Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 206/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - bunuri comune -
(Număr în format vechi 234/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA CIVILĂ NR. 206
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
- - - - PREȘEDINTE SECȚIE
- - - - JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
GREFIER: -
*********************************
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 03 2008, consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, privind recursul declarat de intervenientul, cu domiciliul în comuna, sat, județul D, împotriva deciziei numărul 98 din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în Tg. J, str. -,. 34,.1,.4,.16, județul G, cod poștal -, cu intimatul pârât -, aflat în stare de detenție în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță C, cu intimații intervenienți, ambii cu domiciliul în comuna, județul
Deliberând;
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 8209/21.11.2007, pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr-, a fost admis în parte acțiunea de partaj formulată de reclamanta, a fost admisă în parte cererea de intervenție formulată de intervenienții și în favoarea reclamantei, a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de cei doi intervenienți și cererea de intervenție în interes propriu formulată de inetrvenient, fiind omologat raportul de expertiză întocmit de expert tehnic în varianta I de lotizare astfel:
Lotul nr. 1 s-a atribuit reclamantei compus din următoarele bunuri: apartament cu 3 camere situat în Tg. J str. -.26,. 1,.16; o bibliotecă, un colțar, o măsuță, 2 comode, un birou, un pat dublu, un dulap cu 2 uși, o canapea, o combină frigorifică, un aragaz cu hotă, un colțar, bucătărie, două scaune, 4 corpuri mobilă de bucătărie, o mașină de spălat, o centrală termică.
A fost obligată reclamanta să dea sultă pârâtului suma de 15.754 lei.
Lotul nr. 2 s-a atribuit pârâtului compus din următoarele bunuri: un autoturism marca Mercedes 200 serie motor - seria șasiu - cu număr de înmatriculare Gj-03-; un tractor cu număr de înmatriculare Gj-03-. Pârâtul urmează să primească sultă de la reclamantă suma de 15.745 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere Încheierea de Admitere în Principiu din 14.03.2007 prin care a fost admisă în parte și în principiu acțiunea de partaj formulată de reclamanta împotriva pârâtului, admisă în parte și în principiu cererea de intervenție formulată de intervenienții și în favoarea reclamantei, s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și, precum și cea formulată de intervenientul.
S-a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei cu o cotă egală de contribuție următoarele bunuri: o bibliotecă, un colțar, o măsuță, o canapea, două comode, un birou, un pat dublu cu 2 noptiere, un dulap cu 2 canate, o combină frigorifică, un aragaz cu hotă, un colțar, o masă bucătărie, două scaune, 4 corpuri mobilă bucătărie, mașină de spălat, o centrală termică, un autoturism marca Mercedes 200 serie motor -serie șasiu - cu nr. de înmatriculare -; un tractor U 650 cu nr. de înmatriculare -; un apartament cu 3 camere situat în Tg, J str. -. 26. 1.16.
S-a dispus sistarea stării de devălmășie dintre reclamantă și pârât.
S-a dispus efectuarea unei expertize tehnice având ca obiect evaluarea bunurilor și lotizarea acestora conform varianta I de lotizare apreciind că această variantă asigură o lotizare optimă a bunurilor respectând criteriile prev. de art. 6733.pr.civilă și evitând obligarea la plata unor sume de bani cu titlu de sultă disproporționate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul intervenient, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de intervenție privind instituirea unui sechestru judiciar asupra masei bunurilor comune deoarece, o astfel de măsură poate fi luată de către instanță ori de câte ori există un proces ce privește proprietatea sau un alt drept real principal posesiunea unui mobil sau imobil, ori folosința sau administrarea unui bun proprietatea comun, conform art. 598.pr.civilă.
De asemenea s-a arătat că, în mod greșit s-a admis cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de către părinții acesteia și,întrucât nu s-a făcut nici un fel de dovadă privind acordarea sumei de bani rezultată din vinderea garsonierei, și în cazul în care s-ar fi reținut acest aspect ajutorul bănesc devenea bun comun și nu bun propriu.
Ultimul motiv de apel s-a referit la faptul că, instanța de fond trebuia să omologheze raportul de expertiză în varianta a III a în care pârâtul primește doar sultă, fiind varianta cea mai oportună în ceea ce-l privește deoarece, autoturismul și utilajele agricole sunt folosite în momentul de față de către părinții reclamantei existând astfel pericolul să fie degradate și valoarea lor economică să scadă în scurt timp.
Tribunalul Gorj prin dec. civ. 98 din 17 martie 2008 anulat ca netimbrat apelul declarat de apelantul pârât.
