Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 196/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - bunuri comune -
(Număr în format vechi 277/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA CIVILĂ NR. 196
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
- - - - PREȘEDINTE SECȚIE
- - - - JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
GREFIER: -
*************************************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta, domiciliată în C,. 1 Mai, str. -, -a,.1,.10, județul D, împotriva deciziei civile nr. 101 din 31 mai 2007 și a deciziei civile nr. 84 din 21 aprilie 2008, pronunțate de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant G, domiciliat în C,-, județul D, cu intimații intervenienți, ambii domiciliați în C,-, -.A,.3,.13, județul D, ambii domiciliați în comuna, județul D, domiciliată în C,. 1 Mai, str. -, -a,.1,. 10, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă, personal și asistată de avocat și intimatul reclamant G, personal și asistat de avocat, lipsind intimații intervenienți,.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței împrejurarea că, prin serviciul registratură din cadrul instanței s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimatul reclamant, prin apărător cu două duplicate, după care se comunică duplicatul întâmpinării recurentei pârâte prin apărător.
Avocat pentru recurenta pârâtă depune la dosar împuternicirea avocațială nr. - seria - O; solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv o categorie de înscrisuri care privește faptul că recurenta pârâtă a achitat în exclusivitate utilitățile apartamentului din 2001 și a doua categorie de înscrisuri, acte medicale care atestă starea de sănătate a fiicei părților. Depune în acest sens cu opis în original adeverința nr. 146 din 21 august 2008 eliberată de Asociație de proprietari nr. 3, adeverința medicală nr. 283 din 26.05.2008 emisă pe numele, în xerocopie 3 acte medicale eliberate pe numele și un articol de specialitate referitor la retinopatia pigmentară.
Cererea de probatorii este pusă în discuție.
Avocat pentru intimatul reclamant consideră proba admisibilă dar nu solicită termen pentru observarea înscrisurilor. În ceea ce privește achitarea utilităților arată că din moment ce locuiește în apartament trebuia să le achite, iar în ceea ce privește starea de sănătate a fiicei, aceasta este majoră și totuși intimatul reclamant îi plătește pensie pe care aceasta o primește.
În raport cu dispozițiile art. 305 cod procedură civilă, proba cu înscrisuri fiind o probă admisibilă în recurs, instanța încuviințează proba și primește la dosar înscrisurile depuse de recurenta pârâtă prin apărător.
Întrucât nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare judecată a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat pentru recurenta pârâtă, solicită în temeiul art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul atribuirii apartamentului litigios în lotul recurentei, având în vedere greșita aplicare a art. 6739cod procedură civilă, art. 741 cod civil.
Susține că de la sfârșitul anului 2001 atât recurenta cât și fiica ambelor părți locuiesc în acest apartament, s-au achitat în toată această perioadă toate utilitățile și impozitul pe proprietate și este necesar a fi avută în vedere și nevoia de apartament.
Mai susține că se puteau combina de către instanța de fond loturile ca cel puțin autoturismul să cadă în lotul reclamantului, dacă nu și celelalte bunuri mobile.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul rerepartizării loturilor fizice și atribuirea apartamentului recurentei.
Arată că nu mai susține motivul de recurs privind uzura mașinii.
Fără cheltuieli de judecată.
Interpelată de instanță, recurenta pârâtă arată că nu mai susține motivul de recurs privind uzura mașinii ci, numai cel cu privire la apartament.
Avocat pentru intimatul reclamant HG solicită respingerea recursului ca nefondat.
Arată că recurenta locuiește nelegal în apartament, nimeni nu i-a permis să locuiască acolo, motivul scris din dosar nu poate să subziste.
Mai arată că în ceea ce o privește pe fiica părților, tatăl i-a cedat o parte din bunuri, îi plătește pensie și acum deși este angajată, precum și faptul că și intimatul reclamant are probleme de sănătate destul de mari.
Susține că în toate celelalte variante i-a fost dat recurentei apartamentul și nu a obiectat și partea pe care o asistă poate să - i dea sultă.
Mai susține că nu există nici un argument care să atragă incidența art. 304 pct. 7 și 9 cod procedură civilă care este invocat.
Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin încheierea de admitere în principiu din 6 nov. 2003, pronunțată în Dosar 1085/2002 Judecătoria Craiovaa admis în parte și în principiu cererea principala formulată de G, a admis în principiu cererea de intervenție formulată de intervenienții și în principiu cererea de intervenție formulată de intervenienții.
S-a luat act că reclamantul renunță la cererea de partaj a bunurilor proprii ale fiicei sale.
S-a constatat că soții au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri: un apartament în C,. 1 Mai, str. - -.5a, se. 1,. 10, în anul 1984, cu prețul de 171.452 lei, avansul de 90.452 lei, fiind achitat de reclamant cu banii de la părinții săi urmând a se considera bun comun suma de 81.000 lei, reprezentând rate achitate în timpul căsătoriei de soți pentru apartamentul, c/valoarea îmbunătățirilor efectuate la acest apartament o mașină de spălat, o mobilă de dormitor D, masă de 12 pers. 4 scaune, o bibliotecă, mobilă sufragerie, mobilă bucătărie compusă din 6 corpuri, mască chiuvetă, masă cu 4 scaune, un dulap, un aragaz cu 3 ochiuri, frigider INDESIT, un cuptor cu microunde, un TV PHILIPS, un aspirator, un telefon Panasonic, covor sufragerie, unul în dormitor, traversă persană bucătărie, 2 traverse dormitor, un autoturism RENAULT fabricație 2001, având caracter de bun comun numai suma de 22 mii. lei plătită de soți pentru dobândirea lui în anul 2001, suma da 17.000 DM împrumutată de la intervenienții, urmând a fi imputată lotului fiecărei părți în proporție de 1/2 pentru fiecare.
S-a dispus ieșirea din indiviziune în cotă de 1/2 pentru fiecare, urmând ca lotul reclamantului să fie majorat cu suma de 90.452 lei, plătită avans pentru apartament, numindu-se expert cu un onorariu de 2.000.000 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 3 ian. 2002, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței să dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
A motivat acțiunea arătând că s-a căsătorit cu pârâta la 30 aprilie 1978 și au dobândit împreună bunurile menționate în acțiunea principală.
Prin precizarea la acțiune din 21.03.2002, reclamantul a învederat că renunță la partajarea următoarelor bunuri: un calculator II 300, un radiocasetofon ca CD LG și o imprimantă HP 6100, fiind bunuri proprii ale fiicei sale.
