Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 182/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 190/MF/2008)
-partaj bunuri comune-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA NR.182
Ședința publică de la 08 Iulie 2008
PREȘEDINTE: Elena Stan JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
- - - - JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
GREFIER: -
*******************
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor din ședința publică de la 24 iunie 2008, consemnate în încheierea din aceeași dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțare amânată la 01 iulie 2008 și la 08 iulie 2008, privind judecarea recursurilor declarate de pârâtul și de către intervenientul, împotriva deciziei civile nr.9/A din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția civilă, în dosarul nr-007 și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din 3 aprilie 2008 pronunțată în același dosar, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ). -, având ca obiect partaj bunuri comune.
Deliberând,
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința civilă nr. 5202/30 nov.2006 s-a admis acțiunea de partaj bunuri comune și cererea de complinire a reclamantei împotriva pârâtului, s-a respins cererea de intervenție formulată de intervenientul, s-a omologat raportul de expertiză întocmit de în varianta I atribuindu-i-se reclamantei apartamentul situat în Tr S,str. - -,nr.10-.5,.2 și bunurile mobile din lotul D, respectiv;canapea cu 2 fotolii, 2 taburete pluș,covor persan 5/2 m,cărți 13o volume,bibelouri 4.goblenuri 7. mască chiuvetă, mobilă dormitor cu pat de mijloc,comodă televizor,dulăpior, măsuță, tablouri 1, lustră cu 3 brațe, dulap cu 4 uși, 2 etajere cărți, mașină de cusut, TV Samsung, colțar bucătărie, masă bucătărie cu 3 scaune, congelator cu 5 sertare Artic, aragaz, hotă, butelie aragaz l, dulap cu 2 uși debara, raft lemn debara,mașină de spălat.
Pârâtului i s-au atribuit - autoturismul 1310,tractor 650,remorcă RM 17 și bunurile mobile din lotul E respectiv; bibliotecă, masă 12 persoane, 2 scaune plușate, măsuță cafea cu 4 scaune,TV color, 130 volume cărți,3 bibelouri,lustră cu 5 brațe,cuptor electric,calculator,cuier pom,mochetă persană 3/3,tablouri 2. canapea 2 etajere cărți,mochetă persană 1,2 m/3 m,dulap bucătărie cu trei uși,frigider Artic, butelie aragaz rusească 1.,set baie, tip, dulăpior suspendat baie,cuier hol și șifonier cu o ușă, oglindă hol, lampă perete iluminat hol, bicicletă.
Reclamanta fost obligată la 25.933,936 lei sultă către pârât iar cheltuielile de judecată au fost compensate și obligat pârâtul la 550 lei către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință și respectiv încheierea de admitere în principiu din 26.06.2006, instanța de fond reținut că în ceea ce privește contribuția pârâților la dobândirea bunurilor comune, pârâtul a recunoscut la interogatoriu că reclamanta a obținut pe toată durata căsătoriei venituri salariale mai mari decât el, că bunicul reclamantei și acesteia au contribuit cu sume de bani la cumpărarea apartamentului, sume ce nu au fost restituite, spre deosebire de suma de bani împrumutată de la intervenient și care a fost restituită de părți,că reclamanta a făcut dovada prin adeverința nr.37/09.05.2006 că beneficiat de împrumuturi în sumă totală de 63.000.000 lei în perioada noiembrie 2000-octombrie 2005,astfel că reclamanta a avut o contribuție de 70% la dobândirea bunurilor comune.
In ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul, instanța a reținut că dreptul de creanță pretins de acesta nu reprezintă o datorie comună a soților pentru a putea fi valorificată în procesul de partaj al bunurilor comune.
La atribuirea bunurilor, instanța avut în vedere contribuția majoritară a reclamantei la dobândirea acestor bunuri, precum și dispozițiile art.673 ind.9 pr.civ.
