafea și unul incomplet de ceai în valoare de 10 lei, 5 pahare de apă în valoare de 3 lei, 4 pahare de Ť. cu picior în valoare de 2 lei, o sticlă cu 5 pahare de Ť. în valoare de 4 lei, o oală de inox cu sticlă termorezistentă în valoare de 40 lei. o tigaie teflon cu sticlă în valoare de 5 lei, o tavă de friptură de email în valoare de 7 lei.
Valoare atribuită: toate bunurile mobile și imobile în valoare de 113.017 lei, datoria comună în valoare de 45.157, 31 lei.
Valoare cuvenită: suma de 33.929,84 lei.
A fost obligat reclamantul să achite pârâtei cu titlu de sultă suma de 33.928,84 lei.
II. PÂRÂTĂ:
Valoare atribuită: o lei, valoare cuvenită: 33.929,84 lei.
Primește cu titlu de sultă de la reclamant suma de 33.929,84 lei.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Târgu - reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei.
A mai arătat reclamantul că apartamentul mai sus menționat este cumpărat în timpul căsătoriei cu plata în rate conform contractului de vânzare cumpărare nr. 8735 din 10.10.2005 fiind obținut în baza Legii 562/2004 privind autorizarea instituțiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională de a vinde personalului propriu locuințe de serviciu.
A invocat reclamantul că apartamentul îi aparține în exclusivitate și nu poate face obiectul înstrăinării, fiind de acord să-i restituie pârâtei din contravaloarea avansului și a ratelor achitate.
De asemenea, a mai precizat reclamantul că pentru plata avansului s-a contractat un credit pentru nevoi personale din care s-a achitat suma de 20.000.000 lei ROL, urmând ca restul creditului să-l plătească în termen de 6 ani.
La data de 21.04.2006, pârâta prin apărătorul ales avocat a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu înțelegerea formulată de reclamant în cererea de chemare în judecată privind partajarea bunurilor mobile.
De asemenea, pârâta a arătat că nu este de acord cu suma de 20.000.000 lei propusă de către reclamant, reprezentând suma propusă de către reclamant pentru despăgubirea reclamantei.
A invocat pârâta că apartamentul din litigiu este un bun comun, fiind obținut în timpul căsătoriei și deși nu este achitat în totalitate, ar trebui să-i fie atribuit în lotul său deoarece minora i-a fost încredințată spre creștere și educare.
Sub aspect reconvențional pârâta reclamantă a solicitat aducerea la masa de împărțit a următoarelor bunuri mobile: lustre, cuier hol și veselă.
În contraprobă, pârâta a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri, respectiv chitanțe, facturi fiscale.
În ședința publică din data de 05.05.2006 părțile au solicitat instanței încuviințarea probei testimoniale cu doi martori, pentru fiecare parte, pentru a face dovada îmbunătățirilor realizate de reclamant la apartamentul din litigiu.
De asemenea, reclamantul a solicitat instanței încuviințarea unei expertize pentru identificarea și evaluarea bunurilor menționate în cererea de chemare în judecată.
La termenul din data de 19.05.2006, reclamantul a declarat că renunță la martorii ce i-au fost încuviințați anterior de către instanță (fila 56).
Inițial părțile s-au înțeles cu modalitatea de partajare a bunurilor propusă de către reclamant în cererea de chemare în judecată (fila 91), însă ulterior reclamantul nu a mai fost de acord cu această modalitate și a solicitat instanței efectuarea unei expertize pentru identificarea și evaluarea bunurilor (fila 280).
În ședința publică din data 16.06.2006, reclamantul a solicitat completarea cererii de chemare în judecată în sensul majorării lotului său, cu contravaloarea manoperei la îmbunătățirile realizate la apartament.
Ulterior reclamantul a renunțat la cererea prin care a solicitat majorarea lotului său cu contravaloarea manoperei la îmbunătățirile realizate la apartamentul din litigiu ( fila 10 din vol. II al dosarului).