La 17.04.2002, pârâta a formulat întâmpinare, solicitând admiterea în parte a acțiunii arătând că a dobândit cu reclamantul bunurile menționate în acțiune, cu excepția celor menționate a fi bunuri proprii ale fiicei lor.
Cu privire la autoturismul RENAULT a arătat că a fost cumpărat în timpul căsătoriei, contribuția soților este de 22.000.000 lei, diferența fiind achitată de cumnatul lor, care i-a împrumutat cu suma de 17.000 DM.
Este de acord ca partajarea bunurilor să se facă în cote de 1/2 pentru fiecare, iar prin precizarea din 23 mai 2002, solicitat ca partajarea bunurilor comune să se facă in cote de 3/4 pentru pârâtă și 1/4 pentru reclamant.
La 18.04.2002, și au formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând ca la partajarea bunurilor comune să se aibă în vedere contribuția lor de 90.452 lei la plata avansului pentru dobândirea apartamentului de soți.
La 27.06.2002 pârâta a formulat întâmpinare la cererea de intervenție formulată, susținând că apartamentul cu 3 camere, din C,. 1 Mai, a fost cumpărat în timpul căsătoriei, fiind dobândit numai prin contribuția soților, plata avansului s-a făcut din bani comuni, ulterior fiind achitat cu rate lunare.
La 11.10.2002, și au formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând instanței să constate că au o contribuție cu suma de 17.000 DM la achitarea autoturismului RENAULT, fabricație 2001 și au solicitat transformarea acestei sume în euro la cursul zilei cu obligarea reclamantului și a pârâtei la restituirea acestei sume.
Au arătat că la 12.02.2001, Gaa chiziționat da la SC Pitești, un autoturism marca RENAULT, cum rezultă din factura -/12.02.2001.
La 07.02.2001, cu chitanța - s-a plătit suma de 222.973.005 lei, contravaloarea autoturismului și pentru a se putea achiziționa autoturismul intervenienții au schimbat în lei suma de 17.000 DM, completând prețul.
La 28.11.2002, reclamantul a formulat întâmpinare la cererea de intervenție a soților, solicitând respingerea acestei cereri susținând că intevenienții le-au dat o sumă mică de mărci soților, cu titlul de despăgubire, deoarece soții au avut un autoturism OLTCIT pe care-l folosea pentru a-i transporta pe intervenienți de la Aeroportul OTOPENI la C și pe acest traseu s-a produs un accident, autoturismul OLTCIT a fost avariat aproape total, iar intervenienții i-au despăgubit cu acești bani.
Împotriva acestei încheieri au declarat apel reclamantul și pârâta și prin decizia civilă 358 din 15.04.2005 pronunțată în Dosar 477/2005 Tribunalul Dolja admis apelurile, a anulat în tot încheierea de admitere în principiu din 6 nov. 2003 și a reținut cauza spre rejudecare.
Prin decizia civilă nr. 530 din 27 mai 2005, pronunțată în Dosar 477/2005, Tribunalul Dolja admis în parte și în principiu acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta și intervenienții, și.
A respins cererea de intervenția formulată de intervenienții și .
A admis cererea de intervenție formulată de intervenienții și .
S-a luat act că reclamantul a renunțat la cererea de partajare a următoarelor bunuri: calculator II - 300, radiocasetofon cu CD - LG și o imprimantă HP 610.
S-a constatat că reclamantul și pârâta au dobândit în timpul căsătoriei, următoarele bunuri: un apartament situat în C,. 1 Mai, str. - - 5a, se. 1,. 10, D, împreună cu îmbunătățirile efectuate la acesta - montat gresie, faianță, ușă de lemn sculptat ia intrare; 2 seturi de baie, mașină spălat, mobilă dormitor D compusă din șifonier cu 2 uși, servantă cu vitrină, studio, masă de 12 persoane 4 scaune, bibliotecă compusă din șifonier cu 2 uși, bibliotecă, vitrină, bar, birou, recamier, mobilă sufragerie D compusă din servantă, bibliotecă, bar, 2 fotolii pat, masă 12 persoane, 4 scaune tapițate, canapea, mobilă bucătărie compusă din 6 corpuri, mască chiuvetă, masă cu 4 scaune, dulap, aragaz cu 3 ochiuri, frigider ÎNDESIT, cuptor cu microunde, TV PHILIPS, un aspirator LG, telefon Panasonic, un covor sufragerie 4 x 4, un covor dormitor 2,5 x 2,5, traversă bucătărie, 2 traverse dormitor, un autoturism RENAULT din 2001 fabricație, cu nr. -.
A constatat o contribuție exclusivă a reclamantului le dobândirea apartamentului cu suma 90.542 lei achitată ca avans în 1984, sumă reactualizată ce va majora corespunzător lotul reclamantului.
S-a constatat o datorie comună a soților către intervenienții și și i-a obligat pe aceștia către intervenienți la plata sumei de 17.000 mărci germane în echivalentul acestora în lei la data plății potrivit cotei de 1/2 de suportare a datoriei.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a reclamantului și a pârâtei asupra bunurilor comune în cote de 1/2.
S-a numit expert pentru lotizarea bunurilor comune, la valoarea actuală de circulație, urmând a reactualiza în funcție de coeficientul de devalorizare suma de 90.452 lei, achitată în 1984 și a propune mai multe variante de lotizare.
S-a fixat onorariu provizoriu de expert în sumă de 3.000.000 lei în sarcina ambelor părți, în cote egale.
S-a admis cererea de intervenție în interes personal formulată da intervenienta .
S-a constatat că sunt bunuri proprii ale intervenientei următoarele bunuri: un calculator II 300 -, un radiocasetofon cu CD - LG și o imprimată calculator HP 610.
Pentru se pronunța astfel, tribunalul reinvestit cu judecarea fondului cauzei după anulare cu reținere, a stabilit componența masei bunurilor comune dobândite de reclamant și pârâta în timpul căsătoriei, în raport cu răspunsurile părților la interogatoriu, de recunoașterile reciproce ale părților din cuprinsul cererilor formulate precum și cu înscrisurile depuse la dosar.
Cu privire la contribuția fiecărui soț la dobândirea comunității de bunuri în ansamblul acesteia și prin raportare la întreaga durară a căsătoriei, 30 aprilie 1978 -16.04.2002 s-a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada unei contribuții diferențiate a unuia dintre soți.
