Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1524/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(2141/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1524
Ședința publică de la 10 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
JUDECATOR - - -
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă (), împotriva deciziei civile nr.900 A din 30.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, și.
are ca obiect - partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, recurenta-reclamantă (), personal și asistată de avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr.301/9.11.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar și intimatul-pârât, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.41/10.11.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar, lipsind intimații-pârâți și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul recurentei-reclamante depune la dosar chitanța nr.2842/4.11.2009, în cuantum de 10 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, taxe anulate de instanță.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs, urmând ca recurenta-reclamantă, prin avocat, să precizeze care este aspectul de nelegalitate invocat.
Avocatul recurentei-reclamante, susținând oral motivele de recurs, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat în temeiul art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, modificarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul obligării reclamantei la plata către pârâtul Mari a sultei în cuantum de 126.568 lei, stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Arată că prima critică s-a referit strict la modul de obligare la achitarea sultei stabilită de către Judecătorie, respectiv a sumei în lei ce a reieșit din raportul de expertiză de 126.568, și nu 35,784 euro în lei la data plății, ceea ce ar însemna un efort financiar în plus din partea reclamantei.
Consideră că motivarea instanței de apel este nelegală, întrucât împrejurarea că, între timp valoarea euro a crescut, nu poate conduce la concluzia că sulta ar fi trebuit stabilită de prima instanță în lei, iar, prin concluziile scrise depuse de apelantă la dosarul de fond, în 14.01.2009, acesta ar fi solicitat obligarea sa la plata unei sulte către pârât, în cuantum de 35.784 euro, fiind de acord cu această sumă.
Susține că toate aceste motivații relevă aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate, deoarece, pe de-o parte, reclamanta-recurentă nu avea de unde să cunoască, la data depunerii concluziilor scrise, valoarea ascendentă a cursului euro, care, abia la acel moment, a început să crească. Iar, pe de altă parte, concluzia intimatei că se putea conforma, la data pronunțării hotărârii, dispozițiilor instanței și să achite sulta nu este reală, deoarece sentința instanței de fond a fost redactată la data de 4.04.2009, moment la care euro avea deja o valoare de 4,2198 lei, știut fiind că, pentru o ofertă reală de plată sau pentru încheierea unui act notarial de consemnare a achitării sultei, era necesară hotărârea instanței de fond, redactată.
De asemenea, consideră că instanța de apel se contrazice, deoarece reiese clar că modul de achitare al sultei de 35.784 euro, în lei, la data plății ar fi fost favorabilă părților numai în situația în care valoarea euro ar fi rămas permanent constantă, dar, în cazul creșterii, riscul este suportat de către reclamantă, iar, în cazul deprecierii, riscul este suportat de către intimatul-pârât.
Astfel că îndatorirea judecătorilor, prevăzută de art.129 din Codul d e procedură civilă, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, este încălcată de raționamentul Tribunalului, care, deși constată că prin achitarea sultei de 35.784 euro, în lei, la data plății, una din părți ar fi dezavantajată, tot a respins apelul.
Mai mult, stabilirea achitării sultei direct în lei și actualizarea sumei, conform indicelui inflației stabilit de Institutul Național de Statistică, nu aduce vreun dezavantaj intimatului-pârât, și ar reprezenta o modalitate corectă de egalizare a loturilor, fără ca niciuna dintre părți să mai fie afectată de evoluția cursului de schimb euro/leu.
Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată din apel.
Avocatul intimatului-pârât, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței nr.6/10.11.2009, pe care o depune la dosar.
Arată că prețul imobilelor și a terenurilor se negociază în Euro, astfel că instanța a procedat corect atunci când a dispus achitarea sultei de către reclamantă, către pârâtul în cuantum de 35.784 euro echivalent în lei, pentru egalizarea loturilor.
