Divort. Decizia 1958/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1958/R-MF
Ședința publică din 17 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu judecător
JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.201/A/MF din 9 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-reclamantă, lipsind intimatul-pârât.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei și a chitanței de plata taxei judiciare în sumă de 3,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta-reclamantă precizează că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris și să-i fie încredințați spre creștere cei doi copii mai mici, iar cei doi mai mari să fie încredințați pârâtului.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
La data de 4 septembrie 2008, reclamanta a formulat acțiune divorț, împotriva pârâtului, acțiunea fiind înregistrată sub nr- la Judecătoria Slatina.
Prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat atât desfacerea căsătoriei încheiată de părți la data de 11 noiembrie 1995, precum și încredințarea celor trei copii minori rezultați din relațiile părților de căsătorie, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea copiilor, reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "", cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul în anul 1995 și din relațiile de căsătorie au rezultat patru copii: -, -, - și -.
La scurt timp de la încheierea căsătoriei, a arătat reclamanta, între cei doi soți au apărut neînțelegeri, datorită comportamentului necorespunzător al pârâtului, care o lovea, îi adresa cuvinte injurioase și căuta motive de ceartă. De-a lungul căsătorie a fost nevoită să plece de mai multe ori din domiciliul conjugal, iar în anul 2006 plecat, împreună cu minorii, la părinții săi, dată de la care sunt despărțiți în fapt.
În drept, invocă dispozițiile art.38,40,86-94 fam.
Acțiunea este legal timbrată.
La dosarul cauzei s-a atașat certificatul de naștere al părților și certificatele de naștere ale minorilor.
În cauză s-au efectuat anchete sociale la domiciliile părților.
Prin sentința civilă nr.5634 din 15 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Slatina, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rm.V, dat fiind faptul că ultimul domiciliu comun al soților a fost în com. jud.V, localitate care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Rm.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm.V sub nr-.
La cererea părților, în cauză s-a administrat proba testimonială, fiind audiați martorii, propuși de reclamantă și și -, propuși de pârât. De asemenea, s-au efectuat anchete sociale la domiciliile actuale ale soților.
Prin sentința civilă nr. 444 din 23 ianuarie 2009, Judecătoria Rm.V a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți, a încredințat mamei spre creștere și educare pe minorul și tatălui minorului pe minorii - și -, compensând obligațiile reciproce de întreținere ale părinților față de minori; a dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "" și s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 11 noiembrie 1995 și din relațiile de căsătorie ale acestora au rezultat patru copii.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că soții s-au separat în fapt în urmă cu trei ani de zile, moment de la care nu s-a mai încercat reluarea relațiilor de familie. Cu privire la cauzele ce au condus la despărțirea soților, declarațiile martorilor sunt contradictorii. Astfel, martorii propuși de reclamantă (frații acesteia) au susținut că neînțelegerile dintre părți au fost determinate de comportamentul violent al pârâtului, că acesta o bătea și îi adresa cuvinte insultătoare, că nu muncea în mod constant, că era excesiv de gelos, suspectând-o pe reclamantă că ar întreține relații intime cu diverși bărbați. Aceeași martori au declarat că până la separarea definitivă soților, reclamanta a fost nevoită să plece din domiciliul conjugal cu copii la părinții săi, dar de fiecare dată pârâtul venea după ea și o determina să se reîntoarcă, promițând că-și va schimba comportamentul, ceea ce nu s-a întâmplat. Pe de altă parte, martorii propuși de pârât au declarat că reclamanta se face vinovată de destrămarea căsniciei, întrucât în timp ce locuia cu pârâtul a întreținut relații extra conjugale cu diverși bărbați.
Este cert că intre soți nu mai există sentimente de, respect, sprijin moral și material, continuarea căsătoriei fiind vădit imposibilă pentru amândoi.
Apreciind că ambii soți se fac vinovați de destrămarea căsătoriei (comportamentul violent al soțului, infidelitatea soției), în temeiul art.38 alin.1 fam și art.617 pr.civ, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți, urmând ca în conformitate cu disp. art. 40 alin. 3.fam, reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de.
