Plasament. Decizia 699/2009. Curtea de Apel Timisoara
Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.699
Ședința publică din 23 iunie 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Erica Nistor
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S împotriva sentinței civile nr.182/06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, și reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, având ca obiect plasament.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente, lipsă fiind celelalte părți.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul pârâtei recurente invederează instanței că minora se află la A, astfel că nu sunt în măsură să o prezinte în vederea audierii.
Având în vedere susținerile reprezentantului pârâtei recurente și caracterul urgent al cauzei, instanța revine asupra probei privind audierea minorei și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, arătând că este în interesul copilului ca acesta să revină în familia
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea audierii minorei, care nu a fost audiată nici în fața primei instanțe.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.182 din 6.04.2009, Tribunalul Arada admis cererea formulată de petenta Direcția generală de asistență socială și protecția copilului A, în contradictoriu cu pârâții, si Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C S având ca obiect înlocuirea plasamentului în regim de urgență.
A dispus înlocuirea măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență dispus prin dispoziția directorului general al A nr. 433A/26.02.2009 pentru minora născută la 19.12.1995 în municipiul Reșița județul C S, CNP -, fiica lui si cu măsura de protecție specială a plasamentului de la. A, Centrul de primire în regim de Urgență pentru copilul abuzat, neglijat și exploatat, la.CCS Serviciul de Îngrijire de Tip Rezidențial în Domeniul Protecției Copilului la un centru desemnat ulterior prin dispoziția directorului general, unde a stabilit și domiciliul copilului.
A dispus ca pe durata plasamentului drepturile și obligațiile părintești cu privire la persoana și bunurile copiilor se exercită prin delegare de către șeful Serviciului de îngrijire de tip rezidențial în domeniul protecției copilului din cadrul DGASPC C
A respins cererea reconvențională formulată de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului CSa vând ca obiect reintegrarea în familie a minorei.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la instanță la 5.03.2009 reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Aac hemat în judecată pe pârâții, si Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului CSs olicitând să se dispună înlocuirea măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență cu măsura de protecție specială a plasamentului dispus prin dispoziția directorului general al A nr. 433A/26.02.2009 privind pe minora născută la 19.12.1995 în municipiul Reșița județul C S, fiica lui si cu măsura de protecție specială a plasamentului de la. A Centrul de Primire în regim de urgență pentru copilul abuzat, neglijat si exploatat la DGASPC C S la Serviciul de Îngrijire de Tip Rezidențial în Domeniul Protecției Copilului,în cadrul unui centru care va fi desemnat ulterior prin dispoziția directorului general al DGASPC CSu nde să stabilească și domiciliul minorei și să se dispună ca pe durata măsurii de protecție specială a plasamentului, drepturile și obligațiile părintești privitoare la persoana și bunurile copiilor să fie exercitate, respectiv îndeplinite de către șeful serviciului de tip rezidențial în domeniul protecției copilului din cadrul DGASPC C.
În motivare reclamanta a arătat că situația de fapt și de drept a cazului rezultă în mod expres din raportul Serviciului de Intervenție în Regim de Urgență pentru Copilul, și Exploatat din cadrul DGASPC A nr. 9375/2.03.2009. Minora a fost asistată în repetate rânduri datorită lipsei ocrotirii părintești si a situației tensionate din familie, a consumul excesiv de alcool a părinților. Pentru minoră s-a instituit măsura plasamentului în regim de urgență în baza dispoziției nr. 433 A/26.02.2009.
Reclamanta a arătat că minora în prezent are domiciliul pe teritoriul județului C S, nu este posibilă reintegrarea în familie astfel că se impune înlocuirea măsurii dispuse.
Pârâta DGASPC CSa formulat cerere reconvențională prin care a solicitat reintegrarea în familie a copilului,la părinții săi și. în municipiul Reșița- județul C S, cu motivarea că părinții copilului beneficiază de condiții modeste de locuit, locuința fiind compusă din două camere si dependințe, modest mobilate dar igienic întreținute. Venitul familiei se compune din suma de 720 lei lunar, compusă din alocația de stat ale și salariul lui de 600 lei lunar.
Tribunalul a admis acțiunea reclamantei și a respins cererea reconvențională a pârâtei cu motivarea în esență că n cauză nu s-a făcut dovada acordării de consiliere de specialitate minorei și familiei sale, de către specialiștii DGASPC C S în vederea depășirii problemelor care au generat părăsirea de către minoră a domiciliului familial, iar familia minorei nu prezintă garanții pentru reintegrarea în familie, că autoritățile publice și persoanele juridice responsabile de protecția copilului sunt obligate să respecte, să promoveze și să garanteze drepturile copilului stabilite prin Constituție și lege, în concordanță cu prevederile Convenției Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr.18/1990, republicată - obligație stabilită prin art.1 alin.2 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
S-a reținut că minora se află în evidența DGASPC A din anul 2005 si a avut numeroase internări în Centrul de pentru copiii străzii, a părăsit centrul din proprie inițiativă sau la solicitarea părinților, a trăit în mediul stradal aproximativ 3 ani, iar părinții minorei au antecedente penale cu privire la activitatea specifică recrutării si transportării de minori în Franța în scopul exploatării prin obligarea la practicarea cerșetoriei.