Dacă această sultă ar fi fost achitată la acel moment, respectiv în faza instanței de fond nu se mai ajungea la situația de astăzi, respectiv plata putea fi efectuată în prima zi, sau a doua zi, de către reclamantă.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.795 din 19.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis acțiunea, astfel cum a fost precizată, a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra terenului în suprafață de 405,21 mp. situat în B,-, sector 1, atribuit reclamantei și pârâtului, lotul nr.1 în suprafață de 202,6 mp. astfel cum este identificat în raportul de expertiza refăcut între punctele 4, 5,8 și 9, iar pârâților și lotul 2 în suprafață de 202,6 mp. identificat între punctele 5, 6, 7 și 8, stabilit linia de hotar între cele două proprietăți ca fiind între punctele 5 și 8 și a omologat raportul de expertiza în formă finală, după obiecțiuni, efectuat de expertul.
De asemenea, instanța a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului - teren în suprafață de 202,6 mp. astfel cum este identificat ca fiind lotul 1, între punctele 4, 5, 8 și 9 din-, sector 1 B, a atribuit reclamantei în natură, imobilul teren în suprafață de 202,6 mp. identificat între punctele 4, 5, 8 și 9 și a obligat-o pentru egalizarea loturilor la plata unei sulte în favoarea pârâtului, în cuantum de 35.784 euro în echivalent în lei, la data plații.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința nr.3909/13.07.2007 a Judecătoriei Sectorului 1 B, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 15.05.2007 a aceleiași instanțe, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate la data de 17.12.1988, între reclamantă și pârâtul, din culpa exclusivă a acestuia din urmă, aspect probat prin copia hotărârilor menționate, depuse la dosar.
După cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8606/26.04.1995 de notariatul de Stat Sector 1 B, reclamanta și fostul soț au dobândit, în timpul căsătoriei, în coproprietate cu pârâții (în cote egale de pentru fiecare familie), terenul în suprafață de 420 mp, situat în B,-, sector 1, transcris în registrul de transcripțiuni sub nr.4399/26.04.1995. Totuși, instanța a reținut că suprafața reală a terenului nu este cea menționată în contract, ci aceea de 405,21 mp. stabilită prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, sens în care reclamanta și-a precizat acțiunea.
Acțiunea precizată a fost admisă, întrucât potrivit art.728 alin.1 din Cod civil, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.
Pentru acest motiv, s-a dispus mai întâi ieșirea din indiviziune între reclamantă și pârâtul, pe de o parte, și pârâții, pe de alta, iar mai apoi, între primii doi, având în vedere și raportul de expertiză tehnică judiciară, efectuat în condițiile prevederilor art.6736Cod procedură civilă, pe care instanța l-a omologat în forma finală, după obiecțiunile părților.
În ceea ce privește ieșirea din indiviziune asupra imobilului atribuit reclamantei și pârâtului, respectiv lotul 1 - teren în suprafață de 202,6 mp, cu vecinătățile precizate mai sus, instanța a reținut că bunul în cauză este comun, în sensul art.30 alin.1 din Codul Familiei, fiind achiziționat de cei doi în timpul căsătoriei, la data de 26.04.1995, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.8606/26.04.1995 de Notariatul de Stat Sector 1 B, deci înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de divorț, respectiv sentința civilă nr.3909/13.07.2007 a Judecătoriei Sectorului 1 B, îndreptată prin încheierea din 15.05.2007 a aceleiași instanțe. Potrivit dispozițiilor articolului menționat, "bunurile dobândite în timpul căsătoriei (. ) sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților".
De asemenea, în lipsa unor dovezi care că ateste contrariul, se prezumă faptul că imobilul a fost dobândit cu o contribuție egală, de 50% pentru fiecare dintre foștii soți.
