Stabilire program vizitare minor. Decizia 56/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIE NR. 56
Ședința publică de la 21 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Susanu Claudia
JUDECĂTORI: Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurentul - intimat, domiciliat în T,-, -. B,. 10, jud. T în contradictoriu cu intimata - recurentă, domiciliată în I,-, -. C, parter,. 3, jud. I, având ca obiect - stabilire program vizitare minor - recurs împotriva deciziei civile nr. 833/23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17 aprilie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 21.04.2008, când ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursurilor civile de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă 3376 din 23 martie 2007 Judecătoria Iașia respins acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta .
Pentru a se pronunța astfel, judecătoria a reținut că părțile au fost căsătorite, din căsătorie rezultând minorul -, născut la 13.11.2002.
Ca urmare a divorțului părților minorul a fost încredințat mamei, pârâta din prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr. 5697/29.06.2005 Judecătoria Iașia stabilit un program de vizitare al minorului. Acesta a fost modificat prin decizia civilă nr. 290/11.01.2006, stabilindu-se ca legăturile personale ale tatălui reclamant cu minorul să aibă loc la domiciliul pârâtei.
Reclamantul a formulat o nouă cerere privind stabilire program de vizitare minor prin care solicită ca minorul să fie luat la domiciliul său din T în vacanța de vară și la sfârșitul săptămânii să stea cu acesta în apartamentul din
Pârâta nu este de acord cu solicitarea reclamantului motivat, în principal, de starea de sănătate a minorului și de legătura puternică afectivă dintre aceasta si minor.
Este adevărat că situația avută în vedere la data stabilirii programului de vizitare s-a schimbat, dar aceasta s-a schimbat doar în cel privește pe reclamant, în sensul că acesta beneficiază și de un spațiu de locuit în I, a constatat instanța.
Situația minorului nu este diferită de cea avută în vedere la pronunțarea deciziei 296/11.01.2006.
-, născut la 13.11.2002, este un copil cu probleme de sănătate, așa cum rezultă din actele depuse la dosar de pârâtă. medicilor este ca acesta să nu fie separate de mama sa.
Fișa psihologică a minorului relevă o tulburare de dezvoltare a minorului care prezintă labilitate afectiv emoțională cu expresie comportamentală, întârziere în dezvoltarea limbajului expresiv și atașament sigur la mama.
Se recomandă continuarea psihoterapiei și evitarea separării de mamă sau a schimbării mediului familiar copilului.
Este adevărat că tatăl are dreptul să mențină relații personale cu minorul ca și bunicii paterni, dar stabilirea modului concret în care au loc aceste legături se face ținând cont de interesul superior al minorului.
Instanța a considerat că maniera în care a fost stabilit acest program este adecvată vârstei și profilului psihologic al minorului.
Despărțirea minorului, în vârstă de 4 ani de mama sa poate prejudicia starea de sănătate a acestuia, conform prescripției medicilor care l-au evaluat pe.
Este lăudabil efortul tatălui de a-și procura o locuință în apropierea minorului. Dar este în interesul acestuia ca legătura cu tatăl său să aibă loc și în prezența mamei de care este foarte atașat și care reprezintă un punct de sprijin și siguranță pentru copil.
Părinții ar trebui să treacă peste animozitățile dintre ei și să ofere minorului sprijinul de care are nevoie pentru o dezvoltare normală.
Legea 272/2004 invocată de reclamant în sprijinul susținerilor sale prevede că în toate cauzele privind minorii instanțele trebuie să aibă în vedere interesul superior al minorului în soluțiile ce le vor adopta.
Reclamantul invocă această lege dar în sprijinul interesului său și al părinților săi.
Atât reclamantul cât și bunicii paterni au posibilitatea reală de a avea legături personale cu minorul, la domiciliul acestuia, respectiv al pârâtei.
Vârsta și starea de sănătate a minorului nu recomandă un alt program de vizitare pentru acesta, motiv pentru care instanța a respins acțiunea reclamantului.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul și - prin decizia civilă nr. 833 din 23 noiembrie 2007 - Tribunalul Iașia admis apelul schimbând în tot hotărârea judecătoriei.
