Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1848/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1848/R/2008
Ședința publică din 3 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Tania Nistor
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr. 44/A din 9 iunie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, privind și pe intimații ȘI SC COM SRL B, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal, la prima strigare, se prezintă pârâta recurentă asistată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar-fila 23 și reclamantul intimat, asistat de avocat, în substituirea avocatei titulare, care depune delegație de substituire la dosar-fila 28, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că recursul se află la primul termen de judecată, a fost declarat și motivat în termen, precum și că a fost comunicat intimaților.
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 816,2 lei și 5 lei timbru judiciar, aspect față de care la termenul de azi, recursul este legal timbrat.
Se constată că la data de 24 septembrie 2008, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantului intimat, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, un exemplar comunicându-se cu reprezentanta pârâtei recurente.
Pentru a da posibilitatea reprezentantei pârâtei recurente de a lectura întâmpinarea comunicată la acest termen, curtea lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal la a doua strigare a cauzei, se prezintă pârâta recurentă asistată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar-fila 23 și reclamantul intimat, asistat de avocat, în substituirea avocatei titulare, care depune delegație de substituire la dosar-fila 28, lipsă fiind celelalte părți.
Curtea pune în discuția părților prezente excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care privesc netemeinicia deciziei, invocată prin întâmpinare.
Reprezentanta reclamantului intimat, arată că își menține excepția inadmisibilității acelor motive de recurs ce vizează netemeinicia hotărârii.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită respingerea excepției inadmisibilității întrucât recursul a fost motivat pe motivele prevăzute de art.304, pct. 9.proc. civ. criticile dezvoltate vizând aceste dispoziții legale.
Reprezentanta reclamantului intimat susține că motivele invocate de reprezentanta recurentei vizând aprecierea probelor, contradicțiile între depozițiile martorilor, se circumscriu stabilirii stării de fapt și sunt inadmisibile, chiar dacă au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 proc. civ.
Reprezentantele părților prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Curtea, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și rejudecând în fond cauza să se admită apelul formulat, schimbarea hotărârii apelate și rejudecând pe fond pricina să se respingă acțiunea promovată de reclamant ca nefondată și admiterea acțiunii reconvenționale, pentru motivele invocate în scris, pe care le susține și oral, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantului intimat, solicită în temeiul art.312 alin. 1 teza II proc. civ. respingerea recursului ca nefondat și menținerea în întregime a hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1200 lei reprezentând onorariu avocațial.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1975 din 12 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr-, a fost admisă acțiunea civilă principală, precizată și extinsă, frmulată de reclamantul împotriva pârâtei și față de SC Com SRL B și în consecință, s-a constatat că apartamentul nr.l, din municipiul B, str. -,.22,.I, compus din 2 camere, bucătărie, baie, de alimente, hol, terasă, precum și cota indiviză de l5,09/l96 părți din terenul aferent și de l0,22/l25,l4 părți din părțile comune indivize, înscris în CF 3742/l/l B, nr. top 8058/9/l, este bun propriu al reclamantului și s-a dispus atribuirea acestuia către reclamant, evacuarea pârâtei și înscrierea dreptului de proprietate în Cf exclusiv pe numele reclamantului.
S-a luat act de renunțarea la judecată de către reclamant în ceea ce privește petitele privind constatarea calității de bun propriu al reclamantului a apartamentului situat în municipiul B, str. -, -. A, parter și renunțarea pârâtei reclamantă reconvențională la judecarea cererii privind constatarea calității de bun comun a părților sociale ale SC " Com" SRL B, care deține bunurile magazin situat în B,-,. A, parter, autoturism marca cu remorcă (tip ), un autoturism marca Daewo Cielo, frigidere, vitrină frigorifică și rafturi pentru marfă, diferite mărfuri alimentare și industriale și partajarea acestor bunuri.