La cererea părților instanța a încuviințat în cauză efectuarea unor expertize specialitatea construcții, în specialitatea contabilitate și a unei expertize în specialitatea evaluării bunuri fiind numiți în cauză experții, și.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert tehnic, a fost calculată suma pe care cei doi soți au achitat-o împreună în timpul căsătoriei, reprezentând contravaloarea ratelor pentru apartamentul din litigiu, achiziționat prin contractul de vânzare cumpărare, nr. 8735 din 10.10.2005 atașat la fila 5 din dosar, suma de bani achitată în exclusivitate de către reclamant, precum și suma care mai trebuie achitată până la data achitării integrale a apartamentului respectiv.
După depunerea reportului de expertiză de către expert tehnic judiciar, reclamantul a mai depus la dosarul cauzei alte chitanțe privind achitarea de către acesta a altor trei rate la creditul respectiv, motiv pentru care la filele 141 și 142 din dosar s-a depus raportul de expertiză refăcut.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic juridic a fost identificat apartamentul din litigiu și evaluat acesta în funcție de prețul actual de circulație.
După depunerea raportului de expertiză s-au formulat obiecțiuni de către pârâtă atașate la fila 95 din dosar care au fost încuviințate de către instanță, răspunsul la acestea fiind întocmit de către expert și atașat la dosarul cauzei.
Prin raportul de expertiză întocmit de către expert tehnic au fost identificate și evaluate bunurile mobile menționate în cererea de chemare în judecată și în cererea reconvențională, stabilindu-se că valoarea bunurilor mobile din acțiunea principală este de 4072 lei și a celor din cererea reconvențională de 195 lei.
La data de 05.03.2007, reclamantul a mai depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură o precizare la acțiunea de partaj, la care a renunțat în ședința publică din data de 09.03.2007.
Împotriva sentinței a declarat recurs, calificat ulterior ca fiind apel, apelantul reclamant. A invocat în motivele de apel că nu a fost stabilită corect masa partajară, precum nici cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor, drepturilor proprii ale părților, datoriile comunității de bunuri.
A susținut cu privire la apartament că este proprietatea sa exclusivă, fiind dobândit în calitatea sa de angajat al și ca atare, la masa partajară se putea include doar un drept de creanță reprezentat de avansul din prețul locuinței și cele trei rate lunare achitate până la data pronunțării divorțului.
A invocat în cel de-al doilea motiv de apel că nu s-a soluționat legal de instanța fondului nici regimul creditelor, al îmbunătățirilor, al cotei de dobândire pentru fiecare parte, al datoriilor comune. Că, pe lângă creditul din 26.08.2005, folosit și la achitarea avansului de 7000 lei RON a ratelor, a unor îmbunătățiri, a mai folosit un alt credit personal de 45 milioane lei ROL, contract de credit nr. 4798/27.10.2003, tot de la BCR, din care în timpul căsătoriei a achitat 26 rate, în valoare totală de 4662 lei RON, iar celelalte 10 rate în valoare de 1860 lei RON le-a achitat după încetarea căsătoriei, acestea fiind datorii comune ale comunității de bunuri, achitate integral de către reclamant.
Că, din cele 72 rate ale împrumutului de 120 milioane lei ROL, în timpul căsătoriei a achitat doar 4 rate, iar diferența de 68 rate ( cu dobânzi ) adică 13303 lei RON sunt datorii comune, căzute în sarcina reclamantului.
Că, prin descoperirea de cont și redimensionarea în cont pe bancar de la BANK a mai obținut suma totală de 1400 lei RON, iar sumele respective și datoriile precizate, inclusiv investițiile au fost menționate în întâmpinarea la cererea reconvențională a pârâtei.
Cu privire la sumele compensatorii, încasate de către pârâtă, a menționat că au fost folosite de aceasta în interes propriu, pârâta în perioada 2002-2004 neavând serviciu.
Tribunalul Gorj prin decizia nr. 275/A/22 iunie 2007 respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 1891/16.03.2007 pronunțată de Judecătoria Tg - J în dosarul nr-.
