Stabilire program vizitare minor. Decizia 277/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 277/R-MF
Ședința publică din 19 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanții: și, domiciliați în comuna cel M, sat, județul A, împotriva deciziei civile nr.130/ din 04 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-reclamantă, lipsă fiind recurentul-reclamant și intimații-pârâți G și.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 3 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 16 februarie 2009, eliberată de Trezoreria Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta-reclamantă procedează la semnarea declarației de recurs și arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, în raport de această precizare, pune în vedere recurentei să indice motivele de nelegalitate invocate prin recurs și acordă cuvântul asupra acestuia.
Recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21.01.2008, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâții G și, să li se încuviințeze să aibă legături personale cu minorul.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt bunicii paterni ai minorului, iar mama acestuia, respectiv pârâta, nu le permite să-l viziteze pe minor și nici nu-i dă voie acestuia să le facă vizite la domiciliu, deși l-au crescut până la vârsta de 7 ani și este foarte atașat de dânșii.
Prin sentința civilă nr.741/09.07.2008, Judecătoria Costeștia respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că, reclamanții sunt bunicii paterni ai minorului -, născut la data de 04.07.1996, iar în urma desfacerii căsătoriei dintre părinții minorului, acesta a fost încredințat spre creștere și educare tatălui său, respectiv pârâtul G, dar de îngrijirea lui s-au ocupat reclamanții.
În anul 2003, minorul - a fost reîncredințat mamei sale, pârâta, motiv pentru care reclamanții nu l-au mai putut vizita.
S-a mai reținut că între reclamanta și pârâtă există o relație tensionată, reclamanta fiind sancționată și contravențional, în temeiul Legii nr.61/1991 republicată, și nu este în interesul minorului să aibă legături cu reclamanții în condițiile solicitate de aceștia, adică în domiciliul lor, deoarece nu este o măsură indicată conformă cu interesul copilului tocmai din cauza stării conflictuale existente între reclamanți și pârâta.
Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
În mod greșit minorul a fost audiat de către instanță în prezența apărătorului pârâtei; instanța de fond nu a luat în considerare conținutul anchetelor sociale efectuate în cauză și nu a ținut cont de relația de afectivitate dintre minor și reclamanți, de faptul că tatăl minorului a fost de acord ca reclamanților să li se permită legătura cu minorul în domiciliul acestora, precum și de depoziția unui martor care nu-i recunoaște pe reclamanți ca fiind bunicii minorului.
La termenul din 04.11.2008 instanța a calificat calea de atac în temeiul art.282 alin.1 Cod procedură civilă ca fiind apel iar prin decizia civilă nr.130/ din 04 noiembrie 2008, Tribunalul Argeșa respins excepția lipsei calității procesuale active și a respins ca nefondat apelul.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut în esență că, minorul a fost reîncredințat mamei sale, tatăl său G fiind de acord cu această încredințare, după care bunicii paterni, reclamanții-apelanți au solicitat să le fie permis să ia legătura cu minorul în domiciliul reclamanților.
Prima instanță a reținut în mod temeinic că, având în vedere relațiile tensionate dintre reclamanți și pârâta, nu este în interesul minorului să se deplaseze în domiciliul apelanților-reclamanți, starea conflictuală dintre părți fiind dovedită cu probele din dosar.
Instanța de fond a reținut în mod temeinic și legal că bunicii se pot prevala de dispozițiile art.43 alin.3 Codul familiei pentru dezvoltarea unei relații firești de rudenie, însă a reținut în același timp că nu este în interesul minorului să aibă legături cu bunicii paterni, în domiciliul acestora, atâta timp cât relațiile dintre bunici și mama minorului sunt tensionate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și, în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Se susține că în mod greșit instanța de apel a luat în considerare proba cu acte prezentată de intimata-pârâtă, în sensul că reclamanta a fost sancționată contravențional de Poliția C în baza Legii nr.61/1991, situație care nu corespunde realității întrucât, deși pe numele recurentei-reclamante a fost încheiat un proces-verbal de contravenție, împotriva acestuia a formulat contestație care, prin hotărârea nr.667/RC/07.11.2008 a fost admisă, instanța dispunând înlocuirea sancțiunii din amendă contravențională în avertisment.
Prin urmare, atât instanța de apel, cât și instanța de fond, nu au dat dovadă de rol activ în aflarea adevărului, încălcând în acest sens dispozițiile art.129 alin.5 Cod procedură civilă.
Se solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, și pe cale de consecință casarea deciziei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Recursul este nul în considerarea următoarelor argumente:
Potrivit art.3021alin.(1) lit. c proc.civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art.306 alin.(3) proc.civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304 proc.civ.;per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 proc.civ. sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.
În speță, deși recurenții au indicat motivele de nelegalitate din art.304 proc.civ. pe care își întemeiază recursul, nu au formulat însă critici, care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art.304 proc.civ.
Modalitatea de motivare a recursului adoptată de recurenți constă practic în redarea istoricului cauzei, prin indicarea obiectului cererii de chemare în judecată, a probelor administrate, cu concluzia finală că hotărârea pronunțată în apel este nelegală și netemeinică, fără însă a arăta în concret în ce constă greșeala instanței de apel.
Succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art.304 proc.civ. în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.
Deși se invoca și lipsa de rol activ al instanței de apel, această critică nu poate fi încadrată in dispozițiile art. 304 pct.5 cod procedură civilă, deoarece vizează modalitate in care instanța s-a pronunțat pe probele administrate cu privire la conduita recurentei, aspect de netemeinicie ce excede investirii instanței.
Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art.304 proc.civ. iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, se va constatata nulitatea recursului, conform art.3021alin.(1) lit.c proc.civ. coroborat cu art.306 alin.(3) proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanții și, domiciliați în comuna cel M, sat, județul A, împotriva deciziei civile nr.130/ din 04 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red./tehnored.
2 ex./04.03.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