Împotriva sentinței civile nr.5202/30.11.2006 și a încheierii din 23.06.2006 au declarat apel pârâtul și intervenientul, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Intervenientul arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că suma de 30.000.000 lei reactualizată ar fi datorată numai de pârâtul, deoarece,așa cum s-a dovedit prin probatoriul administrat în cauză, cu banii împrumutați de el, soții au cumpărat un autoturism 1310 care fost reținut în IAP, ca fiind bun comun, astfel că această datorie, care fost contractată în timpul căsătoriei, este o datorie comună.
A mai arătat că pe perioada căsătoriei el realizat venituri și din munca efectuată în gospodăria la țară, fapt recunoscut și de reclamantă la interogatoriu, aducea periodic alimente acasă,în perioada 2003-2005 când s-au efectuat mare parte din îmbunătățirile la apartament,el realizat venituri și din funcția pe care o deținea în cadrul Asociației de proprietari și de asemenea a beneficiat și el de împrumuturi la în perioada 2002-2005, în valoare totală de 40.000.000 lei.
Instanța a reținut în mod greșit că reclamanta ar fi fost ajutată de bunicul și ei cu 800.000 lei și respectiv 200.000 lei la achiziționarea apartamentului, când în contract prețul este de 140.000 lei, martorii audiați fiind subiectivi datorită legăturii de rudenie cu reclamanta.
De asemenea, pârâtul a arătat că greșit s-a admis cererea de complinire masei partajabile cu un tractor și o remorcă, întrucât aceste bunuri cumpărate în timpul căsătoriei, au fost vândute tot în timpul căsătoriei în anul 2005, ele nemaigăsindu-se în patrimoniul comun.
In ceea ce privește cererea de intervenție, pârâtul a arătat că, deși autoturismul 1310 fost cumpărat cu bani împrumutați de la intervenient și a fost reținut ca bun comun, în mod greșit instanța de fond a respins cererea de intervenție apreciind că împrumutul este o datorie personală a sa.
Prin decizia civilă nr.77/A/13.04.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Mehedinția admis apelurile declarate de pârâtul și intervenientului.
A schimbat IAP și sentința recurată în sensul că s-a admis cererea de intervenție formulată de intervenientul.
Au fost obligați reclamanta și pârâtul să restituie intervenientului suma de 3.000 lei RON, reactualizată la data plății efective, sumă ce va fi plătită de fiecare dintre cei doi soți, proporțional cu cota ce le revine din masa bunurilor comune.
S-a scos de la masa partajabilă televizorul color Artic.
S-a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit bunuri comune cu contribuție de 60% pentru reclamant și 40 % pentru pârât.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 39.520,89 lei cu titlu des ultă.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost obligată intimata la 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantul părăt.
Pentru se pronunța astfel, instanța de apel reținut că reclamanta și pârâtul s-au căsătorit în anul 1986, iar până în anul 1994 aceștia au avut salarii aproximativ egale. După anul 1994 reclamanta a obținut venituri mult mai mari din salariu față de pârât, însă și pârâtul realizat în afara salariului venituri din funcția de președinte al Asociației de proprietari nr.73 Tr. S, în perioada ianuarie 20002-octombrie 2005,împrumuturi cu valoare de 40.000.000 lei.
Pentru cumpărarea apartamentului bun comun bunicul reclamantei contribuit cu suma de 800.000 lei și chiar dacă pe contractul de vânzare cumpărare al apartamentului este înscris prețul de 140.000 lei, între soți,dovada actelor juridice se poate face cu orice mijloc de probă.
Față de veniturile realizate de părți în timpul căsătoriei și de contribuția mai mare a reclamantei la dobândirea apartamentului ca urmare a sumelor de bani dăruite de bunicul acesteia s-a reținut o contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune în proporție de 60% pentru reclamantă și de 40% pentru pârât.
Cu privire la tractorul U 650 și remorca tip RM 7 ce fac obiectul cererii de complinire formulată de reclamantă s-a arătat că pârâtul a recunoscut la interogatoriul luat în instanță că aceste utilaje se află în posesia fratelui și părinților săi, astfel încât susținerea acestuia că aceste utilaje au fost vândute în timpul căsătoriei nu a fost primită, arătându-se că instanța de fond a reținut în mod corect aceste utilaje ca făcând parte din masa bunurilor comune.