Tribunalul a admis în parte acțiunea și potrivit disp. art. 43 al. 3 din Codul Familiei, "părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta precum, și de a veghea la creșterea, educarea, învățătură și pregătirea lui profesională".
Așadar, dreptul reclamantului de a-și vizita copilul nu poate fi contestat de instanță, dar acest drept urmează să fie exercitat în așa fel, încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării copilului, trebuind să fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături.
De altfel, vizitarea copilului la domiciliul părintelui care îl are în întreținere, nici nu este indicată, deoarece părintelui reclamant trebuie să i se creeze posibilitatea de a avea legături personale cu minorul în mod firesc, fără a simți stânjenit de prezența celuilalt părinte.
În speță, față de prevederile legale invocate, ținând seama de interesul superior al minorului, de vârsta și de starea de sănătate a acestuia, dar și de faptul că el se simte bine în compania tatălui - care și-a închiriat și un apartament în I pentru a putea petrece timpul de vizitare cu copilul său - ca și de împrejurarea că este incomod și stânjenitor ca reclamantul să își petreacă timpul cu copilul numai în apartamentul în care locuiește împreună cu mama sa și celelalte rude (doi bunici și doi unchi), instanța de control judiciar, a schimbat în parte hotărârea primei instanțe în sensul că a modificat programul de vizitare al reclamantului-recurent și anume în a doua și a patra săptămână din fiecare lună, în zilele de vineri, sâmbătă și duminică între orele 10 - 18, la reședința (domiciliul) reclamantului din I, în prezența pârâtei.
Împotriva deciziei au declarat recurs ambele părți.
1. Reclamantul critică decizia tribunalului pentru că acțiunea i-a fost admisă numai în parte. Recurentul învederează că în afară de programul de vizitare din timpul anului, instanța de apel trebuia să-i acorde și dreptul de a lua copilul în vacanțele de vară și de iarnă. El susține că a dovedit că are condiții materiale și morale pentru a îngriji minorul, fiind în interesul acestuia din urmă de a petrece o parte din vacanțe, într-un cadru deosebit, în apropierea municipiului T, unde ar fi în legătură și cu bunicii paterni, care au dreptul a-i fi aproape.
arată că deține o societate comercială care prestează activități de turism și este proprietara unei pensiuni agroturistice unde - s-ar afla sub stricta lui supraveghere și a bunicilor paterni, Recurentul pretinde că minorul este foarte afectuos cu el, fără inhibiții ori temeri și că starea lui de sănătate nu-l împiedică să părăsească localitatea.
În drept recurentul invocă punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă.
2. Pârâta critică programul de vizitare stabilit de instanță sub aspectul obligării sale ca de două ori pe lună, câte trei zile consecutiv, să se afle în prezența reclamantului la reședința acestuia din Recurenta învederează că este medic și că - cel puțin vinerea - lucrează, iar la sfârșit de săptămână nu se poate ocupa de problemele personale.
susține că - dată fiind vârsta foarte fragedă și starea de sănătate copilului - cel mai potrivit program de vizitare este o dată la două săptămâni, între orele 20 și 14 la domiciliul său sau mergând împreună cu copilul în oraș.
În drept, recurenta invocă punctele 7, 8 și 9 din art. 304 Cod procedură civilă.
întâmpinare la recursul lui, solicită respingerea recursului acestuia. Ea arată că programul de vizitate solicitat de reclamant în timpul vacanțelor nu ar face decât să accentueze dificultățile de adaptare ale copilului, întrerupând consilierea și terapia psihologică.
