Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2/
Ședința publică de la 10 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Susanu Claudia
JUDECĂTORI: Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurentul, domiciliat în I, str. -. - nr. 7A, jud. I, în contradictoriu cu intimații și, având ca obiect - partaj bunuri comune - recurs - împotriva deciziei civile nr. 187/02.03.2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentul și intimatul personal, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, se pune în vedere recurentului prin apărător să precizeze dacă înțelege să conteste înscrisul sau semnătura de pe contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 528/2006 din data de 09 mai 2006.
Avocat pentru recurentul având cuvântul, arată că înțelege să conteste integral contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 528/2006.
Instanța constată că potrivit art. 180 al. 1 cod procedură civilă această procedură s-ar putea derula în fața instanței doar în ipoteza în care s-ar contesta actul sau semnătura ca fiind false. Insă din precizările făcute la termenul de azi se înțelege că recurentul nu este de acord cu conținutul actului, aceste aspecte putând fi examinate pe fondul cauzei și nu prin procedura specială.
Avocat pentru recurentul având cuvântul, învederează că pe rolul Judecătoriei Iași se află înregistrat un dosar privind validarea popririi pentru suma care se urmărește în cadrul executării silite prin partajul de bunuri comune, dosar ce a avut termen în cursul zilei. Astfel, în acea cauza s-a confirmat de către Inspectoratul Teritorial d e Muncă I că intimatul este angajatul "" I și dacă se rezolvă creanța prin poprire rămâne fără obiect dosarul privind partajul de bunuri comune. Solicită suspendarea cauzei ori acordarea unui termen de judecată mai pentru a rămâne definitivă hotărârea privind validarea popririi și în aceste condiții cauza de față ar rămâne fără obiect.
Instanța apreciază că cererea formulată de recurentul excede cadrului procesual față de obiectul cauzei și respinge cererea.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată s-a dat cuvântul în susținerea recursului.
Avocat pentru recurentul având cuvântul, arată că atât Judecătoria Iași prin sentința civilă 12468/21.11.2006 cât și Tribunalul Iași prin decizia civilă nr. 187 din data de 12.03.2007 au respins acțiunea de partaj bunuri comune formulată, motivat de faptul că bunul a cărui partajare se solicită ar fi fost înstrăinat și din acest motiv nu se poate partaja un bun care nu mai există.
Intimatul a depus la dosar copia contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 528/2006 din data de 09 mai 2006 care confirmă vânzarea imobilului, însă instanța avea obligația de a verifica dacă intimații sunt titularii dreptului de proprietate ai imobilului și dacă în acest context aveau dreptul de a înstrăina imobilul. Este greșită reținerea instanței, că imobilul ar fi fost înstrăinat în mod legal întrucât prin aceasta intimații au urmărit numai a se pierde urma acestui imobil.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului formulat și a se reține cauza pentru rejudecarea cererii privind partajul de bunuri comune. Dacă se va trece peste această cerere solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecarea la instanța de fond, respectiv Judecătoria Iași, fără obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul, având cuvântul, arată că nu este de acord cu cererea de partaj bunuri comune formulată de recurentul și solicită respingerea recursului precum și respingerea acțiunii.
Astfel, arată că înscrisul de care se face vorbire în cauză, respectiv contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 528/2006 din data de 09 mai 2006 este legal și autentic, iar prin această acțiune introdusă se urmărește numai un interes personal al apărătorului recurentului față de persoana sa.
Solicită respingerea recursului formulat de recurentul ca fiind nedovedit și obligarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.000 Euro.
Declarând închise dezbaterile, cauza a rămas în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 12.468 din 21 noiembrie 2006 Judecătoria Iașia respins - ca neîntemeiată - excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, invocată de pârâți și a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții și.
Pentru a se pronunța astfel, judecătoria reținut:
În ceea ce privește excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, invocată de către pârâți, este neîntemeiată întrucât executorul judecătoresc nu a putut identifica bunuri personale ale soțului-debitor care să poată di executate în vederea finalizării executării silite, aspect ce rezultă din actele de executare silită aflate în dosarul de executare nr. 523/1998 al Judecătoriei Iași, atașat la dosarul cauzei, astfel încât reclamantul poate solicita partajul bunurilor comune ale soților-pârâți.
În ceea ce privește fondul cauzei, în urma probelor administrate și a rolului activ al instanței de judecată, nu s-au putut identifica bunuri imobile sau mobile aflate în proprietatea devălmașe a soților-pârâți care să facă obiectul partajării.