Prin urmare, având în vedere că probele administrate converg spre determinarea admiterii solicitărilor reclamantei privind partajul imobilului identificat ca lotul 1 în raportul de expertiză întocmit în cauză, precum și atribuirea către ea a bunului, cu obligarea acesteia la plata sultei corespunzătoare, pârâtului, cu luarea în considerarea prevederilor art.728 alin.1 din cod civil anterior citate, instanța a admis și aceste capete de cerere, raportându-se la faptul că, potrivit art. 67310alin.4 din Cod procedură civilă, "Ia cererea unuia dintre coproprietari, instanța, ținând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să-i atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind, totodată, sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari (..)". Dispozițiile citate au fost interpretate prin raportare la ansamblul reglementării statuate în articolul menționat, care, în primul alineat, are în vedere situația în care împărțeala în natură a unui bun nu ar fi posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia.
În consecință, în acord cu prevederile evocate și cu cele ale art.741 alin.2 Cod civil, care recomandă ca, la formarea loturilor, să se evite, pe cât posibil, îmbucătățirea peste măsură a imobilelor, s-a constatat că partajarea terenului în cauză nu este comodă, deoarece parcelele rezultate din lotizare în alte două loturi egale, nu respectă regulamentul general de urbanism, astfel cum reiese din raportul de expertiză tehnică întocmit. Mai mult o nouă divizare a acestuia i-ar scădea în mod substanțial valoarea, având în vedere suprafețele reduse, ce ar rezulta în urma unei atari operațiuni, amplasamentul și caracteristicile tehnice ale imobilului, precum și deschiderea de aproximativ 6 metri la calea de acces a acestuia, la care se adaugă inexistența utilităților tehnico-edilitare ale zonei, astfel cum se învederează în același raport de expertiză.
De asemenea, față de împrejurările că terenul în cauză se învecinează la S- cu proprietatea de la nr.389, proprietatea reclamantei, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.12460/23.10.1989 la Notariatul de Stat al Sectorului 1 B și transcris sub nr. 2583/1989 - contract ce atestă faptul că imobilul a fost achitat cu bani donați de părinții reclamantei - și, precum și că adolescenta, fiica reclamantei dintr-o altă relație, a fost inclusă într-un program de consiliere psihologică, ca urmare a comportamentului violent al pârâtului (aspect probat prin raportul psihologic nr.129/07.04.2008 al Consiliului Local al Sectorului 1 B - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului - fila 39), instanța a considerat că bunul urmează a fi atribuit în natură, în totalitate, reclamantei; în temeiul dispozițiilor art.67310alin.4 din Cod procedură civilă, aceasta a fost obligată la plata sumei de 35.748 euro, în echivalentul în lei la data plății, în favoarea pârâtului, pentru egalizarea loturilor.
S-a reținut suma precizată ca fiind cea de circulație, aferentă cotei de din imobil, întrucât ea a fost calculată în răspunsurile la obiecțiuni ale expertului, ca preț unitar egal cu 353,25 euro/mp. prin raportare la o serie de elemente relevante și pertinente, în modul de apreciere al prețului, respectiv: deschiderea de 6,375 metri la calea de acces, nerespectarea condițiilor impuse de Regulamentul general de urbanism, accesul la utilitățile tehnico-edilitare ale zonei, amplasamentul și caracteristicile tehnice ale imobilului, raportul supraunitar dintre cererea și oferta imobiliară.
Prin urmare, având în vedere că aceste aspecte au relevat o valoare cât mai apropiată de realitate a terenului, instanța, respingând obiecțiunile pârâtului, a omologat raportul de expertiză, în forma sa finală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta (fostă ), cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, la data de 18.05.2009, solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței civile nr.795/19.01.2009, pronunțată de Judecătoria Sector 1 B, în sensul obligării apelantei la plata unei sulte în favoarea pârâtului în cuantum de 126.568.
Apelanta reclamanta a arătat că apelul de față privește modalitatea de plata a sumei reprezentând sulta ce urmează a fi achitată pârâtului, respectiv în lei și nu în euro și că, așa cum se poate observa din expertiza efectuată în cauză, respectiv răspunsul la obiecțiuni al expertului, care a fost omologat de către instanța de fond, valoarea stabilită de către expert cu privire la cota de din lotul nr.1, în suprafață de 202,6 mp. situat în B, șos.- nr.391, sector 1, fost de 35.784 Euro, echivalent a 126.568.
