Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
D E IZIA NR.799
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de reclamantul, domiciliat în Râmnicu S, str.-,.19.A,.2,.6, cod poștal -, județul B și pârâta, domiciliată în Râmnicu S, str.-, -.1,.2,.7, cod poștal -, județul B,împotriva deciziei civile nr.104 din 1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul reclamant reprezentat de avocat din cadrul Baroului B și recurenta pârâtă (fostă ) reprezentată de avocat Procedura legal îndeplinită.
Recursul reclamantului este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei potrivit chitanței nr.-/11.06.2009, timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, anulate la dosar.
Recursul pârâtei este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 665,00 lei, potrivit chitanței nr.-/28.10.2009 și timbrul judiciar în valoare de 5,00 lei, care au fost anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta pârâtă, având cuvântuldeclară că și-a reluat numele de fată, în prezent numindu-se și se identifică cu seria -, nr.- eliberat la 5.11.2008 eliberat de Poliția Rm. S, cu același domiciliu.
Părțile, având cuvântul prin apărători, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursurilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul reclamant, susține oral motivele de recurs, arătând în esență că decizia atacată este nelegală, în condițiile în care tribunalul nu s-a pronunțat asupra unuia din motivele de apel, invocate de reclamant, referitor la cheltuielile de judecată.
În acest sens, a arătat că instanța fondului a procedat în mod greșit când a compensat în totalitate onorariile de avocat, în condițiile în care pârâta nu a depus la dosar nicio chitanță prin care să facă dovada achitării onorariului de avocat.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și desființarea în parte sentinței instanței de fond, în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariul de avocat achitat la instanța de fond.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta pârâtă, solicită respingerea recursului formulat de reclamant, având în vedere că instanța în mod corect s-au reținut cheltuielile de judecată, față de dispozițiile art.274 cod pr.civilă, potrivit cărora instanța poate aprecia asupra cuantumului acestora.
Referitor la recursul pârâtei, susține oral motivele de recurs, arătând în esență că decizia este nelegală, fiind afectată de nulitățile prev. de art.299, art.304 pct.9 cod pr.civilă.
Astfel, solicită a se constata că în mod eronat s-a reținut în încheierea de admitere în principiu o contribuție diferențiată, respectiv 75% pentru reclamant și 25% pentru pârâtă, în condițiile în care s-a făcut dovada în cauză că la achiziționarea apartamentului în litigiu a fost folosită suma de 5000 dolari, bani primiți exclusiv de la părinții pârâtei, proveniți din vânzarea unui apartament al acestora, în Chișinău.
Totodată, arată că ambele instanțe nu au avut în vedere faptul că veniturile reclamantului în perioada 1999 nu sunt de natură a justifica și convinge că avansul la apartament, precum și îmbunătățirile făcute la acesta au fost suportate în exclusivitate de reclamant din salariul său.
Mai mult, solicită a se constata că reclamantul chiar a recunoscut că îmbunătățirile făcute la apartamentul comun s-au realizat în perioada noiembrie - decembrie 1999, când pârâta a primit banii de la părinții săi.
Solicită, în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul stabilirii unei contribuții egale de 50% pentru fiecare, la dobândirea bunurilor comune, cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar, solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru refacerea rapoartelor de expertiză.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul reclamant, referitor la recursul formulat de pârâtă, solicită respingerea acestuia ca nefondat, având în vedere că s-a dovedit în cauză că pe tot parcursul conviețuirii părților reclamantul a fost cel care realizat venituri, că părinții pârâtei aveau venituri modice și că din banii primiți de pârâtă de la părinții săi s-a achiziționat trei garnituri de mobilă, pe care reclamantul nici nu a solicitat-o la masa de partaj, tocmai pentru faptul că a recunoscut că aceasta a fost achiziționată cu banii dați de părinții pârâtei.