A fost obligat apelantul reclamant la 400 lei cheltuieli de judecată în apel, față de intimata pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel instanța a avut în vedere următoarele considerente:
Din probele administrate a rezultat că locuința a fost achiziționată prin cumpărare în timpul căsătoriei, în baza Legii 562/7.12.2004, aceasta fiind fostă locuință de serviciu. Art. 2 din aceeași lege arată că poate cumpăra o singură locuință de serviciu titularul contractului de închiriere, excepție făcând potrivit art. 2 alin. 2 titularul contractului de închiriere dacă el sau soțul,ori copilul aflat în întreținere dețin o locuință proprietate personală.
Art. 3 din leg. 562/7.12.2004 reglementează modalitățile în care poate fi cumpărată o astfel de locuință, respectiv cu plata integrală a prețului, iar cea de-a doua modalitate, cu plata în rate.
Regimul juridic de bun comun al apartamentului nu poate fi schimbat în bun propriu de aspectul că acesta a fost cumpărat doar de titularul de contract de închiriere, de vreme ce bunul a fost cumpărat în timpul căsătoriei, precum nici de modalitatea de achiziționare a apartamentului cu plata în rate, dar nici de constituirea ipotecii.
Prin această ipotecă instituția publică și-a garantat încasarea prețului și tot ca o garanție a încasării prețului de către instituția publică s-a prevăzut în lege și interdicția înstrăinării imobilului până la achitarea prețului locuințelor cumpărate în rate, dispozițiile art. 7 alin. 1 din lege fiind o veritabilă garanție a recuperării totale a prețului imobilului, fără a afecta regimul de bun comun al bunului dobândit în timpul căsătoriei, conform art. 30. fam.
Așadar, s-a reținut de către tribunal că prin vânzare, apartamentul și-a pierdut calitatea de locuință de serviciu, devenind bun comun, iar interdicția înstrăinării până la achitarea ratelor nu are altă valoare decât aceea de a garanta încasarea prețului, de vreme ce o astfel de interdicție este prevăzută de legea sus citată, doar pentru acele locuințe care au fost contractate a fi vândute cu plata în rate, interdicția nefăcând referire și la cele cumpărate cu plata integrală.
A fost soluționat legal de către instanță și regimul creditelor, al cotei de dobândire și al datoriilor comune.
Cât privește cota de contribuție, corect s-a reținut de către instanța de fond ca fiind de pentru fiecare parte, neavând relevanță că în perioada 2002-2004 intimata pârâtă a avut contractul de muncă desfăcut, de vreme ce aceasta a beneficiat de sume compensatorii, nedovedindu-se că acestea au fost folosite în interes propriu, așa cum susține apelantul reclamant.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, se constată de tribunal că cele invocate în acel motiv de apel se găsesc în precizarea de acțiune de la fila 18 din dosarul de fond, volumul II, din data de 5.03.2007, precizări care au fost puse în discuție de către instanță, care a apreciat că pentru verificarea acestora este necesară administrarea de noi probatorii, situație în raport de care, așa cum rezultă din încheierea din 9.03.2007 reclamantul a declarat că renunță la precizarea depusă la acțiunea de partaj, prin serviciul registratură, la data de 5.03.2007.
În ședința publică din 16.06.2006 reclamantul a solicitat completarea cererii de chemare în judecată, în sensul majorării lotului său cu contravaloarea manoperei la îmbunătățirile realizate la apartament.
Ulterior însă, prin declarația de la fila 10 aflată în volumul II al dosarului instanței de fond, reclamantul a renunțat la această cerere, astfel că față de această renunțare, apelantul reclamant nu poate reveni la instanța de apel, fiind incidente dispozițițiile. art. 294(1) pr. civ. conform cărora în apel nu se pot face cereri noi, iar instanța de fond a respectat principiul disponibilității părților.
Împotriva acestei decizii ca și împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamantul criticând-o ca fiind nelegală.
În motivarea recursului s-a arătat că: instanța de fond trebuia să pronunțe o încheiere de admitere în principiu care, chiar dacă nu este obligatorie, complexitatea problematicii în cauza de față impunea pronunțarea unei astfel de încheieri. Altfel, soluționarea litigiului a fost lăsată la latitudinea arbitrajului experților desemnați, care s-au transformat în judecătorii cauzei.
