Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1841/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1841/
Ședința publică din 10 decembrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
-Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta, cu domiciliul în M C,-,. 35, jud. H și pârâtul, cu domiciliul în M C, Hotel "H Veche", jud. H, împotriva deciziei civile nr. 55 din 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 19 noiembrie 2009, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de 26 noiembrie 2009, 3 decembrie 2009 și apoi pentru 10 decembrie 2009, încheieri care fac parte din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1801 din 20 octombrie 2008 Judecătoriei Miercurea Ciucs -a admis în pateu acțiunea civilă, precizată ulterior, formulată de reclamanta ). căsătorită ), în contradictoriu cu pârâtul; s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârât; s-a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit în comun un activ constând în următoarele bunuri în valoare de 117.967,00 lei: 1.apartament cu două camere și dependințe situat în M C, str.-.16,.35, înscris în CR nr.733/C/XXXV M C, nr.top.728/387/1, nr.729/387/1 și nr.390/1 în valoare de 91.769,00 lei; 2.autoturism marca nr.-, în valoare de 23.428,00 lei; 3.mașina de spălat marca Candy, val.850,00 lei; 4.sobă de aragaz, cu patru ochiuri, val.650,00 lei; 5.mobilă bucătărie cu patru corpuri, val.500,00 lei;6.perdele sufragerie și perdele bucătărie, val.130,00 lei;7.șase scaune tapițate, val.240,00 lei; 8.două bucăți dulap dormitor, val.400,00 lei; s-a constatat că la dobândirea activului comun reclamanta are o contribuție de 10.000,00 lei, iar pârâtul o contribuție proprie de 2.500,00 lei; s-a dispus partajarea activului comun prin formarea a două loturi,și atribuirea lor în natură după cum urmează: lotul nr.1 compus din imobilul apartament cu două camere și bunurile mobile de sub nr.3-8 în valoare de 94.539,00 lei din care 10.000,00 lei se atribuie reclamantei; lotul nr.2 compus din autoturismul în valoare de 23.428 lei din care 2.500,00 lei contribuție proprie se atribuie pârâtului; a obligat reclamanta să plătească pârâtului 31.805,050 lei cu titlu de sultă; s-a constatat că în timpul căsătoriei părțile au contactat împreună următoarele credite bancare astfel: un credit de 15.550 Euro la BCR Sucursala H, din care la 01.08.2006 suma rămasă de rambursat este de 25.125,24 Euro; un credit de 31.000,00 lei de la BRD- Sucursala H din care la data de 01.08.2006 suma rămasă de rambursat este de 57.838,96 lei și un credit de 3.000,00 lei de la Post-Sucursala H din are la 01.08.2006 suma rămasă se rambursat este de 2.278,28 lei; s-a dispus partajarea pasivului comun în obligații egale de câte parte fiecare astfel: câte 12.562,62 Euro pentru creditul datorat la BCR-Sucursala H pentru fiecare; câte 28.919,48 lei pentru creditul datorat la BRD -Sucursala H pentru fiecare; câte 1.139,14 lei pentru creditul datorat la Post-Sucursala H pentru fiecare; s-a atribuit reclamantei ca unic debitor contractul nr.162/V/PF/03.10.2005 încheiat cu BCR Sucursala H și contractul nr.210/V/C/-/14.11.2005 cu Post-Sucursala H și l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei 12.562,62 Euro și 1.139,14 lei cota de parte din creditul comun; s-a atribuit pârâtului ca unic debitor contractul nr.-/10.04.2006 încheiat cu BRD--Sucursala H și a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 28.919,48 lei, cota de parte din creditul comun; s-au compensat în parte cheltuielile de judecată și a mai obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 254,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta.
