Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 104/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
Dosar nr-
DECIZIA NR. 104
Ședința publică din data 4 februarie 2010
PREȘEDINTE: Panait Marilena
JUDECĂTORI: Panait Marilena, Radu Adriana Maria Pană
--
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul G, domiciliat în,-.A.2 jud. P, împotriva Deciziei civile nr. 349 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta (fostă ), domiciliată în Câmpina- -1.3 jud.
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei conform chitanței nr. -/2009, timbru judiciar de 1 leu, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât G reprezentat de avocat din cadrul Baroului P conform împuternicirii avocațiale nr.127/2009,intimata-reclamantă (fostă ) reprezentată de avocat din cadrul Baroului P conform împuternicirii avocațiale nr. 245/2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul pentru recurentul pârât arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru intimata reclamantă depune la dosar copia certificatului de căsătorie a intimatei învederând că aceasta se numește în prezent, și arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act de declarația părților, prin apărători, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul pârât susține oral motivele de recurs arătând în esență că decizia este nelegală și netemeinică, instanța de apel le-a respins solicitările de a depune acte noi, de a se reface raportul de expertiză atât auto cât și constructor.
Arată că a încadrat motivele de recurs în general pe disp.art.304 Cod procedură civilă.
Consideră că în ceea ce privește evaluarea autoturismului în litigiu acesta a fost achiziționat de către recurent cât și faptul că acesta a plătit impozitele aferente acestuia.
Susține că sumele care au fost înscrise de expert nu corespund cu realitatea, evaluarea acestuia autoturism a fost făcută de către expert pe niște valori luate de pe internet.
Arată că motivele de recurs sunt temeinice și legale și solicită admiterea acestuia în sensul casării cu trimiterii spre rejudecare.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă susține că decizia recurată de recurentul pârât este temeinică și legală, instanța a soluționat corect cauza ținând cont de dovezile depuse la dosar că acest autoturism este un bun comun reținându-se corect prețul raportându-se și la prețul pieței.
Solicită respingerea recursului ca nefondat menținerea deciziei recurate ca legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru recurentul - pârât depune la dosar concluzii scrise anexând și adeverința privind achitarea impozitului pentru autoturism.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul G solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei și a bunurilor coachizite dobândite după divorț.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în timpul căsătoriei, părțile au dobândit o serie de bunuri printre care un apartament, o centrală termică și bunurile mobile enumerate în cuprinsul acțiunii, iar prin sentința civilă nr.2009 /2.10. 2003 a Judecătoriei Câmpinas -a dispus desfacerea căsătoriei lor, ulterior părțile împăcându-se, continuând conviețuirea și dobândind și alte bunuri coachizite.
S-a mai precizat de către reclamantă că toate bunurile enumerate au rămas în apartament, fiind în posesia pârâtului.
În raport de susținerile reclamantei, pârâtul a formulat în baza disp.art.115-118.pr.civ. întâmpinare prin care a recunoscut că majoritatea bunurilor menționate în acțiune sunt bunuri coachizite și că părțile au cote egale de contribuție la dobândirea acestora, cu rezerva că patul supraetajat arătând însă că este de acord și cu împărțirea acestor bunuri.
Pârâtul a contestat caracterul de bun comun al autoturismului, despre care a pretins că este bunul său propriu dobândit după vânzarea autoturismului bun comun al soților " ", din partea sa de preț, completată cu fonduri proprii.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților cu înscrisuri și martori, Judecătoria Câmpinaa pronunțat la data de 5.03.2008 încheierea interlocutorie prin care a admis în parte acțiunea, constatându-se că părțile au dobândit în timpul căsătoriei ca bunuri comune și în perioada conviețuirii, după desfacerea căsătoriei, ca bunuri coachizite, în cote egale de fiecare, următoarele bunuri: apartamentul cu nr.2 situat în or.-,.A, jud. în care au instalat centrală termică, termopane 2 uși și 4 geamuri; un autoturism, an de fabricație 1999 cu număr de înmatriculare -, rămas în posesia pârâtului.
Totodată, s-a constatat că la pârât au rămas și bunurile mobile din apartament, respectiv: canapea colțar, bibliotecă, lustră, birou, calculator, pat, pat supraetajat, 2 aplice, 2 televizoare, combină frigorifică, aragaz, hotă, 3.jaluzele verticale și mașină de spălat.
