Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 175/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 175/R-MF
Ședința publică din 04 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Bădescu JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu
Judecător: - --
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamantul-pârât -, domiciliat în Pitești,-, județul A, împotriva deciziei civile nr.132/A/MF din 23 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- și împotriva deciziei civile nr.55/A/MF din 3 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în același dosar, intimată fiind pârâta-reclamantă -, domiciliată în Pitești,-, -.B,.7, județul
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 1621 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.15107 din 18 ianuarie 2010, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28 ianuarie 2010, în încheierea de la această dată fiind consemnate susținerile părților, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA:
Deliberând constată că:
Prin cererea înregistrată sub nr-, pe rolul Judecătoriei Pitești, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a fost căsătorit cu pârâta, iar prin sentința civilă nr.5914/2006 a Judecătoriei Piteștis -a dispus desfacerea acesteia prin divorț.
Se susține faptul că, în timpul conviețuirii, cei doi soți au dobândit mai multe bunuri mobile și imobile, iar pentru unele dintre acestea reclamantul a fost sprijinit material de părinții săi și a utilizat un credit bancar contractat la BCR, revendicând astfel o contribuție proprie suplimentară, în raport cu cea a pârâtei.
La data de 23.02.2007, s-a formulat de către pârâtă o acțiune în justiție având același obiect, înregistrată sub nr-, dosar care, potrivit disp. procedurale în materie, a fost conexat la cel promovat de reclamant.
Prin cererea sa, pârâta - reclamantă a solicitat partajarea unora din bunurile care se regăseau în cererea reclamantului - pârât, dar și reținerea unui aport suplimentar la dobândirea acestora, provenind din plata unor sume în avans, a căror natură inițială era de bun propriu.
Au fost administrate în cauză proba cu înscrisuri, interogatoriu și martori, pronunțându-se, la data de 03.06.2008, o încheiere interlocutorie de admitere în principiu.
Prin sentința civilă nr.3315 din 03.06.2008, pronunțată de Judecătoria Pitești, s-a admis în parte cererea principală formulată de reclamantul - pârât, precum și cererea conexă formulată de pârâta - reclamantă.
A fost sistată starea de devălmășie a părților și au fost atribuite loturile, potrivit dispozitivului sentinței amintite, cu acordarea de sulte.
S-a dispus de asemenea ca reclamantul - pârât să restituie pârâtei - reclamante bunurile proprii respectiv: o mobilă de dormitor matrimonial, un televizor, un sistem audio cu boxe, un aragaz, un frigider.
Au fost admise în parte cererile de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de proces, iar după compensarea acestora a fost obligată pârâta reclamantă să plătească reclamantului pârât cu acest titlu suma de 4.090 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că părțile au fost căsătorite timp de 6 ani și că din conviețuirea acestora a rezultat minorul încredințat în prezent spre creștere și educare pârâtei reclamante.
S-a mai constatat că părțile au achiziționat în perioada conviețuirii un imobil casă și teren cu prețul de 38.250 EURO.
Din prețul total al imobilului s-a achitat inițial 13.250 EURO, în baza unui antecontract de vânzare cumpărare iar la momentul încheierii actului, suma de 5000 EURO.
Ambele sume au fost achitate după ce antecontractul și contractul au fost semnate numai de către pârâta reclamantă.
Pentru achitarea integrală a prețului imobilului casă + teren părțile au contractat un credit în valoare de 20.000m EURO de la BCR, în care reclamantul pârât apare ca fiind coplătitor.
S-a mai reținut de către instanță că pe durata conviețuirii părților și în timpul în care au dobîndit bunuri, părinții reclamantului pârât au înstrăinat un apartament proprietate personală, iar sumele rezultate din aceasta au fost predate chiar de către cumpărătorii acestuia către pârâta - reclamantă, cu intenția de gratificare a ambilor soți.
A reținut prima instanță că imobilul casă și teren constituie bun propriu al reclamantului în proporție de 17,32 %, iar că acesta din urmă ar avea un drept de creanță de 71.680 lei, raportat la valoarea masei partajabile.
În privința achitării restului de preț al imobilului casă și teren, s-a reținut că părțile au o datorie comună constând în ratele neachitate din creditul BCR iar pentru perioada 01.01.2007 - 01.07.2007, pârâta are un drept de creanță de din contravaloarea ratelor achitate, ce urmează a se imputa lotului reclamantului pârât.
Tot prima instanță a constatat că părțile nu au contestat evaluarea bunurilor mobile, a drepturilor de creanță și datorii ce se cuvin părților.
La atribuirea imobilului casă și teren s- avut în vedere că pârâta reclamantă are deja la dispoziție un spațiu locativ ce aparține mamei sale, iar reclamantul pârât deține deja o cotă de 17,32 % din contravaloarea acestuia, ca aport suplimentar propriu la dobândire.