Prin urmare, s-a solicitat admiterea recursului, casarea tuturor hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei la instanța competentă pentru a se pronunța mai întâi o încheiere de admitere în principiu și apoi o hotărâre prin care să se dezlege fondul cauzei, pronunțându-se asupra tuturor problemelor litigioase fără îngreunarea, pentru recurent, a situației anterioare.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea tuturor hotărârilor.
În continuare, s-a arătat că: ambele instanțe, considerând că apartamentul dobândit de către reclamant prin contractul nr. 8735/10 oct. 2005, în baza unei legi speciale ar fi bun comun, nu au soluționat în mod legal natura juridică a acestui imobil. Chiar dacă apartamentul a fost dobândit în timpul căsătoriei, el nu este bun comun, având inițial destinația specială de locuință de serviciu, în virtutea calității reclamantului de lucrător în cadrul, dobândirea sa fiind strict legată de exercitarea profesiei.
Respectivul apartament nu intră în circuitul civil normal, nerestrictiv, ci are un regim specific, diferențiat de cel normal, derogatoriu de la dreptul comun. Aceste aspecte nu au fost analizate de către instanțele de fond, apreciindu-se că, în mod automat, apartamentul este bun comun, ca orice locuință din circuitul civil.
S-au mai invocat și alte caracteristici specifice contractului în cauză: constituirea unei ipoteci preferențiale asupra locuinței până la achitarea tuturor ratelor, faptul că, în situația rezilierii contractului apartamentul redevine în proprietatea, interdicția înstrăinării apartamentului pe perioada de plată a ratelor.
Ca urmare, apartamentul a fost evaluat la prețul tehnic și nu la prețul de circulație și nu poate fi înstrăinat pe perioada achitării ratelor.
Recurentul susține că, în condițiile în care din creditul de 120.000.000 lei contractat la BCR s-a achitat doar suma de 76.610.000 lei, prin folosirea unor sume proprii ale reclamantului, nu s-a reținut în masa partajabilă, așa cum ar fi fost corect, această sumă ori cota de 1/6 din valoarea apartamentului.
Se arată că nu s-au avut în vedere toate creditele contractate în timpul căsătoriei și s-a reținut greșit o cotă egală, pentru fiecare parte, la dobândirea bunurilor comune.
Astfel, pe lângă creditul contractat la data de 26 august 2005 (folosit pentru plata avansului la apartament și a primelor rate), recurentul a mai contractat un alt credit personal de 45.000.000 lei la data 27 oct. 2003, din care, în timpul căsătoriei s-au achitat doar 26 de rate, în valoare totală de 4662 RON, rămânând de achitat încă 1860 RON, toate acestea fiind datorii comune achitate integral doar de reclamant iar după despărțirea soților, creditele rămase neachitate au căzut tot în grija sa exclusivă.
În aceeași situație este și descoperirea de cont și redimensionarea pe cont (pe un card bancar) de la Bank de unde a obținut suma de 1400 RON, cu același regim juridic de datorie comună, rămasă tot în sarcina reclamantului).
În aceste condiții, nu este posibil ca pârâta să beneficieze de 90% din valoarea de achiziție a apartamentului, deși avansul și cele trei rate achitate în timpul căsătoriei nu reprezintă decât 22,5% din valoarea de achiziție a apartamentului iar în perioada 2002/2004 pârâta nici nu a avut loc de muncă iar plățile compensatorii le-a folosit doar în interes personal.
S-a mai menționat că nu s-au formulat critici referitoare la valoarea bunurilor mobile iar apartamentul ar trebui estimat doar la prețul de achiziție și nu la prețul de circulație.