Prin aceeași încheiere interlocutorie au fost numiți experți de specialitate merceolog, auto și constructor.
În cauză au fost efectuate lucrările de specialitate, rapoartele de expertiză fiind depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr. 3854/5.12.2008 Judecătoria Câmpinaa admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform variantei I din expertiza construcții lotizare -, variantă ce a fost solicitată a fi omologată de ambele părți cu ocazia concluziilor pe fond.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel pârâtul G, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelantul a arătat că, sub aspectul lotizării și a sultei la a cărei plată a fost obligat, deși a fost de bună-credință în a recunoaște calitatea de bunuri comune a aproximativ tuturor bunurilor enumerate în acțiune, cu excepția calculatorului, în privința autoturismului a susținut că acesta este bunul său propriu, prima instanță luând în considerare, în acest sens, depoziția martorului, precum și o adeverință eliberată de -locul de muncă al reclamantei.
O altă critică a vizat modul și criteriile de evaluare a autoturismului care nu valorează mai mult de 4.000 lei, expertul apelând la prețurile arătate pe internet care sunt doar pretinse, iar nu finalizate prin negociere.
Tribunalul Prahova - Secția civilă, prin Decizia civilă nr. 349/14.05.2009 a respins ca nefondat apelul și a obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se constată că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, la data de 30.01.2006 reclamanta împreună cu pârâtul au dobândit, prin cumpărare, de la martorul autoturismul marca cu număr de înmatriculare -, la rubrica "cumpărător" figurând foștii soți.
Că este așa rezultă din chiar depoziția vânzătorului care a arătat că a înstrăinat părților un autoturism, contractul fiind încheiat cu ambele părți care, de altfel l-au și semnat, prețul fiind de 85.000.000 ROL.
Așa fiind, este evident că autoturismul a fost dobândit de ambele părți după reluarea conviețuirii, respective în luna ianuarie 2006, fapt ce conferă acestui bun mobil caracter de bun comun, corect reținut la masa de partaj.
A mai reținut tribunalul că, în același sens urmează a fi avută în vedere și adeverința nr.3655/4.12.2007 eliberată de din care rezultă că reclamanta-salariată a societății până la data de 20.06.2007 a beneficiat de decontarea transportului de la domiciliu la locul de muncă cu auto --bun comun al părților.
Critica referitoare la varianta omologată de instanța de fond urmează a fost respinsă câtă vreme ambele părți, așadar inclusiv pârâtul care a beneficiat de asistență juridică calificată, au solicitat ieșirea din indiviziune conform variantei I din raportul de expertiză tehnică-lotizare ing.-, fapt consemnat în practicaua sentinței apelate.
Nici susținerea apelantului-pârât conform căreia autoturismul ar fi fost supraevaluat nu a fost reținută de tribunal având în vedere că la termenul de judecată din 8.10.2008 prezent personal în instanță a declarat că nu înțelege să formuleze obiecțiuni cu privire la concluziile expertizei auto
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că, tribunalul i-a respins apelul, cu toate că această formă procesuală are caracter devolutiv și nu i s-a dat posibilitatea la un proces echitabil.
A mai precizat recurentul că, este adevărat că la instanța de fond urmare a raportului de expertiză tehnică și de evaluare a bunurilor comune achiziționate în timpul căsătoriei, cât și ulterior, în perioada de concubinaj, nu a avut de ridicat excepții și obiecțiuni cu privire la evaluarea bunurilor și în special a autoturismului " ", dar cu toate acestea, prin caracterul devolutiv al apelului, a avut posibilitatea și a demonstrat temeinicia cererilor formulate.
Față de această situație, cu toate că de-a lungul litigiului a susținut și dovedit că acest autoturism a fost practic rămas în proprietatea sa și achiziționat din surse proprii, instanța de fond și ulterior, instanța de apel, a luat de bună și ca bază o adeverință eliberată de către SC SA prin care îi deconta fostei sale soții, sumele de bani reprezentând contravaloare carburant.
Ori, în atari situații, în care eliberarea unei asemenea adeverințe reprezintă un fundament pe baza căruia instanța să concluzioneze că acest autoturism îi aparține și sau / le aparține ca bun comun, este cu totul de neînțeles.
