Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 2/R-MF
Ședința publică din 16 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Veronica
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în B, sector 3,-, împotriva deciziei civile nr.294/A/ din data de 16 noiembrie 2007,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurenta-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale nr.9 din 15 ianuarie 2008, emisă de Cabinet individual-Baroul V, lipsind intimații-pârâți și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin anularea taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei-reclamante depune decont cu cheltuielile efectuate de către recurenta-reclamantă.
Curtea constată că nu sunt cereri de formulat și acordă cuvântul pe recurs.
Apărătorul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului, reținerea cauzei spre judecare, modificarea deciziei instanței de fond și pe fond admiterea cererii, cu cheltuieli de judecată.
Precizează că instanța de fond investită cu soluționarea cererii de partaj bunuri comune la cererea creditorilor, luând act de procesul verbal de licitație prin care bunul comun fusese vândut la licitație de către alți creditori, a respins cererea recurentei-reclamante ca rămasă fără obiect.
De asemenea, arată că recurenta-reclamantă a criticat sentința instanței de fond pentru faptul că în mod nelegal a respins cererea de partaj formulată de aceasta, în calitate de creditoare a intimatului-pârât, ca rămasă fără obiect. Prima instanță a pronunțat sentința, cu încălcarea dispozițiilor legale, art.511 Cod procedură civilă, privind relevanța juridică a procesului verbal de licitație, potrivit cărora doar actul de adjudecare, îndeplinind condițiile prevăzute de lege, devine act autentic de vânzare-cumpărare care operează transferul dreptului de proprietate către adjudecatar.
Mai mult, instanța de fond nu putea să constate cauza ca rămasă fără obiect deoarece în speță operează subrogația reală, locul apartamentului fiind luat de prețul imobilului vândut.
Apărătorul recurentei-reclamante precizează că întrucât instanța de fond a dat sentința cu aplicare greșită a legii și nu a fost o nepronunțare asupra fondului, instanța de apel trebuia să admită apelul și să rețină cauza spre corectă soluționare.
Un al doilea motiv de recurs îl constituie neacordarea cheltuielilor de judecată recurentei-reclamante, atât de instanța de fond cât și de cea de apel deși s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată, cu actele depuse la dosarul cauzei, reprezentând onorariu avocat și onorariu expert și nu i s-a reținut nicio culpă procesuală.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la data de 10.03.2006 reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie împărțite bunurile comune ale acestora din urmă în scopul realizării creanței pe care o are împotriva pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, se susține, pârâtul a primit de la reclamantă cu titlu de împrumut suma de 7.100 USD, termenul de restituire fiind la data de 01.03.2005. S-au convenit prin contractul de împrumut autentificat sub nr.1664/9.12.2004 și penalități de întârziere de 1% pe zi de întârziere.
Obligația de restituire a împrumutului nefiind îndeplinită, reclamanta a solicitat executarea silită asupra bunurilor pârâtului.
S-a constatat prin procesul verbal nr.295/2005/17.02.2006 încheiat de executor judecătoresc că debitorul nu are bunuri personale.
În lipsa acestora, reclamanta solicită - împărțirea bunurilor comune ale pârâtului și soției sale, bunuri pe care le enumeră în cererea de chemare în judecată.
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.33 Codul familiei și art.493 Cod pr.civilă.
Prin întâmpinare- reconvențională pârâta a solicitat scoaterea de la partaj a terenurilor enumerate în acțiune pe motiv că acestea sunt bunuri proprii, donate în timpul căsătoriei de tatăl său.
În privința apartamentului a arătat că a participat la dobândirea sa în proporție de 70%.
Judecătoria Rm.V a pronunțat în ședința publică din 20.12.2007 încheierea prin care a admis în principiu în parte acțiunea și a admis în principiu cererea reconvențională.
A stabilit că masa bunurilor de împărțit se compune din apartamentul situat în Râmnicu V, str..- lui, nr.79, -.15,. A constatat contribuția egală a soților la dobândirea acestuia și a dispus efectuarea expertizei tehnice de identificare a evaluare bunului supus partajului.
Pentru a se pronunța altfel, instanța a reținut în fapt și în drept următoarele:
Terenurile situate în nr.120 și construcțiile de pe acestea sunt bunuri proprii ale pârâtei, dobândite prin donație.
Prin contractul de împrumut autentificat sub nr.1664/09.12.2004 pârâtul a împrumutat de la reclamantă suma de 7100 USD, obligându-se să îi restituie la 1 martie 2005.
Pe motiv că obligația de restituire nu a fost îndeplinită, reclamanta a formulat cerere de încuviințare a executării silite.
În lipsa dovezii contrare, instanța a apreciat că împrumutul constituie o datorie proprie.
Cum în timpul executării silite s-a constatat că debitorul nu are bunuri proprii, instanța a considerat admisibilă cererea de partaj cu privire la bunurile comune ale soților, respectiv cu privire la apartamentul ce constituie domiciliul comun.
