Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 925/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 925
Ședința publică din 14 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Ion Graur
JUDECĂTOR 2: Erica Nistor Președinte Secție Civilă
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta recurentă și reclamantul recurent împotriva deciziei civile nr. 62/A din 1 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, privind pe pârâții intimați, și - " General 98 Com" SRL Orăștie, pentru partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat reclamanta recurentă, asistată de av. G, care se prezintă și pentru pârâta intimată - " General 98 Com" SRL Orăștie, și pentru reclamantul recurent, av., lipsă pârâții intimați și.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul pârâtei intimate depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța privind achitarea onorariului avocațial; reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar note de ședință, practică, doctrină și chitanțele privind achitarea onorariului avocațial și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei civile recurate, în sensul de a se constatat că părțile au dobândit împreună apartamentul situat în Orăștie str. -.2,.3, în cote egale de participare, în sumă de 61.966 RON, urmând ca intimatul să fie obligat să achite recurentei cota de din această sumă, respectiv 30.993 RON; să se constate că valoarea îmbunătățirilor este de 28.586 lei, urmând ca intimatul să fie obligat să achite recurentei cota de corespunzătoare dreptului acesteia de creanță în sumă de 14.283 RON; să se constate că în timpul căsătoriei părților, recurenta a contractat un împrumut pe numele acesteia, achitat în întregime de către aceasta, urmând ca intimatul să fie obligat să achite recurentei cota de din datoria comună, respectiv suma de 3887,30 RON, referitor la modalitatea de partajare a bunurilor mobile, solicită să fie atribuite în favoarea intimatului, care se află în posesia acestora, mai puțin autoturismul 1310; în subsidiar, solicită ca în varianta aleasă de instanța de fond, să fie obligat intimatul să predea recurentei bunurile din Lotul I, mai puțin autoturismul, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate, în sensul păstrării ca temeinică și legală hotărârea pronunțată de instanța de fond cu privire la admiterea cererii reconvenționale, în ceea ce privește constatarea ca reclamantul are un drept de creanță în sumă de 25.602 lei, reprezentând parte din valoarea de circulație a spațiului comercial situat în Orăștie, P-ța -, proprietatea - " General 98 Com" SRL Orăștie și, obligarea acesteia din urmă și a reclamantei la plata sumei de 256.602 lei, în favoarea reclamantului, cu cheltuieli de judecată; solicită respingerea recursului declarat de reclamanta.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită respingerea recursului declarat de reclamantul.
R E A,
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Orăștie sub nr- (dosar vechi nr. 773/2005) din 1 iulie 2005, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței să dispună partajarea bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei, masa bunurilor partajabile fiind compusă dintr-un apartament situat ]n Orăștie, o serie de bunuri mobile, mai multe datorii și creanțe, aceste bunuri să fie lotizate și atribuite în natură părților, să se instituie în favoarea reclamantei un drept de retenție asupra apartamentului, până la plata sultei de către pârât.
Pârâtul a fost de acord cu admiterea în parte a cererii reclamantei, iar pe calea cererii reconvenționale, a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a părinților reclamantei, și și a - " General 78 Com" SRL Orăștie, pentru opozabilitate, solicitând și partajarea altor bunuri imobile și mobile, printre care: un chioșc din bolțari acoperit cu placă turnată și fond de marfă în valoare de 17500 RON, să se dispună și partajarea bunurilor indicate de pârât, cu obligarea pârâților reconvenționali la parte din sultă, ce i se cuvine din valoarea construcțiilor și la parte ce i se cuvine din bunurile mobile.
Prin sentința civilă nr. 1057/22.11.2006 pronunțată de Judecătoria Orăștie în dosar nr-, a fost admisă în parte, atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională și în consecință, a constatat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei, în cote egale departe fiecare, bunurile mobile cuprinse în dispozitivul sentinței de la punctele 1-97, în valoare totală de 183.930.214 lei Rol (18.393,021 Ron).