Solicită obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- la Judecătoria Râmnicu Sărat, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta (fostă ), solicitând să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, să se constate că reclamantul a achitat, prin contribuție exclusivă, 50 % din valoarea apartamentului (din totalul de 60 % achitat până în prezent) contribuție pe care o evaluează provizoriu la suma de 34.650 lei, solicitând să se sporească lotul său cu aceasta valoare, să se constate că a avut o contribuție de 90 % din valoarea bunurilor mobile, evaluate provizoriu la suma de 4.350 lei, cu care solicită sporirea
lotului său și să se dispună împărțirea datoriilor căsătoriei, reprezentând contravaloarea ratelor restante în cuantum de 7686 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 11.09.1993, iar prin sentința civilă nr.927 din 12.07.2007, fost desfăcută căsătoria.
S-a mai arătat că în timpul conviețuirii au dobândit un apartament, compus din trei camere, situat în Rm.S, str.-, - l,.7, județul B, pe care îl evaluează la suma de 70.000 RON, apartament care a fost cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr.75 din 3.01.2000, astfel că, până în momentul de față, din prețul total al apartamentului, de 17.050 lei, a fost achitată suma de 10.430 lei compusă din: 1.705 lei avans, 17l lei comision și 8.554 lei rate lunare, sumă ce reprezintă aproximativ 60% din valoarea totală a apartamentului.
Reclamantul a mai susținut că, raportat la prețul de circulație al apartamentului, valoarea actuală a apartamentului este de aproximativ 69.300 lei, iar procentul de 60 % din valoarea apartamentului reprezintă 41.580 lei.
A menționat reclamantul că a achitat prin contribuție exclusivă atât avansul cât și ratele lunare până la acest moment. Cu toate acestea, a solicitat sporirea lotului său, nu cu procentul de 60 % din valoarea apartamentului, ci cu procentul de 50 % din valoarea acestuia, reținând și o contribuție a pârâtei, concretizată în munca acesteia în gospodărie, dat fiind faptul că aceasta nu a avut niciodată serviciu și nu realizat venituri.
De asemenea, reclamantul a arătat că, în timpul căsătoriei, soții au dobândit și bunuri mobile, respectiv: un aragaz, o hotă, o combină frigorifică Siemens, un filtru de cafea, un robot de bucătărie, un prăjitor pâine, un radiocasetofon cu CD Panasonic, un televizor color, un televizor color, o canapea, un birou pentru calculator, o combină muzicală Panasonic, o canapea extensibilă cu două fotolii, un covor persan, un aparat video Samsumg, o antenă satelit, o lustră, o bibliotecă, patru seturi pahare de, din care un set a 12 persoane și trei seturi de 6 persoane, 5 scrumiere, 7 salatiere, un platou, 7 bomboniere, 8 seturi lenjerii și 18 bucăți prosoape mari.
Reclamantul a susținut că la dobândirea bunurilor comune are o contribuție de 90 %, iar pârâta o contribuție de 10 %.
În apartament, precizează reclamantul, se mai afla și trei garnituri de mobilă (de bucătărie, de dormitor și de tineret), însă acestea au fost cumpărate cu bani proveniți de la părinții pârâtei, în timpul căsătoriei și nu solicită împărțirea acestora, considerând că îi aparțin.
Pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei în cote egale de l/2 pentru fiecare, aducerea la masa de partaj și a unor bunuri ce nu au fost menționate în cererea introductivă, respectiv îmbunătățirile efectuate la apartamentul situat în Rm.S și a trei garnituri de mobilă menționate de reclamantul-pârât în cererea sa, ca fiind bunurile personale ale pârâtei și respingerea, ca inadmisibilă, cererii reclamantului de a stabili cote diferite pentru bunuri separate sau categorii de bunuri.
In motivarea de fapt a întâmpinării și a cererii reconvenționale, s-a arătat că părțile au fost căsătorite din anul 1993 și până la data de 12 iulie 2007, când căsătoria a fost desfăcută prin divorț, conform sentinței civile nr.927/2007 rămasă definitivă și irevocabilă.
Pârâta a mai susținut că în timpul căsătoriei a dobândit împreună cu reclamantul bunurile menționate în acțiune, însă, consideră că fiecare dintre părți are o contribuție egală la dobândirea acestora.
