Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1778/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1778/R/2008
Ședința publică din 26 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina JUDECĂTOR 2: Antoaneta Tania Nistor
JUDECĂTOR 3: Anca
JUDECĂTOR: -- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamantul, împotriva deciziei civile nr.159/A din 29 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, privind și pe pârâta intimată, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal, la prima strigare a cauze, se prezintă reclamantul recurent și pârâta intimată, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 4 septembrie 2008, s-a depus la dosar, din partea intimatei, întâmpinare prin care arată că se opune admiterii recursului, un exemplar comunicându-se cu recurentul.
Recurentul depune la dosar un curriculum-vitae și solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru studierea întâmpinării.
Pentru a da posibilitatea recurentului de a studia întâmpinarea comunicată la acest termen, se lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent și pârâta intimată, personal.
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Intimata solicită respingerea recursului, apreciind hotărârea instanței de apel ca fiind temeinică și legală.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.4505 din 1 octombrie 2007 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr- s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei - și în consecință s-a constatat că sub durata căsătoriei părțile au dobândit în comun, în cote egale de 1/2 parte fiecare, casa de locuit situată în B M- aflată pe parcela cu nr. top. 4396 din 6751 B M, în valoare de 425.704 RON.
S-a dispus partajarea imobilului, în sensul atribuirii în favoarea pârâtei.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului, cu titlu de sultă, suma de 212.852 RON în termen de 4 luni de la rămânerea irevocabilă a sentintei.
S-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii privind partajarea bunurilor mobile.
Pârâtă a fost obligată să plătească reclamantului 423 RON cheltuieli de judecată, compensându-se restul cheltuielilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că părțile au fost căsătorite în perioada 15.06.1972 - 21.10.1998, iar prin sentința civilă nr. 5849/1998 a Judecătoriei Baia Mares -a desfăcut căsătoria.
Sub durata căsătoriei părțile au construit, în comun, prin contribuții egale, casa de locuit situată în B M- (aspect recunoscut și de către pârâtă), construcție edificată pe terenul proprietatea Statului Român, înscris în 6751 B M nr. top. 4396. Conform raportului de expertiză întocmit de expertul valoarea totală a construcției este de 425.708 Ron iar imobilul nu este comod partajabil în natură.
În ceea ce privește susținerile pârâtei, potrivit cărora părțile ar fi dobândit în timpul căsătoriei și o casă în, aceste aspecte nu pot fi luate în considerare, deoarece această problemă a fost soluționată în dosarul nr. 4272/2003 al Tribunalului Maramureș, unde s-a pronunțat decizia nr. 583/A/29.10.2003 și unde se reține că imobilul din a fost dobândit de reclamant anterior căsătoriei părților, că deși reclamantul ar fi recunoscut o contribuție a pârâtei de 30 % din valoarea construcției, aceasta îi conferă un drept de creanță și nu o cotă de proprietate. Cum însă pârâta nu a formulat cerere expresă în acest sens, s-a apreciat că cererea acesteia de partajare a imobilului din nu este fondată. Nu pot fi reținute nici susținerile pârâtei conform cărora de la divorț au trecut 9 ani și că reclamantul nu mai poate solicita partajarea bunurilor, deoarece nu există un termen limită prevăzut de lege în care să se poată solicita împărțirea bunurilor.
Procesul profitând ambelor părți, se vor acorda cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând 1/2 parte din contravaloarea expertizei.
Prin decizia civilă nr.159 din 29.05.2008 a Tribunalului Maramureș, s-a admis apelul declarat de pârâta, desființându-se în parte hotărârea atacată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că la fila 22 din dosarul de fond apelanta pârâtă a formulat cerere reconvențională solicitând și partajarea casei situată în nr. 3. com., jud.
Deși cererea este intitulată "întâmpinare", instanța de fond avea obligația să o pună în discuția părților și să o soluționeze pe fond.
Prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestei cereri în dispozitiv și nici nu a făcut verificări pe fond, reținând doar în considerente câteva aspecte în legătură cu acest imobil, preluate din alt dosar nr.4272/2003 al Tribunalului Maramureș.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs în termen legal solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că prin acțiunea civilă nr.1099/26.01.2007 a solicitat efectuarea partajului între el și fosta soție, asupra imobilului casă de locuit din mun.B M-, care a fost construit în perioada 1976-1981 împreună cu fosta soție.