A dispus sistarea comunității de bunuri prin formarea de loturi și atribuirea în natură, lotul 1 fiind atribuit reclamantei și fiind format din bunurile mobile arătate în dispozitivul sentinței, în valoare de 144.354.225 lei Rol (14.435,42 Ron).
Lotul II, a fost atribuit pârâtului și a cuprins bunurile mobile arătate în dispozitivul sentinței în valoare de 39.575.989 lei Rol ( 3.957,59 Ron).
Pentru egalizarea loturilor, reclamanta a fost obligată să-i plătească pârâtului o sultă în sumă de 52.388.118 lei Rol (5.238,81 Ron).
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei împreună cu pârâții reconvenționali și, în cote de 1/4 parte fiecare, bunuri mobile în valoare de 4.095.000 lei Rol, fiind atribuite pârâților reconvenționali, cu obligarea la plata unei sulte de 1.023.750 Rol.
S-a constatat că reclamanta are un drept de creanță în sumă de 7.378,5 lei, reprezentând parte din contravaloarea lucrărilor de îmbunătățire aduse apartamentului proprietatea pârâtului, acesta fiind obligat să-i plătească reclamantei suma de 7.378,5 lei Ron, corespunzătoare dreptului său de creanță.
S-a constatat că pârâtul are un drept de creanță în sumă de 25.602 lei Ron, reprezentândparte din valoarea de circulație a spațiului comercial, situat în Orăștie, -, proprietatea - General 98 Com SRL Orăștie și a fondului de marfa al acestei societăți.
Reclamanta și pârâta reconvențională - General 98 Com SRL Orăștie, au fost obligate să plătească pârâtului suma de 25.602 lei Ron, corespunzătoare dreptului său de creanță.
S-a respins în rest atât acțiunea principală, cât și cea reconvențională, din considerentele arătate.
S-a respins inclusiv capătul de cerere din acțiunea principală referitor la instituirea asupra apartamentului a unui drept de retenție în favoarea reclamantei, acesta fiind bunul propriu al pârâtului, contravaloarea lui nefiind inclusă la partaj, iar pe de altă parte s-a reținut că reclamanta nu mai locuiește în apartament, pierzând orice drept de folosință asupra acestuia, ori dreptul de retenție poate fi instituit, doar atunci când imobilul se află în folosința celui care solicită un astfel de drept.
În baza art.276 pr.civ. reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului 169,62 lei Ron, cheltuieli de judecată după compensarea acestora.
Împotriva sentinței civile nr.1057/2006 pronunțată de Judecătoria Orăștie în dosar nr-, a declarat recurs (calificat ulterior ca fiind apel), reclamanta (fostă ), solicitând modificarea în parte a sentinței apelate, în ceea ce privește acțiunea principală, solicitând să se constate că reclamanta a dobândit cu pârâtul contravaloarea actuală a apartamentului situat in Orăștie, str. -, -.2,.3, in cote egale de participare, in sumă de 61.966 Ron (619.660.000 Rol), conform expertizei efectuate de expert, iar pârâtul să fie obligat să-i achite cota de din această sumă, respectiv suma de 30.993 Ron.
Să se constate că valoarea îmbunătățirilor aduse de părți la apartamentul in litigiu este următoarea: construcții - în sumă de 16700 Ron; instalații electrice 2458 Ron, instalații sanitare -2528 Ron, instalații termice-6900 Ron, TOTAL - 28586 Ron (285.865.000 Rol), conform expertizei efectuată de expert, din care pârâtul să fie obligat să-i achite reclamantei cota de corespunzătoare dreptului său de creanță în sumă de 14.283 Ron.