Bunurile mobile au fost atribuite părților, fie în raport de solicitarea acestora, fie de natura și destinația acestora concretă.
Împotriva încheierii interlocutorii de admitere în principiu, precum și a sentinței civile nr.3315/2008, pronunțată de Judecătoria Pitești, au declarat apel, atât reclamantul - pârât, cât și pârâta - reclamantă.
Apelanta pârâtă - reclamantă a criticat pe de o parte încheierea de admitere în principiu și pretinsul drept de creanță invocat de instanță în favoarea reclamantului - pârât, în cuantum de 71.680 lei.
S-a criticat și nereținerea în sentință a suportării uzurii de către reclamantul - pârât, așa cum a statuat în încheierea de admitere în principiu, față de bunurile pe care le-a utilizat exclusiv.
În privința lotizării bunurilor s-a criticat de către apelanta pârâtă - reclamantă aplicarea greșită a disp.art.741 cod civil și art.6739Cod pr.civilă.
Apelantul reclamant - pârât a criticat sentința și încheierea interlocutorie de admitere în principiu față de modul greșit în care s-a stabilit contribuția părților la dobândirea bunurilor comune.
Prin Decizia civilă nr.55/03.04.2009, pronunțată de Tribunalul Argeșa fost admis apelul declarat de pârâtă și respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, cu schimbarea în parte a încheierii de admitere în principiu din 30.07.2007, în sensul că s-a reținut la masa partajabilă întregul imobil casă și teren în suprafață de 495,34 mp situat în Pitești, înlăturându-se constatarea potrivit căreia 17,32% din imobilul amintit este bun propriu al reclamantului pârât.
De asemenea a fost înlăturat dreptul de creanță în sumă de 71.680 RON, reținut în favoarea reclamantului pârât cu menținerea în rest a Încheierii de admitere în principiu, dar și cu repunerea cauzei pe rol, pentru efectuarea unei expertize și lotizarea bunurilor.
Pentru a dispune astfel, tribunalul analizând potrivit disp.art.295 alin.1 Cod pr.civilă, încheierea de admitere în principiu a apreciat că prima instanță a reținut greșit atunci când a statuat că părțile ar avea contribuții proprii suplimentare la dobândirea unora din bunuri, precum și drepturi de creanță în cuantumul arătat, deoarece din administrarea probelor nu a rezultat clar acest lucru.
În vederea soluționării fondului cauzei, tribunalul a dispus efectuarea în cauză a unor expertize tehnice de specialitate potrivit disp.art.6736alin.1 și 2 Cod pr.civilă.
Prin decizia civilă nr.132 din 23.10.2009, pronunțată de Tribunalul Argeșa fost admis apelul pârâtei -reclamante, cu schimbarea în parte a sentinței în sensul că a fost sistată starea de devălmășie, potrivit variantei 1 din raportul de expertiză tehnică, întocmit de expert, atribuind bunurile, potrivit dispozitivului deciziei amintite, cu menținerea în rest a sentinței și cu respingerea ca nefondat a apelului declarat de pârâtul - reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Bunurile imobile, casă și teren aferent, nu permit partajarea și ca atare se impune atribuirea lor într-un singur lot.
S-a mai reținut și faptul că unele bunuri mobile au rămas după despărțirea în fapt a foștilor soți, în posesia apelantului - reclamant ca și autoturismul Solenza.
Nu a fost neglijat nici faptul că din contravaloarea imobilului casă și teren s-a achitat până în prezent doar o parte a valorii, rămânând de achitat 132.788 lei, care, în mod normal vor trebui consemnați în lotul părții căreia îi este atribuit acest important bun.
În raport de cota valorică ce se cuvine fiecărei părți, expertiza a propus variante în care imobilul casă ar putea fi atribuit, fie apelantului reclamant, fie apelantei pârâte, cu plata sultei corespunzătoare.
Este de menționat faptul că pentru a oferi părților, loturi ce exprimă valori actualizate ale activului și pasivului împărțelii s-a dispus de către instanță completarea raportului de expertiză în privința actualizării restului de plată din contractul de credit nr.4584/02.09.2005, fără a se încălca principiul contradictorialității și disponibilității părților care fusese în mod clar respectat la încuviințarea inițială a probei.
Văzând disp.art.6739Cod pr.civilă și având în vedere cele anterior menționate, dar și faptul că apelantei pârâte i s-a încredințat spre creștere și educare minorul în vârstă de 8 ani, tribunalul a atribuit acesteia lotul ce conține imobilul casă și teren.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se susține că instanța de apel, în mod greșit a înlăturat contribuția mai mare a recurentului la dobândirea bunurilor comune, încălcând astfel dispozițiile art.6735Cod procedură civilă.