A mai precizat recurentul că, se reține de către instanțe declarațiile date de către fostul proprietar al acestui autoturism, fără însă a se reține și faptul că acest autoturism figura înscris la Circa Financiară pe numele pârâtului, acesta fiind cel care și plătea impozitele, iar intimata figura și ea cu proprietate de auto, marca " 1300/.
De asemenea, a dovedit instanței de apel, că chiar și în această situație, evaluarea făcută de către expertul auto nu a fost cea tehnică și legală, ci luată de pe internet, unde sunt niște prețuri aproximative, aleatorii și de pornire.
Recurentul prin apărător a formulat și depus la dosar concluzii scrise, însoțite de mai multe înscrisuri.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Reclamanta, intimată în prezenta fază procesuală a investit inițial Judecătoria Câmpina cu o cerere având ca obiect partajarea bunurilor comune și coachizite dobândite împreună cu pârâtul G, recurent în litigiul de față.
Așa cum se reține din chiar conținutul acțiunii reclamanta a solicitat includerea în masa de împărțit și a unui autoturism GT.
Prin întâmpinarea depusă la data de 17.10.2007 în fața primei instanțe pârâtul a contestat caracterul de bun comun al respectivei mașini, invocând că aceasta este bunul său propriu cumpărat după pronunțarea divorțului.
Prin încheierea interlocutorie din data de 05.03.2008 Judecătoria Câmpinaa reținut bunul în litigiu ca fiind dobândit de părți cu o contribuție egală.
Ori, față de probele administrate în fața primei instanțe în mod legal a fost stabilit pentru autoturismul GT, cu număr de înmatriculare - caracterul de bun coachizit, dobândit în cote egale de către reclamantă și pârât.
Astfel, în actul de vânzare cumpărare apar ambele părți, iar împrejurarea că prețul a fost achitat împreună de către acestea se reține din declarația martorului l, persoana ce a avut calitatea de înstrăinător.
Mai mult decât atât din adeverința eliberată de SC SA intimata reclamată a și folosit respectivul bun, fiindu-i decontate cheltuielile de transport efectuat cu acesta.
Împrejurarea că bunul figurează înscris la Administrația Financiară pe numele recurentului nu este de natură a afecta legalitatea hotărârilor pronunțate în precedent în ceea ce privește natura juridică a dreptului de proprietate întrucât impozitul este o sarcină a proprietății, iar pârâtul are calitatea de coproprietar.
Pentru toate motivele arătate Curtea constată că toate criticile recurentului vizând reținerea în masa bunurilor de împărțit a autoturismului sunt nefondate.
Sub aspectul criticilor vizând evaluarea aceluiași bun, Curtea reține că prin aceiași încheiere interlocutorie s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize specialitate auto.
După depunerea raportului de expertiză pârâtul prezent personal în instanță a învederat că nu are obiecțiuni la lucrare.
Așa fiind pârâtul nu mai poate invoca în calea de atac eventuale nemulțumiri legate de modul de efectuare a lucrării și de criteriile avute în vedere de către expert, împrejurări reținute corect și de către instanța de apel.
Caracterul devolutiv a al apelului nu înseamnă o readministrare a probelor sau o completare a celor efectuate în fața primei instanțe și cu privire la care părțile și-au exprimat punctul de vedere sub aspectul legalității și temeiniciei în faza de primă instanță.
Astfel, și criticile vizând aceste aspecte sunt nefondate.
Curtea nu poate avea în vedere actele depuse de către recurent prin apărător având în vedere că acestea au fost atașate concluziilor scrise și nu s-a solicitat mai înainte de intrarea în dezbaterea fondului încuviințărea probei cu înscrisuri noi.
Pentru toate motivele arătate și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 1 Cod pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. Curtea va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul G, domiciliat în,-.A.2 jud. P, împotriva Deciziei civile nr. 349 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta (fostă ), domiciliată în Câmpina- -1.3 jud. P, ca nefondat.
Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimată reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Panait Marilena, Radu Adriana Maria Pană
- - - - - -
GREFIER,
red.
4 ex/08.02.2010
nr- Judecătoria Câmpina
nr- Tribunalul Prahova - Secția civilă
R
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Panait MarilenaJudecători:Panait Marilena, Radu Adriana Maria Pană
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