Să se constate că în timpul căsătoriei cu pârâtul a contactat un împrumut pe numele reclamantei, in sumă de 11200 Ron, din care la data de 01.04.2006 exista un sold credit în sumă de 7775,60 Ron achitat în întregime de reclamantă, iar pârâtul să fie obligat să-i achite cota de din datoria comună, respectiv suma de 3887,30 Ron.
Referitor la modalitatea de partajare a bunurilor mobile, apelanta a solicitat să fie atribuite în favoarea pârâtului, care se află în posesia acestora, mai puțin autoturismul 1310 cu nr. de înmatriculare -, an fabricație 2002, în valoare de 85.000.000 Rol (8.500 RON) care să rămână in Lotul 1 atribuit in favoarea apelantei.
In această variantă: LOTUL 1 atribuit apelantei, este in sumă de 8500 Ron, iar LOTUL II atribuit pârâtului in sumă de 9893, urmând ca pârâtul să fie obligat la o sultă de egalizare valorică a loturilor in sumă de 1393 RON, acesta fiind o variantă mult mai echitabilă de partajare a bunurilor mobile.
In subsidiar, a solicitat ca, în varianta aleasă de instanța de fond, să fie obligat pârâtul să-i predea bunurile din Lotul I, mai puțin autoturismul care se află in posesia ei, sau contravaloarea acestora în sumă de 5935,45 RON, deoarece bunurile mobile se află în posesia pârâtului de la data separării in fapt a părților.
În ceea ce privește acțiunea reconvențională formulată de, apelanții solicită respingerea capătului de acțiune reconvențională prin care solicită că a dobândit prin contribuții egale in timpul căsătoriei, un chioșc din bolțari construit în anul 1998 pe teren concesionat de la Stat și un fond de marfă in valoare de 175.000.000 Rol (17500 Ron) existent la data separării in fapt la - General 98 Com SRL.
În subsidiar, a solicitat admiterea parțială a acestui capăt de acțiune, doar în ce privește dreptul de creanță al reclamantei apelante de din valoarea de circulație a chioșcului, proprietatea - General 98 Com SRL Orăștie, dar cu stabilirea corectă a valorii de circulație a acestui chioșc, suma de 12399,60 Ron (123.996.000 Rol), stabilită prin expertiza efectuată de, din care cota de ce ar reveni reclamantei apelante este in sumă de 6199,33 RON, respingând dreptul său de creanță asupra cotei de din fondul de marfă al societății in sumă de 17.500 Ron.
În motivare, s-a arătat că în ce privește contravaloare actuală a apartamentului in litigiu și a dreptului de creanță în sumă de din valoarea acestuia, a formulat următoarele critici:
Instanța de fond a stabilit că apartamentul este bunul propriu al pârâtului, deoarece este
intabulat pe numele acestuia, însă a soluționat greșit prin faptul că nu a reținut dreptul de creanță al reclamantei asupra cotei de din valoarea de circulație actuală a apartamentului.
Acest apartament a fost achiziționat în timpul concubinajului cu pârâtul. Data începerii concubinajului a fost dovedită ca fiind în luna august 1991, iar apartamentul a fost achiziționat în luna octombrie 1991, prin participare egală a ambilor soți.
Apartamentul a fost cumpărat pe numele pârâtului, deoarece acesta era titularul contractului de închiriere, dar cu o contribuție materială efectivă a reclamantei, apartamentul devenind domiciliul conjugal, la care după căsătorie, a adus îmbunătățiri substanțiale.
Apartamentul a fost dobândit prin efort financiar comun și participare egală la din valoarea actuală a acestuia.
Apartamentul a fost evaluat în mod corect în expertiza efectuată de expert, la o valoare de circulație fără îmbunătățiri în sumă de 619.660.000 Rol (61.966 RON), din care pârâtul urmează a fi obligat să-i plătească cota de, respectiv suma de 30.003 RON.
