Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 19/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVIL, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIA CIVIL NR. 19/FM
Ședința public din data de 27 februarie 2009
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
Judectori - - -
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, -. B,. 33, județul C, împotriva deciziei civile nr. 726 din 2 decembrie 2008 pronunțat de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârât, domiciliat în C,-, -. 33, județul C, având ca obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința public din data de 13 februarie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțrii din acea dat, care face parte integrant din prezenta hotrâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedur civil, a amânat pronunțarea asupra cauzei la datele de 20 februarie 2009 și 27 februarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de faț;
Din examinarea lucrrilor dosarului constat urmtoarele:
Prin cererea înregistrat pe rolul Judec toriei Constanța sub nr- (numr în format vechi 4504/2006) reclamantul a chemat pe pârâta -, pentru ca pe baza probelor ce se vor administra s se dispun împrțirea bunurilor dobândite în timpul cstoriei.
În motivarea cererii reclamantul a artat c prin sentința civil nr. 1988/2005 pronunțat de Judec toria Constanța în dosarul civil nr. 13156/2004, a fost desfcut cstoria prților.
În timpul cstoriei au dobândit urmtoarele bunuri, supuse partajului:
- Apartamentul compus din dou camere și dependințe, situat în municipiul C,-, -.8,. 33, dobândit cu contractul de vânzare-cumprare nr. 1497 din 18 martie 1991, încheiat cu "Confort" C, în conformitate cu Decretul-Lege nr. 61/1999, cu prețul de 132.135 lei.
Prețul apartamentului a fost achitat cu credite acordate de Sucursala Județean C, în baza contractelor de împrumut nr. 1557 din 26 martie 1991 pentru suma de 40.135 lei avans și contractul de împrumut nr. 4154 din 26 martie 1991 pentru suma de 92.000 lei, încheiate cu el.
În calitate de ofițer activ al ( Militar), distinct de retribuția pentru munca prestat (sold), a beneficiat de drepturi bnești, cu regim special reprezentând contravaloarea normei nr. l de hran (N 1) asigurat gratuit, corespunztoare nevoilor nutritive personale determinate în raport cu eforturile depuse în procesul de instruire, educare și îndeplinire a misiunilor, condițiile de mediu și alți factori speciali.
Aceste drepturi bnești acordate în baza Ordinului General nr. 43 din 5 noiembrie 1982 al Ministrului Aprrii Naționale privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Decretului nr. 69/1980 și nr.OG 26/1996, sunt bunuri proprii și, din aceste drepturi personale, în perioada aprilie 1991 - martie 1994 restituit integral creditele pentru prețul apartamentului.
În perioada aprilie 1991 - martie 1994, contravaloarea normei nr. l de hran (N 1) acordat gratuit în baza prevederilor legale menționate, calculat conform statelor de plat, a totalizat 397.500 lei.
Din aceast sum, unitatea militar nr. 02068 achitat direct Sucursalei, în numele su, ratele și dobânzile în valoare de 750 lei/lun și 1686 lei/lun, corespunztoare contractelor de împrumut nr. 1557 din 26 martie 1991, aferente perioadei 23 mai 1991 - 23 februarie 1994, iar diferența în sum de 58.586 lei, a depus-o numerar la data de 3 martie 1994.
Prin urmare, prețul apartamentului a fost achitat din drepturile bnești, cu destinație special, reprezentând contravaloarea normei nr. l de hran asigurat gratuit în baza prevederilor legale, care reprezint bun propriu.
- Apartamentul situat în municipiul B, b-dul - - (fost b-dul -) nr. 78,. 4,. 286, etaj 2,. 7, sector 6, compus din dou camere și dependințe, este bun comun, pentru creditul achitat în timpul cstoriei.
Apartamentul a fost dobândit de pârât în baza Legii nr. 4/1973 cu credit acordat de stat în baza contractului de construire nr. 2049 din 22 noiembrie 1975 și contractul de împrumut nr. - din 22 noiembrie 1975.