A fost respinsă acțiunea reconvențională precizată și extinsă formulată de către pârâta reclamantă reconvențional, iar în final a fost obligată să plătească reclamantului pârât reconvențional cheltuieli de judecată în sumă de 3016,50 lei (trei mii cincisprezece lei și cincizeci de bani).
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 4.03.l997, căsătorie ce a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 2110/2003 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr.l837/2003.
Anterior încheierii căsătoriei cu pârâta, reclamantul a dobândit în proprietate prin cumpărare, conform contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 5676/l996 din dosar nr. 5362/2003, apartamentul nr.40, situat în B,-,.B,.IV, înscris în CF 5522/40 B, sub nr. top 8l00/b/40 și după încheierea căsătoriei părților, respectiv la data de l5.l0.l997 s-a transmis numiților și - dreptul de proprietate asupra apartamentului de mai sus, în schimbul proprietății asupra apartamentului nr.25, situat în B,-,.C, parter, înscris în CF 5638/25
Pârâta reclamantă reconvențională nu a probat susținerea potrivit căreia, pentru schimbul efectuat, foștii soți au achitat din banii comuni o diferență de preț de 33.000.000 lei, deoarece din contractul de schimb reiese că părțile nu-și datorează nici un fel de sultă ca urmare a încheierii schimbului.
S-a dovedit în cauză că în cursul anului l998 părțile au început lucrări de construcție la o casă în intravilanul cartierului al municipiului B, la nr. administrativ l8l, iar pentru demararea lucrărilor tatăl pârâtului i-a împrumutat acestuia suma de 250.000.000 lei, cu obligația de rambursare în termen de 7 ani sub "sancțiunea" înlăturării de la moștenirea avutului său, sens în care la data de l5.06.l998 s-a întocmit un act sub semnătură privată, semnat inclusiv de frații împrumutatului.
Actul depus de către pârâtă, la următorul termen de judecată după cel în care l-a depus reclamantul intitulat la fel "contract de împrumut"și putând aceiași dată ca și al reclamantului - 15.06.1988 este evident confecționat pro cauza, nesusținut de nici o altă probă.
Probele testimoniale administrate în cauză, confirmă actul menționat și susținerile reclamantului, relevante în acest sens fiind depozițiile martorilor și care au relatat împrejurarea că suma primită de pârât a fost utilizată pentru edificarea casei de locuit din, iar pentru finalizarea lucrărilor de construcție, părțile au vândut (prin contractul autentic încheiat la data de 29.06.l999) apartamentul cu 3 camere din str. - B, fapt ce se desprinde fără echivoc și din declarațiile celorlalți martori audiați în instanță.
Instanța nu a primit susținerea pârâtei potrivit căreia, banii obținuți din vânzarea acestui apartament ar fi fost folosiți la acoperirea unei datorii pe care o avea la acea dată SC "" SRL B, fiind lipsită de suport probator.
În data de 7.06.2002 s-a vândut și casa din, făcându-se dovada că din prețul vânzării s-a cumpărat apartamentul nr.l din B, str. -,.22,.I, compus din 2 camere, înscris în CF 3742/l/l B, nr.top 8058/9/
Chiar dacă contractele de vânzare-cumpărare în discuție au fost încheiate pe numele ambilor soți, instanța constatat că imobilul în litigiu are caracterul de bun propriu al reclamantului, în temeiul subrogației reale cu titlu universal, reglementată de art.3l lit.f Codul familiei, concluzie impusă de împrejurarea că imobilele arătate au fost cumpărate de soți în timpul căsătoriei cu bani proveniți din vânzarea succesivă a unor bunuri - casă din, apartamentul nr.25 din str. - B - în care a trecut valoarea de înlocuire a apartamentului nr. 40 din str. -, care a fost dobândit de reclamant înainte de căsătorie.