Referitor la contravaloarea îmbunătățirilor aduse de părți, apartamentului pârâtului, reclamanta a criticat valoarea reținută de către instanță, la suma de 14.757 RON, deoarece investițiile sunt mult subevaluate în această variantă față de valoarea reală a acestora care a fost stabilită de expert la suma de 28.586 RON, din care reclamantei i se cuvine o sultă în cotă de din aceasta, respectiv suma de 14.283 Ron, și nu de numai 7.378,5 Ron cât a stabilit instanța de fond.
Consideră corectă prima expertiză efectuată de expert si valoarea îmbunătățirilor așa cum a fost corect stabilită de către aceasta pe elemente de deviz și în acord cu actele normative in vigoare la data evaluării.
A criticat in mod repetat, prin obiecțiuni la contraexpertiza efectuată în dosar, deoarece a fost nemulțumită de maniera de expertizare folosită de experți, respectiv expertiza efectuată în lipsa reclamantei, care nu a avut acces la apartament, refuzul sistematic al acestora de a evalua anumite componente ale apartamentului (ca exemplu perete despărțitor, zugrăveli, contravaloare rigips și faianță pe perete dintre bucătărie și hol, centrală termică, robineți de racordare a centralei termice, coeficient de uzură la lucrări raportat la data efectuării acestora cu 2 ani înainte, etc), obiecțiuni care au fost formulate in scris la data de 06.11.2006 și care nu au fost luate in considerare de către experți.
În ce privește valoarea apartamentului, aceasta a fost evaluată la o sumă de 60.648 RON sensibil egală cu cea stabilită de expertiza de 61.066, însă la stabilirea valorii îmbunătățirilor, reclamanta a fost prejudiciată in mod evident, deoarece au refuzat să evalueze o serie de lucrări, fiind partinici în modul în care l-au favorizat pe pârât.
Referitor la împrumutul, din adeverința nr.140/16.01.2007, rezultă că reclamanta a contractat un împrumut în suma de 11.200 Ron, rambursabil în 15 rate lunare de 750 Ron, iar la data de 01.04.2005, figura cu un sold la împrumut în suma de 7775,60 Ron, pe care l-a achitat în întregime până la data de 01.02.2006. Din această datorie comună de 7775,60 Ron, achitată de reclamantă, după separarea în fapt părților, urmează ca pârâtul să fie obligat să-i achite reclamantei cota de 1/2, respectiv 3887,30 RON.
Referitor la modalitatea de partajare a bunurilor mobile, consideră că a fost prejudiciată reclamanta prin modul de compunere a loturilor, ei fiindu-i atribuit un lot valoric mult mai mare decât al pârâtului. Lotul reclamantei fiind in sumă de 11.435,42 Ron, iar a pârâtului de numai 3.957,59 Ron, rezultând să-i mai achite acestuia o sultă de egalizare în sumă de 5.238,81 Ron.
Apelanta arată că toate bunurile mobile în afara autoturismului au rămas în posesia pârâtului care le foloseste și le uzează de la data separării părților în fapt 01.04.2005.
Apelanta a arătat totodată că instanța omis să dispună obligarea pârâtului să îi predea bunurile mobile care se află în posesia acestuia, ce i-au fost atribuite prin lotul
De asemenea, a solicitat să i se aplice o variantă de partajare care să fie echitabilă ambelor părți, respectiv loturile să fie sensibil egale valoricl, bunurile mobile care se află la pârât să fie atribuite acestuia, urmând ca, componența loturilor să fie următoarea: Lotul nr.1, atribuit apelantei să fie compus din autoturismul 1310 care se află la apelantă, iar Lotul nr.2, să fie compus din restul bunurilor mobile care se află în posesia pârâtului.
În ceea ce privește acțiunea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional, apelanta a apreciat că prima instanță pronunțat o soluție nelegală și netemeinică.
Astfel, reclamantul reconvențional nu are nici o calitate de a solicita cotă parte din chioșc și fondul de marfă, care constituie patrimoniul societății, deoarece nu a fost asociat al acestei societăți ci doar angajat ca vânzător al societății, fiind retribuit de către societate conform contractului de muncă.