Prin decizia civilă nr.55 din 21 aprilie 2009 Tribunalului Harghitas -au admis apelurile declarate de reclamantă și pârât împotriva acestei hotărâri pe care a schimbat-o în parte, în sensul că s-a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit în comun un activ constând în următoarele bunuri în valoare de 120.048,00 lei, astfel: 1.apartament cu două camere și dependințe situat în M C, str.-.16,.35, înscris în CR nr.733/C/XXXV M C, nr.top.728/387/1, nr.729/387/1 și nr.390/1 în valoare de 91.769,00 lei; 2.autoturism marca nr.-, în valoare de 23.428,00 lei; 3.mașina de spălat marca Candy, val.850,00 lei; 4.sobă de aragaz, cu patru ochiuri, val.650,00 lei; 5.mobilă bucătărie cu patru corpuri, val.500,00 lei;6.perdele sufragerie și perdele bucătărie, val.130,00 lei;7.șase scaune tapițate, val.240,00 lei; 8.două bucăți dulap dormitor, val.400,00 lei; s-a dispus partajarea activului comun prin formarea a două loturi, și atribuirea lor în natură după cum urmează: lotul nr.1 compus din imobilul apartament cu două camere și bunurile mobile de sub nr.3-8 în valoare de 96.620,00 lei din care 10.000,00 lei reprezintă contribuția proprie a reclamantei ș s-a atribut acesteia; lotul nr.2 compus din autoturismul în valoare de 23.428 lei din care 2.500,00 lei contribuție proprie a pârâtului și care se atribuie acestuia; a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 32.846,00 lei cu titlu de sultă; s-a constatat că din creditul bancar în sumă de 31.000,00 lei contractat împreună la BRD--Sucursala H în timpul căsătoriei părților, la data de 01.08.2006, suma rămasă de rambursat era de 50.479,81 lei; s-a dispus partajarea acestui pasiv comun în obligați egale de câte parte, astfel părților le revine suma de câte 25.239,90 lei pentru creditul datorat la BRD--Sucursala H pentru fiecare; s-a atribuit pârâtului ca unic debitor contractul nr.-/10.04.2006 încheiat cu BRD--Sucursala H și a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 25.239,90 lei, cota de parte din creditul comun; s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate; s-au compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat intimata să plătească apelantului suma de 351,33 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanțele au avut în vedere actele de la dosar și prevederile legale aplicabile în cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei civile atacate în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței instanței de fond privind diminuarea sultei datorate de reclamantă pârâtului cu suma totală de 7.878,82 lei cuprinzând următoarele:
-6.878,82 Ron parte din creditul personal al intimatului obținut și utilizat în scopuri personale anterior căsătoriei și care a fost rambursat din câștigul realizat în perioada căsătoriei, sumă prin care se diminuează contribuția sa la achiziționarea bunurilor supuse partajului;
-1000 lei reprezentând taxa pentru cursurile facultății urmată de pârât după divorț, cheltuială care nu se încadrează în cele pentru care soții răspund împreună potrivit dispozițiilor art.32 din Codul familiei și care diminuează contribuția sa personală la achiziționarea bunurilor comune supuse partajului;
-înlăturarea obligației reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fond și în apel.
Obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea cererii s-a arătat că potrivit contractului de credit nr.544/02.06.2005 încheiat cu BRD O S, intimatul a contractat un credit în valoare de 7.200 lei pe care l-a utilizat în scopuri personale în perioada anterioară căsătoriei.
Potrivit adresei de la fila nr.212 a dosarului de fond, la data de 27.08.2005, data căsătoriei, valoarea debitului era de 6.878,82 RON.
Acest debit personal a fost achitat din câștigul realizat în timpul căsătoriei în rate lunare, după cum rezultă din chitanțele aflate la filele 229-239 dosar fond, iar o parte din suma reprezentând împrumutul comun ce a fost acordat de BRD M C la data de 10.04.2006, rezultând că o anumită parte din acesta a fost rambursat prin refinanțare.
Așadar, acest credit a fost contractat anterior căsătoriei și a fost folosit de intimatul în scopuri exclusiv personale, iar rambursarea lui s-a făcut din veniturile comune obținute în timpul căsătoriei.
Reclamanta nu a beneficiat de această sumă de bani și se apreciază că nu există nicio prevedere legală ori morală care să impună obligarea acesteia de a fi suportată din veniturile realizate prin contribuție comună
Instanța de apel în mod nelegal a respins cererea privind diminuarea sultei cu suma menționată, motiv pentru care este incident motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
creditului existent la data de 10.04.2006 s-a efectuat prin refinanțare, respectiv prin reținerea sumei reprezentând întregul debit datorat de intimat la data respectivă din împrumutul contractat împreună, datoria lui anterioară ar fi devenit o datorie comună ca urmare a acceptului reclamantei privind stingerea datoriei în modul arătat.