Deși contractul de construire a fost încheiat de pârât anterior cstoriei, bunul este comun pentru creditul achitat în timpul cstoriei, care reprezint ½ din prețul apartamentului.
- Autoturismul 1300 înmatriculat la nr. -, an fabricație 1996 fost cumprat la data de 6 ianuarie 2002 cu prețul de 30 milioane lei.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea în parte a cererii în sensul constatrii:
1. c în timpul cstoriei a dobândit un apartament compus din dou camere și dependințe, situat în C, b-dul - 224, -D8,. 33 și un autoturism 1300 cu numr de înmatriculare -.
2. c înainte de încheierea cstoriei cu reclamantul, respectiv în anul 1975, dobândit un apartament compus din dou camere și dependințe, situat în B,-, în baza Legii nr. 4/1973.
Acest apartament este bunul su propriu iar reclamantul are un drept de creanț constând în J din valoarea ratelor pe care le-au achitat în timpul cstoriei.
3. La dobândirea bunurilor au avut o contribuție egal, deoarece:
- în toat perioada de timp în care au fost cstoriți au avut serviciu iar veniturile au fost sensibil egale;
- s-a ocupat în exclusivitate de menaj;
- s-a ocupat în mare msura de menajul mamei reclamantului în sensul c i-a gtit de nenumrate ori, i-a fcut curțenie iar rufele le spla întotdeauna la domiciliul su;
- s-a ocupat o perioad îndelungat de creșterea unui nepot de-al reclamantului care a venit sa locuiasc la ei din Germania unde a suferit o cdere psihic;
- a primit un ajutor substanțial din partea mamei sale în toat perioada cstoriei, în sensul c aceasta a fost croitoreas și i-a confecționat toat îmbrcmintea personal (rochii, costume taior, pardesie, paltoane), precum și huse fotolii și canapele, perdele, lenjerii pat etc. scutindu-i în acest fel de foarte multe cheltuieli;
- a încasat chirie pe apartamentul bunul su personal în toat perioada cstoriei pe care a folosit-o la menaj comun, precum și pentru achiziționarea unor bunuri (autoturismul l-au achiziționat din chiria încasat în avans pentru un an, în 2001);
- reclamantul obișnuia s cheltuie foarte mulți bani pe alcool și țigri, vicii pe care ea nu le-a avut;
- nu este real faptul c reclamantul a primit de la mama sa banii depuși pentru un autoturism.
Din acei bani s-au cumprat 2 covoare, unul pentru mama reclamantului, aflat în posesia acesteia și unul pentru reclamant aflat, de asemenea, la acesta.
În ce privește apartamentul bun comun, situat în Constanta, 1-au deținut din anul 1984 cu chirie iar în anul 1991 l-au achiziționat devenind proprietari în cote egale.
- nu este adevrat c reclamantul a avut o cot de contribuție mai mare, sau exclusiv, ca urmare a faptului c a încasat niște drepturi bnești cu regim special.
Apartamentul a fost achitat, așa cum s-a artat și de ctre reclamant, cu sume de bani pe care le-au împrumutat de la.
Faptul c o parte din rate i-au fost reținute reclamantului pe statul sau de plata nu înseamn c a fost contribuția sa personal sau c acei bani cu destinație special de hran au fost economisiți de ctre reclamant și folosiți pentru a achita ratele de împrumut.
Prin încheierea din data de 6 noiembrie 2006 cererea reclamantului a fost admis în principiu constatându-se, cu motivația artat în aceasta, c prțile au dobândit în timpul cstoriei urmtoarele bunuri:
- un apartament compus din dou camere și dependințe situat în Municipiul C,-, b1.8,. 33;
- un autoturism 1300 cu numr de înmatriculare -.