S-a avut în vedere că pe perioada căsătoriei ambii soți au obținut venituri din muncă, utilizate pentru dobândirea bunurilor comune și satisfacerea nevoilor materiale ale celor doi soți, nefiind făcută dovada utilizării veniturilor vreunuia din soți în alt scop decât satisfacerea nevoilor familiei.
Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și, părinții reclamantului, prin care s-a solicitat reținerea unei contribuții exclusive de 90.452 lei, a celor doi intervenienți la dobândirea apartamentului bun comun, tribunalul a considerat-o nefondată din următoarele considerente:
Contribuția părinților unuia din soți la plata unui apartament bun comun, nu este de natură a naște în favoarea, intervenienților părinți un drept de creanță decât în măsura dovedirii existenței unei convenții a părților în sensul obligării celor doi soți la restituirea sumelor plătite de părinți unuia, din soți.
In situația în care sumele plătite de părinții unuia din soți fac obiectul unei liberalități, indiferent dacă aceasta este, în beneficiul unuia sau ambilor soți, precum și de forma acestei liberalități, donație sau dar manual, în baza principiului irevocabilității, intervenienții părinți nu au un drept de creanță, având ca obiect restituirea acestor sume.
Pe de altă parte s-a reținut însă, în raport de depozițiile martorilor, și precum și de înscrisurile depuse la dosar respectiv contractul de împrumut nr. -/31.12.1934, că la dobândirea apartamentului bun comun au contribuit și părinții reclamantului cu suma de 90.452 lei pentru achitarea avansului apartamentului, contribuție care reprezintă o donație sub forma darului manual, nefăcându-se dovada că părinții reclamantului au înțeles să, gratifice pe ambii soți, darul manual a fost făcut doar în favoarea reclamantului, motiv pentru care în temeiul subrogației cu titlu particular a fost reținută în favoarea reclamantului o contribuție exclusivă la dobândirea apartamentului cu suma de 90.452 lei, achitată în anul 1984, sumă reactualizată cu care s-a majorat lotul reclamantului.
Tot în raport de materialul probator administrat în cauză, tribunalul a constat fondată cererea de intervenție formulată de intervenienții și, la data de 11.10.2002, prin care s-a solicitat obligarea reclamantului și paratei la plata sumei de 17.000 mărci germane, pentru următoarele considerente:
S-a reținut că foștii soți au achiziționat în timpul căsătoriei un autoturism marca Renault de la SC Pitești potrivit facturii fiscale nr. -/12.02.2001 și că anterior, la data de 7.02.2001, intervenienții și au achitat cu chitanța nr. - suma de 202.973.005 lei, pe numele reclamantului, reprezentând avans pentru cumpărarea autoturismului
Astfel, sumele achitate de intervenienți pentru dobândirea de către cei doi soți a autoturismului s-a arătat că au avut titlul de împrumut, obligația de restituire a acestora incumbând ambilor soți, fiind vorba de o datorie comună, împrumutul fiind utilizat în scopul prev. de art. 32 lit. a fam.
Având în vedere că în cauză cei doi soți nu au făcut dovada restituirii împrumutului s-a constatat întemeiată cererea de intervenție care a fost admisă, și obligați reclamantul și pârâta la restituirea către intervenienți a sumei de 17.000 DM în echivalentul în lei la data plății, potrivit cotei de 1/2 de suportare a datoriei comune.
În baza. art. 246.pr.civ. s-a luat act de renunțarea reclamantului la partajarea calculatorului: II 3oo, radiocasetofon cu CD marca LG și o imprimantă HP 610, bunuri ce aparțin intervenientei, potrivit recunoașterii reclamantului și pârâtei. A fost admisă cererea de intervenție formulată de intervenienta, constatându-se dreptul de proprietate al acesteia, asupra bunurilor mobile sus arătate.
Prin decizia civilă nr. 475 din 24 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 477/CIV/2006 s-a admis pe fond și în parte acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta și intervenienții, având ca obiect partaj bunuri comune.
S-a respins cererea de intervenție formulată de intervenienții și .
S-a admis cererea de intervenție formulată de intervenienții și .
Au fost omologate rapoartele de expertiză întocmite în cauză de expert Patru și expert.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a reclamantului și a pârâtei, potrivit variantei I-a a raportului de expertiză întocmit și refăcut de expert.
Au fost obligați reclamantul și pârâta către intervenienții și la câte 15.884J2 lei RON.
S-a admis cererea de intervenție în interes personal formulată de intervenienta .
S-a constatat că sunt bunuri proprii ale intervenientei un calculator II 300, un radiocasetofon cu CD - LG și o imprimantă HP 610.
S-au compensat cheltuielile de judecată și a fost obligată pârâta către reclamant la diferența de 4.500.000 lei vechi.
Au fost obligați reclamantul și pârâta către intervenienții și la 150.000 lei vechi, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel reinvestită cu judecarea fondului cauzei a reținut că rapoartele de expertiză întocmite de experți Patru și cu completările ulterioare respectă dispozițiile încheierii de admitere in principiu, precum și cele ale art. 6736alin. 2 civ. fiind evaluate toate bunurile comune în raport de valoarea actuală de circulație și propunându-se mai multe variante de ieșire din indiviziune.
Cu privire la formarea și atribuirea loturilor, în raport de acordul părților (cu privire la autoturismul RENAULT ), de natura bunurilor, domiciliul și posesia acestora (apartamentul reprezentând spațiul de locuit al pârâtei și a fiicei părților, fără alte posibilități de locuit) precum și de mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia, masa bunurilor de împărțit și necesitatea de atribuire pe cit posibil a bunurilor în natură, s-a constată că varianta I propusă de expert prin raportul de expertiză refăcut și depus la dosar la data de 27.02.2004, corespunde criteriilor prev. de art. 6739cod. pr. civilă, astfel încât s-a dispus ieșirea din indiviziune a reclamantului și pârâtei, cu priviră la bunuri potrivit acestei variante de lotizare.
In raport de recunoașterea reclamantului și pârâtei, s-a constat întemeiată și cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenienta, fiica părților, constatându-se dreptul de proprietate al intervenientei cu privire la următoarele bunuri: calculator II 300, radiocasetofon cu CD marca LG și imprimantă Hp 6IOC, bunuri dobândite cu titlul de dar manual.