Din cuprinsul expertizei rezultă că s-a avut în vedere o valoare de 3,5369 lei/Euro, stabilită la data de 15.08.2008, data efectuării acesteia.
De la data de 15.08.2008, valoarea unui euro a crescut considerabil, paritatea fiind ascendentă, fapt ce a făcut ca, în data de 4.04.2009, un Euro să aibă valoarea de 4,2198 lei.
Ținând cont de faptul că în dispozitivul sentinței se precizează achitarea către pârâtul a sumei de 35.784 Euro în lei la data plații, acest lucru ar însemna în momentul de față achitarea unei sume de 151.001 lei, deci cu 24.433 lei mai mult față de suma stabilita în lei, in raportul de expertiza, respectiv 126.568 lei.
Față de aceste aspecte, apelanta ar fi nevoită să facă un efort financiar de încă 24.433 lei pentru a-i achita pârâtului, la momentul de față, suma de 35.784 Euro în lei, astfel cum a dispus instanța de fond, deoarece la momentul efectuării expertizei, 35.784 Euro însemnau 126.568 lei, iar astăzi înseamnă 151.001.
de valoare constatat este rezultatul deprecierii considerabile a leului, dar pe de alta parte, instanța a avut în vedere și faptul că preturile terenurilor, de la data efectuării expertizei, au cunoscut cele mai mici valori pe metru pătrat, reducându-se și cu până la 70% față de momentul efectuării expertizei.
Astfel, plusul rezultat în urma transformării sumei de 35.784 Euro în lei la data plății, față de suma în lei stabilită de expertiză, ar reprezenta o îmbogățire fără just temei a pârâtului și un efort financiar suplimentar al apelantei reclamante.
Apelanta reclamanta a solicitat să se țină seama de faptul că valoarea unui mp. de teren a fost calculată de expert la 353,2 Euro/mp, prin raportare la o serie de elemente relevante și pertinente, în modul de apreciere al prețului, respectiv deschiderea de 6,375 la calea de acces, nerespectarea condițiilor impuse de Regulamentul General de Urbanism, lipsa accesului la utilități, amplasamentul și caracteristicile tehnice ale imobilului și raportul dintre cerere și ofertă.
Deoarece plata sultei în lei și nu în euro reprezintă o modalitate corectă de egalizare a loturilor, care nu presupune un efort financiar în plus al apelantei și nicio îmbogățire fără just temei al intimatului-pârât și pentru faptul ca evoluția cursului de schimb euro/leu este imprevizibilă, variind de la o zi la alta, se impune modificarea modalității de plată a sultei, pentru ca sentința de ieșire din indiviziune să nu fie considerată nelegală, netemeinică și cauzatoare de prejudicii.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.282 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.900 A din 30.06.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - reclamantă și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că apelanta - reclamantă a criticat hotărârea primei instanțe exclusiv sub aspectul obligării sale la plata către intimatul pârât a sultei corespunzătoare cotei ce i se cuvine acestuia din dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, în euro și nu în lei.
Astfel, prima instanța a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului - teren în suprafața de 202,6 mp. (lotul 1), din-, sector 1 B, a atribuit reclamantei în natura terenul respectiv și, pentru egalizarea loturilor a obligat-o pe aceasta la plata unei sulte în favoarea pârâtului, în cuantum de 35.784 euro în echivalent în lei, la data plății.
Instanța a avut în vedere la calculul sultei, ținând seama de expertiza tehnică judiciară întocmită în cauză și răspunsul la obiecțiunile formulate la aceasta, un preț unitar de 353,25 euro/mp, prin raportare la o serie de elemente considerate ca fiind relevante și pertinente în modul de apreciere a prețului, respectiv: deschiderea de 6,375 metri la calea de acces, nerespectarea condițiilor impuse de Regulamentul general de urbanism; accesul la utilitățile tehnico-edilitare ale zonei, amplasamentul și caracteristicile tehnice ale imobilului, raportul supraunitar dintre cererea și oferta imobiliară.