Pârâta reclamantă reconvențional, nu a făcut nici o dovadă evidentă care să-i poată stabili o contribuție egală sau măcar o cotă parte din contribuție la dobândirea, în final, a apartamentului ce constituie obiectul partajului, în condițiile în care reclamantul a făcut dovada faptului subrogării, putându-se lesne concluziona că imobilul în discuție se încadrează în categoria bunurilor proprii prevăzute la art. 31 lit. f, Cod familiei.
Împrejurarea pe care pârâta a tins să o dovedească, precum că a asigurat hrana muncitorilor care au lucrat la construirea casei de la nr.l8l, nu este de natură să atragă schimbarea naturii juridice a celor două imobile, o asemenea prestație putând eventual să dea naștere unui drept de creanță împotriva reclamantului, iar pe de altă parte, în cauză acest drept nu poate fi însă cuantificat, dat fiind că partea îndreptățită nu a stăruit în administrarea vreunei probe.
De altfel, în prezentul dosar nu s-au mai solicitat și administrat alte probe pertinente cauzei în raport de probațiunea administrată în dosar nr. 5362/2003, care să poată fundamenta o altă concluzie a instanței referitor la apartamentul ce a rămas obiect al cauzei.
Instanța în considerarea art. 31 lit. f fam. art. 480 și următoarele Cod civil, art. 2 și următoarele din Legea 7/1996, modificată, a admis acțiunea precizată și a respins acțiunea reconvențională formulată de către pârâta reclamantă reconvențional, ca neîntemeiată.
In baza art.274 pr.civ. pârâta a fost obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 3016,50 lei, reprezentând taxă timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Prin decizia civilă nr. 44/9 iunie 2008 Tribunalului Bistrița - a fost respins ca nefondat apelul declarat de, împotriva sentinței civile nr.1975/2007, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr-. Intimata fost obligată intimata să plătească intimatului, suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că, pârâta reclamantă reconvențională criticat doar dezlegările primei instanțe vizând natura juridică de bun propriu al reclamantului cu referire la imobilul apartament nr.1 din B, strada -,.22,.I, înscris în CF 374/1/1 B nr.top 8058/9/1 și respectiv modalitatea de atribuire a acestuia.
Tribunalul a reținut că art.30 și urm. din Codul familiei instituie prezumția calității de bunuri comune a celor dobândite de soți în timpul căsătoriei, fără a se institui un regim juridic diferențiat celor mobile ori imobile după natura lor.
Contrar însă tezei apelantei, nu pot fi ignorate prevederile art.31 din același cod, care cu titlu de excepție stipulează la lit.f că reprezintă bunuri proprii ale fiecărui soț " valoarea care reprezintă și înlocuiește un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare", textul legal pe care, în drept, se argumentează demersul juridic al reclamantului. Deși afirmată de pârâtă calitatea de bun comun devălmaș a imobilului litigos, prezumția comunității de bunuri invocată a fost înlăturată de prima instanță, care a dat eficiență excepției legale mai sus invocate.
Probele (cu înscrisuri, interogări și declarații de martori) administrate pe cursul soluționării cauzei în ambele cicluri procesuale, precum și în apel, demonstrează concluzia primei instanțe că imobilul apartament în discuție reprezintă bunul propriu al reclamantului.
În mod corect tribunalul a reținut că edificarea construcției casă de locuit amplasată în Cartier, ulterior înstrăinată pentru a se achiziționa în 2002 imobilul apartament în B,-,.B, litigos, a fost făcută cu prețul încasat din vânzarea apartamentului schimbat și cu suma de 250.000.000 lei Rol primită de reclamant de la tatăl său conform scriptului atașat la dosar 107 (pentru a nu mai avea pretenții la succesiunea antecesorului său) este cert demonstrată prin probe testimoniale administrate.