În prezenta acțiune pârâta nu s-a prezentat la nici o ședință de judecată.
Reclamantul a moștenit din partea mamei lui un teren în loc nr.3. și a construit pe acest teren o casă în perioada 1996 - 2002.
Această casă nu putea fi introdusă în masa bunurilor de împărțit deoarece pârâta nu a participat la construcția ei părțile fiind despărțite în fapt. De altfel, această casă a fost vândută fiului reclamantului, cu drept de uzufruct, la valoarea de 100.000.000 lei vechi. Această construcție a fost desăvârșită împreună cu numita persoană cu care recurentul s-a căsătorit după divorțul din anul 1998. Datorită unor împrejurări, recurentul a ajuns din nou la divorț în anul 2002 și având în vedere această situație a hotărât să vândă casa fiului său pentru a nu intra la un eventual partaj cu. De asemenea, recurentul arată că întâmpinarea făcută de pârâtă nu poate fi considerată o cerere reconvențională atâta timp cât ea nu a fost prezentă la nici un termen de judecată.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală.
În susținerea poziției procesuale intimata a arătat că în mod corect înscrisul denumit întâmpinare a fost apreciat de tribunal ca fiind în realitate o cerere reconvențională motiv pentru care s-a dispus desființarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare. (5-6).
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate Curtea reține următoarele:
Recursul reprezintă o cale extraordinară de atac care poate fi declarat numai pentru motivele expres și limitative prevăzute de art. 304 pct. 1-9.pr.civ.
Deși recurentul nu a indicat temeiul de drept al cererii sale, în dezvoltarea motivelor de recurs a invocat doar aspecte care țin de netemeinicia deciziei atacate care se referă la apărări de fond față de cererea reconvențională a pârâtei și nicidecum aspecte vizând motive de nelegalitate ale hotărârii recurate.
Singura critică a recurentului care privește calificarea juridică a cererii reconvenționale formulată de pârâtă și intitulată " întâmpinare " face posibilă încadrarea acesteia în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr.civ. potrivit căruia, modificarea unei hotărâri se poate cere numai atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În speță, în mod legal tribunalul a stabilit că înscrisul depus de pârâtă la 22 din dosarul de fond reprezintă în realitate o cerere reconvențională asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat.
Astfel, conform art. 119 alin. 1 și alin. 3.pr.civ. dacă pârâtul are pretenții în legătură cu cererea reclamantului, el poate să facă cerere reconvențională care se depune o dată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
Art. 119 alin. 4.pr.civ. statuează că, atunci când reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată cererea reconvențională se va depune cel mai târziu până la termenul ce se va încuviința pârâtului spre acest sfârșit.
Pârâta a înregistrat la data de 22.02.2007 întâmpinare la cererea de chemare în judecată a reclamantului prin care a arătat că părțile în timpul căsătoriei au construit două case, una în localitatea B M,- iar cealaltă în localitatea nr. 3. comuna, județul ( 6 dosar fond ).
Ulterior, prin cererea înregistrată la data de 22.03.2007 reclamantul și-a modificat acțiunea introductivă iar prin înscrisul intitulat " întâmpinare " depus la data de 24.04.2007 pârâta a solicitat să se constate caracterul de bun comun al celor două construcții mai sus menționate. ( 19,. 22 dosar fond ).
Prin urmare, prin această cerere pârâta a arătat pretențiile sale în legătură cu cererea reclamantului dar a formulat și apărări de fond față de acțiunea introductivă, cererea având o natură mixtă, atât de întâmpinare cât și de cerere reconvențională, neavând nici o relevanță dacă pârâta s-a prezentat sau nu la termenele de judecată, participarea acesteia nefiind obligatorie.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantului întrucât în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 304 pct. 9.pr.civ. și, în consecință, va menține decizia criticată ca fiind legală.
Deși prin întâmpinare intimata a solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 1169.pr.civ. va respinge această cerere deoarece intimata nu a dovedit efectuarea acestor cheltuieli de judecată, la dosar neexistând nici un înscris în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 159/A din 29.05.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Respinge cererea intimatei privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - --- - -- -
GREFIER
RED.
DACT.
2 EX./21.10.2008.
JUD.APEL.,.
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Antoaneta Tania Nistor, Anca
| ← Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Încheierea... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