Această susținere nu poate fi primită deoarece achitarea unei datorii personale din suma obținută ca împrumut comun nu poate determina schimbarea caracterului de datorie personală în datorie comună, o astfel de schimbare nu este prevăzută de lege și nu este stabilită nici de practica judiciară.
Totodată trebuie avut în vedere că prin refinanțare a fost achitată doar o parte din suma totală de 6.878,82 lei și nu întreaga sumă, iar achitarea prin reținerea din împrumutul comun acordat la data de 10.04.2006 a fost forțată, de acest fapt fiind condiționată acordarea împrumutului comun solicitat, ceea ce nu poate fi considerat ca o acceptare a reclamantei privind transformarea datoriei personale în datorie comună.
O mare parte din creditul contractat de intimat a fost folosit pentru reparații și îmbunătățiri aduse autoturismului 1300, pe care pârâtul l-a vândut în timpul căsătoriei.
Reclamanta manifestând o bună credință a recunoscut dreptul pârâtului la suma obținută ca urmare a vânzării autoturismului respectiv, iar instanța a dispus diminuarea lotului cu suma respectivă.
Dat fiind faptul că valoarea avută de autoturism la vânzare a fost determinată de reparațiile efectuate cu sume din creditul obținut de la BRD O S, prin faptul că suma creditului nu a fost dedusă din lotul intimatului, iar cea a autoturismului a fost luată în calcul pentru majorarea lotului, rezultă că lotul pârâtului a fost majorat artificial în detrimentul reclamantei.
Suma de 1000 lei achitată din câștigul comun, cuprinzând taxa pentru cursurile facultății urmate după desfacerea căsătoriei, reprezintă o cheltuială efectuată exclusiv în interesul intimatului pentru o perioadă ulterioară căsătoriei și nu există niciun motiv care să indice obligația reclamantei de a suporta o astfel de cheltuială.
În privința cheltuielilor de judecată s-a apreciat că nu s-a analizat situația cheltuielilor efectuate de reclamantă atât la instanța de fond cât și în apel, respectiv nu s-a calculat cuantumul taxelor judiciare de timbru și onorariul pentru expert pe care le-a achitat, astfel că în mod greșit reclamanta a fost obligată la cheltuieli în favoarea intimatului, motiv pentru care se impune înlăturarea acestor obligații.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs în termen legal și pârâtul, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul stabilirii valorii de circulație a apartamentului conform concluziilor comisiei formate din cei trei experți, respectiv 96.114,45 RON, urmând să se dispună de asemenea că suma de 10.000 RON face parte integrantă din masa de bunuri comune, cu cheltuieli de judecată.
S-a arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. sub următoarele considerente:
Astfel, instanța de apel, prin soluția pronunțată a admis atât apelul pârâtului cât și apelul reclamantei, dar prin aceasta instanța de apel a încălcat dispozițiile prevăzute de art.296 pr.civ. în sensul că prin decizia pronunțată pârâtului i s-a creat o situație mai grea decât ceea din hotărârea atacată sub aspectul sultelor ce urmează a fi plătite.
Este greșit reținută de către instanța de apel valoarea apartamentului, în condițiile în care lucrarea de specialitate întocmită de către comisia de experți precizează că imobilul valorează 96.114,45 RON, reținând separat valoarea totală a îmbunătățirilor, respectiv suma de 2.909 RON iar instanța de apel reține valoarea de 93.850 RON.
Dispozițiile art.30 din Codul familiei statuează regimul de proprietate comună în devălmășie asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, iar prevederile art.673 (5) pr.civ. referitoare la procedura împărțelii judiciare nu au fost corect aplicate de instanța de apel, în principal datorită reținerii greșite a valorii apartamentului, care a condus la stabilirea de sulte în sarcina fiecărei părți, iar ca urmare a acestor sulte reclamanta-pârâtă reconvențional a rămas cu un apartament și bunurile mobile iar pârâtul, conform deciziei pronunțate, cu o mașină a cărei valoare scade zilnic și cu o sultă mai mică ca în prima instanță, având în vedere că s-a stabilit totuși de prima instanță și de instanța de apel cota de parte pentru fiecare la dobândirea bunurilor comune.
S-a precizat că ambele părți au de plătit rate în proporții similare dar bunul cu care pârâtul a rămas se devalorizează zilnic, pe când valoarea imobilului păstrează o anumită constanță în timp.