Nu se poate imputa primei instanțe interpretarea selectivă a probelor, așa încât a fost înlăturată această critică a apelantei, deoarece examinarea coroborată a depozițiilor martorilor audiați la fond și în apel, fundamentează concluzia instanței de fond, în sensul că, apartamentul litigos are caracterul de bun propriu al reclamantului în temeiul subrogației reale cu titlu universal. Depozițiile martorilor audiați la solicitarea pârâtei-reclamantă reconvențional sunt fie evazive, fie contradictorii( vezi ), fie reprezintă relatări ale afirmațiilor pârâtei, fără a fi susținute de nici o altă probă. În ceea ce privește invocatul ajutor financiar al propriei familii, acesta nu a fost demonstrat, doar afirmat, martorii relatând în legătură cu un de 20.000.000 lei Rol al mamei pârâtei (achitat prin efectuarea de împrumuturi la vecini la scadența ratelor) despre care nu se cunoaște că ar fi fost predat pârâtei, în contextul în care tatăl pârâtei era bolnav și medicația costisitoare. Cu atât mai puțin credibilă este teza ajutorării financiare a pârâtei cu cei 300.000.000 lei Rol, cu cât nici o altă probă ( cu excepția înscrisului de la 123) nu o susține. Concluzia preconstituirii actului ( fabricat pro causa) este argumentată de conținutul său și circumstanțele producerii lui: cuprinsul este identic ( inclusiv data) celui depus de reclamant și a fost furnizat instanței la termenul de judecată imediat ulterior, fără ca anterior să se fi susținut o atare teză și mai ales, fără ca ulterior să fi fost demonstrat prin administrarea probelor testimoniale veridicitatea cuprinsului său. Chiar dacă valoarea teoretică probantă a celor două înscrisuri este echivalentă, cea a înscrisului depus de reclamant este superioară, câtă vreme este susținută de celelalte mijloace de probă produse.
contribuție la achiziționarea prin edificare a casei din, ulterior vândută, prin asigurarea hranei muncitorilor ori înfăptuirea menajului, cum și îngrijirea copilului, nu sunt de natură a determina o altă concluzie decât cea la care a ajuns prima instanță, invocatele prestații putând constitui eventual un drept de creanță, în cauza pendinte el nefiind reclamat.
Fiind cert caracterul de bun propriu al reclamantului, este evident că doar acestuia îi poate fi atribuit apartamentul litigos, fiind de înlăturat argumentul invocat de reclamantă, acela că existența copilului ce i-a fost încredințat spre creștere și educare, reprezintă temei al atribuirii către aceasta a imobilului.
Ca atare apelul declarat a fost respins ca nefondat și în temeiul art. 274 Cod pr.civ. apelanta a fost obligată să plătească intimatului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanța atașată la dosar 78.
Împotriva acestei decizii formulat recurs în termenul legal pârâta, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului cum a fost formulat, cu consecința schimbării hotărârii apelate și respingerii acțiunii reclamantului și admiterii acțiunii recvonvenționale formulată de pârâtă în sensul constatării ca bun comun a apartamentului înscris în CF 3742/1/1 B, partajării apartamentului prin atribuirea acestuia pârâtei cu sultă compensatoare în favoarea reclamantului și intabulării în CF.
În drept, au fost invocate disp. art.304 pct.9 Cod proc.civ.
În motivarea recursului pârâta arată că hotărârea pronunțată în apel este netemeinică și pronunțată cu încălcarea esențială a legii. instanței fondului în sensul că imobilului casă în litigiu ar constitui bunul propriu al reclamantului, este consecința interpretării greșite a probelor administrate.
Recurenta a arătat că s-a făcut o greșită aplicare a prezumției comunității de bunuri prev.de art.30 fam, bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei fiind comune, iar calitatea de bun comun nu trebuie dovedită, instanța de fond statuând greșit că pârâta nu a administrat nici o probă care să facă dovada că are o contribuție la dobândirea bunului comun.
Instanța de fond a statuat că mențiunile din actul autentic privind obiectul schimbului "bunul meu propriu dobândit anterior căsătoriei cu titlu de cumpărare" sunt inacceptabile, deoarece orice convenție contrară comunității de bunuri este nulă, potrivit disp.art.30 alin.2 fam. și, în aceste condiții, convențiile făcute de soți în timpul căsătoriei, prin care se tinde schimbarea naturii juridice a calității de bunuri este nulă.