Referitor la cota de contribuție la dobândirea acestui bun, s-a reținut pe de o parte, nulitatea cererii reconvenționale pentru netimbrare, pe de altă parte s-a apreciat că, potrivit probelor administrate, contribuția soților a fost egală.
Prin sentința civilă nr.3978/21.06.2007 Judecătoria Râmnicu Vâlceaa respins acțiunea reținând că apartamentul supus partajului a fost vândut prin licitație, în cadrul executării silite la cererea altui creditor, prin urmare că acțiunea a rămas fără obiect.
A fost avut în vedere, la pronunțarea acestei soluții, procesul - verbal întocmit de executor judecătoresc sub nr.20/15.06.2007.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost admis prin decizia civilă nr.294/A//16.XI.2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea. Ca urmare, sentința a fost desființată și cauza trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
Se reține că procesul verbal menționat în hotărârea judecătoriei a fost depus la dosar de către reclamantă împreună cu o cerere de repunere pe rol, cu solicitarea că partajul să poarte asupra valorii bunului rezultată din vânzare.
Ignorând dispozițiile art. 511 Cod pr.civilă privind relevanța juridică a procesului verbal de licitație, respectiv faptul că acesta nu constituie un act translativ de proprietate ci constată împrejurările în care se desfășoară licitația publică și rezultatul acesteia, judecătoria a respins cererea de repunere pe rol a cauzei de partaj.
Cum numai actul de adjudecare îndeplinind cerințele prevăzute de lege, inclusiv cele de informare publică este act autentic de vânzare - cumpărare în baza căruia operează transferul dreptului de proprietar către adjudecatar, s-a arătat în considerentele deciziei, instanța trebuia să continue partajul asupra prețului imobilului, și nu să rețină lipsa de obiect, ceea ce echivalează cu nepronunțarea asupra fondului cauzei.
Împotriva deciziei a formulat recurs în termen legal, reclamanta, criticând-o în sensul că în mod greșit tribunalul a considerat soluția instanței de fond ca echivalând cu o nepronunțare asupra fondului cauzei.
Este evident, susține recurenta, că prima instanță a avut în vedere fondul cauzei atunci când a constatat că cererea de partaj s-a golit de conținut prin vânzarea bunului comun, deci a rămas fără obiect.
Este vorba despre aplicarea greșită a legii și nu despre o nepronunțare asupra fondului, astfel încât tribunalul trebuia să admită apelul și să rețină cauza spre soluționare.
Nesoluționarea fondului înseamnă că sentința s-a pronunțat în baza unei excepții procesuale sau că nu au fost soluționate aspectele cu care instanța a fost investită. Nu ne aflăm în niciuna dintre aceste situații, hotărârea instanței de fond fiind rezultatul greșitei aprecieri a situației de fapt.
În fine, susține recurenta, instanța de apel a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată din prima instanță și din apel.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
După închiderea dezbaterilor reclamanta a depus la dosar un înscris și o cerere de modificare a obiectului material al cererii de partaj, arătând că, drept consecință a vânzării apartamentului prin licitație publică într-o altă executare silită, solicită împărțirea prețului obținut pentru acest bun.
Judecătoria, în baza înscrisului nou, a invocat din oficiu excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentru lipsa obiectului, fără a da posibilitatea părților din proces să discute în contradictoriu admisibilitatea probei, a cererii noi, relevanța înscrisului în privința existenței bunului în patrimoniul soților - pârâți.
A încălcat astfel principiul oralității dezbaterilor și pe cel al contradictorialității și a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate potrivit dispozițiilor art.105 alin.2 Cod pr.civilă.
De aceea, pentru respectarea acestor principii și a dublului grad de jurisdicție, instanța de apel a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.
Astfel, în raport de cele arătate mai sus, soluția tribunalului d e trimitere a cauzei spre rejudecare la aceeași instanță constituie o corectă aplicare a dispozițiilor art.297 alin.1, teza intâi pr.civ. prima instanță rezolvând în mod greșit procesul într-o modalitate care echivalează cu necercetarea fondului.
Și în privința cheltuielilor de judecată soluția instanței de apel este legală. Principiul care rezultă din dispozițiile art.274 pr.civ. la baza căruia stă culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții, precum și unicitatea procesului civil, constă în acordarea cheltuielilor făcute cu procesul în toate fazele sale, la cerere, părții care a triumfat în proces.
Nefiind îndeplinite condițiile de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, în baza art.312 Cod pr.civilă, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta- reclamanta, domiciliată în B, sector 3,-, împotriva deciziei civile nr.294/A/ din data de 16 noiembrie 2007,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții și, domiciliați în Rm. V,-, -5,.A,.1, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI -Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie
Președinte, Judecător, Judecător,
Fl.
Grefier,
Red.
TC/2 2x.
5.02.2008
jud.apel.
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Nicoleta Simona Păștin, Veronica
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Recunoastere paternitate. Decizia 383/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