A respins ca nefondat apelul apelantului intervenient, împotriva sentinței civile nr. 8209/21.11.2007, pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr-.
Pentru a se pronunța astfel instanța a avut în vedere următoarele considerente:
Din cuprinsul textelor menționate a rezultat că, pentru încuviințarea sechestrului judiciar se cere să existe un proces cu privire la proprietatea sau posesia unui lucru mobil sau imobil, ori la administrarea sau folosința lucrului comun.
În cauza nu s-a dovedit ca între părți exista un proces cu privire la imobilul asupra căruia s-a cerut aplicarea sechestrului judiciar.
În consecință instanța de fond în mod corect a respins cererea de intervenție formulată de cu privire la instituirea sechestrului judiciar cu motivarea că, această cerere este rămasă fără obiect fiind lipsită de eficiență juridică, în condițiile în care deja în cadrul procesului penal s-au luat măsuri asiguratorii privind bunurile părților prin Ordonanța Ministerului Public din 09.05.2006 dată în dosarul nr. 459/P/2006 măsuri care au și fost puse efectiv în practică prin procesul-verbal de sechestru întocmit de organele de urmărire penală la data de 27.06.2006.
Instanța de apel a reținut și faptul că, potrivit dispozițiilor art. 598.pr.civilă, instanța civilă poate dispune instituirea sechestrului judiciar asupra unui bun numai în situația în care există un proces cu privire la proprietatea sau posesia bunului respectiv ori cu privire la administrarea sau folosința bunului comun până la rezolvarea definitivă a litigiului.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, privind admiterea cererii de intervenție în interesul reclamantei formulată de interv. și și acesta este nefondat deoarece, instanța de fond a avut în vedere atât înscrisurile depuse la dosar cât și declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și faptul că, părțile aflându-se într-un grad de rudenie se aflau în imposibilitate morală de a încheia un înscris cu privire la acordarea sumei ce a rezultat din vânzarea garsonierei proprietatea intervenienților și ca atare nu se poate reține faptul că, nu s-ar fi făcut nici un fel de dovadă în acest sens.
În ceea ce privește calificarea ajutorului bănesc s-a reținut că potrivit art. 30 Cod familie, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților.
În virtutea prezumției de comunitate, instituită prin textul citat, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt bunuri comune de la data achiziționării lor, fără a deosebi între modurile de dobândire, cu excepția celor primite prin acte cu titlu gratuit, care devin comune numai dacă dispunătorul a prevăzut expres sau neîndoielnic că vor fi comune, precum și a bunurilor prevăzute de art. 31 Cod familie, care sunt bunuri proprii ale fiecărui soț.
În cauza de fată, instanța de fond în mod corect a admis cererea intervenienților în interesul reclamantei, întrucât obiectul cererii nu este constatarea calității de bun propriu a apartamentului menționat, ci stabilirea contribuției exclusive a acesteia la dobândirea unui bun prezumat comun, fiind dobândit în timpul căsătoriei reclamantei cu pârâtul.
Cu privire la ultimul motiv de apel, tribunalul a reținut faptul că, instanța de fond a pronunțat de asemenea o soluție temeinică și legală atunci când a apreciat că varianta I de lotizare propusă prin raportul de expertiză asigură o lotizare optimă în concordanță cu criteriile stabilite de art. 6733.pr.civilă, precum și faptul că prin această lotizare se respectă și cota de contribuție a părților la dobândirea bunului asigurându-se astfel interesele de creștere și educare a minorilor rezultați din căsătoria părților în condițiile în care, aceștia au fost încredințați reclamantei și pe cale de consecință primează interesele superioare ale minorilor în fața interesului privat al apelantului intervenient, cu atât mai mult cu cât în cadrul dosarului penal s-a dispus luarea măsurii asigurătorii prin instituirea unui sechestru asupra mai multor bunuri, astfel că, instituirea acestei măsuri implică indisponibilizarea bunului existând deja pronunțată o hotărâre cu privire la cererea de instituire a sechestrului și anume, Ordonanța din 09.05.2006 pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj.
Nu s-a făcut dovada de către apelantul intervenient a faptului că cele două autovehicule repartizate în lotul pârâtului sunt folosite în momentul de față de către părinții reclamantei existând astfel pericolul să fie degradate și valoarea lor economică să scadă în scurt timp. Apelantul intervenient va stărui în aplicarea sechestrului de către organele penale în cazul în care nu s-a executat această măsură asiguratorie cu privire la cele două autovehicule.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intervenientul considerând că instanța de apel a validat greșit hotărârea primei instanțe fără a motiva potrivit art. 261 pct. 5 din codul d e pr.civ. soluția și a respins cererea de intervenție în interes propriu pe considerentul că măsura sechestrului fusese luată deja în dosarul penal nr- al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.