Totodat, s-a constatat c apartamentul situat în Municipiul B, b-dul - - ( fost b-dul -) nr. 71,. 4,. 286,. 2,. 7, sector 6 compus din dou camere și dependințe este bun propriu al pârâtei, reclamantul având un drept de creanț pentru creditul achitat în timpul cstoriei aferent apartamentului din
Prin sentința civil nr. 6073/2008 instanța a admis în parte cererea reclamantului și a atribuit acestuia apartamentul compus din dou camere și dependințe situat în Municipiul C,-, b1. 8,. 33 și autoturismul 1300 cu numr de înmatriculare -.
A obligat reclamantul la plata sultei ctre pârât în cuantum de 26.482 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel ambele prți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul reclamant a susținut c sentința este nelegal și netemeinic, sub aspectul stabilirii cotelor de contribuție ale prților, ca aport la dobândirea bunurilor comune pentru apartamentul din C și autoturismul. De asemenea, a susținut c în mod eronat prima instanț a reținut c ratele achitate în timpul cstoriei prților pentru imobilul proprietatea pârâtei, situat în B, este de 41,25%, iar nu de 45%, cum corect a susținut reclamantul.
La rândul su, pârâta a susținut c instanța de fond a reținut în mod greșit c întregul drept de creanț asupra apartamentului din B, bunul su propriu, dobândit anterior cstoriei, ar aparține exclusiv reclamantului și a calculat ca atare sulta cuvenit pârâtei.
Prin decizia civil nr. 726 din 2 decembrie 2008 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondat apelul reclamantului și a admis apelul pârâtei.
A schimbat în parte sentința apelat în sensul c a constatat c reclamantul are un drept de creanț în valoare de 41.806,875 lei reprezentând ½ din valoarea ratelor achitate de soți pentru apartamentul din B, b-dul - - (fost b-dul -) nr. 71, bloc 4,. 286, etaj 2,. 7, sector 6 și a obligat reclamantul la plata unei sulte de 68.289,13 lei ctre pârât.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotrârii apelate.
Pentru a pronunța aceast soluție instanța de apel a reținut c norma de hran inclus în venitul realizat din munc al reclamantului constituie bunul comun al soților, dar din comparația veniturilor prților și având în vedere contribuția fiecrei prți la întreținerea gospodriei, rezult c ambii soți au avut o contribuție egal la dobândirea bunurilor achiziționate în timpul cstoriei.
În ceea ce privește greșita reținere a ratelor achitate în timpul cstoriei pentru apartamentul din B, instanța a constatat c soții au achitat împreun un numr de 99 de rate, ceea ce reprezint o cot de 41,25% din valoarea întregului apartament, cot în raport de care, prin expertiza efectuat în cauz, s-a stabilit valoarea cu care soții au contribuit la achitarea prețului acestui imobil.
Referitor la modalitatea de calcul a dreptului de creanț al reclamantului, reprezentând contribuția acestuia la plata diferenței de preț pentru
imobilul proprietatea pârâtei, s-a reținut c cele 99 de rate nu au fost achitate exclusiv de reclamant, ci prin contribuția comun și egal a celor doi soți, motiv pentru care reclamantului îi revine un drept de creanț de numai ½ din valoarea celor 99 de rate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate, conform art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedur civil, sub urmtoarele aspecte:
1. Instanța de apel a înclcat prevederile art. 295 și art. 261 pct. 5 Cod procedur civil, pronunțând o hotrâre care nu cuprinde motivele pe care se sprijin, reținând motive strine de natura pricinii.
Reclamantul a dovedit c a avut o contribuție de 90% la dobândirea bunurilor comune, principalul bun - apartamentul situat în C - fiind achitat din drepturile de care a beneficiat reclamantul, în conformitate cu 1, cu regim juridic de bun propriu și, mai mult, a beneficiat de alte avantaje materiale în calitate de ofițer activ (medicamente, asistenț medical gratuit) și de ajutorul material al familiei sale.
2. Instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecții, iar hotrârea pronunțat a fost dat cu înclcarea și aplicarea greșit a legii. Instanța a analizat în exclusivitate susținerile pârâtei, pe care le-a preluat în considerentele hotrârii și nu a judecat apelul reclamantului, pe motiv c venitul în bani reprezentând contravaloarea Normei 1 hran nu figureaz în niciuna dintre categoriile prevzute de art. 31 Codul familiei, pentru ca valoarea care reprezint și înlocuiește un bun propriu, 1. s devin bun propriu.
De altfel, instanța de apel a apreciat în mod greșit c cererea reclamantului de reconsiderare a pretențiilor sale în sensul recunoașterii unei cote de contribuție de 70% pentru el și de 30% pentru pârât constituie o cerere nou în apel, în realitate obiectul cererii îl constituie partajul bunurilor comune iar instanța decide, în raport de veniturile obținute din munc, munca prestat în gospodrie și alte criterii reale, dac bunurile se vor împrți în mod egal sau diferențiat între soți.
3. În mod greșit instanța de apel a apreciat c soții au achitat din valoarea total a apartamentului situat în B, proprietatea pârâtei, rate ce reprezint 41,25% din valoarea acestuia, în realitate aceste rate totalizau 45%, iar în raport de aceast cot se impunea stabilirea dreptului de creanț al reclamantului.
Prin întâmpinare, intimata pârât a solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefondat.
Analizând legalitatea hotrârii recurate în raport cu criticile reclamantului se constat c recursul este nefondat pentru urmtoarele considerente:
1. Cu privire la primul motiv de nelegalitate întemeiat pe dispozițiilor art. 304 pct. 7 Cod procedur civil, cu referire la art. 261 pct. 5 și art. 295 Cod procedur civil, se reține c este vdit nefondat, instanța de apel analizând toate motivele invocate de apelantul reclamant și rspunzând pe larg tuturor acestor critici. Se reține din analiza hotrârii recurate c instanța de apel a reanalizat întregul material probator administrat în cauz și și-a argumentat soluția de
respingere a apelului reclamantului atât sub aspectul contribuției majoritare de 90%, pretins de reclamant, cât și sub aspectul dreptului de creanț al acestuia la plata prețului imobilului din B, proprietatea personal a pârâtei (filele 8 și 9 din hotrâre).
Astfel, în considerentele deciziei, tribunalul a reținut c în ceea ce privește cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, aceasta se calculeaz prin raportare la întreaga mas de împrțit, iar nu prin raportare la anumite bunuri, astfel încât, pretenția apelantului reclamant de a i se reține o cot de 90% pentru dobândirea apartamentului din C și a autoturismului nu este fondat.
Instanța de apel a mai reținut c, pe lâng veniturile obținute din munc de ctre soți, la stabilirea contribuției acestora la dobândirea bunurilor comune trebuie avut în vedere și activitatea desfșurat de aceștia în gospodrie, de alte activitți prestate de fiecare dintre soți pentru obținerea unor venituri suplimentare, de închirierea unor bunuri proprii în scopul obținerii unui profit; ori, din probatoriul administrat rezult c soții au contribuit în mod egal la dobândirea acestor bunuri.
2. Bunurile comune, constituind proprietatea în devlmșie, iar soții neavând stabilite de la început, adic de la dobândire, drepturile lor asupra unui anumit bun sau a unei anumite cote din bunurile respective, urmeaz ca aceste drepturi s se determine numai la împrțirea patrimoniului comunitar. Criteriul pe baza cruia se va proceda la stabilirea prților cuvenite din bunurile comune este contribuția fiecrui soț la dobândire.
Instanța de apel a reținut corect c obiectul cererii deduse judecții îl constituie partajul bunurilor comune al prților, partaj ce se realizeaz în raport de contribuția fiecrui soț la dobândirea întregului patrimoniu comunitar, iar nu cu privire la fiecare bun comun în parte.