Dată fiind evoluția oscilantă a cursului valutar leu - euro, valoarea de circulație a unui imobil se stabilește, în euro tocmai pentru asigurarea în acest mod a unei stabilități a prețului pe piață imobiliară. Plata în schimb a acestei sume se face în echivalent în lei la data plății, având în vedere împrejurarea că pe teritoriul României plățile se fac în lei.
Din acest punct de vedere tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a obligat pârâta la plata unei sulte stabilită în euro, dar echivalent în lei la data plății.
Pe de alta parte, s-a reținut că în concluziile scrise depuse de apelanta reclamanta în dosarul de fond la data de 14.01.2009, aceasta a solicitat obligarea sa la plata unei sulte către pârât în cuantum de 35.784 euro.
Împrejurarea că între timp valoarea unui euro a crescut, nu poate conduce la concluzia că sulta ar fi trebuit stabilită de prima instanță în lei, pentru motivele arătate mai sus, iar pe de altă parte, după cum la acest moment riscul deprecierii leului este suportat de apelanta reclamanta, tot astfel era posibil ca valoarea unui euro sa fi scăzut și reclamanta să fie cea favorizată de o asemenea conjunctură.
De altfel, apelanta reclamanta fiind ea însăși de acord la momentul pronunțării hotărârii cu plata către pârât unei sulte în cuantum de 35.784 euro, se putea conforma la acea dată dispozițiilor instanței (chiar daca hotărârea nu era definitivă) și își putea îndeplini obligația de plată fără a-și mai asuma riscul unei eventuale deprecieri a leului sau a scăderii pe piața imobiliară a prețului terenurilor, astfel cum a arătat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art.301 Cod procedură civilă, recurenta - reclamantă, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile nr.900 A din 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în sensul admiterii apelului și schimbării, în parte, a sentinței civile nr.795 din 19.01.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B; pe cale de consecință obligarea sa la plata unei sulte către pârâtul, în cuantum de 126.568 lei.
În motivarea cererii întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurenta - reclamantă a arătat că decizia recurată este lipsită de temei legal.
A susținut recurenta - reclamantă că a criticat în apel sentința primei instanțe exclusiv cu privire la modul de obligare la plata sultei în sensul că a solicitat obligarea sa la plata sumei de 126.568 lei, iar nu la 35.784 euro, echivalent în lei la data plății deoarece această modalitate de achitare a sultei presupune un efort financiar suplimentar din partea sa; s-a mai arătat că tribunalul în mod nelegal a reținut în considerente faptul că aprecierea cursului Euro în raport de leu nu conduce la concluzia că sulta trebuia stabilită de prima instanță în lei și că prin concluziile scrise depuse la dosarul de fond la 14.01.2009 ar fi solicitat plata sultei în euro.
În opinia recurentei - reclamante aceste critici relevă nelegalitatea deciziei recurate întrucât nu avea cum să cunoască la data de 14.01.2009 valoarea ascendentă a cursului euro și că nu se putea conforma dispozițiilor sentinței în sensul consemnării sultei deoarece hotărârea primei instanțe a fost redactată la data de 04.04.2009 (când cursul euro/leu era de 4,2198 lei, iar întocmirea formelor privind oferta reală de plată sau consemnarea sultei în formă notarială, era necesară hotărârea primei instanțe, redactată.
S-a arătat, de asemenea, că susținerea instanței de apel conform căruia "după cum la acest moment, riscul deprecierii leului este suportat de către apelanta reclamanta, tot astfel era posibil ca valoarea unui euro să fi scăzut și reclamanta să fie cea favorizată de o asemenea conjunctură" dovedesc o contrazicere a tribunalului, deoarece reiese clar că modul de achitare al sultei de 35.784 euro în lei la data plății ar fi fost favorabilă părților numai în situația în care valoarea euro ar fi rămas permanent constantă, dar în cazul creșterii riscul este suportat de către recurentă, iar în cazul deprecierii riscul este suportat de către intimatul - pârât.