Se susține că în mod greșit instanța de apel a considerat că prima instanță a soluționat cauza în alte limite decât cele cu care a fost investită, iar pe de altă parte, reclamantul nu a cuantificat și definit aportul propriu la dobândirea bunurilor comune, în cererea de chemare în judecată.
Recurentul susține că a indicat cu cifre și procente contribuția mai mare a acestuia, prin cererea de chemare în judecată.
Pe de altă parte se susține că recurentul a făcut dovada că banii obținuți din vânzarea apartamentului deținut de părinții acestuia au fost înmânați pârâtei pentru achiziționarea casei și a terenului supuse partajării.
O altă critică se referă la faptul că instanța de apel, în mod greșit a admis o nouă probă testimonială, în condițiile în care se administraseră toate probele la instanța de fond.
Se susține că instanța de apel, în mod greșit, ajunge la concluzia potrivit căreia, părinții ambilor soți au ajutat la achiziționarea bunurilor comune, mergând pe o supoziție fără un suport probatoriu, din moment ce părinții pârâtei nu au făcut dovada că banii obținuți din vânzarea garsonierei au fost folosiți la achiziționarea bunurilor comune dobândite de soți. În acest sens, recurentul susține că părinții acestuia au făcut dovada certă că suma de 95.000 lei obținută din vânzarea apartamentului acestora a fost folosită pentru dobândirea casei și terenului în litigiu.
Pe de altă parte se menționează faptul că instanța de apel nu a indicat probele prin care s-a dovedit gratificarea părților, în dobândirea bunurilor comune.
În altă ordine de idei se susține că decizia nr.55, pronunțată în apel este nemotivată, instanța făcând simple aprecieri, fără corespondent în probatoriul administrat, respingând greșit apelul declarat de pârât.
O altă critică vizează decizia nr.132, recurată în cauza de față, prin care s-a lotizat și omologat varianta din expertiza efectuată și se susține că această hotărâre este dată cu încălcarea dreptului la apărare și a principiilor contradictorialității și oralității.
Astfel, recurentul susține că instanța de apel a dispus refacerea unui raport de expertiză, fără a pune în discuția părților, necesitatea efectuării acestuia.
De asemenea, la ultima ședință de judecată, instanța nu i-a permis recurentului să-și susțină cauza în mod public, impunându-i să depună concluzii scrise, nedându-i posibilitatea să susțină obiecțiunile la completarea raportului de expertiză, cu privire la valoarea sultei, situație în care intervine nulitatea expertizei.
Într-un alt motiv de recurs se susține că au fost încălcate dispozițiile art.6739Cod procedură civilă, în sensul că imobilul casă și teren a fost atribuit în mod greșit pârâtei, în condițiile în care recurentul nu mai deține alt imobil.
Prin întâmpinarea de la filele 9-14 dosar, intimata solicită respingerea recursului, ca nefondat, iar în primul rând nulitatea recursului, raportat la dispozițiile art.306 Cod procedură civilă, deoarece criticile formulate de recurent, vizează netemeinicia și nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, în baza art.312 Cod procedură civilă și pentru următoarele considerente:
Potrivit art.137, alin.1 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției nulității recursului, invocată de intimată, prin apărător, excepție neîntemeiată, urmând aor espinge ca atare, deoarece criticile formulate în recurs nu vizează în totalitate aspecte de netemeinicie, ci sunt și critici încadrabile în dispozițiile art.304, pct.9 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, recursul este nefondat urmând a-l respinge ca atare.
Motivul de recurs legat de nemulțumirea recurentului datorată de nereținerea unei contribuții mai mari a acestuia la dobândirea bunurilor comune, situație în care apreciază că s-au încălcat dispozițiile art.6735Cod procedură civilă.
Dispozițiile art.6735Cod procedură civilă, prevăd posibilitatea instanței, în situația în care părțile nu se învoiesc, de a stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună. dispoziții respectate de instanță prin pronunțarea încheierii de admitere în principiu din 30.07.2007 și prin decizia civilă nr.132 din 23.10.2009 a Tribunalului Argeș, încât este nefondată critica privind încălcarea dispozițiilor art.6735Cod procedură civilă.
Referitor la nereținerea unei contribuții mai mari a recurentului la dobândirea bunurilor comune, pe lângă faptul că această critică vizează netemeinicia, se constată faptul că recurentul - reclamant nu precizează cota pe care o pretinde.