Conform actelor dosarului, din căsătoria părților au rezultat patru copii: -, la data de 22.09.1996, -, la data de 27. 06.2001, -, la data de02.09.2007 și -, la data de03.12.1998. După separarea în fapt a soților, în urmă cu aproximativ 3 ani de zile, reclamanta s-a stabilit cu doi dintre copii, respectiv, - și -, în satul, com., jud. O, într-un imobil compus din trei camere și dependințe. În același imobil locuiesc concubinul reclamantei și fratele acestuia cu soția. Relația dintre copii și mamă, concubin și familia extinsă a acestuia se bazează pe respect, afecțiune reciprocă și înțelegere.
Ceilalți doi copii, rezultați din căsătoria cu pârâtul, respectiv, fetița în vârstă de 12 ani și băiatul în vârstă de 10 ani au rămas în grija tatălui, în comuna, jud. Imobilul în care locuiesc este compus din trei camere și hol, este electrificat, curat, dotat cu strictul necesar.
Reclamanta a solicitat, cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei, să-i fie încredințați spre creștere și educare minorul -, născut la data de 02.09.2007, care deja se află la ea, dar și minora -, care se află la tată, urmând ca celălalt minor să fie încredințat tatălui.
La rândul său și tatăl a solicitat să i se încredințeze spre creștere și educare fetița și băiatul, care deja sunt la el.
Audiată în Camera de Consiliu, aceasta din urmă și-a exprimat opțiunea de a rămâne în continuare în grija tatălui său, împreună cu celălalt frate, precizând că se înțeleg foarte bine, în timp ce pe mamă nu a văzut-o de 2 ani de zile.
Față de probatoriul administrat, instanța a apreciat că este în interesul superior al copiilor, astfel cum acesta a fost instituit prin Legea nr.272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, ca aceștia să locuiască în continuare în mediul în care au crescut și s-au obișnuit, alături, fiecare, de părintele care i-a îngrijit, fără ca această măsură să-i împiedice ca pe viitor să dezvolte între ei o relație bună, să colaboreze, să se viziteze.
În consecință, în temeiul art. 42.fam, instanța a încredințat mamei, spre creștere și educare pe minorul -, iar tatălui, pe minorii - și -, obligațiile reciproce datorate de părinți pentru întreținerea lor, urmând a fi compensate.
Prin Încheierea nr.551/10.04.2009, pronunțată de Judecătoria Rm.V s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr.444/23.01.2009, în privința alin.3, încredințând mamei spre creștere și educare pe minorii: -, născut la 2.09.2007 și -, născut la 03.12-.1998, iar tatălui pe minorii: -, născută la 22.09.1996 și -, născut la 27.06.2001.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, susținând că s-a omis repartizarea corectă a minorilor, solicitând încredințarea și a minorului, chiar dacă minora - a cerut să rămână la tată, neavând nimic împotrivă.
Pentru aceste motive, apelanta a solicitat schimbarea sentinței în sensul celor solicitate.
Prin decizia civilă nr.201/A/09.10.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a fost respins apelul declarat de către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut următoarele::
Prima instanță a pronunțat hotărârea având în vedere probele administrate și a apreciat, în mod corect, situația de fapt, deoarece a reținut că cei doi minori - și - și-au manifestat dorința de a locui la tată în continuare și faptul că aceștia se înțeleg foarte bine.
În consecință, instanța de fond nu a omis să repartizeze pe minorul mamei, ci a făcut o apreciere corectă a voinței minorilor ce au fost audiați în camera de consiliu. Modalitatea stabilită de instanță este cea optimă și răspunde interesului superior al copilului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.6,7 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, recurenta susține că a apelat sentința de la fond numai în legătură cu soluționarea capătului de cerere, privind încredințarea minorilor, însă tribunalul a aplicat și interpretat greșit legea, menținând soluția dispusă de instanța de fond, cu multă superficialitate, în legătură cu încredințarea minorilor spre creștere și educare.