Este real faptul c instanța de apel a reținut fr temei c cererea apelantului reclamant de reapreciere a cotei sale de contribuție de la 90% la 70% constituie o cerere nou în apel. În realitate, obiectul cererii deduse judecții îl constituie partajul judiciar, iar în lipsa unui acord al foștilor soți cu privire la contribuția fiecruia la dobândirea bunurilor comune, revine instanței de judecat obligația de a stabili, în funcție de criteriile legale și în baza tuturor mijloacelor de prob din dreptul comun admisibile (inclusiv dovada cu martori și prezumții) s stabileasc dac aceste contribuții sunt egale sau sunt diferențiate.
Aceast eroare a instanței de apel nu determin, îns, anularea hotrârii pronunțate de Tribunal în condițiile în care, în mod corect, aceast instanț, valorificând materialul probator administrat în cauz, a reținut și a motivatîn extensofaptul c prțile au avut contribuții egale la dobândirea bunurilor comune, fiind nefondat pretenția reclamantului de a se constata faptul c a avut o contribuție superioar pârâtei, fie ea de 90% sau de 70%, cum a susținut în apel reclamantul.
Instanța de recurs constat c în mod corect instanța de apel a reținut împrejurarea c prțile au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune.
Unicitatea sub care se prezint universalitatea judiciar a bunurilor comune, privit ca o mas de drepturi și obligații, face ca în mod corelativ, la încetarea strii de comunitate, împrțirea s se realizeze, de asemenea, prin unicitatea de cote stabilite pentru fiecare codevlmaș, în raport de contribuția sa real la dobândirea bunurilor luate în ansamblu, iar nu prin pluralitate de cote, adic nu prin diferențierea cotelor în raport de anumite bunuri. De aceea, cotele de contribuție corespunzând aportului fiecrui soț la dobândirea bunurilor comune, se stabilesc asupra totalitții bunurilor comune și nu pe categorii de bunuri mobile sau imobile și nici asupra unui anumit bun chiar dac acel bun ar reprezenta o valoare mult mai important în comparație cu restul masei.
Împrejurarea c reclamantul a avut un aport mai mare la plata prețului de achiziționare a apartamentului din C, care constituie principalul bun comun al prților, prin incorporarea unei sume de bani din veniturile sale proprii reprezentând alocație de hran, nu este de natur s justifice fixarea unei cote-prți diferite faț de ceea ce i se cuvine din totalitatea bunurilor achiziționate.
Este real faptul c din analiza adeverințelor de venituri emise de unitțile angajatoare ale prților rezult c reclamantul a încasat venituri din salarii mai mari decât pârâta, dar pentru aprecierea corect a contribuției soților la dobândirea bunurilor comune, în mod corect instanțele de fond și de apel au analizat și contribuția fiecrui soț la reducerea cheltuielilor casnice, la conservarea bunurilor comune, munca în gospodrie, precum și desfșurarea altor activitți în afara programului de munc, de natur s procure familiei venituri suplimentare și obținerea unor venituri din închirierea unor bunuri proprii.
Prin urmare, valorificând corect toate probatoriile administrate în cauz, în mod judicios ambele instanțe - de fond și de apel - au reținut c, pe lâng veniturile încasate din salarii, pârâta a avut o contribuție important la conservarea patrimoniului comun, prin munca desfșurat în gospodrie, prin prestarea unor servicii sanitare atât în beneficiul mamei reclamantului, cât și a altor terți care o remunerau pentru injecțiile fcute. Se mai reține c pârâta a realizat și menajul unui nepot din Germania, care a preferat s locuiasc în domiciliul prților iar nu la bunica sa - mama reclamantului - aspect confirmat atât de martorii reclamantului, cât și de cei ai pârâtei.
Nu se poate reține ca fondat susținerea recurentului reclamant în sensul c instanțele au valorificat în mod nejustificat numai declarațiile martorilor pârâtei și au înlturat fr temei declarațiile martorilor reclamantului.