Cererea de intervenție formulată de intervenienții și, a fost admisă în raport de cota contributivă a reclamantului și pârâtei la dobândirea bunurilor comune și de suportare a datoriilor comune, fiind obligați reclamantul și pârâta la plata către intervenienți a 1/2 din datoria comună, respectiv la câte 15.884,12 RON.
Împotriva deciziei civile nr. 530 din 27 mai 2005 de soluționare în principiu și a deciziei nr. 475 din 24 martie 2006 de soluționare pe fond, pronunțate de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 477/CIV/2005, au declarat recurs reclamantul și intervenienții și în termen și motivat.
In motivarea recursului reclamantul a arătat că își întemeiază calea de atac pe dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. întrucât instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii cu privire la faptul că bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt în principiu bunuri comune, cu excepția cotei de participare majorată unuia dintre soți, în raport de împrejurarea că reclamantul a dovedit cu prisosință contribuția sa majorată la dobândirea bunurilor comune atât mobile cât și imobile.
In acest sens s-a invocat contribuția însemnată pe care au avut-o părinții reclamantului, intervenienți în cauză, la dobândirea bunurilor comune.
In același sens s-a mai arătat și că autoturismul cu privire la care s-a reținut o datorie a părților către intervenienții a fost în realitate achiziționat cu contribuția tatălui reclamantului.
Tot cu privire la autoturismul în litigiu s-a mai arătat și că acesta s-a aflat în posesia și folosința pârâtei încă de la cumpărare astfel că uzura acestuia trebuia reținută exclusiv în sarcina acesteia.
Hotărârea pronunțată asupra fondului cauzei a fost criticată, arătându-se că instanța de apel, la atribuirea loturilor a ales varianta care îl dezavantajează cel mai mult pe pârât.
Astfel, s-a invocat că apartamentul inclus în masa partajabilă și la care părinții reclamantului au un drept de creanță a fost atribuit pârâtei, fără a avea în vedere că acesta trebuia atribuit reclamantului, tocmai ca urmare a contribuției sale majorate, iar faptul că a înțeles să părăsească apartamentul pe parcursul procesului de partaj, pentru a nu întreține relațiile conflictuale preexistente între părți nu poate fi interpretat în defavoarea sa.
S-a mai arătat și faptul că decizia finală pronunțată de tribunal nu cuprinde considerentele pe care se sprijină.
La data de 27.06.2006 intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a arătat că prin motivele de recurs este criticată decizia nr. 475 din 25 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Dolj, însă decizia pronunțată între părți în dosarul nr. 477/2005 este decizia civilă nr. 530 din 27 mai 2005.
Ca urmare, în temeiul art. 3021lit. a și b pr.civ. s-a invocat nulitatea recursului, deoarece potrivit acestor dispoziții legale, cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității următoarele mențiuni: numele, domiciliul sau reședința părților și indicarea hotărârii care se atacă.
În speță, recursul declarat de reclamant nu cuprinde domiciliile intimaților și nici hotărârea care se atacă, mai exact se atacă o decizie care nu are nici o legătură cu părților în litigiu.
S-a solicitat respingerea recursurilor formulate în cauză, deoarece, deși prin aceasta se invocă drept temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10.pr.civ. aceste temeiuri de admisibilitate ale recursului nu se regăsesc prin motivele scrise de recurs.
La data de 28 iunie 2006 și intimații intervenienți au formulat întâmpinare arătând de asemenea, că motivele recursurilor formulate în cauză nu se încadrează printre cele prevăzute de art. 304.pr.civ. iar recurentul a manifestat indiferență față de reglementarea uneia variantele de lotizare propuse.
Cu privire la autoturismul Renault s-a arătat că prin probatoriul administrat intervenienții au demonstrat împrumutul acordat soților.
Prin decizia civilă nr. 399/13.10.2006, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-au admis recursurile formulate de reclamantul G și de către intervenienții și, împotriva deciziei civile nr. 530 din 27 mai 2005 și a deciziei civile nr. 475 din 24 martie 2006, pronunțate de Tribunalul Dolj, s-a casat decizia civilă nr. 530 din 27 mai 2005 și decizia civilă nr. 475 din 24 martie 2006 pronunțate de Tribunalul Dolj și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, s-a reținut că excepția privind nulitatea recursului, raportat la dispozițiile art. 3021lit. a și b pr.civ. nu este întemeiată, apreciindu-se că nulitatea prevăzută de art. 3021alin. 1.pr.civ. este relativă și expresă, deoarece este reglementată expres de dispoziția legală însă protejează un interes particular, respectiv al intimatului ce poate fi vătămat prin formularea unei cereri de recurs cu nerespectarea condițiilor legale.
Analizându-se recursurile formulate în cauză prin prisma motivelor de recurs s-a constatat că acestea privesc atât decizia civilă nr. 530 din 27 mai 2005 prin care s-au încuviințat în principiu cererile formulate de părți în prezenta cauză și care este supusă recursului odată cu fondul cauzei precum și decizia civilă nr. 474 din 24 martie 2006 prin care s-a pus capăt stării de indiviziune prin atribuirea bunurilor.
S-a stabilit că darul manual făcut de intervenienții recurenți constând în suma de 90.452 lei a fost reținut corect ca fiind făcut exclusiv în favoarea reclamantului, în concordanță cu dispozițiile art. 31 lit. b fam.
A aratat că suma folosită pentru achiziționarea apartamentului bun comun, dobândit prin contractul de construire 378/1984, contract încheiat în temeiul Legii 4/1973, potrivit acestei reglementări, reprezintă prețul stabilit prin contract, fiind prețul real al bunului la data dobândirii acestuia
În mod eronat instanța de apel a reținut că suma de 90.542, achitată cu titlu de avans în anul 1984 se reactualizează în funcție de coeficientul de devalorizare al monedei naționale ca în situația apartamentelor achiziționate în temeiul Decretului - Lege 61/1990, în speță, avansul în discuție trebuind evaluat proporțional cu valoarea apartamentului în litigiu.
Se impunea ca instanța de apel să procedeze la atribuirea provizorie a acestuia, în condițiile în care ambele părți îl solicită, potrivit art. 673l0pr.civ. condiționat de plata sultei până la pronunțarea hotărârii asupra fondului procesului. La atribuirea provizorie inițială avându-se în vedere criteriile prevăzute de art. 741.civ. și art. 6739.pr.civ.