In ceea ce privește televizorul Artic s-a reținut că pârâtul a făcut dovada că acest bun aparține mamei sale, astfel că acesta a fost scos de la masa partajabilă.
Cu privire la cererea de intervenție formulată de intervenientul s-a arătat că prima instanță în mod greșit a apreciat că împrumutul acordat de intervenient constituie o datorie a pârâtului atât timp cât în cauză s-a făcut dovada că pârâtul a împrumutat de la intervenient suma de 30.000.000 lei pentru cumpărarea autoturismului 1310 autoturism ce constituie bun comun al părților. Astfel,potrivit art. 32 lit. c fam s-a arătat că cererea de intervenție formulată de intervenientul îndreptată împotriva ambilor soți este întemeiată.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs intimata reclamantă și apelantul pârât.
Prin motivele de recurs intimata reclamantă a arătat că instanța de apel în mod nelegal a reținut faptul că veniturile realizate de părți în timpul căsătoriei au fost aproximativ egale dând o interpretare eronată dovezilor administrate în cauză.
S-a mai arătat și că instanța de apel în mod nelegal a reținut și faptul că împrumutul în sumă de 30.000.000 lei este o datorie comună, neținând cont de faptul că înscrisul sub semnătură privată nu a fost contrasemnat și de reclamantă și a fost întocmit abia cu ocazia acestui proces între pârât și intervenient, fratele acestuia, mai mult nu a ținut cont nici de prevederile art. 1182 civ.admițând cererea de intervenție. Astfel împrumutul respectiv, dacă este real, s-a arătat că nu poate fi reținut ca o datorie comună, ci reprezintă doar un drept de creanță al intervenientului față de pârât.
Tot în legătură cu împrumutul mai sus menționat s-a precizat că instanța de apel nu a ținut cont de dovezile administrate sau a procedat la o greșită interpretare a acestora și a reținut că potrivit art. 32 lit. cod. fam respectivul împrumut este o datorie comună superficială coroborând probele din dosar. Intervenientul apelant conform înscrisului depus la dosar avea un strict drept de creanță asupra datoriei fratelui său, neachitată până în prezent.
Prin motivele de recurs formulate de apelantul pârât s-a susținut că în mod nelegal a fost reținută o cotă de contribuție a reclamantei de 60%, în realitate veniturile părților au fost mai tot timpul egale, iar în ultimii 5-6 ani pârâtul a fost cel care a realizat venituri mai mari decât reclamanta. In același sens pârâtul a arătat că în perioada ianuarie 2002-octombrie 2005 beneficiat de împrumuturi de 40.000.000 lei de la, bani ce au fost folosiți pentru nevoi casnice, obținând și unele foloase din gospodăria părinților săi.
Tot apelantul pârât mai arătat și că în mod eronat au fost reținute la masa partajabilă tractorul U 650 și remorca tip RM 7,în realitate, aceste bunuri fiind vândute în timpul căsătoriei, iar banii încasați pe aceste utilaje fiind folosiți în mod exclusiv în interesul căsniciei.
Intr-un alt motiv de recurs formulat de pârât s-a susținut că nu sep oate reține că bunicul reclamantei a contribuit cu suma de 800.000 lei la achiziționarea apartamentului ce face parte din masa partajabilă,deoarece acest aspect nu rezultă decât din depoziția martorei,care trebuie înlăturată ca subiectivă și pentru că nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză.
S-a invocat și că instanța de fond a încălcat disp. art.188 cu privire la audierea martorei propusă de pârât în sensul că avea obligația, ca în condițiile în care constată lipsa acesteia la termenul la care a fost citată și în condițiile în care se insista în audierea acesteia să se dispună aducerea acesteia cu mandat și numai în cazul în care și de această dată nu se prezenta,putea să dea eficiență juridică disp. art. 188 alin. 3 pr.civ. și să pășească la judecată.
