Pensie întreținere. Decizia 104/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2031/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 104
Ședința publică de la 27.01.2010.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr. 688 din 27.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
are ca obiect - pensie întreținere.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 13.01.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat consecutiv pronunțarea cauzei la data de 20.01.2010 și apoi la data de 27.01.2010, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17.10.2008 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 B sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței majorarea cuantumului pensiei de întreținere acordate în favoarea minorilor - și și stabilirea programului de vizitare a minorilor.
Prin sentința civilă nr. 429/23.01.2009, instanța de fond a admis cererea și a dispus majorarea pensiei de întreținere stabilită în sarcina pârâtului prin sentința civilă nr.335/17.01.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului III B în dosarul nr-, de la 202 Ron lunar la 279 Ron lunar în favoarea fiecărui minor: - (ns. Ia 23.11.2001) și (ns. 19.08.2004), începând cu data introducerii cererii - 17.10.2008, până la data majoratului beneficiarilor.
De asemenea, prima instanță a încuviințat ca pârâtul să aibă legături personale cu minorii, la domiciliul tatălui, după următorul program: în a prima săptămână a lunii duminica, între orele 10,00-18,00, ultima săptămână a vacanței de iarnă și primele două săptămâni din vacanța de vară, cu obligarea acestuia de a readuce pe minori la domiciliului mamei.
Pentru a pronunța o astfel de soluție, prima instanță a reținut faptul că minorii, - și sunt copiii pârâtului, iar prin sentința civilă nr. 335/17.01.2007 pronunțată de Judecătoria Sector 3 B în dosar nr-, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.776A/2007 a Tribunalului București și nr.199/2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI, acesta a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoare minorilor în sumă de 404 Ron, respectiv 202 Ron pentru fiecare minor.
Având în vedere art.86 alin.1, 3 Codul familie, dispozițiile art. 94 fam care statuează că "Întreținerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o are si cu mijloacele celui ce urmează aop lăti", precum și faptul că nevoile minorilor au crescut de la data pronunțării sentinței civile nr. 335/17.01.2007 a Judecătoriei Sectorului 3 B, instanța de fond a apreciat cererea ca fiind întemeiată dispunând majorarea pensiei de întreținere stabilită în sarcina pârâtului de 202 Ron lunar la 279,70 Ron lunar în favoarea fiecărui minor.
În ceea ce privește solicitarea de încuviințare de legături personale, prima instanță, în baza art.43 alin.3 Cod Familie, art.41 alin.1 Cod familie art.97 Cod familie și art.2 alin.2, 3 din Legea nr.272/2004 a stabilit că programul de vizitare a copilului se face potrivit principiului că dreptul părintelui trebuie exercitat in raport cu interesul superior al copilului.
Exercitarea acestui drept trebuie, însă, să se facă în așa fel încât să se creeze părintelui posibilitatea de a întreține legături personale reale și directe cu copilul, într-o asemenea manieră încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării acestuia și, totodată, părintele nu trebuie să fie stânjenit de prezența celuilalt părinte, pentru a se putea realiza o comunicare firească, fără nici o restrângere. Limitarea acestui drept reprezintă o situație de excepție și trebuie să aibă o justificare temeinică, cum ar fi situația in care relația stabilită ar avea consecință dăunătoare asupra copilului (art. 14 alin. 1 și 3 și art. 16 din Legea nr. 272/2004).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs (calificat de către tribunal ca fiind apel) apelantul pârât la data de 26.03.2009, criticând sentința pentru următoarele motive: reclamanta nu îi permite să aibă legături personale cu minorii, iar programul de vizitate stabilit nu ține cont de interesul tatălui care s-a ocupat de la naștere de cei doi copii, iar în privința cuantumului pensiei de întreținere se arată că el nu are nici un loc de muncă, apelantul având o serie de datorii contractate.
