Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 200/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 200
Ședința publică de la 17 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr. 183 din 3 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă reprezentată de avocat și intimatul pârât reprezentat de avocat cu delegație de substituire pentru avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează depunerea întâmpinării formulate de intimatul pârât, inclusiv exemplar pentru comunicare, după care;
Se depune taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei consemnată prin chitanța nr. - din 16 februarie 2009 și timbru judiciar de 1,5 lei.
Se comunică întâmpinarea formulată de intimatul pârât apărătorului recurentei reclamante care nu solicită termen pentru aoo bserva.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, arată că prin sentința din anul 1979 pronunțată de Judecătoria Craiovas -a împărțit imobilul nu și terenul, întrucât acesta trecuse în proprietatea statului potrivit art. 30 din Legea 58/1974.
Suma primită de reclamantă ca sultă a reprezentat numai contravaloarea casei nu și a terenului.
Apreciază că terenul, ca urmare a demersului intimatului pârât de a obține reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile art. 36 alin. 3 din Legea 18/1991, a reintrat în patrimoniul foștilor soți, este supus comunității de bunuri și trebuie să fie partajat în cote de 1/2 pentru fiecare.
Tribunalul prin decizia pronunțată a încălcat astfel dispozițiile art. 30 și art. 36 alin. 2 din Codul Familiei.
Pune concluzii de admitere a recursului, casare a deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul pârât, arată că la momentul stabilirii sultei s-a avut în vedere întregul preț achitat de părți pe imobil, adică teren și construcție, voința reală a părților contractante a fost aceea de a înstrăina întreg imobilul, numai legislația restrictivă din acea perioadă a împiedecat și transferul proprietății asupra terenului.
În consecință, îndreptățit la reconstituire asupra terenului aferent proprietății sale este numai intimatul ca unic proprietar, potrivit sentinței civile de partaj, prin care i s-a atribuit în lot imobilul dobândit în timpul căsătoriei.
Solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de instanța de apel, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 15.02.2007 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea suprafeței de teren de 227,50 mp, situată în C,-, județul D, în cote de 1/2 pentru fiecare.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că părtile au dobândit în timpul căsătoriei o casă și teren aferent în suprafață de 250 mp. casa fiind ulterior partajată, însă nu și terenul, deoarece a trecut în proprietatea statului, fiind restituit pârâtului în anul 2003, așa încât se impune și împărțirea acestui bun.
La data de 13.12.2007 pârâtul a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, întrucât terenul în litigiu a fost restituit urmare a cererii sale, făcută în nume propriu, în temeiul dispozițiilor Legii nr.18/1991.
Pârâtul a invocat de asemenea, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în promovarea cererii, cu motivarea că aceasta nu are calitatea de proprietar al terenului în litigiu și ca atare, nu poate nici să introducă o astfel de cerere.
Pe fond, pârâtul a arătat că cererea este neîntemeiată, întrucât cu ocazia partajului anterior intervenit între părți, instanța a avut în vedere prețul întregului imobil, inclusiv al terenului, reclamanta fiind despăgubită cu suma de 17.500 lei, reprezentând contribuția sa la achiziționarea imobilului, așa încât operează și o autoritate de lucru judecat.
Prin încheierea din data de 18.02.2008, instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și autorității de lucru judecat, reținând că bunul în litigiu nu a format obiectul partajului anterior dintre părți și ca atare, poate fi solicitat în cadrul unei noi acțiuni de partaj, care este imprescriptibilă, reclamanta având calitate procesuală activă, întrucât dreptul său de proprietate asupra terenului în litigiu s-a născut în timpul căsătoriei, chiar dacă ulterior s-a formulat cerere de restituire a acestui bun numai de către pârât, prin urmare, fiind supus regimului comunității de bunuri.
Prin sentința civilă nr.7451/12 mai 2008 pronunțată de Judecătoriei Craiova, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtului.
A fost obligată reclamanta la plata către pârât a sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate de acesta.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a apreciat că cererea formulată de reclamantă este neîntemeiată, întrucât prin sentința civilă nr. 6405/1979 a Judecătoriei Craiova, ce a avut ca obiect partajarea bunurilor comune dobândite de părți pe timpul căsătoriei, printre care și imobilului cumpărat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 9560/1976, instanța a dispus ieșirea din indiviziune a părților, prin atribuirea tuturor bunurilor pârâtului, acesta fiind obligat să plătească reclamantei suma de 4.350 lei, reprezentând contravaloarea cotei acesteia din bunurile mobile, precum și suma de 17.500 lei, reprezentând dreptul reclamantei din imobil, fiind așadar satisfăcute pretențiile sale asupra întregului bun.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, motivând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, întrucât s-au aplicat în mod greșit dispozițiile art. 728 Cod civil, precum și cele ce privesc comunitatea de bunuri a soților prevăzute de Codul familiei.
De asemenea, a menționat că partajul anterior nu putea să aibă ca obiect terenul, întrucât nu aparținea la acea dată masei bunurilor comune, acest bun comun reintrând ulterior în patrimonul foștilor soți, trebuia să facă obiectul împărțirii în cote de 1/2 pentru fiecare.
La termenul de judecată din 03.10.2008 instanța a calificat cererea reclamantei ca fiind apel și nu recurs, având în vedere valoarea obiectului cererii și dispozițiile art. 282 Cod pr. civilă.
Prin decizia civilă 183 din 03 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de reclamanta - (fostă ), împotriva sentinței civile nr. 7451/12.05.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în contradictoriu cu intimatul pârât.
S-a reținut că, potrivit art. 36 alin.3 din Legea 18/1991 sunt îndreptățiți la constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente locuințelor preluate în condițiile art. 30 din Legea 58/1974, proprietarii locuințelor.