În termen împotriva sentinței civile nr.182/6.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arada declarat recurs pârâta reclamantă reconvențional Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulat de reclamantă.
În motivare a arătat că în mod repetat, numita, mama minorei a solicitat revenirea copilului în mediul familial asumându-și responsabilitatea creșterii, îngrijirii și educării acesteia.
A arătat că Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S a solicitat, prin cerere reconvențională reintegrarea în familie a copilului la părinții săi, numiții și, iar instanța de fond - prin soluția pronunțată în cauză - a ignorat atât temeiurile de fapt cât și cele de drept privind interesul superior al minorei, lipsind-o pe aceasta de dragostea și afecțiunea părintească.
În drept invocă dispozițiile art.3041, 304 pct.9 Cod procedură civilă și art.30 din Legea nr.272/2004.
Prin întâmpinare, reclamanta intimată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Aas olicitat respingerea recursului cu motivarea că, invocând dispozițiile art.30 din Lege anr.272/2004 ce prevăd dreptul copilului de a crește alături de părinții săi - pârâta recurentă nu a ținut cont de faptul că minora a fost privată de ocrotire părintească, trăind în mediul stradal, datorită abuzurilor repetate suferite din partea părinților de către minoră.
Examinând sentința civilă atacată în raport de motivele invocate, de dispozițiile Legii 272/2004, ale art.3041și 304 pct.9 Cod procedură civilă, raportat la probatoriul administrat în cauză, Curtea constat că recursul este nefondat.
Astfel, din raportul invocat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A - cu privire la minora, născută la 19.12.1995 (fila 26 - 30 dosar fond) - rezultă că pentru minoră s-a dispus instituirea măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență prin Dispoziția nr.433/26.02.2009 a Directorului General al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului A; anterior acestei măsuri minora se afla în evidența Direcției, respectiv în atenția Centrului de pentru copiii străzii din anul 2005, având repetate internări în acest centru.
Din același raport rezultă că minora a adoptat stilul de viață în mediul stradal, tocmai datorită problemelor rezultate din comportamentul părinților care pe fondul excesiv de alcool o abuzau fizic atât pe ea cât și pe frații săi.
Se reține de asemenea că părinții minorei au antecedente penale cu referire la desfășurarea de activități specifice racolării și transportării de minori în Franța în scopul exploatării prin obligarea la practicarea cerșetoriei.
Deși pârâta reclamantă reconvențională a formulat cerere reconvențională - prin care a solicita reintegrarea minorei în familie, existând în acest sens și declarațiile părinților minorei, din probatoriul administrat în cauză rezultă că pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C- nu a interprins măsuri de consiliere de specialitate a minorei sau familiei acesteia - respectiv nu și-a îndeplinit obligațiile instituite prin lege (art.37 din Legea nr.272/2004) de a acorda asistență familiei, creșterii capacității acestora de a se ocupa de copii, cu atât mai mult cu cât din conținutul anchetei sociale efectuate de Primăria Reșița (fila 17-20 dosar fond) rezultă că părinții nu și-au văzut fiica de 2, respectiv 3 ani.
De altfel, prin aceeași anchetă socială se concluzionează că mediul familial nu este unul propice creșterii minorei datorită situației, financiare precare a familie, neglijării celor 4 copii, a cerșetoriei practicată de părinți, a încarcerării acestora urmare a condamnărilor penale.
Cum, autoritățile publice au obligația să sprijine măsurile de îngrijire, creștere și educare a copilului în cadrul familiei, iar celor responsabili le revine obligația să respecte, să promoveze și să garanteze drepturile copilului stabilite prin Constituție și lege, în concordanță cu prevederile Convenției cu privire la drepturile copilului, iar în cauză aceste obligații nu au fost îndeplinite - se constată că în mod corect a apreciat tribunalul că este în interesul minorei luarea măsurii speciale, cu caracter temporar de instituire a plasamentului acesteia la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C-
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art.312 (2) Cod procedură civilă va respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S împotriva sentinței civile nr.182/06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S împotriva sentinței civile nr.182/06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE pentru judecător pentru judecător - - - - - -
aflată în semnează aflată în O semnează
judecător judecător
Vicepreședinte C de Apel Vicepreședinte C de Apel
GREFIER
- -
Red.ML/9.07.2009
Dact./10.07.2009
Tribunalul Arad -judecător
2 ex.
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Erica Nistor, Claudia Rohnean
← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
---|