Prin decizia civilă nr.688/A/27.05.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins apelul, ca nefondat și a respins cererea intimatei de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește programul de vizitare stabilit de către prima instanță, tribunalul a constatat că apelantul formulează o critică "generică" a sentinței pronunțate, arătând că acest program nu ține cont de interesul tatălui care s-a ocupat de la naștere de copiii săi, fără a indica în concret care sunt incovenientele programului stabilit și în ce măsura acesta nu corespunde interesului superior al minorilor.
Pe de altă parte, trebuie subliniat că apelantul pârât nu a propus în fața instanței de fond un program anume de vizitare a minorilor, reclamanta fiind cea care a indicat în cererea de chemare în judecată o variantă de program de vizitate a celor doi minori. Mai mult, prin răspunsul la întrebarea nr.7 la interogatoriul administrat pârâtului la fond, acesta a învederat că este de acord cu programul indicat de către reclamantă. În apel, nu s-a făcut dovada nerespectării acestui program, de către reclamantă, astfel încât tribunalul a apreciat că această critică este nefondată.
În privința celui de al doilea motiv de apel relativ la cuantumul pensiei de întreținere, tribunalul a constatat că soluția instanței de fond este legală și temeinică, având în vedere sumele înscrise în adeverința comunicată instanței de la locul de muncă al pârâtului. De asemenea, nu au fost probate afirmațiile apelantului cu privire la diminuarea mijloacelor sale financiare, ca urmare a contractării unor credite bancare.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea căii de atac exercitate, modificarea în totalitate sau casarea hotărârii recurate, ca netemeinică și nelegală, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, recurentul pârât a arătat că instanța de apel nu i-a dat voie să-și expună pe larg și la modul concret motivele pentru care nu este de acord atât cu majorarea pensiei de întreținere, cât și cu așa-zisul program de vizitare a celor doi minori.
Instanța de apel a ignorat cu bună-știință acte pe care le-a depus la dosarul cauzei pentru motivarea refuzului de a se majora pensia de întreținere.
De asemenea, instanța de apel a încălcat prevederile legale în ceea ce privește programul de vizitare a minorilor, atât ale art.43 alin.3 fam. cât și prevederile art.14 și art.16 pct.2 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
La dosarul cauzei a fost depusă o adeverință eliberată de B, Facultatea de, prin care se dovedește că fiul său, este student la cursurile de zi ale facultății susmenționate. Motivarea intimatei, în sensul că acesta nu locuiește cu recurentului și nu este în întreținerea sa nu are nici un suport real, fiul acestuia neavând un loc de muncă din care să se poată întrețină și să-și poată plăti facultatea.
Față de această împrejurarea, recurentul are obligația morală și legală de a-i facilita un trai decent, de a-l ajuta să-și desăvârșească educația, cel puțin până la absolvirea cursurilor universitare.
Ca atare, majorarea cuantumului pensiei alimentare pentru ceilalți doi copii ai săi, la salariul de profesor de liceu pe care îl are în prezent, ar însemna lipsirea celuilalt fiul al său de drepturile sale și încălcarea acestora.
Recurentul precizează că refuzul său de mărire a pensiei de întreține are cauze obiective și în nici un caz nu este vorba de nepăsare sau de neglijarea propriilor copii.
Referitor la afirmația sa că nu are un loc de muncă, instanța a reținut greșit acest aspect, întrucât recurentul a afirmat că nu are un alt loc de muncă, așa cum a încercat intimata să acrediteze, în afară de locul său de muncă pe care îl are de ani de zile la Grupul Școlar "Electronica Industrială" din B, lucru pe care l-a probat în instanță cu fluturașii de salariu.
Referitor la dreptul de vizitare a minorilor, recurentul a învederat faptul că instanța de apel a ignorat dreptul său de a-și modifica afirmația pe care a făcut-o la interogatoriu, iar, pe de altă parte, instanța de fond nu l-a lăsat nici să precizeze programul pe care l-ar fi dorit și pe care îl consideră normal, încălcând astfel prevederile legale referitoare la un proces just și echitabil, acordând cuvântul doar intimatei prin avocatul care o reprezenta.