La dosar s-au depus: adresa nr. 27987/20 iulie 2007 emisă de BCR - Sucursala G, graficul integral de rambursare credit emis de BCR, Sucursala G la 20 iulie 2007, extras de cont din data de 30 iunie 2005 emis de BCR - Sucursala G, extras de cont pe perioada 28 oct. 2003/30 iunie 2005 și pentru perioada 1 iulie 2005/7 mai 2006, extras de cont din data de 20 iulie 2007, pe perioada 8 mai 2006/31 dec. 2006, grafic inițial rambursare credit 2061.S2 - 29980.3/ROL, grafic inițial rambursare credit 2061.E - 29980.2/ROL, declarația olografă dată de intimată la data de 5 martie 2005, referatul cu propunere de clasare a intimatei, întocmit de Poliția Tg. J, rezoluția nr. 2092P/2005 întocmită de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. J, proces verbal de începere a urmăririi penale din data de 29 aprilie 2005, proces verbal de consemnare a plângerii sau denunțului oral, din data de 25 martie 2005, declarația olografă a numitei dată la 25 martie 2005, declarația dată de recurent la data de 22 iunie 2006, planșe foto din dosarul nr. 167/25 martie 2005 la Poliției mun. Tg. J - Biroul Criminalistic, rezoluția de clasare din data de 11 iulie 2006, în dosarul nr. 2092/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. J, proces verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 25 martie 2005, chitanța cu taxa de timbru, timbru judiciar, copie de pe întâmpinarea la cererea de recurs, delegații avocațiale, acte justificative pentru cheltuielile de transport, concluzii scrise ale părților, dovada efectuării plăților făcute pentru apartament ( set de facturi și chitanțe).
Înainte de primul termen de judecată, la data de 15 august 2007, s-a depus la dosar o precizare la motivele de recurs.
Curtea, verificând hotărârea recurată, în temeiul dispozițiilor art. 312 cod pr. civ. constată recursul nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente.
Prima critică formulată de recurent, referitoare la nepronunțarea în cauză a unei încheieri de admitere în principiu, nu vizează o cauză de nelegalitate a hotărârii, dispozițiile art. 6736alin. 1 lăsând la aprecierea instanței, pentru situația în care se apreciază că nu sunt date suficiente pentru formarea loturilor și ar fi necesare operațiuni de măsurătoare și evaluare, pronunțarea în cauza dedusă judecății, a unei încheieri de admitere în principiu.
Referitor la cea de-a doua critică ce privește greșita aplicare în cauză a dispozițiilor art. 30 alin. 1 cod fam. se rețin următoarele.
Dispozițiile legale sus-menționate instituie regula potrivit căreia sunt comune bunurile dobândite în timpul căsătoriei de către oricare dintre soți, cu excepția acelora pe care legea le declară ca fiind bunuri proprii ale unuia dintre aceștia.
Comunitatea cuprinde bunurile dobândite de către soți în orice mod, astfel încât, cu excepțiile prevăzute expres de lege, este indiferent mijlocul juridic prin care lucrul sau dreptul a intrat în patrimoniul soților, după cum este indiferentă și împrejurarea că în actul de dobândire ar figura ca titular numai unul dintre soți.
Calitatea de bun comun nu trebuie dovedită, fiind prezumată de lege, aceasta fiind însă o prezumție relativă ce poate fi răsturnată prin proba contrară de către acela care are interesul să facă dovada că un anumit bun este, potrivit legii, bun propriu al unuia dintre soți.
In acest sens, în vederea răsturnării prezumției legale sus-menționate, reclamantul a invocat mai multe aspecte referitoare la: destinația inițială a acestui apartament (locuință de serviciu), modalitatea de atribuire și, ulterior, de achiziționare a acestuia (cu plata în rate), modalitatea de stabilire a prețului (raportat la prețul tehnic și nu la cel de circulație) și constituirea unei ipoteci pentru garantarea încasării acestuia. Toate aceste împrejurări au fost avute în vedere și analizate de către instanța de fond și de cea de apel, concluzionându-se că nu sunt în măsură să răstoarne prezumția instituită prin dispozițiile art. 30 alin. 1 cod fam.
Prin urmare, se va respinge și critica referitoare la nesoluționarea, în mod legal, a naturii juridice a acestui imobil.