De asemenea, suma de 10.000 RON cu titlu de donație trebuie inclusă în masa de bunuri comune, în condițiile în care a fost priită de ambele părți la data de 20.09.2005, deci la circa o lună după data încheierii căsătoriei. Efectele juridice ale actului sub semnătură privată intitulat "Donație" se răsfrâng asupra ambelor părți, conținutul actului exprimând voința juridică a donatorilor "dăm suma copiilor noștri" semnând de primire și pârâtul în calitate de beneficiar și nu de martor, martori fiind alte două persoane.
De asemenea, este criticabil și modul în care apelanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată sub aspectul onorariului pe care pârâtul l-a achitat către comisia de experți, sens în care trebuia obligată la parte din aceste cheltuieli.
La dosar s-au depus și concluzii scrise care au fost luate în considerare la soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată că recursurile declarate sunt fondate, în sensul celor ce urmează:
Reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la 27 august 2005 (certificat de căsătorie fila 4 dosar fond), divorțul fiind pronunțat prin sentința civilă nr.32 din 15.01.2007 a Judecătoriei Miercurea Ciuc (filele 226-228 dosar fond).
Prin contractul de credit nr.544 din02.06.2005 încheiat cu BRD OS( 230 dosar fond) pârâtul a contractat un credit pentru nevoi personale în valoare de 7200 RON, respectiv anterior încheierii căsătoriei.
Conform adresei de la fila 212 dosar fond, emisă de BRD la 27.08.2005, data încheierii căsătoriei, valoarea debitului existent a fost de 6.878,82 RON, iar acest debit personal a fost achitat din câștigul realizat în timpul căsătoriei î rate lunare așa cum rezultă din chitanțele aflate la filele 229-239 dosar fond iar la data de 1004.2006 creditul a fost rambursat integral prin refinanțare.
În legătură cu caracterul acestei datorii trebuie arătat că după cum soții au două categorii de bunuri, tot așa ei au două feluri de datorii: personale și comune.
Datoriile comune sunt determinate limitativ de lege în art.32 lit.b Codul familiei. Toate celelalte datorii sunt personale fiecăruia dintre soți. Legea prezumă că datoriile soților sunt personale câtă vreme nu se dovedește că fac parte din categoria celor comune.
Obligația nu a fost asumată de soți împreună, în comun, astfel încât prin refinanțarea acceptată de reclamantă ulterior încheierii căsătoriei și prin care s-a rambursat acest credit pentru nevoi personale, nu s-a transformat într-o datorie comună.
De asemenea, nu s-a dovedit potrivit art.1169 cod civil că această sumă a fost folosită pentru nevoile căsătoriei.
Văzând însă că rambursarea sumei s- făcut din veniturile comune obținute în timpul căsătoriei, deci și pârâtul a avut contribuție egală la achitarea acestui debit urmează ca sulta datorată de reclamantă pârâtului să fie diminuată cu suma de 3.439 lei cu titlu de obligație personală a pârâtului.
În ceea ce privește suma de 1000 lei utilizată de pârât pentru achitarea cursurilor facultății urmate, trebuie arătat că acesta a realizat venituri din muncă și deși veniturile din muncă sunt bunuri comune, o parte din acestea se pot folosi pentru satisfacerea unor interese personale cum este plata taxei de școlarizare, fără ca această parte să se considere că se include, juridic, în bunurile comune, iar apoi să diminueze, prin imputare, ceea ce se atribuie soțului respectiv din bunurile comune supuse împărțirii.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul:
Pârâtului nu i s-a creat o situație mai grea în propria cale de atac, contra dispozițiilor art.296 pr.civ. deoarece împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel și reclamanta.
Referitor la valoarea apartamentului cu două camere și dependințe situat în M C, str.-,.16,.35 înscris în CF nr.733/C/XXXV M C, prin cererea de recurs pârâtul a solicitat ca aceasta să fie stabilită la suma de 96.114,45 RON, conform expertizei efectuate.
Valoarea indicată prin concluziile scrise, de 99.024 RON după expirarea termenului prev. de art.303 pr.civ. nu poate fi luată în considerare.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată de experții, (54-62 dosar apel) s-au stabilit patru tipuri de valori: val. =93.832,61 lei, val.cat.124 =96.114,45 lei, val.med.=94.973,53 lei și valoarea cu îmbunătățiri 99.024 lei.