Măsura sechestrului judiciar poate fi luată de către instanță ori de câte ori există un proces ce privește proprietatea sau un alt drept real principal, posesia unui bun mobil sau imobil, ori folosința sau administrarea unui bun proprietate comună, potrivit art. 598 cod pr.civ.
Măsura sechestrului asigurator luată în dosarul penal nu a privit întreaga masă de bunuri comune ce a făcut obiectul acțiunii de partaj și nu este o măsură eficientă deoarece nu a stabilit și un administrator al bunurilor comune care să fie tras la răspundere în caz de înstrăinare ori distrugere.
Măsura sechestrului judiciar privește cota de din masa bunurilor supuse partajului la care este îndreptățit pârâtul și este necesară întrucât dosarul penal nu a fost finalizat și încă nu există un titlu executoriu împotriva acestuia.
Recurentul arată că în mod greșit a fost admisă cererea de intervenție în interesul reclamantei și a fost majorat lotul acesteia deoarece ajutorul bănesc dat de părinți devine bun comun și nu bun propriu.
O altă critică vizează modul de atribuire al bunurilor mobile în lotul pârâtului deoarece autoturismul și utilajele agricole sunt folosite și în momentul de față de părinții reclamantei, iar bunurile vor fi degradate, ceea ce va conduce la imposibilitatea valorificării lor și recuperarea sumelor pe care acesta va fi obliagat să le plătească cu titlu de despăgubiri.
Varianta în care pârâtul primește doar sultă este cea mai oportună.
taxă judiciară de timbru, procură generală de reprezentare, concluzii scrise.
Intimata reclamantă depune la dosar concluzii scrise, împuternicire avocațială.
Curtea constată a fi nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Astfel, prima critică care vizează nemotivarea hotărârii recurate potrivit art. 261 pct. 5 cod pr.civ. este neîntemeiată deoarece hotărârea cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța de apel în considerentele deciziei arătând argumentele de fapt și de drept care au condus la respingerea apelului.
Ca urmare hotărârea nu este supusă modificării în condițiile art. 304 pct. 7 cod pr.civ.
Cea de-a doua critică vizează modul de soluționare pe fond a cererii de intervenție, și este de asemenea nefondată având în vedere că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 598 cod pr.civ. pentru ca instanța să poată dispune instituirea unei asemenea măsuri deoarece între părți nu există un proces ce privește proprietatea sau un alt drept real principal, posesia unui bun mobil sau imobil, folosința sau administrarea unui bun proprietate comună.
Nu are relevanță împrejurarea că măsura sechestrului asigurator dispusă în cadrul dosarului penal, nu privește întreaga masă de bunuri comune ce a făcut obiectul acțiunii de partaj, această măsură fiind luată în interesul intervenientului pentru a-i garanta repararea pagubei care va fi stabilită cu ocazia finalizării dosarului penal.
Și din acest punct de vedere instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale menționate mai sus și nu se impune modificarea hotărârii în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 coc pr.civ.
De asemenea instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 30 și 31 cod fam. reținând în favoarea reclamantei un drept de creanță pentru suma de bani
oferită de părinții intervenienți.
Regimul juridic al acestei sume de bani este cel reglementat de art. 31 cod fam. având caracterul unui bun dobândit în timpul căsătoriei sub forma unei donații - dar manual.
Pentru ca această sumă de bani să aibă regimul de bun comun era necesar ca dispunătorii să fi prevăzut expres că donează bunul ambilor soți.
Nici ultima critică ce vizează modul de atribuire a bunurilor în lotul părților nu este fondată în condițiile în care nu se poate reține o încălcare a criteriilor de atribuire prevăzută de art. 6739cod pr.civ.
Sunt argumentele pentru care în temeiul art. 312 cod pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de intervenient.
În temeiul dispozițiilor art. 274 cod pr.civ. vor fi acordate intimatei reclamante cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de intervenientul, împotriva deciziei numărul 98 din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu intimatul pârât -, aflat în stare de detenție în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță C, cu intimații intervenienți,.
Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
2 ex/ 8.10.2008
Tehn.red.
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Tatiana Rădulescu, Mariana Pascu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 62/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