în prezent nu este intabulat ca proprietate a societății, fiind construit pe un teren concesionat de stat.
La data construirii chioșcului, reclamantul nu era încadrat în muncă, nu realiza venituri, iar chioșcul a fost construit de către o societate de construcții și nu în regie proprie.
În subsidiar, a mai solicitat apelanta ca în cazul în care se reține o contribuție a reclamantului reconvențional la edificarea chioșcului, să se rețină că valoarea de circulație reținută de prima instanță este absolut aberantă, valoarea reală a acestui chioșc fiind stabilită prin expertiza efectuată de expert, ca fiind de 123.996.000 lei Rol și nu valoarea stabilită de cei trei experți în al doilea raport de expertiză.
Apelanta mai solicitat instanței să reverifice modul de calcul folosit de cei trei experți.
În ceea ce privește fondul de marfă al societății nu există nici o dovada a reclamantului de participarea sa la fondul de marfă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a apreciat că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, iar calea de atac promovată de apelantă este nefondată.
În ceea ce privește imobilul înscris in CF 5494/3 Orăștie, nr. top 4767/2/III, respectiv apartamentul în litigiu, acesta este proprietatea sa exclusivă, având caracterul de bun propriu.
Cu privire la lucrările de îmbunătățiri, intimatul a arătat că nu s-a opus a-i achita apelantei din contravaloarea acestora.
Cu privire la bunurile mobile, intimatul a arătat că instanța de fond a procedat în mod corect având în vedere și înțelegerea dintre părți cu ocazia deplasării expertei la fața locului, iar reclamanta poate să-și ridice oricând bunurile de la domiciliul său, iar cu rea-credință nu face acest lucru.
În ceea ce privește împrumutul din adresa de la fila 33 dosar, rezultă cu certitudine că reclamanta avea la data de 01.04.2005 un fond de 3412,87 RON și un împrumut de 7775,60 RON, iar intimatul un fond social de 3206,50 Ron și un sold de împrumut de 2498,5 Ron fără să se facă alte dovezi in acest sens.
Totodată, prima instanță în mod corect a constatat că sub durata căsătoriei sale cu reclamanta apelantă, prin contribuție egală a edificat chioșcul de bolțari, folosit de - General 98 Com SRL, unde asociat unic este reclamanta, și au achiziționat împreună un fond de marfă de 17.500 lei la data despărțirii în fapt părților.
La interogatoriul luat în cauză reclamantei (fila 44 întrebarea 4), aceasta a recunoscut faptul că chioșcul a fost edificat sub durata căsătoriei, afirmând însă că banii au fost dați de părinți, ceea ce însă nu a putut dovedi în cauză.
Mai mult de atât, martorii au arătat că intimatul s-a ocupat de această construcție, de aprovizionarea cu materiale, de muncitori și chiar a și lucrat efectiv.
Reclamanta de asemenea a recunoscut la interogator la întrebarea 6, că suma de 17500 lei fond de marfă ce a rămas la societatea ei de la despărțirea părților în fapt.
Prin încheierea nr.- a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admisă cererea de strămutare formulată de apelanta, dosarul fiind scos de pe rolul Tribunalului Hunedoara Secția Civilă și trimis Tribunalului Timiș pentru continuarea judecății.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 20.08.2007.
Prin decizia civilă nr. 62/A din 1 februarie 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de reclamanta și General 98 Com SRL Orăștie împotriva sentinței civile nr.1057/22.11.2006 pronunțată de Judecătoria Orăștie în dosar nr- în contradictoriu cu pârâții, și.
A chimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a respins petitul din cererea reconvenționala privind constatarea dobândirii ca bun comun a chioșcului din bolțari construit în anul 1998 și a fondului de marfa în valoare de 17.500 Ron și obligarea paratei reconventionale la plata a din contravaloarea chioșcului și a fondului de marfa a General 98 Com Orăștie, către reclamantul reconvențional.