Recurenta a arătat că instanța de fond interpretat în mod selectiv probațiunea administrată de părți, și probele administrate la cererea pârâtei primesc un tratament diferit, deși înscrisurile depuse de reclamant și pârâtă aveau aceeași valoare.
Apoi se mai arată că, instanța de fond omis să aibă în vedere depoziția martorei și s- făcut abstracție de împrejurarea că soții aveau la data edificării casei pe minora I, de care pârâta s-a ocupat, precum și de menajul comun.
Recurenta a mai arătat că instanța de apel a acordat o forță probantă mai mare declarației martorilor audiați la cererea intimatului reclamant, iar depozițiile martorilor audiați la cererea apelantei pârâtei au fost înlăturate, pe motiv că au fost evazive, însă această statuare este consecința aprecierii subiective a probelor.
Pârâta recurentă arătat că din depoziția martorei audiată în apel, a rezultat că apelanta a primit de la mama ei 20.000.000 ROL, și pentru edificarea casei apelanta a primit suma de 30.000.000 lei de la mama sa, întrucât familia pârâtei era înstărită și avea posibilitatea de a-i da fiicei lor sumele respective. Depoziția acestei martore este interpretată în mod trunchiat de instanța de apel, făcându-se o confuzie cu privire la depozițiile martorilor.
S- considerat că depoziția martorului este evazivă și nesinceră, iar împrejurarea că înscrisurile sub semnătură privată depuse de pârâtă au fost depuse ulterior înscrisurilor depuse de reclamant, nu-i pot fi imputate acesteia, deoarece și înscrisul reclamantului a fost depus după mai multe termene de judecată.
Ca modalitate de partajare, pârâta solicitat ca apartamentul să-i fie atribuit, cu plata sultei compensatoare în favoarea reclamantului.
Prin întâmpinare, reclamantul intimat solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtă și a invocat excepția inadmisibilității motivelor de netemeinicie invocate de pârâtă.
Analizând decizia pronunțată în apel prin prisma motivelor invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Este de remarcat că motivele de recurs invocate de pârâta în primele pagini ale memoriului de recurs sunt critici aduse sentinței pronunțate de Judecătoria Bistrița - și nu deciziei pronunțate în apel. Comparând motivele invocate în recurs cu motivele de apel, curtea constată că sunt identice cu motivele de apel d epuse la Tribunalul Bistrița -N, la care, prin decizia civilă nr. 44/A/2008 tribunalul a răspuns punctual.
Prin urmare, reiterarea acelorași critici în recurs cu privire la sentința pronunțată de judecătorie este inadmisibilă, controlul judiciar al hotărârii primei instanțe s-a exercitat ca urmarea exercitării căii de atac apelului.
Controlul judiciar în recurs vizează hotărârea pronunțată în apel d e către tribunal, potrivit disp.art.299 Cod proc.civ.
Deși curtea a remarcat pentru acuratețea juridică aceste aspecte, a apreciat că, o parte din motivele de recurs invocate vizează aplicarea dispozițiilor art. 30 și 31.Familiei sunt motive de nelegalitate și se circumscriu disp. art. 304 pct. 9.Pr.Civ. însă sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt prezumate fi bunuri comune ale soților, iar calitatea de bun comun nu trebuie dovedită, însă de la această regulă există și excepții prev. de art.31 fam, care stipulează categoriile de bunuri proprii ale fiecărui soț.