Apreciază pârâta că afirmațiile reclamantului că ar avea o contribuție exclusivă de 50% în dobândirea apartamentului și 90 % la dobândirea bunurilor imobile, nu pot fi primite de instanță, o astfel de cerere fiind inadmisibilă. Consideră că are o contribuție egală cu aceea a reclamantului, respectiv 1/2 fiecare, motivat de faptul că, deși a fost casnică, munca femeii în gospodărie este asimilată unui venit și de asemenea, că pe tot parcursul căsniciei părinții săi i-au ajutat cu diverse sume importante de bani, bunuri și alimente.
Astfel în luna noiembrie 1999, părinții săi, care locuiesc în Republica M, au vândut un apartament cu suma de 15.000 lei moldovenești, precum și toate bunurile mobile aflate în acel apartament, suma rezultată, de circa 5000 dolari, fiindu-i dați tocmai în vederea achiziționării apartamentului din Rm.S, lucru ce s-a petrecut în prezența reclamantului-pârât.
Se mai susține că soții au convenit ca din acești bani să se achite avansul pentru apartamentul dobândit prin ANL, adică suma de 18.000.000 lei vechi, echivalentul a 1100 dolari, să aducă îmbunătățirile necesare noii locuințe și să cumpere obiecte de mobilier.
Învederează instanței că imediat după ce le-au fost înmânate cheile de la apartament, au început lucrările de îmbunătățire, lucrări ce au fost făcute tot din banii primiți de la părinții săi, care, la data respectivă, erau în jur de 1800 dolari.
Susține pârâta că îmbunătățirile aduse apartamentului cu banii părinților săi sunt următoarele: montat gresie și faianță în bucătărie, montat gresie și faianță în ambele băi, înlocuit WC și chiuvete în ambele băi, înlocuit chiuveta din bucătărie cu una inox, montat gresie hol, zugrăvit parțial apartamentul cu var lavabil, montat ușă metalică la intrare.
În afara acestor îmbunătățiri, ulterior, au montat geamuri termopan PVC, la întreg apartamentul exterior, montat centrală, montat alarmă.
În legătura cu bunurile menționate în cererea introductivă pârâta a precizat că nu exista niciun televizor, ci un televizor, iar aparatul video este marca Daewoo, și nu Samsumg.
Prin încheierea din data de 6 mai 2008, s-a admis în parte acțiunea și în parte cererea reconvențională și s-a constatat calitatea de copărtași a părților, în cote de 75% reclamantul și 25 % pârâta, asupra bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și menționate în încheiere.
Prin aceeași încheiere s-a dispus ca valoarea avansului și a ratelor achitate de părți până la data de 22.08.2007, să se actualizeze, calculul făcându-se în raport de valoarea apartamentului supus partajului.
După efectuarea expertizelor, rin p. sentința civilă nr. 1444 din 22 octombrie 2008, s-a admis în parte atât acțiunea, cât și cererea reconvențională și s-a omologat raportul de expertiză întocmit de expert, în varianta II-a, precum și raportul de expertiză întocmit de expert, în varianta I-a, compensându-se în totalitate onorariile de avocat și parțial cheltuielile de judecată, pârâta fiind obligată la 973 lei, către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, n ceea ce privește expertiza privind bunurile mobile, experta evaluat bunurile la prețul de circulație din momentul partajării, bunurile fiind atribuite în natură părților din proces, sens în care a întocmit mai multe variante, iar pârâta nu optat pentru nicio variantă din cele propuse de experta.
De asemenea, instanța de fond a omologat varianta a II-a de lotizare, întrucât a apreciat că în această variantă reclamantul primește bunuri în valoare de 7.804 lei, deși are dreptul la 7.983 lei, fiindu-i atribuite bunuri de valoare mai mică decât cota sa de 75%.
Cu privire la apartament, instanța a omologat varianta I din raportul de expertiză întocmit de expert, prin care i s-a atribuit apartamentul reclamantului, motivat de faptul că acesta are o cotă mai mare la dobândirea bunurilor, iar sulta ce se plătește în această variantă este mai mică și mai ușor de suportat, față de variantele propuse de expert -.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul și pârâta.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamantul a arătat că greșit s-a reținut în încheierea de admitere în principiu o cotă de 75% pentru el, deoarece a achitat singur ratele apartamentului dobândit în timpul căsătoriei.
Se mai susține că suma primită de pârâtă de la părinții săi, de 1250 dolari, fost folosită pentru cumpărarea a trei garnituri de mobilă, fapt recunoscut de aceasta la interogatoriu.