Deci, îndatorirea judecătorilor, prevăzută de art.129 Cod procedură civilă, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, este încălcata de raționamentul tribunalului, care, deși, constată că prin achitarea sultei de 35.784 euro în lei la data plății, una din părți ar fi dezavantajată, totuși a respins apelul.
Curtea urmează să aibă în vedere că prin calea de atac nu s-a contestat valoarea stabilită de către expert pentru un mp. de teren, deși, pe piața imobiliară scăderea este drastică, față de cea stabilită prin raportul de expertiză, dar nu se poate accepta ca recurenta să fie nevoită a suporta prin aceeași hotărâre două situații dezavantajoase pentru aceasta.
Mai mult, stabilirea achitării sultei direct în lei și actualizarea sumei, conform indicelui inflații stabilit de Institutul Național de Statistică, nu aduce vreun dezavantaj intimatului-pârât, și ar reprezenta o modalitate corectă de egalizare a loturilor, fără ca niciuna dintre părți să mai fie afectată de evoluția cursului de schimb euro/leu.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei achitată cu chitanța nr.2842/04.11.2009 eliberată de Consiliul Local al sectorului 2 B și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Intimatul - pârât, legal citat, nu a formulat întâmpinare dar prin concluziile orale puse cu prilejul dezbaterilor a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În faza procesuală a recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, susținerile părților, înscrisurile de la dosar și dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține că recursul nu este fondat și urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art.67310alin.4 Cod procedură civilă în sensul că a procedat la atribuirea terenului în litigiu reclamantei, la cererea acesteia ținând seama de circumstanțele cauzei și de împrejurarea că pârâtul, cu prilejul dezbaterilor asupra fondului, în primă instanță a achiesat la concluziile reclamantei care cerea atribuirea în natură a bunului.
Deși prima instanță a omis să stabilească prin sentința civilă nr.795/19.01.2009 și termenul în care reclamanta era obligată să efectueze plata, părțile nu au învestit instanțele de control judiciar cu examinarea acestei omisiuni; întrucât fixarea termenului de plată a sultei este o dispoziție care ocrotește în principal drepturile copărtașului care nu primește bunul în natură (in sensul de a-i oferi garanții de executare mai lesnicioasă a sultei) Curtea apreciază că această normă nu este de ordine publică și nu poate fi invocată din oficiu.
Instanța de apel a reținut în mod corect că expertul desemnat la judecata în primă instanță să efectueze expertiza judiciară privind identificarea imobilului a stabilit valoarea de circulație a terenului situat în B, șos.- nr.391, sector 1 B, în euro prin raportare la elementele pe care le-a considerat relevante și pertinente și având în vedere evoluția oscilantă a cursului valutar leu - euro.
Curtea reține că partajul se efectuează la valoarea de circulație a bunurilor din momentul partajării și că determinarea în fapt a acestei valori ține de stabilirea situației de fapt; se reține, de asemenea, că evoluția ulterioară a cursului leu - euro nu afectează poziția procesuală a reclamantei care, așa cum a reținut și instanța de apel, și-a exprimat acordul cu privire la obligarea sa la plata sultei în cuantum de 35.784 euro (respectiv contravaloarea în lei a acestei sume la data plății) prin concluziile scrise depuse la filele 125 - 127 din dosarul Judecătoriei sectorului 1
Nu se poate aprecia că reprezintă un motiv de nelegalitate a deciziei recurate reținerea pozițiilor exprimate de părți în fața primei instanțe având în vedere că în procedura împărțelii judiciare instanța are obligația de a stărui ca părțile să împartă bunurile prin bună învoială (art.6734alin.1 Cod procedură civilă), iar dacă acestea ajung la o înțelegere, fie și numai asupra unora din bunurile supuse împărțelii, instanța trebuie să hotărască potrivit acestei învoieli (art.6734alin2 și 3 Cod procedură civilă).