Instanța a luat în considerare valoarea medie de 96.114,45 lei (60 dosar apel).
În ceea ce privește donația, prin actul de la fila 175 dosar fond s-a prevăzut în mod explicit că suma de 10.000 lei se acordă cu acest titlu "fiicei noastre ".
Ori potrivit art.31 lit.b Codul familie sunt bunuri proprii bunurile dobândite în timpul căsătoriei, prin donație, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune.
Așa cum rezultă din actul mai sus arătat liberalitatea s-a făcut în considerarea persoanei gratificate, respectiv a fiicei și nu rezultă voința dispunătorului ca bunul să devină comun. Astfel suma de 10.000 lei reprezintă contribuția proprie a reclamantei la dobândirea bunului comun.
În privința cheltuielilor de judecată la instanța de fond s-au achitat următoarele sume de către părți: - 881 lei (6,64,78,336) iar - 1.259 lei (16,72,74,134,135,149).
În această situație prima instanță în mod întemeiat a compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat-o pe reclamantă la achitarea diferenței rămase potrivit art.274, 276.pr.civ.
În fața instanței de apel s-au achitat următoarele sume: 7200 lei (20,21) și 1420 lei (16,26,46,48), impunându-se obligarea reclamantei la plata sumei de 700lei.
Față de cele ce preced, în baza art.312 pr.civ. fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. urmează să se admită recursurile declarate și se va modifica în parte decizia civilă atacată după cum urmează:
Se va constata că în timpul căsătoriei părțile au dobândit în comun un activ în valoare de 122.312 lei.
Apartamentul înscris în CF nr.733/C/XXXV M C în valoare de 96.114 lei.
Lotul nr.1 se va compune din acest imobil și bunurile mobile de sub nr.3-8 în valoare de 98.884 lei și din care 10.000 lei reprezintă contribuția proprie a reclamantei și se va atribui acesteia.
Va obliga reclamanta să plătească pârâtului o sultă de 33.978 lei din care se va scădea suma de 3439 lei cu titlu de obligație personală a pârâtului, în reclamanta urmând să plătească suma de 30.539 lei cu titlu de sultă. (lot nr.1 în valoare de 88.884 lei - lotul nr.2 în valoare de 20.928 lei: 2).
În baza art.274 pr.civ. va obliga reclamanta la 700 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului.
Va menține celelalte dispoziții din decizia atacată.
În recurs reclamanta ). ) a achitat 277 lei taxă timbru (21) și 1000 lei onorariu avocațial (38) iar pârâtul taxă de timbru în valoare de 666 lei (29).
În baza art.274 și 276.pr.cv va compensa în parte cheltuielile de judecată și va obliga pârâtul la 661 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta, domiciliată în M C, str.-.16,.35, județul H și pârâtul, domiciliat în M C, Hotel "H Veche" județul H, împotriva deciziei nr.55 din 21 aprilie 2009 Tribunalului Harghita pronunțată în dosarul nr-.
Modifică în parte decizia civilă atacată după cum urează:
Constată că în timpul căsătoriei părțile au dobândit în comun un activ în valoare de 122.312 lei.
Apartamentul cu două camere și dependințe situat în MCs tr.-.16,.35, județul H, înscris în CF nr.733/C/XXXV M C, nr.top.728/387/1, nr.top.729/387/1 și nr.390/1 în valoare de 96.114 lei.
Lotul nr.1 compus din imobilul mai sus arătat și bunurile mobile de sb nr.3-8 în valoare de 98.884 lei și din care 10.000 lei reprezintă contribuția proprie a reclamantei se atribuie acesteia.
Obligă pe reclamantă să plătească pârâtului o sultă de 33.978 lei din care se va scădea suma de 3439 lei cu titlu de obligație personală a pârâtului, în final reclamanta urmând să plătească suma de 30.539 lei cu titlu de sultă.
Obligă pe reclamanta la 700 lei cheltuieli de judecată în apel în favoarea pârâtului.
Menține celelalte dispoziții din decizia atacată.
Obligă pe pârâtul la 661 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.Sz.
Tehnored.
4 exp.
04.02.2010
Jud.fond:
Jud.apel: -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Divort. Decizia 119/2009. Curtea de Apel Constanta | Divort. Decizia 905/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