S-a mai reținut pârâtul a devenit proprietar al locuinței prin sentința civilă nr. 6405 din 22 mai 1979 Judecătoriei Craiova, județul
Că, deși locuința a fost cumpărată de ambii soți prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 9560 din 26.11.1976 de Notariul de Stat Județean D, terenul aferent a trecut în proprietatea statului conform Legii nr.58/1974, iar pârâtul ca urmare a efectului declarativ al hotărârii de partaj este considerat proprietar exclusiv în mod retroactiv până la data dobândirii bunului, anul 1976.
S-a reținut că fiind proprietarul locuinței, pârâtul este singurul îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate, ca urmare a parcurgerii procedurii speciale prevăzute de Legea 18/1991.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs reclamanta - ( fostă ), criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr. civilă.
A susținut că Tribunalul Dolja aplicat greșit prevederile art. 36 alin. 3 din Legea nr.18/1991, întrucât nu a observat că la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare terenul în suprafață de 250. a trecut în folosința ambilor cumpărători.
Că în această situație, demersul intimatului pârât pentru a obține reconstituirea dreptului de proprietate, trebuie apreciat ca un act de conservare a unui drept - bun comun - altfel, acesta ar urma să se îmbogățească fără justă cauză.
A precizat că în speță sunt aplicabile prevederile art. 36 alin.2 Codul familiei, potrivit căruia "bunurile neîmpărțite, precum și cele ce se vor dobândi ulterior, sunt bunuri comune."
A susținut că terenul a reintrat în patrimoniul foștilor soți, este supus comunității de bunuri și trebuie să fie partajat în cote de pentru fiecare.
A concluzionat în sensul că neprocedând astfel, tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală încălcând dispozițiile art. 30 și 36 alin. 2 Codul familiei, art. 728 cod civil și art. 6731-14Cod pr. civilă.
Recursul este nefondat.
Examinând lucrările dosarului, se constată că în cauză nu subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, hotărârea recurată nefiind afectată de nelegalitate.
Partajul de bunuri comune dintre părțile implicate în proces a fost finalizat prin sentința civilă nr.6405 din 22 mai 1979, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.6269/1979, rămasă definitivă prin nerecurare ( fila 27 - 28 dosar fond ).
Din considerentele acestei hotărâri judecătorești, rezultă că la efectuarea partajului s-a avut în vedere prețul integral achitat de foștii soți pentru imobilul ce a fost cumpărat în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.9560 din 26 noiembrie 1976, adică atât terenul cât și construcția.
Chiar dacă la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare terenul aferent construcției a trecut în proprietatea statului în baza art. 30 din Legea nr.58/1974, prețul achitat de foștii soți a vizat imobilul în ansamblul său (construcție și teren ), astfel că la partaj instanța a avut în vedere prețul integral achitat.
Cu ocazia formării loturilor, pârâtului i s-au atribuit toate bunurile în natură, acesta fiind obligat să plătească reclamantei suma de 4350 lei, reprezentând din valoarea bunurilor mobile și 17500 lei dreptul acesteia din imobil.
Așadar, prin sentința civilă nr.6405 din 22 mai 1979 Judecătoriei Craiova, a încetat comunitatea de bunuri a soților, pârâtul devenind proprietarul exclusiv al locuinței ce a format obiectul partajului.
În calitate de proprietar al imobilului atribuit la partaj, pârâtul a formulat cerere pentru constituirea dreptului de proprietate, acesta fiind singurul îndreptățit la o astfel de constituire în temeiul dispozițiilor art.36 alin. 3 din Legea nr.18/1991.
Cererea în baza Legii nr.18/1991 a fost făcută numai de către pârât, în nume personal în conformitate cu prevederile art. 11 din lege, iar prin Ordinul nr.237/25 iulie 2005 emis de Prefectul Județului D, pârâtului i-a fost atribuită în proprietate suprafața de 227. situată în C,-.
Atribuirea în proprietate a suprafeței menționate s-a făcut numai către pârâtul, acesta fiind singurul îndreptățit, pe de o parte în raport de dispozițiile art. 36 alin.3 din Legea nr.18/1991, iar pe de altă parte, întrucât a fost singurul care a uzat de procedura prevăzută de legea specială.
Demersul efectuat de pârât nu poate fi interpretat ca având caracterul unui act de conservare sau administrare a unui bun comun, în condițiile în care comunitatea de bunuri încetase încă din momentul efectuării partajului dintre foștii soți, fiecare dintre aceștia intrând în posesia loturilor formate de instanța de judecată.
La momentul promovării acțiunii introductive nu mai existau bunuri în patrimoniul comun, care să fie partajate, astfel încât, instanțele anterioare în mod legal au respins acțiunea de partaj suplimentar promovată de reclamanta -.
Instanțele anterioare au interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 36 alin. 3 din Legea nr.18/1991, dar și prevederile art. 30 și 36 alin.2 din Codul familiei și art. 728 Cod civil, astfel încât, susținerea reclamantei cu privire la incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, nu se confirmă.
Critica recurentei reclamante referitoare la îmbogățirea fără justă cauză a intimatului pârât a fost formulată "omisso medio", trecând peste calea de atac a apelului și ca atare, nu poate fi cenzurată pentru prima dată în recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 299 Cod pr. civilă raportat la art. 377 Cod pr. civilă.
Așa fiind, recursul declarat de reclamantă este nefondat și în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, urmează a fi respins.
Se va lua act că intimatul pârât nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 183 din 3 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Ia act că intimatul pârât nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
25.02.2009
Jud.apel
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Costinela Sălan
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 1958/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