Prin decizia civilă nr.196/26.sept.2007 a Curții de Apel Craiova au fost admise recursurile declarate de recurenta reclamantă ( ) și recurentul pârât, casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Pentru pronunța această hotărăre Curtea de Apel Craiovaa reținut că, deși recurentul a invocat în motivele de apel că în mod greșit instanța de fond l-a decăzut din proba testimonială cu martorul, acest motiv nu fost analizat de instanța de apel ceea ce constituie o încălcare esențială a legii, care are ca finalitate ideea necercetării cauzei de către instanța de apel.
Cu ocazia rejudecării apelurilor de către Tribunalul Mehedinți au fost audiați martorii și, martori propuși de apelantul pârât.
Tribunalul Mehedinți prin dec. civ. 9/A/22 ian. 2008 admis apelul declarat de pârât, a respins apelul declarat de.A scos de la masa partajabilă tv. color Arctic, tractorul și remorca.
S-a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit bunurile comune cu contribuție egală de 50%, că masa partajabilă are o valoare de -,8 lei și a obligat reclamanta la plata sumei de 64243,9 lei cu titlu de sultă către pârât.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost obligat reclamanta-intimată la plata sumei de 850 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtul.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Atât la instanța de fond cât și în apel au fost depuse înscrisuri respectiv copiile cărților de muncă din care rezultă că până în anul 1994 veniturile părților au fost sensibil egale după care reclamanta a obținut venituri salariale mai mari față de pârât,dar și acesta din urmă a realizat venituri în plus față de salarii din alte activități realizate în perioada ianuarie 2003-ianuarie 2007.
Din ansamblul probator administrat a rezultat că ambele părți pe perioada conviețuirii au depus eforturi financiare, dar și fizice pentru dobândirea bunurilor supuse partajului.
In atare situație,chiar dacă au existat intervale în care una dintre părți avut salariul mai mare, fără se putea dovedi în perioada respectivă, dacă s-au făcut acumulări financiare, iar cota de contribuție a foștilor soți se stabilește asupra universalității bunurilor dobândite sub regimul căsătoriei, nu se stabili procentual o contribuție diferențiată.
Dacă s-ar lua în calcul suma de 80 lei cu care ar fi fost ajutată reclamanta de către bunicul său la achiziționarea apartamentului,aceasta nu ar fi fost de natură să ducă la stabilirea unei cote diferențiate asupra universalității bunurilor, ci eventual să i se majoreze lotul cu suma respectivă, o astfel de cerere nefiind însă făcută în cauză.
Pe de altă parte apartamentul a fost dobândit printr-un contract de vânzare cumpărare în care prețul este stipulat ca fiind plătit de ambii soți, iar dacă reclamanta a acceptat să se facă plata și cu suma primită de la bunicul său, se prezumă că a acceptat ca și fostul soț să beneficieze de această gratificație.
Față de cele arătate urmează a se reține o contribuție egală a părților la dobândirea bunurilor comune.
In ceea ce privește tractorul, remorca și televizorul Artic, acestea au fost scoase d e la masa partajabilă pentru următoarele considerente:.
Deși, părțile nu au avut o atitudine constantă în ceea ce privește intenția de a achiziționa aceste bunuri, care să fi intrat în patrimoniul comunității, din interogatoriul luat de intimata reclamantă pârâtului reclamant fila 60, declarația martorilor, filele 69-70 dosar fond ca și declarațiile martorului și, a rezultat cu certitudine că aceste utilaje au fost cumpărate cu banii fratelui pârâtului și că s-au aflat permanent în gospodăria părinților acestuia.
Din adeverința existentă la fila 47 dosar fond emisă de Agenția CEC, s-a confirmat susținerea pârâtului că acestea au fost cumpărate cu banii fratelui său intervenientul, deoarece acesta în perioada adjudecării la licitație a tractorului, respectiv în data de 21.06.2001 și 254.06.2006, a lichidat un depozit de 2103 lei și respectiv 2000 lei, sume ce reprezintă echivalentul prețului din factura emisă pe numele pârâtului.