Recurenta menționează că, încă de la instanța de fond a arătat că din căsătoria cu pârâtul au rezultat patru minori, aceasta solicitând să-i fie încredințați minorii: - și -, aflați deja în grija acesteia. Însă instanța a făcut o gravă confuzie cu privire la repartizarea copiilor, în ciuda probelor existente, din care rezultă care dintre minori se află la recurentă și care se află la intimat, acesta din urmă fiind de acord cu încredințarea minorilor, așa cum aceștia erau deja repartizați.
Se menționează că, instanța de fond chiar a uitat să încredințeze pe unul dintre minori, greșeală reparată printr-o încheiere de îndreptare eroare material, eroare preluată de instanța de apel, cu motivarea că minorii: - și - și-au manifestat dorința de a locui, în continuare la tată.
În altă ordine de idei se susține că minorul -, nu a fost audiat, cum greșit s-a consemnat, iar minorul -, aflat în grija tatălui a fost încredințat recurentei, cu toate că, atât martorii cât și anchetele sociale confirmă faptul că recurenta are în îngrijire pe cei mai mici copii: - și -.
Recurenta consideră că era normal să se țină cont de dorința și înțelegerea părinților cu privire la încredințarea copiilor, având în vedere că s-au obișnuit cu cei din jurul lor, cu mediul în care au trăit, dispozițiile art.100 alin.3 Codul familiei fiind aplicabile, numai în situația în care părinții nu se înțeleg cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acesta este fondat, urmând a-l admite ca atare, și a se dispune casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal, în baza art.312 Cod procedură civilă.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea reține următoarea situație de fapt:
Prin decizia pronunțată, Tribunalul Vâlcea nu a făcut o analiză proprie a probelor administrate, ci a preluat motivarea instanței de fond, arătând că prima instanță a pronunțat hotărârea, având în vedere probele administrate și a apreciat, în mod corect, situația de fapt, reținând că cei doi minori, - și -, și-au manifestat dorința de a locui la tată.
De asemenea, instanța de apel arată că instanța de fond nu a omis să repartizeze pe minorul mamei, ci a făcut o apreciere corectă a voinței minorilor, care au fost audiați în Camera de consiliu.
Din motivarea lapidară și superficială, rezultă că instanța de apel nu a făcut o analiză proprie a probelor administrate, neexistând o constatare directă și proprie a acestei instanțe, care se rezumă doar, la a prelua câteva idei din motivarea instanței de fond, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, fiind incidente în cauză dispozițiile art.312 alin.5 teza I Cod procedură civilă, impunându-se casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Vâlcea.
Aceste aspecte, respectiv superficialitatea motivării deciziei recurate și necercetarea fondului cauzei și a probelor administrate rezultă și din faptul că instanța de apel nu a reținut faptul că minorul -, născut la 03.12.1998, nu a fost audiat în camera de consiliu, mulțumindu-se să menționeze că minorii au fost audiați în camera de consiliu, fără a se menționa care dintre cei patru minori au fost audiați și menționându-se greșit numele de, ca fiind numele minorului pe care instanța de fond nu a omis să îl repartizeze, în condițiile în care niciunul dintre cei patru copii nu poartă acest nume.
Pe de altă parte, instanța de apel nu a observat că, într-adevăr, instanța de fond a omis să îl încredințeze spre creștere și educare pe minorul -, născut la 03.12.1998, situație îndreptată prin încheierea de îndreptare eroare materială, dispusă prin Încheierea nr.551/10.04.2009 (fila 29 dosar fond).
Cu prilejul rejudecării, instanța va dispune audierea în camera de consiliu și a minorului -, urmând a avea în vedere și celelalte critici formulate în recurs, referitoare la modalitatea de încredințare spre creștere și educare a celor patru minori.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de reclamanta, domiciliată în comuna, sat, jud. O, împotriva deciziei civile nr.201/A/MF din 9 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul, domiciliat în com., jud.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - -- - - - --
Grefier,
Red.
/6 ex/22.12.2009
Jud. apel ;.
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Corina
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 215/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
