Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 173/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - partaj bunuri comune -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 173
Ședința publică din 22 mai 2009
PREȘEDINTE: Rață Gabriela JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra contestației în anulare, formulată de contestatoarea, domiciliată în mun. B,-, -. C,. 9, jud. B împotriva deciziei nr. 109 din 1 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția minori și familie, în dosar nr-.
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea ședinței de judecată din 22 mai 2009, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitatea părților, prin apărători, să depună concluzii scrise la dosar, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 29 mai 2009, ora 12,00.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin decizia civilă nr. 109/1.10.2008, Curtea de Apel Suceava - Secția minori și familie a respins, ca nefondate recursurile declarate de reclamantul și pârâta, împotriva deciziei civile nr. 153A/8.07.2008 a Tribunalului Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Împotriva acestei decizii, pârâta a formulat contestație în anulare solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu intimatul, să se dispună anularea deciziei și rejudecarea recursului.
În motivarea contestației în anulare contestatoarea a arătat, în esență, că în cauză sunt incidente prevederile art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod pr. civilă, referitoare la pronunțarea hotărârii de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, în sensul că, din completul de judecată a recursului, în al doilea ciclu procesual, au făcut parte doi judecători care se pronunțaseră deja în cauză, în primul ciclu procesual, ocazie cu care s-a procedat la admiterea recursului contestatoarei, cu consecința casării cu trimitere pentru rejudecarea apelurilor, împrejurare în care, aceștia erau incompatibili să judece al doilea recurs, față de prevederile art. 24 alin. 1 și art. 27 pct. 7 Cod pr. civilă, iar decizia pronunțată în aceste condiții este lovită de nulitate.
Intimatul s-a opus contestației, solicitând rejudecarea acesteia, cu cheltuieli de judecată, invocând, în principal, excepția tardivității căii extraordinare de atac, motivată de executarea prin bună învoială a bunurilor comune, în conformitate cu decizia civilă nr. 153A/8.07.2008 a Tribunalului Botoșani, iar în subsidiar, netemeinicia criticilor arătate în susținerea contestației, motivată de lipsa incidenței în cauză a prevederilor art. 24 alin. 1 și ale art. 27 pct. 7 Cod pr. civilă referitoare la incompatibilitatea respectiv, abținerea și recuzarea judecătorilor.
Examinând legalitatea și temeinicia contestației formulate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivului de anulare invocat, Curtea apreciază că aceasta a fost declarată în termenul legal, însă nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 319 alin. 2 Cod pr. civilă, contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau c) Cod pr. civilă - 15 zile de la înființarea popririi sau de la data primirii somației de către debitor, ori de la care acesta a luat cunoștință de executare; împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Cum, în speță, pe de o parte, hotărârea contestată face parte din categoria acelora care se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, în sensul prevederilor art. 3712alin. 1 Cod pr. civilă, iar pe de altă parte, intimatul nu a făcut dovada finalizării executării acesteia prin bună înțelegere, ori a demarării procedurii executării silite, deși sarcina probei revenea acestuia potrivit art. 1169 Cod civil, contestatoarea se află în termenul prevăzut de art. 319 alin. 2 teza I Cod pr. civilă, sancțiunea decăderii fiind greșit invocată.
Din această perspectivă, susținerea intimatului în sensul că se refuză de către contestatoare primirea sultei stabilită în favoarea acesteia prin hotărâre judecătorească, nu poate avea relevanță decât sub aspectul susținerii nefinalizării executării, intimatul putându-se prevala de alte căi procedurale, în vederea executării obligației de plată.
Astfel, în aplicarea prevederilor art. 137 alin. 1 Cod pr. civilă, excepția tardivității contestației în anulare, urmează a fi respinsă.
Pe fondul cauzei, se reține că, potrivit art. 317 alin. 1 pct. 2 și alin. 2 Cod pr. civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestația în anulare și atunci când, hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență, cu condiția ca acest motiv să nu fi putut fi invocat pe calea apelului sau recursului sau, în cazul invocării prin cererea de recurs, să fi fost respins, întrucât era nevoie de verificări de fapt, ori recursul să fi fost respins fără a fi judecat în fond.
Textul legal susmenționat deschide calea extraordinară de atac, de retractare, a contestației în anulare, exclusiv pentru situația în care, prin hotărârea pronunțată, instanța încalcă dispozițiile legale imperative, de ordine publică, referitoare la competență, de strictă interpretare și aplicare, sancționată cu nulitatea în condițiile art. 105 alin. 1 Cod pr. civilă care, fiind una expresă, presupune și vătămarea părții interesate, până la dovada contrarie, conform alin. 2 al aceluiași articol.
După cum este unanim recunoscut, competența ratione materiae interesează repartiția atribuțiilor între diferitele categorii de instanțe ale sistemului judiciar, ierarhia care le unește fiind de ordine publică și asigurând înfăptuirea justiției, cu respectarea principiului dublului grad de jurisdicție.
Astfel, potrivit art. 159 Cod pr. civilă, "necompetența este de ordine publică: 1. când pricina nu este de competența instanțelor judecătorești; 2. când pricina este de competența unei instanțe de alt grad; 3. când pricina este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura".
Așadar, incompatibilitatea, abținerea sau recuzarea judecătorilor nu aparțin instituției de drept procesual referitoare la competența absolută a instanțelor judecătorești (materială sau teritorială), dedusă din interpretarea per a contrario a textului legal sus-citat, care definește explicit și imperativ necompetența absolută și, deci, eventuala nesocotire prevederilor art. 24 alin. 1, art. 25 și art. 27 pct. 7 Cod pr. civilă, pretinsă de contestatoare în susținerea căii extraordinare de atac, nu poate constitui un temei de exercitare a contestației, admisibilă numai în cazurile strict și limitativ prevăzute de dispozițiile legale în materie.
De altfel, împrejurarea că doi membri ai completului de judecată, care a pronunțat decizia contestată, în recursul declarat în al doilea ciclu procesual, au participat și la pronunțarea deciziei în primul ciclu procesual, prin care s-a admis recursul și s-a dispus casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare, deși reală, nu este de natură să atragă sancțiunea incompatibilității acestora, în condițiile în care, prin prima hotărâre nu s-a procedat la analiza fondului cauzei și soluționarea raportului juridic litigios, cu consecința dezinvestirii instanței.
Față de cele ce preced, constatând că nu este dat motivul de contestație invocat, Curtea, în temeiul art. 319 alin. 1, 320 Cod pr. civilă, o va respinge ca atare.
Potrivit art. 274 Cod pr. civilă, culpa procesuală reținându-se în sarcina contestatoarei, ca parte căzută în pretenții, aceasta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată avansate de intimat în această fază procesuală, reprezentând onorariu avocat, justificate cu chitanța de la fila 10 dosar.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare, formulată de contestatoarea, domiciliată în mun. B,-, -. C,. 9, jud. B împotriva deciziei nr. 109 din 1 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția minori și familie, în dosar nr-.
Obligă contestatoarea să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./29.06.2009
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Surdu Oana, Timofte Cristina
| ← Divort. Decizia 445/2010. Curtea de Apel Cluj | Situație juridică minor. Decizia 100/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