In ceea ce privește televizorul Artic, cu factura nr.- din 22.09.2005 emisă de pe numele de, pârâtul a făcut dovada că acest bun aparține mamei sale.
Față de cele arătate în temeiul art. 295 și 296 pr.civ. au fost schimbate IAP-ul și sentința în sensul celor arătate, menținându-se lotizarea realizată de instanța de fond, cu excepția tractorului,semiremorcii și a TV Artic.
In ceea ce privește cererea de intervenție formulată de intervenientul prin care solicitat ca reclamanta și să fie obligați la restituirea sumei de 3.000 lei, reactualizată, sumă cu care i-a împrumutat pe cei doi foști soți, aceasta a fost respinsă cu următoarea motivare:
In dovedirea cererii, intervenientul depus la dosar un înscris sub semnătură privată încheiat cu fratele său apelantul pârât.
Reclamanta intimată, la interogatoriul luat, a declarat că nu a avut niciodată cunoștință despre acest înscris care să se fi încheiat între cei doi.
Față de faptul că, prin înscrisul intitulat chitanță împrumutul a fost acordat unuia dintre soți și totodată s-a obligat să returneze suma fără ca celălalt să aibă cunoștință urmează să fie analizată declarația martorului fila 70, persoană care semnează acest înscris.
Din declarațiile acestuia a rezultat că la sfârșitul lunii februarie 1988 venit fratele intervenientului pârâtul apelant, care i-a cerut suma de 3000 lei, pentru a-și cumpăra o mașină. Același martor a declarat că au făcut o chitanță de mănă în prezența sa și au plecat acasă pentru a fi dați banii, el nefiind prezent atunci când s-au dat banii.
Din înscris rezultă însă că suma fost primită și respectiv predată în prezența martorului.
Față de cele arătate s-a apreciat că cererea de intervenție nu a fost dovedită, nefăcând proba certă a împrumutului și nici a datei la care acesta ar fi trebuit să fie restituit.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul și intervenientul; pârâtul a declarat recurs și împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale, arătând că instanța a interpretat greșit expertiza realizată în cauză privind valoarea masei partajabile și cuantumul efectiv al sultei pe care trebuie să o achite intimata reclamantă.
În motivarea recursului declarat împotriva deciziei civile, pârâtul a arătat că în mod greșit apartamentul i-a fost atribuit reclamantei, încălcându-se criteriile stabilite expres de lege în cuprinsul procedurii speciale a împărțelii judiciare, că bunurile care cuprind masa comunitară au fost subevaluate, avându-se în vedere și faptul că valoarea bunurilor a fost stabilită în cursul anului 2006, iar din acel moment și până în prezent s-au modificat substanțial valorile sub aspectul prețurilor de circulație.
Intervenientul a arătat că soluția de respingere a cererii sale de intervenție este nelegală, fiind aplicată greșit legea în materie de probațiune, deși la dosarul cauzei a depus un înscris sub semnătură privată, care constată existența convenției încheiată între părți și a fost administrată proba testimonială cu martorul semnatar al chitanței respective, iar cu banii împrumutați reclamanta și pârâtul au cumpărat un autoturism ce a fost reținut la masa partajabilă.
Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, răspunzând la motivele de recurs formulate de pârât și intervenient.
Recursurile sunt nefondate și vor fi respinse pentru următoarele considerente:
La atribuirea bunului imobil - apartament, în lotul reclamantei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 6739cod pr.civ. în conformitate cu care la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Aceste criterii sunt exemplificative, și chiar dacă instanța nu a detaliat criteriile pentru care apartamentul a fost atribuit în lotul reclamantei, în lipsa unui acord al părților, printre acestea poate fi reținută și nevoia mai mare de locuință a reclamantei în condițiile în care, prin sentința civ. 188/24 ian. 2006 Judecătoriei Dr.Tr. S minorul i-a fost încredințat spre creștere și educare.