Nu a fost primită apărarea intimatei în sensul că recurentul a lăsat la aprecierea instanței de apel varianta de lotizare în care urma a se atribui bunurile, dând astfel dovadă de indiferență cu privire la acest aspect, deoarece din practicaua deciziei finale pronunțate de această instanță, rezultat că reclamantul a solicitat atribuirea bunurilor în varianta II sau IV, în ambele variante solicitate apartamentul fiind trecut în lotul acestuia.
Celelalte critici generice formulate de recurentul reclamant privind majorarea cotei sale contributive ca o consecință a aportului său material sporit prin ajutorul acordat de părinții săi, în afara celor mai sus reținute referitoare la plata avansului la apartamentul bun comun, nu au fost reținute deoarece aceste critici, prin natura lor, se bazează exclusiv pe interpretarea probatoriului administrat în cauză, atribut exclusiv al instanței de fond, care nu este supus controlului judiciar în recurs potrivit art. 304.pr.civ.
Pentru aceleași rațiuni nu au fost reținute nici criticile privind achiziționarea autoturismului Renault cu ajutorul tatălui reclamantului.
Instanța de apel nu a analizat uzura acestui bun, raportat la dreptul de creanță al intervenienților cu privire la acesta, deși acest aspect a fost invocat în mod constant de reclamant pe parcursul procesului, ca apărare.
In situația în care urma să se rețină ca urmare a analizei probatoriului administrat, că această apărare este fondată, bunul urmează să se includă la masa partajabilă la valoarea sa de nou, atribuindu-se celui care l-a folosit.
Nu s-a reținut critica privind nemotivarea corespunzătoare a hotărârii, constatându-se că prin aceasta s-au arătat considerentele de fapt și de drept care au stat la baza pronunțării sale, analizându-se rapoartele de expertiză întocmite în raport de criteriile de atribuire a bunurilor.
În raport de dispozițiile art. 312 alin. 3 coroborate cu art. 304 pct. 9.pr.civ. s-a casat decizia civilă nr. 530 din 27 mai 2005 și decizia civilă nr. 475 din 24 martie 2006, s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr-.
La termenul de judecată din data de 20.03.2007, instanța de apel a încuviințat proba testimonială și proba cu înscrisuri, pentru reclamant, pârâtă și intervenienții și.
S-au luat declarațiile martorelor și, reclamantul renunțând la audierea martorului, pe care a considerat-o inutilă în raport cu înscrisurile depuse la dosar.
S-au depus la dosar, în copie, decizia civilă nr. 814/10.04.2002, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 3012/2002 și sentința civilă nr. 319/20.02.2002 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr. 474/2002.
Prin decizia civilă nr. 101/31 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a admis în parte și în principiu acțiunea formulată de reclam. G, domiciliat în C,. 1 Mai, str. -, - a,.1,. 10, jud. D, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în C,. 1 mai, str. -, - a,.1,. 10, jud. D și intervenienții, domiciliați în C,-, - 5,. A,. 3,. 13, jud. D, și, domiciliați în comuna, jud.
S-a respins cererea de intervenție formulată de intervenienții și. A admis cererea de intervenție formulată de intervenienții și. A luat act că reclamantul renunță la cererea de partajare a următoarelor bunuri: calculator II-300, radiocasetofon cu CD - LG și o imprimantă HP 610. A constatat că reclamantul și pârâta au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri:
- apartament situat în C,. 1 mai, str. -, - a,.1,. 10, jud. D, împreună cu îmbunătățirile efectuate la aceasta, respectiv montat gresie, faianță, ușă din lemn sculptat la intrare;
- 2 seturi de baie "", mașină spălat, mobilă de dormitor "D" compusă din șifonier cu 2 uși, servantă cu vitrină, studio, masă de 12 persoane și 4 scaune, bibliotecă "" compusă din șifonier cu 2 uși, bibliotecă, vitrină, bar, birou și recamier, mobilă sufragerie "D" compusă din servantă, bibliotecă, bar, 2 fotolii pat, masă 12 persoane, 4 scaune tapițate și canapea, mobilă bucătărie compusă din 6 corpuri, mască chiuvetă, masă cu 4 scaune și un dulap, aragaz cu 3 ochiuri, un frigider "Indesit", un cuptor cu microunde "", un TV PHILIPS, un aspirator LG, un telefon Panasonic, un covor sufragerie 4 x 4, un covor dormitor 2,5 x 2,5, traversă bucătărie, 2 traverse dormitor, un autoturism "Renault " fabricat în 2001, înmatriculat sub nr. -.
A constatat o contribuție exclusivă a reclamantului la dobândirea apartamentului cu suma de 90.542 lei, achitată cu titlu de avans în anul 1984, contribuție ce va fi evaluată proporțional cu valoarea apartamentului.
A constatat o datorie comună a soților către intervenienții și și îi obligă pe aceștia către intervenienți la plata sumei de 17.000 mărci germane în echivalentul acestora în lei, la data plății, potrivit cotei de de suportare a datoriei.
A dispus ieșirea din indiviziune a reclamatului și pârâtei asupra bunurilor comune, în cota de pentru fiecare.
A admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta.
A constatat că sunt bunuri proprii ale intervenientei: un calculator II-300, radiocasetofon cu CD - LG și o imprimantă HP 610.
A numit expert pentru evaluarea și lotizarea imobilului-apartament, la valoarea de circulație, urmând a fi evaluată contribuția exclusivă a reclamantului, de 90.542 lei, achitată cu titlu de avans, proporțional cu valoarea apartamentului.
A numit expert pentru evaluarea și lotizarea bunurilor mobile reținute, în valoarea de circulație, urmând ca, pentru autoturismul Renault, să se stabilească și gradul de uzură, la momentul evaluării.
A fixat onorariu provizoriu la expert în sumă de 350 lei pentru fiecare expertiză, în sarcina ambelor părți în cote egale.
Pentru a hotărî astfel, instanța reținut că, raportat la ansamblul comunității de bunuri, foștii soți au avut contribuții egale, întrucât ambii au realizat venituri în timpul căsătoriei, chiar dacă acestea nu au fost egale, venituri care, alături de munca depusă în gospodărie și ajutorul acordat ocazional de părinții reclamantului, au făcut posibilă achiziționarea bunurilor reținute anterior.