Coroborând dispozițiile art. 30.Familiei cu art. 31.Familiei rezultă criteriile de determinare a bunurilor comune: bunul să fi fost dobândit în timpul căsătoriei, de către oricare dintre soți și să nu facă parte din categoria bunurilor proprii: respectiv să nu fi fost dobândit înaintea căsătoriei, în timpul căsătoriei prin moștenire, legat sau donație,să nu fie un bun de uz personal sau destinat exercitării profesiei unuia dintre soți, să nu fi fost dobândit cu titlu de premiu sau recompensă, indemnizație de asigurare sau despăgubirea pentru pagube aduse persoanei sau valoarea care reprezintă și înlocuiește un bun propriu sau bunul care a trecut în această valoare.
În mod corect a fost stabilită starea de fapt și instanța de fond și apel au statuat că reclamantul a avut în proprietate apartamentul situat în B,- anterior încheierii căsătoriei, acest apartament fost schimbat cu apartamentul situat în-, schimbul având loc în timpul căsătoriei, însă datorită subrogării reale cu caracter particular, apartamentul care a fost obținut în urma schimbului a fost tot bun propriu al reclamantului, făcându-se o corectă aplicare a art. 31.Familiei. Prin această dispoziție, legiuitorul a urmărit evitarea confuziunii celor două categorii de bunuri aflate în patrimoniul soților - bunuri comune și bunuri proprii. Mențiunea din contractul de schimb, potrivit căreia bunul supus schimbului este bun propriu, nu este o convenție împotriva comunității de bunuri, cum a apreciat recurenta, ci este o mențiune firească,care se impunea raportat la data dobândirii apartamentului supus schimbului, așa încât nu poate fi primită critica vizând nulitatea convențiilor contrare comunității de bunuri.
Casa construită în mun. Baf ost edificată cu bani proveniți de la tatăl reclamantului și aceasta are același regim juridic de bun propriu. În mod corect s-a reținut că reclamantul a avut ca bunuri proprii un apartament și o casă care au fost înstrăinate în timpul căsătoriei și a fost cumpărat apartamentul în litigiu, situat în B str. -.22, care are aceeași natură juridică adică, bun propriu ca urmare aplicării principiului subrogației reale cu caracter universal.
Criticile formulate de pârâta recurentă vizând modalitatea de apreciere a depozițiilor martorilor audiați converg în direcția stabilirii unei situații de fapt eronate, instanța de apel oprindu-se la altă concluzie. Motivele de recurs care permiteau reaprecierea stării de fapt în recurs prevăzute de art.304 pct.10 și 11 Cod proc.civ. au fost abrogate prin OUG nr.138/2000, astfel încât aceste critici formulate de pârâtă sunt inadmisibile. Recursul cum este reglementat în prezent este o cale extraordinară de atac, cu caracter nedevolutiv, și scopul acestei căi de atac fiind controlul de legalitate. de fapt putând fi remediate pe calea apelului și eventual a revizuirii pentru situațiile expres prevăzute de art. 322.Pr.Civ.
Recurenta a criticat și modalitatea de partajare a apartamentului, solicitând să-i fie atribuit în lotul său, însă această solicitare nu poate fi primită, deoarece apartamentul este bun propriu al reclamantului și nu intră în comunitatea de bunuri. Faptul că minora, care s-a născut din această căsătorie este încredințată recurentei, nu este un motiv suficient pentru ca acesteia să-i fie atribuit apartamentul.
Prin urmare, curtea constată că nu se verifică nici unul din motivele de nelegalitate prev.de art.304 Cod proc.civ. motiv pentru care, în temeiul art.312 Cod proc.civ. va respinge ca nefondat recursul.
În temeiul art.274 Cod proc.civ. recurenta va fi obligată să plătească intimatului suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial (22).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr. 44/A din 09.06.2008 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 03.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - - - -
GREFIER
Red. dact. GC
2 ex/28.10.2008
Jud.apel:,
Președinte:Antoaneta Tania NistorJudecători:Antoaneta Tania Nistor, Anca Adriana Pop
| ← Pensie întreținere. Decizia 295/2009. Curtea de Apel Galati | Stare civila. Decizia 162/2008. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