Apelantul a mai arătat că, la stabilirea contribuției părților la dobândirea bunurilor, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că în timpul căsătoriei a întreținut și un copil al reclamantei.
În motivarea apelului, pârâta a arătat că prima instanță în mod eronat a reținut în încheierea de admitere în principiu o contribuție a reclamantului de 75%, fără să țină cont că la achiziționarea apartamentului s-au folosit suma de 5000 dolari, bani dați de părinții săi.
În dezvoltarea acestui motiv de apel, apelanta a arătat că instanța trebuia să aibă în vedere depoziția martorei, care a declarat că a cumpărat apartamentul părinților pârâtei cu suma de 4200 dolari, precum și toate bunurile existente în acesta, întreaga sumă ridicându-se la 5000 dolari. Aceeași martoră a declarat că suma de 5000 dolari a fost înmânată pârâtei, în vederea achiziționării altui apartament.
Faptul că, în luna noiembrie 1999, prețul unui apartament la Chișinău era de 4.200 dolari, este confirmat atât de martora I, cât și de adresa emisă de o agenție imobiliară din Chișinău.
A mai arătat apelanta că reclamantul, în momentul plății avansului la apartamentul bun comun, nu avea venituri consistente, ceea ce duce la concluzia că atât avansul apartamentului, cât și îmbunătățirile, s-au realizat cu banii proveniți de la părinții pârâtei.
Un alt motiv de apel a vizat faptul că expertul a reactualizat ratele pe care reclamantul urmează să le plătească în viitor la apartament, fără ca instanța, prin încheierea de admitere în principiu, să dispună în acest sens.
Tribunalul Buzău, prin decizia civilă nr.104 pronunțată la 1 aprilie 2009, a espins apelurile declarate de reclamantul și de pârâta ). ), ca nefondate, reținând că unurile dobândite de soți în timpul căsătoriei constituie patrimoniu comun al acestora, care, prin natura lui, implică dreptul de proprietate în codevălmășie, fără o determinare de la început a unei anume cote pentru fiecare. Prezumția că ambii soți au contribuit deopotrivă la dobândirea bunurilor operează numai în lipsa unor probe din care să rezulte că aportul unuia dintre ei a fost mai mare decât al celuilalt.
S-a mai arătat că în mod corect instanța de fond a reținut o cotă de 25% pentru pârâtă, având în vedere că, la dobândirea bunurilor, aceasta a contribuit cu suma de 15.000 lei moldovenești (1361,5 dolari - conform ratei de schimb din 01.09.1999) dați de părinții acesteia, care au vândut un apartament în Chișinău, conform contractului de vânzare cumpărare nr. 31583 din 01.12.1999 încheiat de Biroul Notarului -.
Declarațiile martorei, în sensul că apartamentul părinților pârâtei a fost vândut cu suma 8000 dolari, a fost înlăturată de instanța de apel, apreciindu-se că este în contradicție atât cu contractul de vânzare nr.31583 din 01.12.1999 pe care l-a semnat personal, cât și cu declarația martorului, care a declarat că în anul 2001 reclamantul i-a relatat că pârâta a primit de la părinți suma de 1200 dolari.
De asemenea, tribunalul a înlăturat și declarația martorei care a susținut că apartamentul din Chișinău a fost vândut cu peste 4.000 dolari, motivat de faptul că martora nu a fost prezentă la efectuarea tranzacției.
S-a mai arătat că valoarea medie de piață a unui apartament în Chișinău este de 60.000 lei moldovenești, conform adresei nr. 164/20087 emisă de bursa imobiliară "", dar această valoare se referă la nivelul anului 2008, și nu la nivelul anului 1999.
Neîntemeiată a fost apreciată și critica referitoare la faptul că expertul a reactualizat ratele pe care reclamantul urma să le plătească în viitor, arătându-se că instanța a stabilit în mod corect că apartamentul este în întregime proprietatea părților și că la împărțeală nu se cuprinde întreaga valoare, ci doar prețul plătit de cei doi soți.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs și, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta critică decizia Tribunalului Buzău, pentru următoarele motive:
Un prim motiv este că a arătat în motivele de apel că instanța de fond în mod eronat a reținut în încheierea de admitere în principiu o contribuție a reclamantului de 75%, însă, instanța de apel în mod nejustificat nu a vrut să aibă în vedere probele administrate pentru susținerea punctului său de vedere și înlătură probele sale cu martori.