Cererea de intervenție formulată de intervenienții și, a fost apreciată ca nefondată, întrucât, prin decizia de casare s-a statuat irevocabil faptul că sumele plătite de părinții unuia din soți, fac obiectul unei liberalități, neavând un drept de creanță pentru aceste sume, astfel încât darul manual făcut de părinții- intervenienți și constând în suma de 90.452 lei, a fost reținut ca fiind făcut exclusiv în favoarea reclamantului, conform art. 31.fam.,sumă reținută ca și contribuție exclusivă a acestuia la dobândirea apartamentului, achitată în anul 1984, ce va fi evaluată proporțional cu valoarea apartamentului.
Cererea de intervenție formulată de intervenienții, a fost apreciată ca fiind întemeiată, nefăcându-se dovada în sensul că, suma de 202.973.005 lei, împrumutată de foștii soți de la aceștia, reprezentând datorie comună conform art. 32.Cod Penal, a fost achitată, astfel încât fiecare din foștii soți va fi obligat să restituie intervenienților din suma de 17.000 mărci germane, în echivalent lei la data plății.
S-a luat act conform art.246 pr.civ. că reclamantul a renunțat la cererea de partajare a unor bunuri mobile, ce aparțin fiicei celor doi foști soți -,cererea de intervenție formulată de aceștia din urmă fiind admisă, în sensul constatării calității de bunuri proprii unui calculator II-300, radiocasetofon cu CD LG și o imprimantă HP 610.
Referitor la uzura autoturismului Renault, s-a reținut că în primul an după achiziționare, a fost condus doar de către reclamant, atât în interes propriu, cât și în scopul rezolvării celorlalte nevoi de familie, după care, autoturismul a fost dus de către pârâtă la locuința mamei sale, în localitatea M, unde a rămas aproximativ 1 an fără a fi folosit de cineva, după această perioadă, a fost dus din nou la C, la domiciliul pârâtei, fiind folosit atât de aceasta, cât și de fiica pârâtelor -.
Astfel, s-a reținut că uzura autoturismului se datorează în M măsură folosirii sale de către pârâtă respectiv 5 din cei 6 ani fiind în posesia acesteia.
Tribunalul Dolj prin decizia nr. 84 din 21 aprilie 2008 admis pe fond și în parte acțiunea formulată de reclamantul G, domiciliat în C,-, jud. D, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în C, art. 1 Mai, str. -, - a,.1,.10, jud. D, și intervenienții, domiciliați în C,-, -. A,.3,.13, jud. D, domiciliați în comuna, jud. D și,domiciliată în C. 1 Mai,str. --a.1,.10,jud.
A respins cererea de intervenție formulată de intervenienții și.
A admis cererea de intervenție formulată de intervenienții și.
S-a luat act că reclamantul G renunță la cererea de partajare următoarelor bunuri: calculator II-300, radiocasetofon cu CD-LG și o imprimantă HP 610.
S-au omologat rapoartele de expertize întocmite de experții și, și s-au atribuit bunurile astfel:
Lotul nr.1, în valoare de 163.752,52 RON, s-a atribuit reclamantului G, care a primit următoarele bunuri: un apartament situat în C,. 1 Mai, tr. -, - 5,.1,.10, jud. D, o mașină de spălat, o mobilă de dormitor "D ", compusă din șifonier cu 2 uși, servantă cu vitrină, studio, masă de 12 persoane cu patru scaune, o mobilă de sufragerie "D ", compusă din servantă, bibliotecă, bar, 2 fotolii pat, masă de 12 persoane cu 4 scaune tapițate, canapea, un cuptor cu microunde " ", un televizor color Philips, un covor sufragerie de 4 x 4, și două traverse de dormitor.
Total valoare bunuri atribuite: 201.133,6 RON.
Va plăti sultă pârâtei, suma de 37391,13 RON.
Lotul nr. 2, în valoare de 58.385,45 RON, s-a atribuit pârâtei, care primit următoarele bunuri: o bibliotecă " ", compusă din: șifonier cu 2 uși, bibliotecă, vitrină, bar, birou, recamier, o mobilă de bucătărie, compusă din 6 corpuri, masă chiuvetă, masă cu 4 scaune, dulap, aragaz cu 3 ochiuri, frigider " Indest R 29", aspirator " LG", covor dormitor 2 x 2,5, o traversă de bucătărie, două traverse de dormitor și un autoturism Renault.
Total valoare bunuri atribuite: 20994,32 RON.
Va primi sultă de la reclamantul G suma de 37391,13 RON.
A obligat reclamantul G și pârâta la câte 16.180,47 lei către intervenienții și.
S-a admis cererea de intervenție formulată de intervenienta și s-a constatat că sunt bunuri proprii ale acesteia: un calculator II 300, un radiocasetofon cu CD-LG și o imprimantă HP 610.
S-au compensat în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Pentru a se pronunța astfel instanța a avut în vedere rapoartele de expertiză întocmite de experții și, din care a rezultat că acestea respectă dispozițiile încheierii de admitere în principiu și cele prev.de art.673 ind.6 alin. 2.pr.civ. bunurile fiind evaluate la valoarea lor de circulație, cu luarea în considerare a uzurii cestora, inclusiv pentru autoturismul Renault, uzură determinată de activitatea unuia sau altuia dintre devălmași.
Faptul că expertul, procedând la refacerea raportului de expertiză după încuviințarea obiecțiunilor, a format loturi, incluzând toate bunurile din masa partajabilă, inclusiv imobilele, deși nu s-a dispus de instanță acest lucru, nu afectat valabilitatea raportului de expertiză în ansamblul său, așa cum s-a susținut de către reclamant prin apărător, întrucât instanța poate să-și însușească propunerile de lotizare, sau dacă apreciază că nu s-a ținut seama de criteriile menționate la art. 673 ind.9, va proceda la o nouă formare a loturilor, așa cum s-a și întâmplat în speță.
La formarea loturilor și atribuirea efectivă a bunurilor, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 673 ind. 9.pr.civ. reținând că, reclamantul a avut o contribuție mai M la achiziționarea apartamentului bun-comun, nici una din părți nu a dovedit că ar avea alte posibilități de locuit. În masa partajabilă s-a inclus apartamentul la întreaga valoare, respectiv de 1.976.276.500 ROL ce include și suma de 20.120.500 ROL, reprezentând contravaloare apometru, repartitoare căldură, calorifer baie, reabilitare termică și contor gaze naturale, întrucât fac parte integrantă din imobil, prin încorporare în acesta, o eventuală contribuție exclusivă a pârâtei la realizarea acestora nefiind invocată pe parcursul judecății, neformulându-se nici o cerere în cest sens.