Reclamantul a pretins partajarea bunului imobil aflat în mun. I, str. -, nr. 22, bun imobil care a fost evaluat de către expert tehnic însă acest bun imobil nu se află în proprietatea devălmașe a soților-pârâți, astfel cum în mod greșit s-a comunicat de către oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară I prin adresă, aflată la fila 47, dosar, întrucât în virtutea rolului activ manifestat de către instanță prin verificarea cărții funciare s-a stabilit că imobilul a fost vândut de către "" L, societate aflată în lichidare conform relațiilor comunicate de către oficiul registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași (fila 123 dosar), către "" L, imobilul fiind proprietatea acestei din urmă societăți comerciale, astfel încât nu poate face obiectul partajului de creditor.
Întrucât pârâtul-debitor a recunoscut la interogatoriul luat din oficiu că are în proprietate un teren și un, în virtutea rolului activ instanța a verificat prin adresele dispuse existența unor asemenea bunuri imobile, iar Primăria comuna, județul I, a confirmat existența acestora în proprietatea pârâtului, conform adresei nr. 2141/04.05.2006 (fila 126 dosar). Însă, expertul topometric desemnat în cauză a comunicat instanței că nu poate fi efectuată expertiza întrucât terenul nu se mai află în proprietatea soților-pârâți, întrucât conacul și terenul au fost vândute către SRL prin contractul de vânzare-cumpărare.
Întrucât nu au putut fi identificate bunuri imobile proprietatea devălmașe a soților-pârâți care să fie supuse partajării, și nici bunuri mobile care să poată fi identificate în corporalitatea lor, instanța a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul și - prin decizia civilă nr. 187 din 12 martie 2007 - Tribunalul Iașia respins apelul, păstrând hotărârea judecătoriei.
Tribunalul a reținut - în motivarea deciziei - că prin cererea de chemare în judecată reclamantul-apelant a solicitat instanței că prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună partajarea bunurilor comune dobândite de soții și în timpul căsătoriei pentru a-și recupera creanța în valoare de 7000 USD pe care apelantul o are față de soțul pârât.
Reclamantul apelant a indicat ca fiind bun comun al soților apartamentul situat în I,- care ar fi trebuit să fie evaluat și apoi partajat.
Ori din actele depuse la dosar: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2365/02.08.2004 rezultă că acest bun a ieșit din patrimoniul soților încă din anul 2004. Deci în prezent acest bun nu mai aparține acestora și prin urmare nu poate fi supus partajului după cum corect a reținut și prima instanță. Adresa emisă de Direcția Economică și Finanțe Publice nu este ignorată însă este combătută prin contractul de vânzare-cumpărare depus la dosar prin care este dovedit transferul dreptului de proprietate de la soții către ""
nici un alt bun comun care să poată fi supus partajării în vederea recuperării sumei datorate de către intimatul acțiunea promovată de reclamant a fost respinsă în mod corect și legal de prima instanță, a conchis tribunalul.
Împotriva deciziei a declarat recurs, motivând că îi datorează bani din anul 1998, debitul rămas nerecuperat fiind de aproximativ 100 milioane lei vechi (10.000 RON).
Recurentul învederează că situația juridică a imobilului pentru care a solicitat partajul (din I,-) nu a fost lămurită de primele două instanțe, care nu și-au îndeplinit obligația stabilită de art. 129 punctul 5 Cod procedură civilă. susține că există contradicții între adresa Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară și cea a Direcției Economice și de Finanțe a Primăriei I, și că transferurile de bunuri pe care le-au operat intimații-pârâți au avut drept scop eludarea unor executări silite.
În cauză nu s-a depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea constată că recursul este nefondat. Punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă, în care se încadrează criticile prezentate de nu este incident în speță, în măsura în care primele două instanțe au interpretat și aplicat judicios dispozițiile legale relevante, exercitându-și din plin rolul activ consacrat în dispozițiile alineatului (5) al art. 129 Cod procedură civilă.
În recurs nu se poate proceda la verificarea situației de fapt reținute în hotărârea atacată, punctul 11 al art. 304 Cod procedură civilă fiind abrogat prin nr.OUG 138/2000. Curtea de apel constată că adresa din 22 iunie 2005 Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară I nu este de natură să ateste - prin ea însăși - proprietatea intimaților asupra imobilului din I,-, al cărui partaj este solicitat. Sub acest aspect, nu se poate reține o contradicție relevantă cu mențiunile Direcției Economice și Finanțe Publice Locale, invocate de recurent.
Judicios au reținut primele două instanțe că actul care stabilește situația juridică a imobilului în litigiu este contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2365 din 02 august 2004, sub acest aspect neexistând neclarități.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul, menținând decizia Tribunalului Iași, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 187 din 12 martie 2007 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Respinge cererea intimatului, vizând obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 Ianuarie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
04.04.2008
2 ex.-
Președinte:Susanu ClaudiaJudecători:Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 56/2008. Curtea de... → |
|---|