În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta susține că a demonstrat cu proba testimonială, că la achiziționarea apartamentului a fost folosită suma de 5.000 dolari, bani primiți exclusiv de la părinții săi și proveniți din vânzarea unui apartament al acestora în Chișinău.
O altă critică este că instanța de apel nu a avut în vedere faptul că veniturile obținute de reclamantul în anul 1999, anterior cumpărării apartamentului, în cuantum de 22.000.000 lei, nu sunt de natură a convinge și justifica că avansul de 18.000.000 lei, precum și îmbunătățirile aduse apartamentului în perioada noiembrie-decembrie 1999, ar fi fost suportate în exclusivitate de reclamant din salariul său.
Susține recurenta că, însuși reclamantul-pârât recunoaște că îmbunătățirile făcute în apartamentul lor s-au realizat în perioada noiembrie-decembrie 1999, când a primit banii de la părinții săi.
De asemenea, recurenta arată că, analizând veniturile realizate de fostul soț în perioada achiziționării bunurilor comune: apartament, mobilier, comparativ cu munca depusă de ea în gospodărie, se poate constata că media lunară a veniturilor acestuia nu este deosebit de mare, ci una obișnuită, de cca 2,5 milioane lunar, neputându-se reține o diferență majoră față de munca depusă de ea în gospodărie, la care se adaugă ajutorul în bani, produse alimentare, primite de la părinții săi permanent, precum și suma de 3156 dolari primiți pe numele său de la sora sa din Italia și dovedită cu un înscris de la.
recurenta că instanța trebuia să ajungă la concluzia că au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune.
Se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului și stabilirea contribuției la dobândirea bunurilor comune, în cote egale.
Recurentul critică decizia Tribunalului Buzău pentru că nu s-a pronunțat asupra unuia din motivele de apel invocate de el, referitor la cheltuielile de judecată.
În dezvoltarea motivului de recurs, se arată că instanța de fondului a procedat greșit compensând în totalitate onorariilor de avocat, în condițiile în care pârâta-intimată nu a depus nicio chitanță prin care să facă dovada achitării onorariului de avocat.
Se solicită admiterea recursului, desființarea în parte a deciziei și obligarea pârâtei-intimate la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat achitat la instanța de fond.
La data de 11.06.2009, formulează întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de recurenta, întrucât critica acesteia este neîntemeiată, câtă vreme, instanța fondului, a reținut în conținutul încheierii interlocutorii din data de 6 mai 2008 argumentele pentru care a înțeles să rețină contribuția diferențiată a părților la dobândirea masei de bunuri, precum și probele care au condus la formarea convingerii instanței.
Susține intimatul-recurent că în perioada premergătoare plății avansului a realizat venituri suficiente, având posibilitatea achitării avansului, aspect confirmat și de adeverința nr. 2075/2008 eliberată de Spitalul Rm.S, avansul de 10% din valoarea apartamentului fiind achitat la 1.11.1999, iar după această dată au primit de la părinții recurentei suma de 1361,53 dolari.
Precizează intimatul-recurent că nu s-a depus niciun înscris care să fie datat anterior contractului de vânzare-cumpărare din care să rezulte că s-a primit un alt preț de la părinții recurentei, respectiv 5000 de dolari, astfel că, în mod corect instanțele au dat eficiență dispozițiilor art.1191 alin. 2 Cod civil, iar susținerea pârâtei-recurente în sensul că o parte din banii cu care s-au achiziționat bunuri mobile provin de la sora sa, în mod corect instanțele au înlăturat o astfel de apărare, câtă vreme nu a făcut obiectul întâmpinării depusă la instanța de fond.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea Va reține că recursurile sunt fondate, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Referitor la recursul formulat de reclamantul, Curtea va reține că este fondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Este fondată critica recurentului că instanța de apel nu s-a pronunțat pe motivul de apel ce vizează cheltuielile de judecată, în sensul că, deși recurentul-reclamant a criticat sentința pentru că a compensat, în totalitate, onorariile de avocat, deși cuantumul acestora a fost diferit, totuși, instanța de apel nu s-a pronunțat pe acest motiv.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 3 pr.civilă, respectiv instanța de apel a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, în sensul că necercetarea unui motiv de apel echivalează cu necercetarea în totalitate a fondului apelului, va admite recursul recurentului-reclamant, va casa decizia și va trimite cauza, spre rejudecare la Tribunalul Buzău.