Prin urmare, în valoarea lotului reclamantului a fost inclusă atât contribuția exclusivă a acestuia la dobândirea apartamentului,cât și suma reprezentând cota de din bunurile comune reținute la masa partajabilă, sulta la care a fost obligat acesta calculată însă, cu excluderea contribuției exclusive.
În temeiul art. 1584 cod civil și în baza principiului îmbogățirii fără just temei, conform celor reținute prin încheierea de admitere în principiu, reclamantul și pârâta au fost obligați la câte 16.180,47 lei către intervenienții și, sumă reprezentând din contravaloarea în lei a 17.000 mărci germane, împrumutate de aceștia din urmă, foștilor soți.
A fost admisă cererea de intervenție formulată de intervenienta și în consecință s-a constatat, în baza probatoriului administrat, că sunt bunuri proprii ale acesteia: un calculator II 300, un radiocasetofon cu CD-LG și o imprimantă HP 610.
Cum în procesele de partaj, părțile au o dublă calitate, de reclamanți și de pârâți, soluția pronunțată cu privire la ieșirea din indiviziune fiind în interesul tuturor, și ambele părți au efectuat cheltuieli în legătură cu judecarea litigiului, s-a impus compensarea acestora, conform art. 276.civ.
Cod PenalÎmpotriva acestor hotărâri judecătorești a declarat recurs pârâta în termen, motivat și timbrat, criticându -le pentru nelegalitate.
Criticile se referă în esența la faptul că în mod greșit s-a hotărât asupra lotizării, prin atribuirea apartamentului în lotul reclamantului, întrucât pârâta locuiește în apartament împreună cu fiica celor două părți, având întâietate, deoarece ambele au probleme de sănătate și prin compunerea loturilor fizice s-a realizat o disproporție vădită, impunându-se inversarea loturilor prin atribuirea apartamentului în lotul său; de asemenea, soluția tribunalului este greșită și sub aspectul imputării uzurii autoturismului, deoarece pe de-o parte perioada în care l-a folosit în nici un caz nu este de 5 ani și, pe de altă parte, uzura datorată prin folosirea autoturismului de către fiica majoră părților, nu trebuie suportată numai de către recurentă.
În drept invocă disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul unei greșite interpretări și aplicări a dispozițiilor legale prev. de art. 741 Cod civil și art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă, precum și cazul de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul atribuirii apartamentului în lotul reclamantei și suportării în mod egal a uzurii autoturismului de către foștii soți.
Intimatul reclamant a formulat în termen întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, întrucât au fost aplicate în mod corect disp. art. 741 Cod civil și ale art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă.
Arată că are o contribuție majoră la dobândirea apartamentului și că în cazul în care se va atribui recurentei aceasta va fi în imposibilitatea obiectivă de a-i plăti o sultă foarte
În ceea ce privește pe fiica lor majoră, arată că aceasta este studentă, a obținut carnet de conducere și că problema de sănătate pe care aceasta o are nu trebuie invocată în procesul de partaj, întrucât intimatul în nici un caz nu înțelege să o evacueze din imobil deoarece divorțul și partajul subsecvent îi privesc numai pe foștii soți, care nu pierd calitatea de părinte.
Solicită cheltuieli de judecată.
La termenul din 3 2008, recurenta a depus taxa de timbru, delegația avocațială și înscrisuri: adeverința emisă de Asociația de proprietari, adeverință medicală, copii acte medicale privind pe fiica părților, articol referitor la boala de care suferă fiica părților.
Analizând recursul de față în raport cu motivele invocate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale aplicabile, Curtea îl va respinge ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit disp. art. 673 ind. 9 cod procedură civilă, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz și de acordul părților, mărimea cotei - părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
În aceiași ordine de idei, la formarea și compunerea părților, trebuie să se dea în fiecare parte pe cât se poate, aceiași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceiași natură și valoare, evitându-se pe cât va sta în putință, îmbucătățirea peste măsură a imobilelor și divizarea exploatațiunilor, în conformitate cu art. 741 alin. 1 și 2 Cod civil. În mod corect tribunalul a interpretat și aplicat aceste dispoziții legale în sensul că aceste criterii nu sunt prevăzute limitativ de lege și a stabilit că în cauză nu se impune ca apartamentul să fie atribuit în lotul fizic al recurentei de astăzi, având în vedere existența unei contribuții exclusive a reclamantului la dobândirea apartamentului cu suma de 90.542 lei, achitată cu titlu de avans în anul 1984, contribuție ce a fost evaluată proporțional cu valoarea apartamentului.
Astfel, posesia apartamentului devine secundară ca importanță, nefiind hotărâtoare în condițiile în care ca regulă, între soți intervine o despărțire în fapt care precede divorțul și cu atât mai mult, partajul de bunuri comune, iar prin forța lucrurilor, numai unul dintre aceștia rămâne în fosta locuință comună.
Deci, deși s-a stabilit că soții au cote de contribuție egală raportat la totalitatea bunurilor ce compun masa de împărțit, împrejurarea că intimatul reclamant care are un drept de creanță întrucât a achitat prin contribuție proprie o datorie comună a soților, reprezintă un criteriu obiectiv de departajare, apreciat în mod corect ca fiind semnificativ, care se încadrează ca natură și finalitate, fiind asemănător, cu cele la care se referă dispozițiile legale enunțate prev. de art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă.
Nu este lipsită de importanță această împrejurare și nu poate a fi lăsată fără efect din perspectiva dispozițiilor legale aplicabile, având în vedere și faptul că apartamentul a fost achiziționat anterior anului 1989 la prețul său real, iar nu în condițiile plății unui preț tehnic calculat la apartamentele vândute chiriașilor din fondurile statului, sub imperiul Decretului Lege 61/1990, pentru ca suma plătită să fi fost achitată ca atare sau pro cauza, de către unul dintre soți în scopul procurării unui eventual ascendent juridic față de celălalt soț în situația unei împărțeli viitoare.
De altfel și prin decizia de casare cu trimitere a Curții de APEL CRAIOVA arătată în precedent s-a lămurit această împrejurare de drept, stabilindu-se că în aceste condiții, dreptul de creanță al soțului nu se satisface printr-o simplă reactualizare a sumei plătite în contul datoriei comune a soților, ci prin raportare la valoarea apartamentului.