În privința evaluării bunurilor reținute în masa partajabilă, Curtea reține că la instanța de fond au fost întocmite mai multe rapoarte de expertiză tehnică judiciară, respectiv raportul de expertiză în specialitatea construcții întocmit de exp. (filele 121 - 125 dosar fond), raport de expertiză în specialitatea auto întocmit de exp. G (filele 131 - 134) și raportul de expertiză tehnică privind bunurile mobile, ce a format și loturile finale ale părților, întocmit de exp. (filele 151 - 157).
La nici unul din aceste expertize pârâtul nu a formulat obiecțiuni, fiind de acord cu valoarea stabilită în cauză, singura care a formulat obiecțiuni cu privire la evaluarea apartamentului (în sensul că acesta a fost supraevaluat) fiind reclamanta, iar expertul a răspuns la aceste obiecțiuni prin completarea din 6 nov. 2006.
Mai mult, prin motivele de apel formulate în cauză, pârâtul nu a criticat modul de evaluare a vreunui bun, motivele sale de apel vizând contribuția părților la achiziționarea bunurilor comune, greșita reținere a ajutorului primit de reclamantă la dobândirea apartamentului și greșita includere în masa partajabilă a unui tractor, a unei semiremorci și a unui TV Arctic, precum și împărțirea datoriei comune de 30.000 lei.
În aceste condiții, în lipsa unei critici a vreunei părți cu privire la evaluarea bunurilor ce formează masa partajabilă, în mod corect instanța de apel nu a dispus reevaluarea vreunui bun, în cauză fiind incident principiul disponibilității părților reglementat de art. 129 alin.6 cod pr.civ. în conformitate cu care, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Simpla trecere a timpului nu poate constitui, prin ea însăși, un motiv pentru a se dispune reevaluarea bunurilor, în lipsa vreunei cereri a părților în acest sens, în conformitate cu dispozițiile legale susmenționate.
Va fi respins și recursul declarat de pârât împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din 3 aprilie 2008, reținând că instanța de apel a avut în vedere erorile de calcul comise cu ocazia formării loturilor părților, în dispozitivul deciziei fiind trecută din eroare o sultă de 64243,9 lei, în loc de 55400 lei, așa cum rezultă din calculele aritmetice efectuate pentru echilibrarea loturilor.
În privința recursului declarat de intervenientul, Curtea apreciază că acesta cuprinde motive de netemeinicie, respectiv de apreciere a probatoriului administrat în cauză pentru respingerea cererii de intervenție (înscrisuri sub semnătură privată și proba testimonială cu martorul semnatar al chitanței), în condițiile în care instanța de apel a apreciat această cerere ca nedovedită, nefăcându-se proba certă a împrumutului și nici a datei la care acesta ar fi trebuit să fie restituit.
Art. 304 alin. 1 cod pr.civ. prevede că modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate și anume pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 cod pr. civ.
Or, critica formulată de intervenient privește modul de apreciere a probatoriului administrat în cauză în privința dovedirii existenței unui contract de împrumut și a scadenței acestuia, instanța de apel apreciind că acest împrumut nu a fost dovedit în cauză.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de modificare sau casare prev. de art. 304 pct. 1 - 9 cod pr.civ. în baza art. 312 alin. 1 cod pr.civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate.
În baza art. 274 cod pr.civ. recurenții vor fi obligați la 600 lei cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE,
Respinge recursurile declarate de pârâtul domiciliat în Dr. Tr. S str. - nr. 10 -.5. 5. 2 și de către intervenientul domiciliat în comuna jud. împotriva deciziei civile nr.9/A din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția civilă, în dosarul nr- și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din 3 aprilie 2008 pronunțată în același dosar, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ). - domiciliată în Dr.Tr. S str. - nr. 10 -.5. 5. 2.
Obligă recurentul pârât și recurentul intervenient la 600 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Iulie 2008
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
2 ex/10.07.2008
Tehn.Red.
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Ligia Epure, Carmen Tomescu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