În realitate, cei doi martori audiați la propunerea reclamantului au artat în mod expres c nu au fost în locuința soților niciodat și tot ceea ce au declarat cunosc exclusiv din relatrile mamei reclamantului (filele 182 și 183). Aceste declarații nu se coroboreaz cu alte probe administrate în cauz, reclamantul nefcând dovada c mama sa - o persoan în vârst de 83 de ani (fila 185 - întrebarea nr. 9) - a dispus de mijloace bnești corespunztoare pentru a-l ajuta anual cu bani pentru amenajarea locuinței, cumprarea unor obiecte de îmbrcminte din piele și, etc.
În schimb, martorii audiați la propunerea reclamantei au declarat c au constatat personal c pârâta era solicitat de diferite persoane pentru a efectua injecții, fiind asistent medical, și era remunerat pentru aceste servicii, îi fcea
menajul mamei reclamantului și l-a îngrijit timp de 6 luni pe nepotul reclamantului, care a venit din Germania pentru a locui la prți, în urma unei cderi nervoase.
Aceiași martori au artat c mama pârâtei, fiind croitoreas, a ajutat-o pe fiica sa la confecționarea unor obiecte de îmbrcminte și pentru amenajarea locuinței, aspect confirmat și de recurent în cadrul interogatoriului (filele 184 și 186 - întrebarea nr. 12).
Imobilul proprietatea pârâtei, situat în Municipiul B, a fcut obiectul închirierii, iar veniturile obținute din închiriere au fost afectate susținerii gospodriei soților din
Constatându-se c instanța de apel a avut în vedere toate criteriile legale pentru determinarea contribuției soților la dobândirea bunurilor comune, valorificând corect materialul probator administrat în cauz, se reține c toate criticile recurentului ce vizeaz aceste aspecte sunt nefondate.
3. Referitor la stabilirea dreptului de creanț al reclamantului constând în contribuția acestuia la plata prețului de achiziționare a imobilului proprietate personal a pârâtei, situat în Municipiul B, se constat c în mod corect prima instanț și instanța de apel au reținut c soții au achitat în timpul cstoriei 99 de rate din 240, ce reprezint 41,25% din valoarea de circulație a acestui imobil și anume 83.614 lei, conform expertizei contabile realizate de expert. Cum ambii soți au avut o contribuție egal la dobândirea bunurilor comune, cât și la plata diferenței de preț al imobilului proprietatea pârâtei, se constat c în mod corect s-a reținut c reclamantul are un drept de creanț de ½ din suma de 83.614 lei.
Expertiza de care se prevaleaz reclamantul în apel pentru a-și susține pretențiile pentru 45% din valoarea prețului achitat de prți în timpul cstoriei pentru aceast locuinț este o prob extrajudiciar, neadministrat cu respectarea principiului contradictorialitții, motiv pentru care în mod corect nu a fost valorificat de instanța de apel.
De altfel, se reține c în mod corect instanțele de fond și de apel au apreciat c reclamantul este îndreptțit la un drept de creanț calculat în raport cu valoarea de circulație a imobilului, iar nu la o cot de ½ din valoarea ratelor achitate în timpul cstoriei, ambii soți profitând astfel în mod egal de creșterea valorii imobilului, în mod independent de voința lor ca urmare a reglrii pe piața liber a cererii și ofertei.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedur civil, se va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedur civil, constatându-se c recurentul a czut în pretenții, va fi obligat acesta la 654,5 lei cheltuieli de judecat ctre intimata pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, -. B,. 33, județul C, împotriva deciziei civile nr. 726 din 2 decembrie 2008 pronunțat de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârât, domiciliat în C,-, -. 33, județul
Oblig recurentul la 654,5 lei cheltuieli de judecat ctre intimata pârât.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi, 27 februarie 2009.
Președinte, Judectori,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red. dec. rec. jud. -/2.03.2009
gref. -
2 ex./2.03.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Paulina Georgescu Jelena Zalman
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 283/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 60/2009. Curtea de Apel Constanta → |
|---|