De altfel, acesta dă dovadă de inconsecvență, în precizarea cotei sale de contribuție, atât în formularea cererii de chemare în judecată, când pretinde cota de 40,75% din imobil, cât și în formularea apelului, când își reformulează pretențiile, solicitând o cotă de 67,98% la dobândirea aceluiași imobil, precum și în formularea prezentului recurs, când pretinde o contribuție superioară, fără a-și preciza cota.
Critica referitoare la faptul că în apel nu trebuia să se mai administreze probe, nu poate fi încadrată în dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, urmând a fi respinsă ca atare.
Cât privește critica prin care se susține nemotivarea deciziei civile nr.55/03.04.2009, aceasta este neîntemeiată, urmând aor espinge ca atare, constatându-se că instanța de apel a motivat decizia amintită, inclusiv prin prisma probelor administrate în apel, a răspunsului dat la interogatoriu de către recurent și a înscrisurilor noi.
Astfel, instanța de apel a statuat că părinții ambilor soți au vândut bunuri importante, respectiv un apartament vândut de părinții soțului și o garsonieră vândută de părinții soției, în perioada când s-a cumpărat casa de către cei doi soți, reținându-se cota egală în dobândirea bunurilor comune.
De asemenea, s-a arătat că o anume contribuție superioară trebuie să vizeze întreaga comunitate, ci nu un singur bun, așa cum a solicitat recurentul.
Motivul de recurs referitor la decizia civilă nr.132/23.10.2009, despre care se spune că a fost dată cu încălcarea dreptului la apărare și a principiilor contradictorialității și oralității este nefondat, urmând a-l respinge ca atare.
Astfel, după pronunțarea deciziei civile nr.55/03.04.2009, în ședința publică din 08.05.2009 (fila 76) s-a dispus efectuarea unei expertize de evaluare și lotizare a bunurilor, fiind prezent apărătorul recurentului, raport aflat la filele 84-89 dosar apel, care, în ședința publică din 05.06.2009 a solicitat termen pentru a lua cunoștință de lucrarea amintită, termen încuviințat de instanță.
La termenul din 19.06.2009 (fila 111), apărătorul recurentului - reclamant a precizat că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză și a lăsat la aprecierea instanței cererea de amânare a cauzei, formulată de apărătorul apelantei-pârâte, respinsă de instanță, dar cu amânarea pronunțării, pentru ca părțile să depună concluzii scrise, pronunțarea fiind amânată la data de 26.06.2009 și apoi la 29.06.2009, când a fost repusă cauza pe rol (fila 113) pentru a se respecta încheierea din 08.05.2009, cu refacerea raportului de expertiză de către același expert, raport aflat la filele 127 - 128, dosar apel, la care nu au fost formulate obiecțiuni de către apărătorul reclamantului, acesta prezentându-se în sala de ședință, după închiderea dezbaterilor, arătând că va depune concluzii scrise, primite la data de 21.10.2009 (filele 133-134), pronunțarea fiind amânată pentru 23.10.2009, pentru a da posibilitatea părților să le depună.
Drept urmare, nu au fost încălcate drepturile procedurale ale părților, iar recurentul nu a făcut dovada că a fost prezent în sala de judecată, pe 16.10.2009, când s-a luat cauza în pronunțare.
Motivul de recurs vizând încălcarea dispozițiilor art.6739Cod procedură civilă, prin faptul că terenul și casa au fost atribuite greșit pârâtei, fără a ține cont că reclamantul nu are alt imobil este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare.
Dispozițiile art.6739Cod procedură civilă, prevăd că la formarea și atribuirea loturilor se va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri.
În cauza de față au fost respectate prevederile art.6739Cod procedură civilă, precum și principiul împărțirii în natură a bunurilor, prevăzute de art.741 Cod civil, pârâta fiind cea care s-a ocupat de cumpărarea și amenajarea apartamentului, așa cum a recunoscut și reclamantul.
Pe de altă parte, minorul rezultat din căsătorie a fost încredințat spre creștere și educare pârâtei, ambii având nevoie de un spațiu de locuit.
În baza art.274 Cod procedură civilă, obligă pe recurent la plata sumei de 1.500 lei, cheltuieli de judecată, către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul - pârât -, domiciliat în Pitești,-, județul A, împotriva deciziei civile nr.132/A/MF din 23 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- și împotriva deciziei civile nr.55/A/MF din 3 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în același dosar, intimată fiind pârâta-reclamantă -, domiciliată în Pitești,-, -. B,.7, județul
Obligă pe recurent să achite suma de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - --
Grefier,
Red.
/4 ex/18.02.2010
Jud. apel Gh.;;
Președinte:Veronica BădescuJudecători:Veronica Bădescu, Florinița Ciorăscu, Corina Pincu
| ← Divort. Decizia 475/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Interdicție. Decizia 248/2008. Curtea de Apel Galati → |
|---|