A enținut în rest dispozițiile hotărârii apelate și a obligat paratul la plata către apelanta a sumei de 1400,3 lei cheltuieli de judecata în apel.
Din cuprinsul deciziei civile sus amintite, se reține că în ceea ce privește partajarea bunurilor mobile la compunerea și atribuirea celor doua loturi părților în proces, instanța de fond a făcut o corecta aplicare a principiului inclus în prev. art. 673 ind. 5 alin. 2.pr civ. conform cu care instanța va face împărțeala în natura, iar în temeiul celor stabilite în art. 373 ind. 5 alin. 1.pr civ, instanța procedeaza la formarea loturilor și la atribuirea lor, iar în cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o suma de bani.
Astfel nu ar fi fost echitabil și în acord cu prevederile art. 673 ind. 5.pr civ. ca toate bunurile mobile sa fie incluse în lotul unei singure părți, cu atât mai mult cu cât însăși apelanta reclamanta prin cererea introductiva de instanța formulata a solicitat partajare în natura a bunurilor mobile achiziționate de părți sub durata căsătoriei.
În ceea ce privește solicitarea apelantei ca bunurile mobile incluse în lotul acesteia, să fie obligat pârâtul intimat să i le predea, aceasta se privește a fi o cerere nouă formulată direct în apel și se apreciază a fi inadmisibilă prin prisma prev. art. 292 alin. 1.pr civ.
De altfel din momentul rămânerii definitive hotărârea de partaj constituie titlu executoriu și este susceptibila de executare silită, afara numai de cazul în care părțile au declarat în mod expres că nu solicita predarea bunurilor -fără a deosebi după cum părțile au cerut sau nu predarea efectiva a lucrurilor.
Includerea în masa bunurilor comune a chioșcului din bolțari în care își desfășoară activitatea -. " General 98 Com " SRL precum și a fondului de marfa în valoare de 17.500 ron de către prima instanță este greșită.
Așa cum rezultă din chitanțele nr. 354 /03.02.1998, nr. 361/24.02.1998, 395/08.04.1998 și 27 bis din 13.05.1998 emise de de - D D, societatea Sc General 98 Com Srl Orăștie a efectuat plăți pentru edificarea chioșcului din bolțari în care această societate comerciala își desfășoară activitatea, chioșcul fiind edificat pe terenul proprietate de stat, concesionat conform contractului de concesiune, nr. 7040/04.11.2001.
În ceea ce privește fondul de marfă al societății comerciale - General 98 Com L Orastie în cuantum de 17.500 Ron la data despărțirii în fapt a parților, acesta reprezintă un bun proprietatea societății și fiind necesar desfășurării activității societății.
Astfel cum rezulta din Statutul Societatii comerciale general 98 com L Orăștie asociat unic la aceasta societate este doar reclamanta apelantă ( fosta ), pârâtul având la această societate doar calitatea de angajat, conform contractului de munca încheiat la 22.06.2000 între Sc General 98 Com Srl și pârât.
Pentru un eventual drept de creanță împotriva - General 98 Com SRl Orăștie izvorât din munca proprie la edificarea chioșcului de bolțari sau împrumuturi acordate acestei societăți pentru desfășurarea activității, pârâtul poate formula acțiune separată.
Împotriva deciziei civile pronunțată în apel, au declarat recurs, atât reclamanta, cât și pârâtul, înregistrate sub nr- din 13.06.2008 la Curtea de APEL TIMIȘOARA, fiecare recurent criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea acesteia.
Din motivele de recurs ale reclamantei, se reține că în ce privește contravaloare actuală a apartamentului în litigiu și a dreptului de creanță în sumă de din valoarea acestuia, instanța de fond a stabilit că apartamentul este bunul propriu al pârâtului, deoarece este intabulat pe numele acestuia, însă a soluționat greșit prin faptul că nu a reținut dreptul de creanță al reclamantei asupra cotei de din valoarea de circulație actuală a apartamentului.