Or, aplicându-se acest algoritm, rezultatul strict matematic al calculului referitor la valoarea dreptului pârâtului, pledează în favoarea acestuia având consecința firească a plății unei sulte mai mici, mai puțin împovărătoare, de către acesta, decât în situația care s-ar crea în cazul inversării loturilor și atribuirii apartamentului în lotul pârâtei cu o valoare a dreptului mai mică și cu o obligație de plată a unei sulte mult mai mari.
În orice caz, față de disp. art. 741 cod civil, dar și de faptul că între cele două valori ale drepturilor soților există o diferență semnificativă, nu apare o disproporție vădită între loturile fizice așa cum au fost compuse și deci, nu se impune atribuirea apartamentului în lotul pârâtei, având în vedere că formarea componenței loturilor trebuie să fie echilibrată și fiecare parte să primeascăpe cât se poatebunuri de aceiași natură, dar în speță nu există două bunuri imobile, ci numai unul care nu poate fi atribuit prin forța lucrurilor, decât într-un singur lot fizic, nefiind susceptibil de a fi nici partajabil comod în natură.
, este inadmisibil ca, fără consimțământul copărtașilor, să se atribuie unuia dintre ei toate bunurile în natură, iar altora numai contravaloarea părții ce li se cuvine, atîta timp cît este posibil să se dea fiecăruia bunuri în aceeași cantitate și de aceeași natură sau valoare, urmînd ca loturile să se echilibreze prin plata unor sulte în bani.
Numai dacă bunurile nu se pot împărți în natură și nu se pot forma loturi chiar și inegale, iar atribuirea în natură unuia dintre copărtași nu ar apărea justificată, urmează să se procedeze la vînzare prin buna învoială sau, în caz de neînțelegere, de către executorul judecătoresc
Or, așa cum s-a arătat atribuirea în natură unuia dintre copărtași a singurului imobil, este justificată iar echilibrarea valorică a loturilor în raport cu valoarea diferențiată drepturilor copărtașilor, s-a făcut prin obligarea la plata sultei celei mai mici.
În ceea ce privește argumentul recurentei legat de fiica majoră a soților, privitor la care s-a invocat existența unor probleme de sănătate a căror realitate în fond, nu este contestată nici de intimat, probleme invocate în sprijinul atribuirii apartamentului în lotul recurentei, sunt de făcut următoarele precizări:
În partajul de bunuri comune se dezbat exclusiv drepturi de natură patrimonială ale soților, stabilindu-se bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții.
Obligațiile de întreținere pe care le au soții față de copiii lor minori, respectiv majori dar aflați în continuarea studiilor, care se materializează prin îngrijire, locuință dar și prin sprijin financiar, respectiv și prin plata unei pensii în bani, nu pot constitui în sine criterii absolutizate de atribuire a unui bun imobil în lotul unui părinte sau al altuia.
Prin comparație, chiar și în situația în care un părinte - fost soț, are încredințat spre creștere și educare minorul rezultat din căsătorie, această împrejurare nu poate constitui un criteriu absolut de atribuire în natură a casei de locuit, câtă vreme în favoarea celuilalt părinte operează unul din criteriile prevăzute expres de lege sau altul asemenea, iar măsura încredințării copilului spre creștere și educare poate fi modificată în viitor, acesta putând fi reîncredințat celuilalt părinte.
Privitor la uzura autoturismului, critica recurentei este neîntemeiată, întrucât:
Tribunalul, odată cu soluționarea în principiu a acțiunilor a reținut la masa de împărțit autoturismul Renault și a numit expert pentru evaluarea și lotizarea bunurilor mobile reținute la valoarea de circulație, urmând ca, pentru autoturismul Renault, să se stabilească și gradul de uzură, la momentul evaluării.
Referitor la uzura autoturismului, s-a reținut că în primul an după achiziționare, a fost condus doar de către reclamant, atât în interes propriu, cât și în scopul rezolvării celorlalte nevoi de familie, după care, autoturismul a fost dus de către pârâtă la locuința mamei sale, în localitatea M, unde a rămas aproximativ 1 an fără a fi folosit de cineva, după această perioadă, a fost dus din nou la C, la domiciliul pârâtei, fiind folosit atât de aceasta, cât și de fiica pârâtelor -.
Astfel, s-a reținut că uzura autoturismului se datorează în M măsură folosirii sale de către pârâtă respectiv 5 din cei 6 ani fiind în posesia acesteia.
Or, toate aceste elemente sunt împrejurări de fapt, iar în recurs hotărârea atacată nu poate face obiectul unui control de netemeinicie, ci numai al unui control de legalitate, având în vedere disp. art. 304 partea introductivă Cod procedură civilă, potrivit cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate numai în cazurile prevăzute expres și limitativ în art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă.
În concluzie, față de starea de fapt reținută definitiv de către tribunal, instanță ce are atributul exclusiv să o stabilească, este legală soluția prin care s-a dispus ca uzura să fie suportată de către recurentă, având în vedere că la scurt timp de la despărțirea în fapt a soților autoturismul a fost în posesia exclusivă a pârâtei, iar încredințarea spre folosință a bunului comun către fiica majoră s-a făcut de către recurentă.
În orice caz, instanța de recurs nu identifică nici un motiv de recurs care poate fi încadrat în cazul de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, potrivit căruia hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
De asemenea, niciuna din critici nu vizează efectiv hotărârea judecătorească, respectiv decizia nr. 101 din 31 mai 2007, prin care s-au soluționat în principiu cererile, motivele privind exclusiv lotizarea fizică și modul de imputare a uzurii autoturismului, aspecte rezolvate prin hotărârea dată pe fond asupra partajului - decizia 84 din 21 aprilie 2008
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 teza II Cod procedură civilă, se va respinge recursul de față ca nefondat.
Văzând soluția pronunțată și disp. legale prev. de art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată recurenta către intimat la cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat, în limita a ceea ce s-a cerut și dovedit, potrivit chitanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr. 101 din 31 mai 2007 și a deciziei civile nr. 84 din 21 aprilie 2008 pronunțate de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant G, cu intimații intervenienți,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.TR/2 ex.
13.10.08
Jud. apel
Jud. fond Fl.
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Tatiana Rădulescu, Mariana Pascu
| ← Divort. Decizia 1369/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