Consideră că programul de vizitare pe care intimata îl dorește nu este un program care să fie în concordanță cu interesele superioare ale celor doi minori.
Nu se poate păstra o legătură normală și firească cu copiii, atâta vreme cât nu îi poți vedea decât o dată pe lună, și atunci doar pentru 6 ore.
Este inacceptabil un asemenea program de vizitare, mai ales că trebuia să se țină cont că acești copii sunt puternic atașați de tatăl lor, care i-a crescut, fără nici un ajutor sau interes din partea mamei lor.
De asemenea, este inacceptabil un asemenea program de vizitare cu posibilitatea luării copiilor doar o săptămână în vacanța de iarnă și doar două săptămâni în vacanța de vară, ținând cont de faptul că este profesor și are vacanțe mai lungi decât concediile altor angajați.
Indiferent de aceste lucruri, prin programul de vizitare impus de către instanța de fond și acceptat și de către instanța de apel, se încalcă flagrant atât prevederile legale din Codul familiei, cât și promovarea drepturilor copilului.
Recurentul consideră că un program normal de vizitare ar fi următorul: la fiecare sfârșit de săptămână, de sâmbătă de la ora 10,00 până duminică la ora 18,00, pentru a avea astfel posibilitatea să mențină o relație normală și firească cu copiii, pentru a putea să-i ducă pe aceștia să viziteze anumite obiective turistice și istorice, care le-ar lărgi orizontul cunoașterii, de a putea merge, eventual, cu aceștia în diferite excursii prin care se dezvoltă aptitudinile sportive și se menține starea de sănătate a copiilor, ținând cont și de faptul că este posesorul unui autoturism.
Solicită a se avea în vedere că intimata nu are concediu de 2 luni vara și trei săptămâni iarna, pentru a putea să meargă cu copiii mai mult timp în vacanțe, așa că ar fi indicat ca recurentul să stea cu ei cel puțin o lună din vacanța de vară și 10 zile din vacanța de iarnă.
De asemenea, recurentul solicită un program de vizitare și în celelalte vacanțe școlare, cel puțin câte trei zile, ținând cont că celelalte vacanțe sunt doar de o săptămână, iar printre ele se află și vacanța de Paști, care este o importantă atât pentru copii, cât și pentru adulți.
Consideră acest program ca fiind mai aproape de interesul superior al copiilor minori, un program care ar menține o relație normală între recurent și cei doi minori și un program care este în concordanță cu prevederile legale: în fiecare săptămână de sâmbătă de la ora 10,00 până a doua zi duminică ora 18,00, vacanța de vară - o lună, vacanța de iarnă - 10 zile, celelalte vacanțe școlare - trei zile.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente.
Cu privire la cuantumul pensiei de întreținere ce a fost stabilită de instanța de fond, deși, în principiu, recurentul are dreptate, în sensul că instanța de apel ar fi trebuit să țină cont de faptul că mai are în întreținere un copil major care se află în continuarea studiilor, în realitate cuantumul pensiei de întreținere stabilită în sarcina sa corespunde sumei ce li s-ar cuveni copiilor conform dispozițiilor art. 94 din codul Familiei, așa încât această critică nu este fondată.
Astfel, potrivit adeverinței aflată la fila 47 din dosarul de fond, media lunară a veniturilor recurentului este de 1678 lei, astfel că datorează celor trei copii ai săi din veniturile sale, conform art. 94 alin. 3 din Codul fam. respectiv câte 279 lei pentru fiecare minor, pensie ce a fost stabilită și de instanță.
Curtea constată că sunt întemeiate criticile formulate de recurent cu privire la programul de vizitare stabilit.
Potrivit art. 97 din Codul familiei, ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copiii lor minori, exercitarea drepturilor părintești urmând să se facă în interesul copiilor.
Părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională, conform art. 43 alin. 3 din Codul familiei.
Legea nr. 272/2004, în art. 16, și Convenția cu privire la drepturile copilului, în art. 9, consacră dreptul copilului de a menține relații personale cu părinții.
Acest drept nu poate fi restrâns decât pentru motive serioase care vizează interesul superior al copilului.
Prin urmare, curtea va avea în vedere în analiza criticilor formulate de recurent cu privire la programul de vizitare, interesul superior al copilului, dar și dreptul părintelui căruia nu i-au fost încredințați minorii de a avea legături personale cu aceștia, situație în care se constată că prin stabilirea unui program de vizitare restrictiv s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale incidente.
Astfel, simplul fapt că recurentul a arătat la interogatoriu că este de acord cu programul de vizitare, în condițiile în care, în apel a criticat sentința sub aspectul stabilirii unui program de vizitare redus, nu conduce automat la menținerea programului stabilit de instanța de fond.
Necesitatea menținerii unor relații firești între copii și părintele căruia nu i-au fost încredințați nu poate fi realizată doar prin permiterea vizitelor pe parcursul unei singure zile pe lună, duminica timp de șase ore, mai ales că vârsta minorilor permite un program lărgit.
Astfel, curtea apreciază că se impune stabilirea unui program de vizitare de două ori pe lună, în prima și a treia săptămână, de sâmbătă ora 10 până duminică ora 18, cu posibilitatea luării minorilor din domiciliul mamei și obligația readucerii lor în domiciliul mamei. Pe de altă parte, afectarea fiecărui sfârșit de săptămână legăturilor personale cu tatăl, cum se solicită prin recurs, nu este indicată întrucât răpește intimatei posibilitatea de a petrece și ea sfârșitul de săptămână alături de copii săi.
Cât privește programul de vizitare stabilit de instanță pe parcursul vacanței de C și respectiv de vară, curtea apreciază că este respectat principiul interesului copiilor, aceștia având posibilitatea de a petrece vacanțele cu ambii părinți, cu tatăl în ultima săptămână a vacanței de C și în primele două săptămâni din luna iulie, în vacanța de vară. Pentru aceleași considerente este întemeiată și critica recurentului în ceea ce privește neacordarea unui program de vizitare în perioada vacanței de Paști, cutea apreciind că este oportun ca minorii să petreacă vacanța de paște din anii impari cu tatăl lor și pe cea din anii pari cu mama lor.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, curtea admite recursul, modifică în parte decizia recurată, în sensul că:
Admite apelul, schimbă în parte sentința apelată și modifică programul de vizitare al minorilor astfel:
- În prima și a treia săptămână din lună, de sâmbătă ora 10,00, până duminică ora 18,00, cu posibilitatea luării minorilor din domiciliul mamei și obligația de a readuce minorii la domiciliul mamei.
- Ultima săptămână a vacanței de C, primele două săptămâni din luna iulie și în vacanța de Paști în anii impari.
Va menține restul dispozițiilor sentinței și deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr.688/A/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Modifică în parte decizia apelată.
Admite apelul declarat de apelantul pârât împotriva sentinței civile nr.429/23.01.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 4
Schimbă în parte sentința, în sensul că:
Modifică programul de vizitare al minorilor astfel:
- În prima și a treia săptămână din lună, de sâmbătă ora 10,00, până duminică ora 18,00, cu posibilitatea luării minorilor din domiciliul mamei și obligația de a readuce minorii la domiciliul mamei.
- Ultima săptămână a vacanței de C, primele două săptămâni din luna iulie și în vacanța de Paști în anii impari.
Menține restul dispozițiilor sentinței și deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
.
2 ex./22.02.2010
-----------------------------------------------
- Secția a III-a -
-
Jud.Sector 4 -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu, Ioana
| ← Divort. Decizia 51/2009. Curtea de Apel Alba Iulia | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