Din acest punct de vedere, așa cum s-a arătat deja, prima instanță s-a conformat acestor dispoziții atribuind bunul supus partajului, în natură, direct prin hotărâre asupra fondului, reclamantei și obligând-o pe aceasta la sultă, sultă cu a cărei modalitate de determinare reclamanta a fost de acord.
Curtea apreciază însă că și în lipsa acordului recurentei - reclamante cu privire la modalitatea de determinare a sultei, stabilirea acesteia în moneda europeană care reprezintă un element notoriu de referință în determinarea valorii de circulație a bunurilor imobile (terenuri și construcții), concomitent cu obligația de plată în moneda națională, la cursul oficial de schimb, este legală.
Nu se poate aprecia că instanța de apel ar fi nesocotit dispozițiilor art.129 Cod procedură civilă deoarece în condițiile economice actuale valoarea de circulație a bunurilor este influențată în permanență de diverși factori, iar derularea procesului judiciar de partaj presupune trecerea unui interval de timp uneori considerabil.
Regimul administrării probelor în procesul civil și sistemul căilor de atac de reformare nu permit, obiectiv, reevaluarea permanentă a valorii bunurilor supuse partajului până la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii. Sub acest aspect, instanța de apel a arătat că există riscul obiectiv ca una dintre părți să suporte riscul care rezultă din evoluția cursului valutar.
Pe de altă parte, Curtea reține că partea căreia nu i-a fost atribuit bunul în natură trebuie să primească valoarea de înlocuire a acestui bun respectiv suma de bani necesară pentru procurarea unui bun similar (corespunzător cotei de contribuție).
Întrucât executarea hotărârilor judecătorești se poate face și benevol și având în vedere și împrejurarea că intimatul - pârât a fost de acord cu atribuirea terenului, în natură, către recurenta - reclamantă și nu a exercitat nici o cale de atac împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, Curtea apreciază că este corectă observația instanței de apel în sensul că reclamanta putea consemna sulta datorată îndată după pronunțarea hotărârii primei instanțe.
În ceea ce privește susținerile recurentei reclamante în sensul că nu putea efectua oferta reală de plată până la redactarea sentinței, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art.586-587 Cod procedură civilă, această procedură nu este condiționată de prezentarea hotărârii in extenso astfel că partea putea să se adreseze executorului judecătoresc și în temeiul soluției consemnate în certificat eliberat de grefa instanței; aceste considerente sunt valabile și pentru situația în care reclamanta ar fi dorit să întocmească un act notarial în vederea plății sultei (deși procedura ofertei reale de plată este reglementată ca normă obligatorie în ceea ce privește modalitatea în care debitorul se poate libera de obligația de efectuare a plății).
În ceea ce privește susținerea recurentei - reclamante în sensul că, deși nu a contestat valoarea stabilită de expert pentru un metru pătrat de teren este afectată în dublă măsură de evoluția prețurilor, respectiv prin creșterea cursului euro față de leu și prin scăderea prețului stabilit în euro pentru un metru pătrat de teren, Curtea reține că scăderea prețului terenului (prin raportare la valoarea determinată de prima instanță prin expertiză judiciară) nu a făcut obiect de critică în apel, astfel că nu poate fi examinată ommiso medio în recurs. Pe de altă parte nu s-a solicitat instanței de apel încuviințarea de probe pe aspectul modificării valorii de circulație a bunului.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 și art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art.316, art.298 și art.274 alin.1 Cod procedură civilă Curtea, reținând că recurenta - reclamantă a căzut în pretenții, o va obliga pe aceasta la 1.800 lei cheltuieli de judecată către intimatul - pârât, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței nr.6 din 10.11.2009 eliberată de Cabinetul Individual de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - reclamantă (), împotriva deciziei civile nr.900 A din 30.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și.
Obligă pe recurentă la 1.800 lei cheltuieli de judecată către intimatul - pârât.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red./28.12.2009
Tehnodact.
Ex.2/ 07.01.2010
Secția a IV-a Civ. -
-
Jud.sector 1. -
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