A mai arătat că apartamentul a fost achiziționat în timpul concubinajului cu pârâtul, data începerii concubinajului a fost dovedită ca fiind în luna august 1991, iar acesta a fost achiziționat în luna octombrie 1991, prin participare egală a ambilor soți.
Apartamentul a fost evaluat în mod corect în expertiza efectuată de expert, la o valoare de circulație fără îmbunătățiri în sumă de 619.660.000 Rol (61.966 RON), din care pârâtul urmează a fi obligat să-i plătească cota de, respectiv suma de 30.003 RON.
Referitor la contravaloarea îmbunătățirilor aduse de părți, apartamentului pârâtului, reclamanta a criticat valoarea reținută de către instanță, la suma de 14.757 RON, deoarece investițiile sunt mult subevaluate în această variantă față de valoarea reală a acestora care a fost stabilită de expert la suma de 28.586 RON, din care reclamantei i se cuvine o sultă în cotă de din aceasta, respectiv suma de 14.283 Ron, și nu de numai 7.378,5 Ron cât a stabilit instanța de fond.
În ce privește valoarea apartamentului, aceasta a fost evaluată la o sumă de 60.648 RON sensibil egală cu cea stabilită de expertiza de 61.066, însă la stabilirea valorii îmbunătățirilor, reclamanta a fost prejudiciată în mod evident, deoarece au refuzat să evalueze o serie de lucrări, fiind partinici în modul în care l-au favorizat pe pârât.
Referitor la împrumutul, din adeverința nr.140/16.01.2007, rezultă că reclamanta a contractat un împrumut în suma de 11.200 Ron, rambursabil în 15 rate lunare de 750 Ron, iar la data de 01.04.2005, figura cu un sold la împrumut în suma de 7775,60 Ron, pe care l-a achitat în întregime până la data de 01.02.2006. Din această datorie comună de 7775,60 Ron, achitată de reclamantă, după separarea în fapt părților, urmează ca pârâtul să fie obligat să-i achite reclamantei cota de 1/2, respectiv 3887,30 RON.
Referitor la modalitatea de partajare a bunurilor mobile, arată că a fost prejudiciată prin modul de compunere a loturilor, ei fiindu-i atribuit un lot valoric mult mai mare decât al pârâtului. Lotul reclamantei fiind în sumă de 11.435,42 Ron, iar a pârâtului de numai 3.957,59 Ron, rezultând să-i mai achite acestuia o sultă de egalizare în sumă de 5.238,81 Ron.
Din motivele de recurs ale pârâtului se reține că, prima instanță în mod corect a constatat că sub durata căsătoriei sale cu reclamanta, prin contribuție egală au edificat chioșcul de bolțari, folosit de - General 98 Com SRL, unde asociat unic este reclamanta, și au achiziționat împreună un fond de marfă de 17.500 lei la data despărțirii în fapt părților.
La interogatoriul luat în cauză reclamantei (fila 44 întrebarea 4), aceasta a recunoscut faptul că chioșcul a fost edificat sub durata căsătoriei, afirmând însă că banii au fost dați de părinți, ceea ce însă nu a putut dovedi în cauză, fiind evident că au fost folosiți bani comuni, atât pentru edificarea construcției, cât și pentru fondul de marfă.
Mai mult, martorii au arătat că pârâtul s-a ocupat de această construcție, de aprovizionarea cu materiale, de muncitori și chiar a și lucrat efectiv.
Reclamanta de asemenea a recunoscut la interogator la întrebarea 6, că suma de 17500 lei fond de marfă a rămas la societatea ei de la despărțirea părților în fapt.