Cu ocazia rejudecării recursului, se va verifica dacă apărătorul recurentei-pârâte și-a îndeplinit obligația de a depune chitanța de onorariu de avocat la dosar și care a fost motivul pentru care nu a fost depusă aceasta, în funcție de care, instanța va decide.
Referitor la recursul formulat de pârâta (fostă ), Curtea va reține că acesta este fondat, așa cum se va arăta în continuare:
Este fondată prima critică, în sensul că în mod greșit ambele instanțe au reținut o contribuție majorată a reclamantului la dobândirea bunurilor comune, întrucât se știe că munca femeii în gospodărie echivalează cu o contribuție egală cu a bărbatului, chiar salariat, la dobândirea acestora.
Mai mult, instanțele de fond și apel nu au avut în vedere faptul că veniturile reclamantului erau insuficiente pentru a plăti avansul la apartament, în cuantum de 10% din valoarea apartamentului, de 170.499.161 lei, la data de 1.11.1999, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 75/3.01.2000, în condițiile în care acesta era salariat doar începând cu luna septembrie 1998, conform adeverinței 2075/10.04.2008 eliberată de Spitalul Municipal Rm.
Instanța de fond și cea de apel nu au avut în vedere răspunsul la interogatoriu al reclamantului, care, la întrebarea nr.10 (fila 46 dosar fond), recunoaște că diferența de dolari primită de recurenta de la părinții săi, a fost folosită pentru cumpărarea tuturor obiectelor de mobilier din apartament, cu excepția unei biblioteci.
Curtea apreciază că instanța de fond trebuia să aibă în vedere la stabilirea contribuției părților și de declarația autentificată sub nr. 2267/2008 (fila 67 dosar fond), potrivit căreia recurenta-pârâtă, cu banii primiți de la părinții săi, a achitat prima la apartamentul cumpărat împreună cu soțul său, precum și adresa nr. 767/633/10.04.2008, potrivit căreia recurenta încasat suma de 3156 USD, prin sistemul, de la, din Italia.
Față de toate aceste considerente, Curtea reține că în mod greșit instanța de fond a stabilit o contribuție majorată a reclamantului la dobândirea bunurilor comune, în condițiile în care, din probele administrate în cauză, rezultă contribuția egală a părților la dobândirea acestora.
Curtea apreciază că este necesară pronunțarea unei noi încheieri de admitere în principiu, pentru a se stabili cota de 50% la dobândirea bunurilor comune, contribuție cu care, de altfel, a fost de acord și recurenta, astfel cum rezultă din întâmpinarea -cerere reconvențională (fila 30 dosar fond), în funcție de care urmează a se reface rapoartele de expertiză.
Constatând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 pr.civilă, care atrag modificarea hotărârii instanței de apel, dar având în vedere faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat pe un motiv de apel, devin incidente dispozițiile art. 312 alin. 3 Teza finală, potrivit căruia dacă sunt întemeiate mai multe motive, din care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanța de recurs va casa în întregime hotărârea atacată, pentru a se asigura o judecată unitară.
În consecință, în baza art. 312 alin. 3 Teza finală, Curtea va admite recursurile, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de reclamantul, domiciliat în Râmnicu S, str. -,.19 A,.2,.6, cod poștal -, județul B și de pârâta ( fostă, fostă ), domiciliată în Râmnicu S, str.-, - 1,.2,.7, cod poștal -, județul B împotriva deciziei civile nr.104 pronunțată la 1 aprilie 2009 de Tribunalul Buzău.
Casează decizia și trimite cauza la Tribunalul Buzău, spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
- - - - - -
Grefier,
Red.ES
Tehnored.PJ
5 ex/2.11.2009
f- Judecătoria Rm.
a- Tribunalul Buzău
.
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