Cât privește stabilirea cotelor contributive, instanța de fond și cea de apel au stabilit, ca urmare aprecierii și evaluării probelor administrate în cauză, că ambii soți au contribuit la dobândirea bunurilor comune, reținând cote contributive de câte 50% pentru fiecare dintre aceștia.
Instanța de recurs nu poate face reevaluare a probatoriului administrat, calea extraordinară a recursului deschizând doar posibilitatea verificării legalității, nu și a temeinicie hotărârii.
De asemenea, nu poate fi admisă nici susținerea recurentului, potrivit căreia instanțele de fond nu s-au aplecat cu acribie asupra tuturor creditelor contractate în timpul căsătoriei, dat fiind că, la termenul din 9 martie 2007 reclamantul a renunțat la precizarea formulată la data 5 martie 2007, depusă la fila 18 din dosarul de fond - vol. II, prin care acesta solicitase să se aducă la masa bunurilor comune creditele bancare pentru nevoi personale ce au stat la baza cumpărării bunurilor mobile și imobile, respectiv: contractul de credit nr. 4798/27 oct. 2003, încheiat cu BCR - Sucursala G pentru suma de 4.500 lei; contractul de credit nr. 1877/16 august 2005, încheiat cu BCR - Sucursala G pentru suma de 1200 lei; creditul de 1400 lei, ridicat integral la data de 15 februarie 2002 de la Banca Agricolă; suma de 7000 lei, achitată cu chitanța nr. -/10 oct. 2005, reprezentând parte din prețul apartamentului; suma de 18oo lei reprezentând c/v centralei termice; c/v radiator baie, c/v componente montare centrală, c/v taxe achitate pentru constituirea dosarului preliminar instalare gaze, c/v țeavă gaze manoperă instalare, pentru centrala termică; c/v tâmplărie din aluminiu, cu geam termopan.
Această declarație de renunțare este menționată expres în practicaua încheierii pronunțată de Judecătoria Tg. J, încheiere ce face parte integrantă din sentința civilă pronunțată în cauză și care constituie act autentic, în înțelesul art. 1171 cod civil, ce face dovada deplină, până la înscrierea în fals, asupra dispozițiilor și convențiilor ce constată.
De menționat că aceleași cereri cuprinse în precizarea depusă la data de 5 martie 2007 ( la care s-a renunțat, așa cum s-a arătat mai înainte), sunt menționate și în întâmpinarea la cererea reconvențională formulată de reclamantul la data de 17 noiembrie 2006 (/depusă la fila nr. 161 din dosarul de fond - vol. I), astfel că, luând act de renunțarea la judecată, nu se mai impune pronunțarea de către instanțele de fond, asupra aspectelor invocate și a cererilor formulate.
În aceste condiții, respectându-se principiul disponibilității părților și dispozițiile art. 129 alin. 6 cod pr. civ. potrivit cărora judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, nu se mai poate susține că în speță au fost încălcate de către instanță regulile referitoare la sistarea indiviziunii care presupun existența unui activ și pasiv patrimonial și potrivit cărora, în momentul desfacerii căsătoriei, bunurile devălmașe se prezintă ca o unitate, contribuția și datoriile referindu-se la total comunitate.
Prin urmare, față de cele arătate anterior și constatându-se că în cauză nu există motive de ordine publică ce ar putea fi invocate și din oficiu, conform art. 306 alin. 2 cod pr. civ. instanța urmează a respinge recursul ca nefondat.
De menționat că, deși prin precizarea la motivele de recurs depusă la data de 15 august 2007 s-au învederat aspecte noi, nemenționate prin cererea de recurs, nu se mai impune analizarea acestora, constatând că acestea s-au formulat cu mult peste termenul prev. de art. 303 alin. 2 cod pr. civ.
Văzând și dispozițiile art. 274 cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant, împotriva deciziei civile nr. 275 din data de 22.06.2007, pronunțată de Tribunalului Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă.
Obligă recurentul către intimata pârâtă la 728 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. /2 ex./25 februarie 2008
.
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Carmen Tomescu, Ligia Epure
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 277/2009. Curtea de... | Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 1/2010. Curtea... → |
|---|