În întâmpinarea la recurusl lui, cere respingerea recursului acesteia, susținând că el a solicitat ca vizitarea copilului să se facă în afara prezenței mamei. învederează că - astfel cum s-a dovedit cu ancheta socială realizată în cauză - în apartamentul cu trei camere în care domiciliază pârâta cu minorul mai locuiesc patru persoane, fiind incomod ca dânsul să petreacă timpul cu copilul în aceste condiții.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul lui este nefondat, iar cel al lui este doar în parte fondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
1. În ce privește recursul reclamantului, Curtea reține că inițial la pronunțarea deciziei civile nr. 296 din 11 ianuarie 2006 - Tribunalul Iașia avut în vedere că față de vârsta copilului nu este potrivirt ca el să fie luat de tată pe o perioadă mai mare în timpul vacanțelor. În prezent - are cinci ani și J și instanța de recurs consideră că - având în vedere particularitățile sale de comportament și stadiul de dezvoltare în care se află - puse în evidență de fișa psihologică depusă la fond și caracterizarea psihopedagogică prezentată în apel - este prematur a se proceda la o despărțire pentru un timp mai îndelungat a copilului de mamă. În condițiile în care vizitele bilunare se vor derula cu regularitate, o mai mare apropiere a tatălui de va permite în viitor ca aceștia să petreacă o parte din vacanțe împreună. La momentul de față modalitatea de păstrare a relațiilor firești doar prin intermediul întâlnirilor de la sfârșit de săptămână, fără luarea copilului din municipiul I răspunde interesului superior al minorului, care primează, punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă nefiind aplicabil pentru criticile prezentate de.
2. Referitor la recursul pârâtei, Curtea constată că principiul care guvernează orice hotărâre judecătorească privind un copil este că prevalează interesul superior la acestuia (articolul 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului). Acest principiu cu caracter general este completat, în ce privește dreptul copilului de a menține relații persoanele și contacte directe cu părinții, de dispozițiile art. 14 - 16 din aceeași lege. Instanța de recurs constată că programul de vizitare stabilit de tribunal prejudiciază atât interesul lui -, cât și pe acela aș reclamantului și pârâtei. În ce-l privește pe el este împiedicat a dezvolta relațiile firești, nestingherite cu copilul prin impunerea prezenței mamei pe toată durata vizitelor. În aceleași timp și este pusă într-o situație anormală, scoasă în evidență în motivarea recursului său, fiind practic obligată ca 48 de ore pe lună, la sfârșit săptămână, să se deplaseze cu copilul la reședința reclamantului și să asiste la toate activitățile pe care acesta din urmă le desfășoară cu -.
Instanța de recurs reține - însă - că programul de vizitare propus de mamă (la domiciliul său, timp de patru ore) nu răspunde nevoii ca relațiile dintre tată și copil să se desfășoare în afara interferențelor negative ce pot apărea la domiciliul mamei din cauza tensiunilor existente între cei doi părinți. În afară de aceasta, condițiile de spațiu sunt improprii, fapt evidențiat în ancheta socială - din dosarul tribunalului. Curtea de apel apreciază că nu există - față de înscrisurile depuse la dosar, motive care să-l împiedice pe tată a-l lua pe - la locuința pe care a închiriat-o în I, reclamantul fiind pe deplin să supravegheze și să îngrijească copilul pe toată durata programului de vizitare stabilit de tribunal.
Raportat considerentelor expuse, Curtea constată că este în interesul lui - să fie păstrată modalitatea de menținere a relațiilor cu tatăl sub aspectul orarului și cel al locației (la reședința lui ) urmând a fi - însă - înlăturată mențiunea că programul se va desfășura în prezența mamei.
În aplicarea art. 304 pct. 9 și art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul reclamantului și va admite recursul pârâtei, modificând în parte decizia Tribunalului Iași, în sensul celor expuse în paragraful precedent. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Conform art. 274 Cod procedură civilă va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 833 din 23 noiembrie 2007 Tribunalului Iași.
Admite recursul formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 833 din 23 noiembrie 2007 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o modifică în parte, în sensul că:
Înlătură din dispozitivul deciziei mențiunea că programul de vizitare a minorului se desfășoară în prezența pârâtei.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Obligă pe să-i plătească lui suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 21 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
04.07.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Susanu ClaudiaJudecători:Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