Analizându-se motivele de recurs formulate de ambii recurenți, se constată că ambele recursuri sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Referitor la recursul declarat de reclamantă, se constată că ambele instanțe au reținut în mod corect împrejurarea că apartamentul a fost cumpărat de către pârât prin contribuție proprie, nefiind dovedit faptul că acesta ar fi fost achiziționat sub durata concubinajului.
Mai mult, din extrasul CF nr. 5404/3 Orăștie, rezultă că proprietar al acestui imobil este pârâtul în baza unui contract de vânzare - cumpărare încheiat anterior căsătoriei cu reclamanta, respectiv în anul 1991 (fila 25 dosar), iar după cum rezultă și din chitanțele de la fila 70 dosar, prețul apartamentului a fost achitat în două tranșe, respectiv avans la data de 7.03.1991 și diferența de preț la data de 14.10.1991, iar părțile s-au căsătorit la data de 11.06.1992, deci la mai mult de o J de an după achitarea integrală a acestuia.
Cu privire la lucrările de îmbunătățiri aduse apartamentului, acestea au fost executate așa cum au fost identificate de reclamantă în acțiunea introductivă, și la care pârâtul nu s-a opus a-i achita parte din contravaloarea lor, mai mult, potrivit raportului de contraexpertiză efectuat în cauză, valoarea totală a acestor îmbunătățiri este de 14.757 ron, ceea ce înseamnă că în mod corect a fost obligat pârâtul la plata sumei de 7.378,5 ron, în favoarea reclamantei.
Referitor la bunurile mobile, se constată că cele două instanțe au procedat în mod corect, având în vedere solicitarea reclamantei de partajare a bunurilor în natură, precum și înțelegerea dintre părți cu ocazia deplasării expertei la fața locului, chiar favorizând-o pe reclamantă, care la fond a solicitat mai multe bunuri, față de înțelegerea avută la fața locului.
În ceea ce privește împrumutul, conform adresei de la fila 33 dosar, rezultă că reclamanta avea la data de 1.04.2005 un fond în sumă de 3.412,87 ron și un împrumut de 777,60 ron, iar pârâtul un fond social de 3206,50 ron și un sold împrumut de 2498,5 ron, și în aceste condiții, fiecare dintre cei doi soți aveau de achitat datorii contractate sub durata căsătoriei.
Referitor la recursul declarat de pârât, se constată că instanța de apel a apreciat în mod corect probatoriul administrat în cauză, cât și dispozițiile legale reținute, în ceea ce privește chioșcul din bolțari și fondul de marfă la data despărțirii în fapt, în sensul că nu este bun comun al foștilor soți, ci reprezintă o parte din patrimoniul firmei.
De asemenea, s-a apreciat în mod corect faptul că pârâtul având calitatea de salariat în acea perioadă, activitatea sa desfășurată în firmă, a fost răsplătită prin salariul plătit acestuia, conform contractului său de muncă, încheiat cu firma.
Referitor la fondul de marfă existent la acea dată în firmă, nu poate fi considerat că face parte din bunurile comune ale soților, deoarece mărfurile nu au fost cumpărate din banii obținuți din veniturile proprii ale părților, acest fond de marfă fiind achiziționat, o parte, din veniturile proprii ale firmei, iar cealaltă parte a mărfii, fiind achiziționată pe bază de contracte.
Astfel fiind, constatându-se că ambele recursuri sunt neîntemeiate, urmează să fie respinse ca atare, menținându-se decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanta recurentă și reclamantul recurent împotriva deciziei civile nr. 62/A din 1 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, privind pe pârâții intimați, și - " General 98 Com" SRL Orăștie, pentru partaj bunuri comune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 14 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./ 07.11.2008
Tehnored. 2 ex./07.11.2008
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Ion GraurJudecători:Ion Graur, Erica Nistor, Maria Lăpădat
| ← Plasament. Decizia 949/2009. Curtea de Apel Timisoara | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
